RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele înregistrate de Kosovo* în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor prevăzute de foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor /* COM/2013/066 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele înregistrate de Kosovo* în ceea
ce privește îndeplinirea cerințelor prevăzute de foaia de
parcurs privind liberalizarea vizelor
1.
Introducere
La 19 ianuarie 2012, Comisia Europeană a
lansat un dialog cu Kosovo referitor la liberalizarea regimului de vize, iar la
14 iunie 2012, a prezentat guvernului din Kosovo o foaie de parcurs pentru un
regim de călătorii fără viză. Kosovo a pus deja în
aplicare o serie de reforme importante în 2010 și 2011, în special în
domeniul readmisiei și reintegrării, ceea ce a permis Comisiei
să lanseze acest dialog în 2012. Foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor
identifică legislația și toate celelalte măsuri pe care
Kosovo trebuie să adopte și să le pună în aplicare, precum și
cerințele pe care trebuie să le îndeplinească pe termen scurt
pentru a realiza progrese în vederea liberalizării vizelor. În primul
rând, Kosovo ar trebui să adopte sau să modifice legislația
stabilită în foaia de parcurs, astfel încât aceasta să fie
conformă cu acquis-ul UE. Ar trebui, apoi, să pună în aplicare
pe deplin legislația respectivă și toate celelalte măsuri
menționate în foaia de parcurs. În Kosovo există deja un corpus
legislativ cuprinzător în domeniile prevăzute în foaia de parcurs
privind vizele. În unele domenii de politică, legislația
existentă este deja conformă cu elementele esențiale ale
acquis-ului UE, pe când în altele, persistă necesitatea adoptării
unor noi legi, a continuării alinierii la acquis sau a adoptării de
legislație secundară. La 14 iunie 2012, Comisia a organizat prima
reuniune cu Kosovo la nivel de înalți funcționari, în contextul
dialogului privind vizele, în cadrul căreia a solicitat autorităților
kosovare să prezinte un raport complet referitor la gradul de
pregătire a Kosovo în ceea ce privește foaia de parcurs, punând
accentul pe alinierea legislativă. La 15 septembrie 2012, guvernul a emis
acest raport, precum și o analiză juridică. Pentru a evalua
progresele înregistrate de Kosovo în cadrul dialogului privind vizele,
serviciile Comisiei au efectuat, în perioada 22-24 octombrie 2012, o misiune de
evaluare în Kosovo, în colaborare cu mai mulți experți din statele
membre ale UE, cu Oficiul UE în Kosovo și cu EULEX. Prezentul document este primul raport periodic
care prezintă evaluarea Comisiei cu privire la progresele înregistrate de
Kosovo în îndeplinirea cerințelor prevăzute în foaia de parcurs
privind liberalizarea vizelor. În conformitate cu foaia de parcurs privind
liberalizarea vizelor, sunt evaluate următoarele aspecte, punându-se
accentul pe alinierea legislativă la acquis-ul UE: (1)
rezultatele obținute de Kosovo în adoptarea
sau modificarea legislației stabilite în foaia de parcurs, astfel încât
aceasta să fie conformă cu acquis-ul UE; (2)
rezultatele obținute de Kosovo în punerea în
aplicare a legislația și a tuturor celorlalte măsuri menționate
în foaia de parcurs; (3)
impactul preconizat al liberalizării regimului
de vize asupra migrației și a securității. Prezentul raport se bazează pe raportul și
pe analiza juridică detaliate care au fost prezentate de guvernul Kosovo,
pe rapoartele elaborate de experții statelor membre ale UE care au
participat la misiunea de evaluare din octombrie 2012, pe informațiile
transmise de Oficiul UE în Kosovo, de EULEX și de agențiile UE,
precum și pe statisticile detaliate compilate de Eurostat și
prezentate de statele membre ale UE și de statele asociate Schengen. Sunt
formulate o serie de recomandări pentru domenii de politică în care
persistă necesitatea adoptării unor noi legi, a continuării
alinierii la acquis sau a adoptării de legislație secundară.
Având în vedere că progresele în dialogul privind liberalizarea vizelor
vor necesita punerea în aplicare și asigurarea respectării tuturor
măsurilor prevăzute în foaia de parcurs privind vizele, în prezentul
raport sunt formulate, de asemenea, o serie de recomandări în domeniul
punerii în aplicare. Dialogul privind vizele se desfășoară
fără a aduce atingere poziției statelor membre ale UE cu privire
la statutul Kosovo.
2.
Evaluarea cerințelor legate de readmisie și reintegrare
2.1.
Readmisia
Cadrul juridic național care
reglementează readmisia cuprinde o lege privind readmisia și
legislația secundară. Aceste măsuri stabilesc normele și
procedurile pentru readmisia în Kosovo a cetățenilor kosovari, a
resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor care nu
mai îndeplinesc condițiile de intrare sau de ședere în statul
solicitant. Acestea reglementează procedura de readmisie, cuprinzând
dispoziții privind autoritățile competente, termenele,
formularele de cerere, documentele de călătorie, protecția
datelor și tranzitul. Legea privind readmisia conține dispoziții
care garantează respectarea Constituției și a actelor cu putere
de lege privind protecția datelor, cetățenia, documentele de
călătorie și străinii, precum și respectarea Convenției
de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și a Protocolului
din 1967 privind statutul refugiaților. Kosovo ar trebui să aplice legea națională
privind readmisia „fără a aduce atingere” niciunui acord de readmisie
încheiat cu țările terțe. Kosovo a încheiat astfel de acorduri
cu 18 țări, dintre care paisprezece state membre ale UE, două
state asociate Schengen și două state din Balcanii de Vest[1]. Acesta a parafat acorduri
bilaterale cu alte trei țări și a început negocierile cu alte
nouă țări[2].
Acordurile existente impun părților contractante obligația de
readmisie reciprocă a cetățenilor celeilalte părți și
a resortisanților țărilor terțe care nu mai îndeplinesc
condițiile de intrare și de ședere. Acestea specifică, de
asemenea, formularele care trebuie completate pentru cererile de readmisie și
conțin dispoziții privind termenele pentru cereri, costurile
readmisiei, protecția datelor, dovada identității, precum și
dovada intrării și a tranzitului. Readmisia din statele membre ale UE funcționează,
în principal, pe baza unor acorduri bilaterale. De asemenea, aceasta tinde
să funcționeze și prin intermediul UNMIK sau EULEX, pentru
statele membre care nu recunosc Kosovo. O direcție de readmisie și
returnare din cadrul Ministerului afacerilor interne procesează cererile
de readmisie, iar poliția din Kosovo încercă să identifice
persoanele returnate. În lipsa unor documente personale de identitate fiabile,
identificarea persoanelor returnate reprezintă adesea o problemă
pentru autoritățile din Kosovo, ceea ce duce la respingerea cererilor
de readmisie depuse de astfel de persoane. Schimbul de informații cu
autoritățile statelor membre în ceea ce privește nevoile
speciale ale persoanelor returnate, inclusiv ale victimelor traficului de
persoane, rămâne problematic. Legea privind readmisia prevede că o
cerere de readmisie trebuie aprobată în cazul în care autoritățile
competente din Kosovo nu au prezentat un răspuns în termen de 30 de zile.
Figura 6.6 arată un numărul mare de cereri de readmisie nesoluționate
provenind din Germania și Belgia, ceea ce sugerează că
această dispoziție nu se aplică, în practică, în cazul
tuturor statelor membre. Statisticile privind readmisia prezentate de Kosovo nu
corespund cifrelor furnizate de statele membre. Kosovo ar trebui să își
coroboreze statisticile privind readmisia cu statisticile statelor membre.
2.2.
Reintegrarea
Kosovo și-a îmbunătățit
politica de reintegrare în ultimii ani. În 2010, guvernul a adoptat o
strategie și un plan de acțiune revizuite pentru reintegrare, precum și
un program de reintegrare sprijinit de un fond de reintegrare[3]. Resursele acestui fond au fost
majorate de la 500 000 EUR în 2010 la 3,4 milioane EUR în 2011 și,
respectiv, 3,2 milioane EUR în 2012. Fondul de reintegrare finanțează
servicii de urgență pentru persoanele returnate, cum ar fi
transportul la sosire, cazarea temporară, ajutorul medical, pachetele cu
alimente și produse sanitare și locuințele, precum și
serviciile de reintegrare durabilă, cum ar fi cursurile de limbă
pentru minori, formarea profesională, asistența în vederea
angajării și sprijinul pentru crearea de întreprinderi. O
reglementare clarifică rolurile și responsabilitățile
autorităților naționale și locale implicate în reintegrarea
persoanelor returnate, procesul de luare a deciziilor, precum și
criteriile pentru a beneficia de acest program. Structura instituțională de
sprijinire a reintegrării a fost îmbunătățită în 2012.
Un comitet executiv, asistat de un secretariat, ordonanțează plățile
din fondul de reintegrare, monitorizează executarea, coordonează
sarcinile între ministere și raportarea de la municipalități. Un
birou pentru reintegrare, care cuprinde un birou de recepție în aeroport,
asigură legătura directă cu persoanele returnate. În 2012, acest
birou a fost transformat într-un departament din cadrul Ministerului afacerilor
interne și a început să supravegheze activitățile a șapte
coordonatori regionali. La nivel local, birourile municipale pentru
comunități și returnare sunt responsabile de reintegrare și
raportează coordonatorilor lor regionali[4].
Comitetele municipale pentru reintegrare aprobă cererile pentru serviciile
de urgență la nivel local; cererile pentru serviciile de reintegrare
durabilă sunt aprobate la nivel central. În 2011, aproximativ 250 de funcționari
locali au urmat cursuri de formare privind reintegrarea. Nu există
încă un sistem de gestionare a cazurilor care să monitorizeze accesul
persoanelor repatriate la serviciile de reintegrare. În 2011, Kosovo a cheltuit numai 11% din
fondul de reintegrare, în special pentru servicii de urgență. În
primele trei trimestre din 2012, autoritățile au angajat aproximativ
58 % din fond (1,8 milioane EUR) pentru reintegrare, dintre care 1 milion EUR
pentru locuințe, 360 000 EUR pentru un sistem de creare de locuri de
muncă, iar restul pentru servicii de urgență. Societatea care
oferea persoanelor returnate cazare temporară a fost implicată
într-un scandal de corupție și a pierdut contractul cu Ministerul
afacerilor interne. Conform departamentului pentru reintegrare, în
perioada ianuarie-septembrie 2012, au fost înregistrate 2 968 de persoane
returnate în Kosovo, dintre care aproximativ trei sferturi (2 181 de persoane)
au beneficiat de fondul de reintegrare. 61,5 % din beneficiari au fost de etnie
albaneză, 30 % au aparținut minorităților romă,
ashkali și egipteană, iar 4 % minorității sârbe. Toți
beneficiarii au primit pachete cu alimente și produse sanitare, 34 % din
aceștia au beneficiat de ajutor pentru școlarizare, 18 % de lemne de
foc pentru încălzire, 18 % de adăposturi sau de sprijin pentru locuințe,
11 % de servicii de transport la sosire, iar 17 % de formare profesională
sau de sprijin pentru crearea de întreprinderi. Aceste cifre demonstrează
preponderența sprijinului de urgență în cadrul serviciilor finanțate
prin fondul de reintegrare.
3.
Evaluarea cerințelor referitoare la securitatea documentelor;
gestionarea frontierelor și a migrației; ordinea publică și
securitatea; drepturile fundamentale legate de libertatea de circulație
3.1.
Secțiunea 1: Securitatea documentelor
Legea privind documentele de
călătorie, legea privind cărțile de identitate și
legislația secundară stabilesc normele și procedurile pentru obținerea
documentelor de călătorie și a cărților de identitate.
Acestea includ dispoziții care urmăresc să garanteze
integritatea procesului de emitere și calitatea documentelor în
conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale
(OACI). Legea privind starea civilă, sprijinită de legislația
secundară, reglementează înscrierea în registrul stării
civile și emiterea documentelor de origine. Cetățenilor li
se atribuie un număr de identificare personal la naștere, în momentul
înregistrării cu întârziere sau al reînregistrării. Persoanele care și-au
pierdut certificatele de stare civilă se pot reînregistra pe baza altor
documente sau a mărturiilor din partea rudelor. Legislația
secundară reglementează formatul și emiterea certificatelor de
stare civilă, precum și accesul la arhive. Certificatele conțin
o serie de elemente de securitate. Legea privind numele de persoane permite
înregistrarea numelor numai în alfabetul latin, excluzând astfel alfabetul
chirilic, ceea ce constituie o încălcare a constituției. Cetățenii
își pot schimba numele o dată la cinci ani, sub rezerva unor restricții
menite să împiedice abuzurile. În acest scop, cetățenii trebuie
să prezinte certificatul de naștere, certificatul de
căsătorie, dacă este cazul, și un certificat care să
ateste că nu fac obiectul unor proceduri judiciare. Atunci când este
permisă schimbarea numelui, numărul personal de identificare
rămâne aceeași, însă pe noul certificat figurează numele
cel mai recent. Kosovo a încercat să se aibă relații mai strânse
cu Interpol în vederea identificării persoanelor care solicită o
schimbare a numelui și a celor care fac obiectul unei interdicții de
intrare în spațiul Schengen. Kosovo intenționează să
respingă, de asemenea, cererile de schimbare de nume introduse de persoane
care figurează pe lista persoanelor cu interdicție de intrare în spațiul
Schengen. În unele cazuri, cum ar fi, de exemplu, o femeie
căsătorită care revine la numele dinaintea căsătoriei,
cererile de schimbare a numelui pot fi respinse, dar noile nume sunt trimise
către Interpol, care le transmite ulterior statelor membre. În octombrie 2011, Kosovo a început să
elibereze documente de călătorie biometrice. După
descoperirea unor nereguli financiare, cooperarea dintre Ministerul afacerilor
interne și societatea contractată a fost suspendată. Documentele
de călătorie evaluate în octombrie 2012 îndeplineau toate standardele
UE privind elementele de securitate, cu excepția unuia dintre acestea,
designul lor conținea elementele de securitate necesare, iar formatul lor
respecta standardele OACI[5].
Datele personale, imaginea facială și amprentele digitale ale
titularului erau stocate pe un cip electronic, în conformitate cu standardele
OACI. Paginile cu date erau personalizate optic și conțineau o serie
de elemente de securitate, însă nu îndeplineau standardele UE în ceea ce
privește vârsta de la care amprentele digitale ar trebui incluse în
documentele de călătorie. Conform standardului UE, această
vârstă este de 12 ani, o măsură aplicată de statele membre
pentru a preveni traficul de copii. În temeiul legii privind documentele de
călătorie din Kosovo, copiii cu vârsta sub 16 ani sunt scutiți
de la această obligație. Kosovo nu a trimis țărilor terțe
certificatele sale de „infrastructură cu cheie publică” generate în
cadrul procesului de eliberare a documentelor de călătorie
biometrice, deoarece nu a putut să participe la sistemul de informații
privind cheile publice al OACI. Documentele de călătorie pierdute sau
furate sunt înregistrate și transmise unității din Kosovo pentru
cooperarea internațională în materie de aplicare a legii, în vederea
transmiterii mai departe către baza de date a Interpolului pentru
documentele de călătorie furate sau pierdute. Cu toate acestea, codul
Kosovo pentru documentele de călătorie nu este inclus în lista de
coduri utilizate în baza de date a Interpolului. Sunt disponibile aproximativ 6
000 de înregistrări care ar putea fi transferate către această
bază de date. Eliberarea cărților de identitate
se bazează pe standardele internaționale[6]. Cărțile de
identitate din Kosovo conțin o serie de elemente de securitate și
datele biometrice de identificare ale titularului documentului, inclusiv
imaginea facială și amprentele digitale ale acestuia, codificate
într-un cod de bare bidimensional cu o opțiune de citire automată.
Elementele de securitate ale acestor cărți de identitate sunt
conforme cu standardele OACI. Modificările legii privind cărțile
de identitate adoptate în 2012 vor permite producția de cărți de
identitate biometrice, însă Kosovo nu a anunțat încă de când va
începe să producă astfel de documente. Un sistem al stării civile bazat pe cele
mai bune practici europene conține date exacte, complete și
actualizate și se concentrează asupra persoanelor vizate. Sistemul
stării civile existent în Kosovo nu se ridică la înălțimea
acestor standarde, în ciuda progreselor considerabile din ultimii ani. O agenție
de înregistrare a stării civile din cadrul Ministerului afacerilor interne
gestionează toate registrele stării civile și arhivele de
înregistrare și eliberează cetățenilor, la nivel municipal,
certificate de stare civilă, cărți de identitate și
documente de călătorie. Oficiile municipale de stare civilă
înregistrează toate evenimentele vieții în registre separate pentru
nașteri, căsătorii și decese, încarcă aceste date
într-un registru central al stării civile și emit certificate de
stare civilă. Numărul acestor oficii din Kosovo nu ar trebui să
afecteze capacitatea agenției de înregistrare a stării civile de a
verifica respectarea de către oficiile respective a legislației
relevante, în special în ceea ce privește schimbările de nume.
Centrele municipale de înregistrare a stării civile procesează
cererile de emitere a cărților de identitate și a documentelor
de călătorie în felul următor: verifică identitatea
solicitanților pe baza certificatelor de stare civilă,
colectează fotografii, amprente digitale și semnături, înscriu
aceste date într-un registru central al stării civile și emit
cărțile de identitate sau documentele de călătorie
solicitate. Integrarea datelor privind starea civilă și
înregistrarea într-un singur registru central al stării civile este în
curs. Toate registrele din Kosovo au fost scanate și încărcate într-o
arhivă electronică, iar copiile certificate ale registrelor originale
sunt în curs de returnare din Serbia și sunt adăugate la această
arhivă. Personalul a beneficiat de formare privind utilizarea noului
registru central. Cu toate acestea, calitatea datelor din registrul central
rămâne scăzută, cu excepția înregistrării nașterilor;
datele privind situația matrimonială și decesul persoanelor
vizate nu sunt încă actualizate, intrările de date nu sunt pe deplin
verificate între ele și corelate, există mai multe incoerențe și
diferențe între diversele baze de date, iar mecanismul de audit pentru
monitorizarea modificărilor aduse intrărilor de date rămâne
deficitar. Personalul agenției de înregistrare a
stării civile a beneficiat de formare privind un nou cod de etică,
iar un mic inspectorat din cadrul agenției investighează cazurile de
corupție. Cu toate acestea, punerea în aplicare trebuie îmbunătățită:
se produc încă schimbări frauduloase de nume și înscrieri de
date incorecte în documentele de călătorie și de identitate și
au existat acuzații de corupție în producerea documentelor de
călătorie biometrice și a plăcuțelor de înmatriculare
a autovehiculelor. Pentru a se spori fiabilitatea procesului de înscriere în
registrul stării civile va fie nevoie de resurse adecvate pentru audit și
formare, precum și pentru controlul tuturor funcționarilor publici
implicați în procesul de înregistrare.
3.2.
Secțiunea 2: Gestionarea frontierelor și a migrației
3.2.1.
Gestionarea frontierelor
Legea privind controlul și supravegherea
frontierelor acoperă cea mai mare parte a dispozițiilor
prevăzute în Codul frontierelor Schengen, dar definițiile și
anumite dispoziții cuprinse în lege nu par să fie conforme cu acest
cod[7]. Concepte precum controlul la
frontieră, verificările la frontieră, supravegherea
frontierelor, verificările minime, verificările amănunțite și
verificările în linia a doua fac obiectul unei confuzii terminologice.
Articolele privind cooperarea între agenții conțin definiții
prea generale și nu reglementează cooperarea în detaliu. Legea ar
trebui modificată în consecință. Legislația secundară privind micul
trafic de frontieră și autorizația relevantă este
conformă cu acquis-ul Schengen[8].
În viitor, micul trafic de frontieră ar putea acoperi zone extinse
învecinate cu Kosovo, ceea ce ar avea un impact considerabil asupra fluxurilor
de migrație pe teritoriul Kosovo. Ar trebui instituit un sistem eficient,
în strânsă cooperare cu țările învecinate, pentru a gestiona
emiterea, controlul și utilizarea autorizațiilor pentru micul trafic
de frontieră. Strategia privind gestionarea
integrată a frontierelor (GIF), adoptată în 2012, se bazează
pe modelul Balcanilor de Vest, din care lipsește abordarea
cuprinzătoare a GIF stabilită în concluziile Consiliului din 2006, în
Codul frontierelor Schengen și în Catalogul Schengen. Elementele-cheie ale
GIF, și anume controlul la frontieră, prevenirea criminalității
și punerea în aplicare a modelului de control al accesului structurat pe
patru nivele, nu sunt incluse în această strategie, iar formarea
profesională nu este acoperită în mod suficient. Această
strategie ar trebui reformulată, ținându-se seama de toate
recomandările și de cele mai bune practici stabilite în concluziile
Consiliului din 2006, în Codul frontierelor Schengen și în Catalogul
Schengen[9]. Într-un sistem de GIF care funcționează
în mod corespunzător, analiza strategică a riscului este
utilizată în vederea gestionării riscurilor și a amenințărilor
legate de securitatea frontierelor. Toate autoritățile kosovare
implicate în gestionarea frontierelor și-au dezvoltat recent sistemele de
analiză a riscului, centrul de gestionare a frontierelor începând să
joace un rol‑cheie în gestionarea riscului. La nivel regional și
local, analiza de risc ar trebui practicată în mod sistematic pentru a
îmbunătăți planificarea operațională, consolidarea
capacităților și o abordare proactivă a gestionării frontierelor.
Kosovo a întâmpinat, de asemenea, dificultăți tehnice de funcționare
a sistemului de gestionare a frontierelor în partea de nord. Acestea ar trebui
remediate. Strategia privind GIF adoptată de Kosovo
funcționează ca un act „cvasi-legislativ” care acordă diferite
roluri și responsabilități diverselor autorități
implicate în gestionarea frontierelor și organizează cooperarea
dintre acestea. Planul de acțiune privind GIF stabilește modul în
care ar trebui atinse obiectivele comune în materie de gestionare a
frontierelor. S-a îmbunătățit cooperarea strategică la
nivel central, însă cooperarea între agențiile de la nivel local și
regional nu a putut fi evaluată. Centrul de gestionare a frontierelor este
singurul organism de cooperare ale cărui roluri și
responsabilități sunt reglementate în mod corespunzător de legea
privind controlul și supravegherea frontierelor și de legislația
secundară. Rolurile și responsabilitățile altor
autorități în domeniul gestionării frontierelor ar trebui, de
asemenea, să fie definite din punct de vedere juridic. Prin urmare, Kosovo
ar trebui să elaboreze o legislație care să definească
rolurile și responsabilitățile tuturor autorităților
publice implicate în gestionarea frontierelor, inclusiv în ceea ce privește
cooperarea operațională și schimbul de informații în scopul
prevenirii și combaterii migrației neregulamentare și a
criminalității transfrontaliere. Cooperarea cu țările învecinate în
domeniul aplicării legii s-a îmbunătățit în 2012. Kosovo
are relații strânse cu Albania și, într-o mai mică
măsură, cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în ceea
ce privește cooperarea polițienească, cooperarea vamală și
cooperarea transfrontalieră, inclusiv patrulele comune, schimburile de
informații și întâlnirile comune regulate[10]. Kosovo și Fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei au instituit un centru de comunicare
comun pentru cooperarea polițienească. La această cooperare
participă toate cele trei autorități din Kosovo implicate în
gestionarea frontierelor, și anume poliția de frontieră,
autoritățile vamale și Agenția alimentară și
veterinară. Se dezvoltă, de asemenea, relațiile în domeniul
verificărilor la frontieră. Un nou punct comun de trecere a
frontierei cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este în curs de
înființare și se preconizează deschiderea unor noi puncte de
trecere a frontierei cu Muntenegru. Kosovo ar trebui să depună
eforturi pentru a încheia acorduri de cooperare în domeniul aplicării
legii cu toate țările învecinate. În 2012, Kosovo și Serbia, cu sprijinul
UE, au realizat progrese substanțiale în punerea în aplicare a
concluziilor privind GIF, asupra cărora s-a convenit la 2 decembrie 2011.
Printre acestea se numărau deschiderea, înainte de sfârșitul lunii
decembrie 2012, a patru puncte de trecere temporare și pregătirea
pentru crearea a două puncte de trecere temporare suplimentare în 2013. De
asemenea, părțile au ajuns la un acord privind coordonatele
geografice pentru șase puncte de trecere permanente, care urmează a
fi create în viitor, dispozițiile privind schimbul de informații în
domeniul aplicării legii, schimbul de informații vamale și
asistența juridică reciprocă, precum și numirea unor
persoane de legătură care să urmărească toate
aspectele legate de normalizarea relațiilor dintre cele două părți.
Acordul privind GIF ar trebui să fie pe deplin pus în aplicare în mod
coordonat. În coordonare cu Muntenegru, Kosovo ar trebui,
de asemenea, să delimiteze frontiera comună. În același timp,
Kosovo ar trebui să analizeze modalitățile de cooperare cu agenția
FRONTEX.
3.2.2.
Gestionarea migrației
Legea privind străinii reglementează
o serie de aspecte legate de eliberarea vizelor, migrația legală și
migrația neregulamentară. Având în vedere domeniul larg de
aplicare al legii, aceasta este numai parțial conformă cu acquis-ul
UE. Prin urmare, legea privind străinii, legea privind controlul și
supravegherea frontierelor și legislația secundară ar trebui
complet reformulate, astfel încât definițiile și dispozițiile de
bază ale acestora să fie conforme cu Codul frontierelor Schengen și
cu legislația UE privind migrația legală[11] și migrația
neregulamentară[12].
Modificările ar trebui să abordeze următoarele aspecte: –
legea privind străinii stipulează că
străinii au drept de intrare și de ședere pe teritoriul Kosovo
dacă dețin un document de călătorie valabil, care conține
o viză valabilă sau un permis de ședere temporară. Condițiile
de intrare definite în legea privind străinii, precum și obligația
transportatorilor de a verifica identitatea călătorilor, procedurile
de diligență și excepțiile în cazul refugiaților cu
statut recunoscut, astfel cum sunt prevăzute în legea privind
străinii și în legea privind controlul și supravegherea
frontierelor, nu sunt conforme cu Codul frontierelor Schengen; –
în temeiul legii privind străinii, guvernul a
adoptat o decizie și a elaborat legislația secundară privind
eliberarea vizelor în consulate și la punctele de trecere a frontierei.
Noul regim de vize planificat de Kosovo va afecta 87 de țări, dar
punerea în aplicare a acestuia va fi întârziată până în iulie 2013.
Cetățenii acestor țări pot obține vize în consulatele
Kosovo, iar unii dintre aceștia le pot obține la punctele de trecere
a frontierei kosovare[13].
Acordarea unor competențe consulare atât de extinse poliției de
frontieră nu respectă Codul vizelor[14],
care permite eliberarea de vize la punctele de trecere a frontierei numai în
circumstanțe excepționale. Introducerea unui sistem de informații
privind vizele va necesita, de asemenea, o investiție substanțială
într-un sistem informatic care să lege bazele de date relevante cu
registrul vizelor. În ciuda sprijinului extern, infrastructura nu este
încă disponibilă. Legea privind străinii, legea privind
controlul și supravegherea frontierelor și legislația
secundară ar trebui reformulate, astfel încât să se asigura
conformitatea deplină a acestora cu Codul vizelor în ceea ce privește
eliberarea vizelor la punctele de trecere a frontierei; –
în temeiul legii privind străinii, este nevoie
de un permis de muncă pentru eliberarea unui permis de ședere temporară
pentru străini, în timp ce legea privind acordarea unui permis de
muncă și angajarea străinilor impune obligația deținerii
unui permis de ședere pentru a se putea elibera un permis de muncă.
Ar trebui soluționată această contradicție. Niciuna din aceste
legi nu respectă definițiile utilizate în legislația UE
relevantă privind membrii de familie, apatrizii sau minorii neînsoțiți.
Nu există dispoziții privind angajarea persoanelor cărora li s-a
acordat un permis de ședere din motive umanitare, pentru reîntregirea
familiei sau pentru studii ori cercetare. Clauzele privind reîntregirea
familiei nu respectă standardele UE. Legea privind străinii nu
reglementează șederea străinilor care au fost victime ale
traficului de persoane; –
legea privind străinii reglementează
returnarea migranților ilegali și detenția înainte de
îndepărtare. Cu toate acestea, legea nu definește procedurile pentru
o politică de returnare echitabilă și transparentă, care
să includă dispoziții privind deciziile de returnare,
îndepărtarea, interdicțiile de intrare, sustragerea, plecarea
voluntară și persoanele vulnerabile. Procedura de returnare este
neclară și lipsesc garanțiile procedurale. Această lege nu
prevede norme specifice privind returnarea persoanelor vulnerabile, a minorilor
neînsoțiți sau a victimelor traficului de persoane. Lipsește
posibilitatea de a prelungi perioada acordată pentru plecarea
voluntară sau de a amâna returnarea. Nu sunt prevăzute sancțiuni
pentru angajatorii de resortisanți din țări terțe aflați
în situație de ședere ilegală; –
legea privind străinii stipulează că
ordinele de părăsire a teritoriului ar trebui însoțite de o
interdicție de intrare, însă nu prevede norme privind retragerea sau
suspendarea unei interdicții de intrare. Nu sunt prevăzute excepții
de la aplicarea unei interdicții de intrare pentru victimele traficului de
persoane sau dispoziții clare privind căile de atac împotriva
îndepărtării, asistența juridică și reprezentarea
legală. Normele privind detenția nu definesc autoritățile
competente, condițiile de detenție, contactele cu reprezentanții
legali și membrii familiei sau tratamentul aplicat persoanelor
vulnerabile. Principiul nereturnării este inclus în legea privind
străinii, în conformitate cu standardele internaționale, însă nu
există garanții în așteptarea returnării, unitatea familiei
sau îngrijirile medicale de urgență. Interesul superior al copilului și
unitatea familiei nu intră în domeniul de aplicare al legii; –
legea privind străinii nu conține dispoziții
care să asigure integrarea socioeconomică a refugiaților. Pentru
a se îmbunătăți integrarea refugiaților, inclusiv pe piața
muncii, ar trebui să li se acorde acestora un statut juridic sigur în
Kosovo, de preferință sub forma unui permis de ședere
permanentă, eliberat după expirarea unui permis de ședere
temporară; –
Kosovo a dezvoltat o nouă bază de date
privind azilul și migrația. După ce va deveni funcțională,
aceasta ar putea contribui la colectarea și analizarea datelor privind
migrația către Kosovo. Cu toate acestea, dreptul de acces al
autorităților nu a fost definit. Pentru a fi pe deplin conformă
cu legislația privind protecția datelor, legea privind străinii
ar trebui modificată astfel încât să reglementeze prelucrarea datelor
în domeniul migrației și azilului, accesul la date și schimbul
de date între autorități. Codul penal conține dispoziții
privind traficul ilegal de migranți și sancțiunile
corespunzătoare, definind această infracțiune drept o acțiune
întreprinsă în scopul de a obține beneficii financiare sau materiale
de pe urma intrării ilegale a străinilor pe teritoriul Kosovo. Codul
prevede, de asemenea, sancțiuni împotriva persoanelor care oferă în
mod intenționat asistență străinilor în vederea
intrării ilegale pe teritoriul Kosovo. Aceste dispoziții sunt în mare
măsură conforme cu Directiva UE de definire a facilitării
intrării, tranzitului și șederii neautorizate[15]. O nouă strategie și un plan de acțiune
privind migrația sunt în curs de elaborare. Această strategie ar
trebui să ofere un cadru cuprinzător pentru gestionarea migrației,
atât legale, cât și neregulamentare, în conformitate cu cele mai bune
practici internaționale. Aceasta ar trebui să stabilească
obiective clare, să definească roluri și
responsabilități, să clarifice domeniul de aplicare al
cooperării cu țările terțe și să stabilească
un profil al migrației pentru Kosovo.
3.2.3.
Azilul
Legea privind azilul reglementează
condițiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanții
de protecție internațională și statutul acestora, precum și
condițiile materiale de primire și procedurile de azil în Kosovo.
Legea nu este pe deplin conformă cu acquis-ul UE și cu Convenția
de la Geneva din 1951[16].
Aceasta acoperă, printre altele, aspectele procedurale privind azilul,
diferitele forme de protecție, cum ar fi statutul de refugiat, protecția
subsidiară și așa‑numita protecție temporară,
drepturile și obligațiile solicitanților, principiul
nereturnării, încheierea procedurii de azil, căile de atac și
emiterea documentelor. Structura legii este inconsecventă. Diverse definiții,
inclusiv cele referitoare la solicitanții de azil, persoanele vulnerabile,
cetățenii străini și apatrizii, nu sunt în deplină
conformitate cu acquis‑ul UE și cu Convenția de la Geneva.
Definițiile țărilor de origine sigure și țărilor
terțe sigure nu sunt conforme cu Directiva privind procedurile de azil.
Legea nu descrie principiile procedurii de azil. Există o categorie
suplimentară de așa-numită „protecție temporară”,
însă scopul și domeniul de aplicare ale acesteia nu sunt clare. Nevoile persoanelor vulnerabile nu sunt
abordate în mod corespunzător și sunt limitate la minori, femei și
persoane cu handicap mental sau fizic. Aceste dispoziții nu sunt în
deplină conformitate cu Directiva privind condițiile de primire și
cu Directiva privind standardele minime. Drepturile solicitanților de azil
și garanțiile procedurale par a fi restricționate în mod
nejustificat, în special în ceea ce privește examinarea cererilor,
utilizarea limbii materne în cadrul cererilor, recurgerea la interpreți și
dreptul de comunicare cu ICNUR. Rolul ICNUR nu pare să fie conform cu
Directiva privind procedurile de azil sau cu Convenția de la Geneva. Legea nu prevede dispoziții clare privind
drepturile și obligațiile refugiaților și ale persoanelor
care beneficiază de protecție subsidiară sau de așa-numita
„protecție temporară” și nu include mai multe principii de
bază, cum ar fi accesul la educație, asistența pentru integrare,
dreptul de a deține proprietăți și dreptul la un loc de
muncă, nerespectând astfel standardele stabilite în Directiva privind
standardele minime și în Convenția de la Geneva. Căile de atac
nu includ dreptul de a contesta o decizie de respingere a unei cereri de protecție
subsidiară sau de „protecție temporară”, nerespectând astfel
standardele stabilite în Directiva privind procedurile de azil. Termenele în
cazul suspendării procedurilor de azil nu sunt clar definite. Până în noiembrie 2012, Kosovo a primit
numai 31 de cereri de azil, iar numărul de cereri primite în 2011 a fost
de 189. Anul acesta, departamentul pentru cetățenie, azil și
migrație din cadrul Ministerului afacerilor interne s-a confruntat cu o
serie de acuzații de corupție în gestionarea infrastructurilor de
azil și a spațiilor de cazare destinate închirierii pentru persoanele
returnate. Aceste acuzații ar trebui să facă obiectul unor
investigații stricte de către autoritățile competente.
Kosovo ar trebui să analizeze modalitățile de cooperare cu
Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO).
3.3.
Secțiunea 3: ordinea publică și securitatea
Kosovo și-a revizuit sistemul de justiție
penală în 2012, adoptând o nouă lege privind instanțele, o
nouă lege privind urmărirea penală, un nou cod penal și un
nou cod de procedură penală prevăzute a intra în vigoare la 1
ianuarie 2013. Legile privind Consiliul judiciar și Consiliul procurorilor
au intrat în vigoare în 2011. Aceste șase texte de lege completează
legea privind Parchetul special, care stabilește competențele
exclusive și subsidiare ale procurorilor speciali care sunt responsabili
de anchetarea și urmărirea penală, printre altele, în cazurile
de corupție, criminalitate organizată și terorism. Noua structură judiciară va consta
din instanțe de prim nivel, o Curte de Apel și Curtea Supremă.
Legea privind instanțele instituie departamente pentru infracțiuni
grave, în cadrul instanțelor de prim nivel și al Curții de Apel,
care se pronunță în cauzele privind infracțiunile grave,
inclusiv cele care intră în sfera competențelor exclusive și
subsidiare ale Parchetului special. Guvernul a luat în considerare
posibilitatea instituirii unei camere penale speciale în cadrul instanței
de prim nivel din Priștina, care să se ocupe de infracțiunile
grave în domenii care reflectă competențele exclusive și
subsidiare ale Parchetului special. Relațiile pe care o astfel de
cameră penală specială le-ar avea cu departamentele pentru
infracțiuni grave care urmează să fie constituite în cadrul
instanțelor de prim nivel și al Curții de Apel rămân
neclare. Kosovo ar trebui să pună în aplicare
reforma judiciară în așa fel încât să îmbunătățească
independența, eficacitatea, responsabilitatea și imparțialitatea
sistemului judiciar, inclusiv prin alocarea de resurse financiare și umane
suficiente pentru funcționarea noului sistem judiciar. Judecătorii și
procurorii au făcut obiectul unei proceduri de control în 2009. Consiliul
judiciar și Consiliul procurorilor ar trebui să depună eforturi
deosebite pentru a preveni interferența politică în procesul de
anchetare, urmărire penală și judecare a infracțiunilor,
pentru a asigura transparența procedurilor de recrutare, de control și
de numire a judecătorilor și a procurorilor, astfel încât posturile
vacante să fie ocupate cu precădere de persoane aparținând
minorităților, și pentru a pune în aplicare măsuri
disciplinare în toate cazurile de corupție în sistemul judiciar. Consiliul
judiciar ar trebui să continue punerea în aplicare a strategiei sale de
reducere a numărului de cauze pendinte. Un nou cod penal a fost adoptat în
aprilie 2012 și a intrat în vigoare în ianuarie 2013. Acesta conține,
printre altele, dispoziții privind traficul ilegal de migranți,
traficul de persoane, producerea și traficul de droguri, criminalitatea
organizată, corupția și traficul de arme. Dispozițiile
codului respectă competențele exclusive și subsidiare ale
Parchetului special. Cu toate acestea, dispozițiile referitoare la infracțiunile
de corupție necesită o examinare suplimentară. Dispozițiile
privind expulzarea străinilor din Kosovo nu sunt în deplină
conformitate cu cele ale legii privind străinii. Secțiunea privind
cazierele judiciare nu cuprinde dispoziții referitoare la schimbul de
informații cu țările terțe. Un nou cod de procedură penală
a fost adoptat la 22 decembrie 2012 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie
2013. Unele dintre dispozițiile acestuia sunt conforme cu standardele UE,
inclusiv cele privind protecția datelor, pe când altele constituie un
motiv de îngrijorare. Noul cod conține dispoziții care ar putea
afecta principiul neretroactivității legislației. Proiectul de
cod prevede aplicarea codului precedent la cauzele în desfășurare, în
timp ce dispozițiile tranzitorii ale codului adoptat se aplică și
în procedurile penale inițiate înainte de 1 ianuarie 2013, în cauzele în
care rechizitoriul a fost întocmit și confirmat, precum și în cauzele
în care rechizitoriul a fost întocmit, dar încă nu a fost confirmat. Noul
cod includea o perioadă de tranziție de numai zece zile, ceea ce nu a
lăsat tuturor actorilor implicați suficient timp pentru a
pregăti punerea în aplicare a codului. Acest lucru ar putea crea probleme
în funcționarea justiției. În cele din urmă, eventuala aplicare
retroactivă a noilor prevederi ale codului privind depozițiile
preliminare ale martorilor poate limita admisibilitatea depozițiilor
preliminare ca motive pentru o condamnare în procese penale care sunt deja în
curs de desfășurare. Mai multe dispoziții ale Codului de
procedură penală merită să fie examinate în detaliu. Punerea corectă în aplicare a noii legi
privind instanțele, a noii legi privind urmărirea penală, a
noului cod penal și a noului cod de procedură penală este o
condiție prealabilă esențială pentru îmbunătățirea
independenței, eficacității, responsabilității și
imparțialității sistemului judiciar din Kosovo. Prin urmare,
Kosovo ar trebui să ia în considerare efectuarea, în a doua jumătate
a anului 2013, a unei revizuiri generale a funcționării sistemului de
justiție penală restructurat, care să cuprindă o evaluare a
punerii în aplicare a acestor patru legi.
3.3.1.
Prevenirea și combaterea criminalității
organizate, a corupției și a terorismului
Kosovo a creat un cadru legislativ și
instituțional pentru combaterea criminalității organizate și
a corupției, însă cooperarea dintre poliție, autoritățile
vamale și procurori în ceea ce privește cercetarea și
urmărirea penală a acestor infracțiuni ar trebui
îmbunătățită în continuare[17].
Cooperarea dintre poliție și ministerul public ar trebui
îmbunătățită pentru a se asigura creșterea
numărului de urmăriri penale în urma investigațiilor, precum și
o abordare proactivă a luptei împotriva infracțiunilor grave, în
conformitate cu strategia și planul de acțiune privind activitățile
polițienești bazate pe informații. Capacitatea de investigare a
poliției este adecvată, încă cea a autorităților
vamale ar trebui îmbunătățită. Cooperarea între ministerul
public și Unitatea de informații financiare (UIF) ar trebui
îmbunătățită pentru a se asigura o abordare proactivă
în ceea ce privește inițierea de anchete în cazurile de averi
nejustificate. În 2012, funcționarea UIF și cooperarea acesteia cu
poliția s-au îmbunătățit. În 2012, s-au pus bazele unui nou
program de protecție a martorilor, însă va fi nevoie de alocări
bugetare substanțiale și de consolidarea capacităților în
acest domeniu. Kosovo preconizează să adopte o nouă strategie și
un nou plan de acțiune anti-corupție și a adoptat deja o
nouă strategie și un nou plan de acțiune împotriva
criminalității organizate. Kosovo ar trebui să depună
eforturi deosebite pentru a păstra o evidență a anchetelor, a
urmăririlor penale și a hotărârilor finale pronunțate de
instanțe în cauzele referitoare la criminalitatea organizată și
la corupție, inclusiv la traficul de droguri, traficul de persoane,
traficul de arme și spălarea banilor. Parchetul special
joacă un rol important în ceea ce privește anchetarea și
urmărirea penală a infracțiunilor grave în Kosovo. Printre
procurorii speciali se numără procurorii EULEX și procurorii din
Kosovo care au autoritatea și responsabilitatea de a efectua
cercetări penale și urmărirea penală a infracțiunilor
grave care intră în sfera competențelor exclusive[18] și subsidiare[19] ale Parchetului special. În
2012, guvernul a luat în considerare modificarea competențelor Parchetului
special sau extinderea competențelor exclusive ale Parchetului special
astfel încât toți procurorii din Kosovo să poată efectua
cercetarea și urmărea penală în cazurile de spălare de
bani. Astfel de reforme ar trebui efectuate numai în lumina experienței
viitoare în ceea ce privește funcționarea practică a sistemului
de justiție penală restructurat. Competențele exclusive și
subsidiare ale Parchetului special ar trebui menținute. În contextul
revizuirii generale a sistemului de justiție penală, menționate
anterior, Kosovo și UE pot începe un proces de reflecție comună
privind cea mai bună modalitate de adaptare a competențelor
Parchetului special în urma restructurării sistemului de justiție
penală. S-a creat cadrul juridic și instituțional
de combatere a traficului de droguri și de precursori ai
drogurilor. Cu toate acestea, resursele de care dispune Kosovo pentru a-și
pune în aplicare politica antidrog sunt insuficiente și nu există o
abordare bazată pe informații. Eforturile depuse de Kosovo pentru a
întrerupe traficul de heroină din Afganistan către piețele UE cu
trecere prin Turcia și traficul de cocaină din America Latină
către UE cu trecere prin Muntenegru și Albania sunt în continuare
insuficiente. Kosovo se confruntă în continuare cu dificultăți
în reducerea cultivării canabisului și a traficului de canabis
către UE. Numărul de capturi de droguri a crescut în 2012, dar
rămâne modest, iar urmărirea judiciară a investigațiilor
rămâne inadecvată. Kosovo a început cooperarea cu Observatorul
European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) în 2009. Legea privind
drogurile, substanțele psihotrope și precursorii drogurilor preia
standardele internaționale în lupta împotriva traficului de droguri,
precum și în aspectele de prevenire a dependenței de droguri. Codul
penal conține sancțiuni pentru traficul de droguri. Strategia și
planul de acțiune în materie de droguri vizează reducerea cererii și
a ofertei de droguri. Kosovo ar trebui să își îmbunătățească
substanțial eforturile de combatere a traficului de droguri. Cadrul juridic și instituțional de
luptă împotriva traficului de persoane este în curs de definire.
Kosovo rămâne un loc de origine și de tranzit pentru victimele
traficului de persoane. Continuă tendința traficului de femei
către UE în scopul exploatării sexuale. Traficul de copii în scopul
cerșetoriei și facilitarea migrației neregulamentare,
utilizându-se adesea documente false sau falsificate, rămân motive
serioase de îngrijorare. Noul Cod penal conține dispoziții privind
traficul de persoane și traficul de migranți și înăsprește
sancțiunile pentru traficul de copii. În 2012, poliția a lansat o
serie de cercetări penale privind traficul de persoane, însă
urmărirea penală a acestor infracțiuni și condamnările
rămân la un nivel scăzut. Deși s-a planificat în programul
legislativ, guvernul nu a adoptat încă o lege privind traficul de
persoane. Există deja o strategie și un plan de acțiune
împotriva traficului de persoane. Cu toate acestea, Kosovo ar trebui să își
îmbunătățească substanțial eforturile de combatere a
traficului de persoane și a facilitării migrației
neregulamentare, inclusiv prin elaborarea unei noi legi privind traficul de
persoane. Traficul cu arme de calibru mic și
armament ușor continuă să afecteze
Kosovo. Codul penal conține dispoziții privind traficul cu arme, iar
Kosovo are o strategie și un plan de acțiune împotriva traficului de
arme. Terorismul provenind din Kosovo reprezintă o amenințare mai
mică pentru Kosovo și pentru UE în comparație cu criminalitatea
organizată și corupția. Kosovo are o strategie și un plan
de acțiune pentru combaterea terorismului și asigurarea securității
interne. Aceste strategii ar trebui să fie pe deplin puse în aplicare. Legea privind prevenirea spălării
banilor și a finanțării terorismului instituie Unitatea de
informații financiare (UIF) ca instituție independentă care
furnizează organelor de anchetă informații financiare în
domeniul spălării banilor și al finanțării
terorismului. Responsabilitățile Centrului de informații
financiare condus de EULEX au fost recent transferate către UIF din
Kosovo. În 2012, s-a îmbunătățit cooperarea UIF cu băncile,
raportându-se un număr din ce în ce mai mare de tranzacții în
numerar. Cu ajutorul UE și al Consiliului Europei, guvernul a elaborat, de
asemenea, modificări ale acestei legi pentru a aborda preocupările
exprimate în patru domenii: evaluarea riscurilor la nivel național, cadrul
de incriminare, sancțiunile pentru nerespectarea legii și cooperarea
internațională. Aceste modificări vizează actualizarea
definițiilor prevăzute în lege astfel încât acestea să fie
conforme cu recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională
(GAFI), consolidarea independenței operaționale a UIF, precum și
detalierea dispozițiilor privind schimbul de informații, precauția
privind clientela, rapoartele privind tranzacțiile suspecte,
responsabilitățile de supraveghere, sancțiunile și
cazinourile. Schimbul de informații cu țările terțe s-a
îmbunătățit: UIF a încheiat memorandumuri de înțelegere cu șapte
țări[20].
Cu sprijinul Sloveniei, Kosovo intenționează să solicite
aderarea la Grupul Egmont al UIF. Kosovo ar trebui să ia în considerare
modificări viitoare ale legislației sale privind prevenirea
spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și
ale legislației privind pregătirea de specialitate și
indicatorii statistici și să pună în aplicare strategia și
planul de acțiune din acest domeniu. Confiscarea activelor este reglementată, într-o anumită măsură, de codul
penal și de codul de procedură penală. Guvernul
a elaborat o lege de instituire de prerogative extinse pentru confiscarea
activelor. Aceasta ar permite confiscarea bazată pe o sentință de
condamnare și, în anumite limite, confiscarea averii acumulate. Competențele
de confiscare se extind la activele care nu reprezintă beneficii materiale
obținute în urma unei infracțiuni, activele achiziționate de
către un pârât care a decedat sau care a părăsit Kosovo și
activele transferate către o altă parte. În cazul unei achiziții
bona fide, activele transferate nu pot fi confiscate. Acest proiect
introduce conceptul de „răsturnare a sarcinii probei”, conform căruia
pârâții trebuie să demonstreze modul în care și-au dobândit
activele puse sub sechestru. O agenție responsabilă cu gestionarea
activelor puse sub sechestru sau confiscate sprijină autoritățile
judiciare și de aplicare a legii în vederea executării deciziilor
privind sechestrarea și confiscarea activelor. Kosovo ar trebui să
adopte și să implementeze proiectul de lege de instituire de
prerogative extinse pentru confiscarea activelor. Kosovo a elaborat un amplu cadru legislativ și
instituțional împotriva corupției, incluzând legi privind declarațiile
de avere ale funcționarilor publici, prevenirea conflictelor de interese
în sectorul public, denunțurile, achizițiile publice și aspecte
legate de finanțarea partidelor politice. O agenția
anticorupție este responsabilă de punerea în aplicare a legislației
privind declararea activelor și prevenirea conflictelor de interese. Această
agenție poate iniția anchete preliminare de corupție,
transferând poliției sau procuraturii cazurile suspectate de corupție.
Agenția a semnat un memorandum de înțelegere cu EULEX. În ciuda
mandatului său, agenția poate să verifice originea activelor
numai atunci când suspectează că acestea au fost dobândite în mod
ilegal. Expertiza sa în identificarea și urmărirea riscurilor de
corupție în sectorul public, inclusiv prin intermediul evaluărilor de
risc în sectoarele vulnerabile, rămâne limitată. Autoritățile
din Kosovo ar trebui să analizeze dacă sunt necesare resurse
suplimentare pentru a-i permite agenției să își
îndeplinească obligațiile. Consiliul Anticorupție a fost înființat
în 2012, sub egida președintelui, pentru a ameliora coordonarea între
diferitele organisme implicate în lupta împotriva corupției. Parchetul special a instituit, de asemenea, un grup operativ anticorupție,
în timp ce poliția a instituit o direcție împotriva criminalității
economice și a corupției. Suprapunerea rolurilor și
responsabilităților acestor organisme anticorupție ar trebui
să fie clarificată. În ciuda existenței unei legislații
moderne în materie de achiziții publice, nerespectarea procedurilor de
achiziții publice continuă să fie o problemă majoră în
Kosovo. Această legislație ar trebui să fie
pusă în aplicare pe deplin și orice abuz ar trebui să fie
investigat și urmărit în justiție. Legea privind finanțarea
partidelor politice ar trebui să fie modificată în așa fel
încât să interzică sau să reglementeze strict donațiile din
partea persoanelor juridice care oferă, de asemenea, bunuri și
servicii în domeniul administrației publice, să oblige partidele
politice să aibă un singur cont bancar și să
definească termene-limită pentru publicarea rapoartelor financiare. Întregul
cadru legislativ anticorupție din Kosovo ar trebui să fie pus în
aplicare pentru a obține rezultate concrete în lupta împotriva corupției. O nouă lege privind poliția
reglementează obligațiile și atribuțiile poliției. Legislația secundară, în special cea cu privire la
recurgerea la forță și la utilizarea armelor de foc de
către agenții de poliție, la protecția datelor și la
măsurile disciplinare, rămâne încă nefinalizată. Legea
privind inspectoratul de poliție reglementează competențele
Inspectoratului de Poliție independent, care soluționează
plângeri și acțiuni disciplinare și poate iniția anchete
penale împotriva unor ofițeri de poliție. Relațiile dintre poliție
și Inspectoratul de Poliție s-au îmbunătățit în 2012,
iar inspectoratul a lansat, de asemenea, câteva noi anchete în 2012. Legislația
secundară este necesară pentru punerea în aplicare pe deplin a legii
privind Inspectoratul de Poliție, care nu a fost încă adoptată. Toată
legislația secundară necesară pentru susținerea legii
privind poliția și legea privind Inspectoratul de Poliție ar
trebui să fie adoptată și pusă în aplicare. În 2012, Kosovo a elaborat un proiect de lege
privind interceptarea telecomunicațiilor, care ar permite poliției,
Serviciului de informații, autorităților vamale din Kosovo și
EULEX să intercepteze legal comunicațiile electronice și să
solicite date privind conținutul, amplasarea și traficul comunicațiilor
electronice, în scopul asigurării respectării legislației sau
din motive de securitate națională. Dacă
scopul și domeniul de aplicare a proiectului de lege par a fi în
conformitate cu dispozițiile Directivei asupra confidențialității
și comunicațiilor electronice[21],
au fost exprimate totuși preocupări în ceea ce privește
alinierea sa cu dispozițiile Directivei privind păstrarea datelor[22]. Viitoarea legislație
privind interceptarea trebuie să facă o distincție clară
între interceptarea în scopuri juridice și interceptarea pentru serviciile
de informații, în conformitate cu cele mai bune practici europene. Guvernul
ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a reglementa
păstrarea datelor în scopul aplicării legii, în special în ceea ce
privește domeniul de aplicare, scopul, proporționalitatea, categoriile
de date, accesul la date, perioadele de păstrare a datelor și
căile de atac legale, în conformitate cu Directiva privind păstrarea
datelor. Legea privind protecția martorilor
a fost adoptată în 2011 și a intrat în vigoare în 2012. Ea reglementează protecția martorilor la infracțiuni
grave. Aceasta este în mare parte în conformitate cu cele mai bune practici
europene, dar punerea sa în aplicare necesită elaborarea unei legislații
secundare privind aspecte cum ar fi schimbarea identității, dispozițiile
bugetare, cerințele privind siguranța locuințelor protejate și
chestionarele pentru victime. Un acord internațional privind schimbarea
domiciliului, bazat pe formatul Europol, a fost semnat în ianuarie 2013. De
îndată ce va fi operațională, Direcția pentru protecția
martorilor din Kosovo va lucra în paralel cu programul de protecție a
martorilor din cadrul EULEX, care este în continuare responsabil pentru protecția
martorilor la infracțiuni în temeiul mandatului EULEX.
3.3.2.
Cooperarea pentru asigurarea respectării
legislației
Kosovo a încheiat acorduri de cooperare
polițienească cu Albania, Austria, Croația, Fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei și Suedia;
acorduri privind lupta împotriva traficului de persoane cu Franța și
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; o cooperare în materie de
securitate cu Germania și un acord de combatere a criminalității
organizate și a migrației neregulamentare cu Ungaria. Are acorduri de
cooperare vamală cu zece țări[23]. Kosovo a instituit o unitate internațională
de cooperare pentru asigurarea respectării legislației (ILECU) în
2011. Această unitate, ca pretutindeni în Balcanii de
Vest, urmărește să faciliteze cooperarea strategică și
operațională cu autoritățile de asigurare a
respectării legii din țările învecinate și statele membre
ale UE. Ca unitate constitutivă din cadrul poliției, ILECU are acces
la toate bazele de date interne. Aceasta ar trebui să prelucreze datele cu
caracter personal respectând strict legislația privind protecția
datelor. De asemenea, poliția a acordat, recent, accesul misiunii EULEX la
sistemul de informații polițienești și sistemul de
gestionare a frontierelor. Schimbul de informații este de natură
să faciliteze ancheta privind infracțiunile grave în Kosovo, dar forțele
de poliție și EULEX ar trebui, de asemenea, să formalizeze
schimbul de informații și date operative în materie penală
printr-un acord tehnic. Cooperarea strategică și operațională
dintre autoritățile responsabile de asigurarea respectării
legislației din Kosovo, pe de o parte, și țările vecine și
statele membre ale UE, pe de altă parte, are loc în mod informal. Cooperarea în domeniul asigurării respectării legislației
cu Albania și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este
strânsă; relațiile cu Serbia, facilitate de către UE, și cu
Bosnia și Herțegovina, se îmbunătățesc. Kosovo intenționează
să detașeze ofițeri de legătură responsabili cu
asigurarea respectării legislației în Austria, Germania, Suedia,
Ungaria și Elveția. Kosovo ar trebui să continue cooperarea în
domeniul asigurării respectării legislației cu toate țările
învecinate interesate și statele membre ale UE. Ar trebui să
exploreze modalitățile de cooperare cu EUROPOL, INTERPOL și
organizațiile regionale de asigurare a respectării legislației.
3.3.3.
Cooperare judiciară în materie penală
Kosovo a încheiat acorduri în domeniul asistenței
juridice reciproce cu Croația, Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei și Turcia; acorduri privind
extrădarea cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și
Turcia și acorduri privind transferul persoanelor condamnate cu Belgia,
Elveția, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Turcia. Negocierile
cu Germania, Italia și Albania privind asistența juridică
reciprocă, extrădarea și transferul persoanelor condamnate au
fost încheiate. Kosovo a abordat alte 23 de state în vederea negocierii de
acorduri suplimentare[24]. În plus față de aceste acorduri
bilaterale, legea privind cooperarea judiciară internațională
oferă un temei juridic pentru asistența juridică reciprocă
față de țările terțe. EULEX
continuă să acționeze ca interfață cu statele care nu
recunosc independența Kosovo, în temeiul unui acord tehnic cu Ministerul
de Justiție. Legea privind cooperarea judiciară internațională
necesită reciprocitate pentru prelucrarea cererilor de asistență
juridică reciprocă. Kosovo a trimis mai multe cereri Serbiei, dar a
refuzat să soluționeze cereri similare din partea Serbiei în lipsa
reciprocității. Deși nu este membru al Consiliului
Europei, Kosovo ar trebui să ia în considerare ratificarea tuturor convențiilor
pertinente ale Consiliului Europei în materie de asistență
juridică reciprocă. În același timp, Kosovo
ar trebui să analizeze modalitățile de cooperare cu agenția
EUROJUST.
3.3.4.
Protecția datelor
Dreptul la protecția datelor cu
caracter personal este garantat prin Constituție, legea privind
accesul la documentele oficiale și legea privind protecția datelor cu
caracter personal. Norme suplimentare în materie de protecție
a datelor sunt stabilite în legea privind clasificarea informațiilor și
certificatele de securitate. În scopul punerii în aplicare a acestui cadru
juridic au fost elaborate un regulament privind Agenția pentru protecția
datelor și o legislație secundară privind evaluarea funcționarilor
din cadrul autorității pentru protecția datelor. Legea privind protecția datelor
reglementează prelucrarea datelor de către organismele publice și
private, obligațiile operatorilor care monitorizează sau
prelucrează datele și drepturile persoanelor vizate. Aceasta prevede sancțiuni pentru încălcări grave ale
dispozițiilor privind protecția datelor. Această lege este în
mare măsură conformă cu acquis-ul UE, dar pentru a realiza
progrese suplimentare în ceea ce privește protecția datelor este
nevoie de punerea în aplicare a regulamentului și a legislației
secundare relevante. Legea în cauză conține o serie de
restricții privind informațiile care trebuie furnizate persoanelor
vizate, dreptul de acces și dreptul de a completa, de a rectifica sau de a
șterge date. Siguranța publică este una
dintre aceste restricții. Această clauză este în conformitate cu
acquis-ul UE, dar punerea sa în aplicare ar trebui să fie
monitorizată. Majoritatea statelor membre dispun de dispoziții care
permit limitarea dreptului de acces al persoanelor vizate la propriile date cu
caracter personal pe motive de siguranță publică. Domeniul de
aplicare și eventualele derogări în ceea ce privește drepturilor
persoanelor vizate necesită clarificări suplimentare. Independența supraveghetorului șef
al Agenției pentru protecția datelor este consacrată în legea
privind protecția datelor. Chiar dacă aspectele
formale privind independența acestuia sunt garantate, aceste dispoziții
trebuie puse în aplicare. Independența de facto a autorităților
de supraveghere pare întemeiată: toți cei cinci supraveghetori au
fost numiți și și-au ocupat posturile. Această agenție dispune de propriul
său buget administrat în mod independent, în conformitate cu legea privind
protecția datelor. Bugetul său pare adecvat și
majoritatea posturilor agenției au fost ocupate. Agenția a stabilit grupuri
de lucru pentru proiectele de regulamente privind prelucrarea datelor cu
caracter personal în cadrul cooperării polițienești și
judiciare în materie penală. O listă a țărilor și
organizațiilor internaționale care au un nivel adecvat de protecție
a datelor a fost aprobată de către Consiliul pentru protecția
datelor. În ciuda deficitului de personal, agenția a efectuat cincizeci de
inspecții și audituri în organizații publice și private,
pentru a evalua conformitatea acestora cu normele privind protecția
datelor. Această agenție este, de asemenea,
consultată înainte de adoptarea de măsuri legislative și
administrative referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceasta a fost consultată cu privire la treisprezece proiecte de
legi și regulamente, dar nu a fost consultată înainte de adoptarea
legii privind poliția sau a noului cod de procedură penală. În
conformitate cu mandatul său, această agenție ar trebui să
fie consultată în viitor cu privire la toate proiectele de acte normative
care implică prelucrarea datelor cu caracter personal.
3.4.
Secțiunea 4: Drepturile fundamentale legate de libertatea
de circulație
Drepturile omului și drepturile
fundamentale sunt consacrate în Constituția
Kosovo. Constituția enumeră principalele
acorduri și instrumente internaționale cu aplicare directă în
Kosovo[25].
În caz de conflict, acordurile internaționale pe care Kosovo le-a
ratificat prevalează asupra legislației naționale. Drepturile
omului și drepturile fundamentale consacrate în aceste acorduri trebuie
să fie interpretate în conformitate cu deciziile Curții Europene a
Drepturilor Omului. Constituția abilitează persoanele
fizice să sesizeze Curtea Constituțională pentru orice
încălcări ale drepturilor lor fundamentale. Adunarea
are un comitet privind drepturile omului, egalitatea de gen, persoanele
dispărute și petițiile, având mandatul de a analiza toate
aspectele referitoare la drepturile omului, de a revizui petițiile
introduse de cetățeni și de a supraveghea punerea în aplicare a
legilor care țin de competența sa. Kosovo a creat structuri la nivel
municipal și central pentru a ajuta la protejarea, promovarea și
asigurarea respectării drepturilor omului și a drepturilor
fundamentale. O nouă strategie și un nou plan de acțiune privind
drepturile omului vor fi elaborate în curând. Kosovo are un cadru juridic solid în ceea ce
privește protecția drepturilor omului și a drepturilor
fundamentale. Există un număr mare de instituții
și de autorități la diferite niveluri de guvernare, având
responsabilități legate de punerea în aplicare a acestor drepturi. În
Kosovo, legislația secundară în acest domeniu este în curs de
elaborare și ar trebui să includă consultarea autorităților
municipale. Convenția-cadru europeană pentru
protecția minorităților naționale, care are ca misiune
protecția persoanelor față de amenințări, acte de
ostilitate, violență sau discriminare pe criterii etnice, culturale,
lingvistice sau religioase, se aplică direct în Kosovo. Cadrul juridic intern include, de asemenea, dispoziții prin care
instituțiile din Kosovo sunt îndemnate să protejeze securitatea și
siguranța minorităților, printre altele, prin legea
privind protecția și promovarea drepturilor comunităților și
a membrilor acestora și legea privind utilizarea limbilor. Kosovo are o
strategie și un plan de acțiune privind integrarea minorităților
romă, ashkali și egipteană, dar situația acestor
minorități rămâne foarte vulnerabilă. Punerea în aplicare a
acestei strategii și a planului de acțiune rămâne limitată,
în special din cauza lipsei de voință politică și a
capacității instituționale reduse la nivel de ministere și
municipalități. Kosovo dispune de un cadru juridic care
să garanteze combaterea discriminării, inclusiv de o lege
privind egalitatea de gen, o lege împotriva discriminării, o lege privind
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap și o lege privind
avocatul poporului. Legea împotriva discriminării
este analizată în prezent în vederea consolidării mecanismului de
sancțiuni. Cu toate acestea, s-au înregistrat progrese limitate în
domeniul incluziunii sociale, inclusiv în cel al combaterii discriminării.
Combinată cu un grad scăzut de activism al societății
civile, legea împotriva discriminării nu a creat încă un mecanism
eficace de protecție împotriva discriminării. Reprezentanții
comunității de Lesbiene, Gay, Bisexuali și Persoane Transgender (LGBT)
sunt confruntați cu stigmatizarea și amenințarea cu violență.
În pofida legislației, persoanele cu handicap se confruntă cu
probleme grave în ceea ce privește accesul la infrastructură, asistență,
îngrijirea medicală, ocuparea forței de muncă și protecția
împotriva discriminării. Ar trebui să se asigure respectarea și
punerea în aplicare a cadrului juridic pentru a asigura egalitatea de gen în
Kosovo. Cadrul juridic care susține accesul
minorităților la documentele de călătorie și de
identitate, inclusiv înregistrarea în registrul stării civile, este
satisfăcător, însă punerea sa în aplicare rămâne
limitată. Conform unui recent raport OSCE, s-a
constatat că, în ciuda obligației municipalităților de a
presta servicii în toate limbile oficiale, persoanele care aparțin
minorităților aflate în inferioritate numerică în cadrul unui
anumit municipiu sunt deseori incapabile să comunice cu funcționarii
stării civile și să obțină documente în propria lor
limbă. Membrii analfabeți ai minorităților se
confruntă cu obstacole suplimentare în completarea formularelor care
să le permită accesul la registrul stării civile[26]. Persoanele aparținând minorității
sârbe și-au exprimat îngrijorarea cu privire la libertatea de circulație,
în contextul punerii în aplicare a Acordului privind libera circulație
dintre Kosovo și Serbia. Acestea s-au confruntat cu
întârzieri în obținerea permiselor de conducere și a documentelor de
înmatriculare a vehiculelor, precum și cu probleme privind respectarea
cerințelor lingvistice, toate aceste aspecte putând avea un impact negativ
asupra libertății de circulație. Avocatul poporului a preluat
unele din aceste plângeri, în principal legate de nepunerea în aplicare a
legislației la nivel local. În Kosovo se săvârșesc infracțiuni
cu caracter etnic împotriva tuturor minorităților, inclusiv
împotriva albanezilor în zonele în care aceștia nu constituie o
majoritate. S-a înregistrat o creștere a infracțiunilor
cu caracter etnic săvârșite împotriva persoanelor returnate sârbe și
securitatea sârbilor din sudul râului Ibar s-a deteriorat. Consiliile municipale de siguranță a
comunităților, prezidate de primari locali și alcătuite din
membri reprezentanți ai minorităților din cadrul unei municipalități,
sunt principalele organisme locale împuternicite să răspundă
problemelor privind securitatea minorităților. Funcționarea
acestor consilii rămâne inconsecventă și multe municipalități
nu au instituit încă astfel de organisme. Guvernul a adoptat o strategie și
un plan de acțiune pentru securitatea comunităților în 2011.
4.
Evaluarea impactului liberalizării regimului de vize asupra
securității și migrației
4.1.
Impactul liberalizării vizelor cu Kosovo
asupra securității
Kosovo continuă să se confrunte cu
provocări importante în prevenirea și combaterea eficace a
criminalității organizate și a corupției. Activitățile infracționale, cum ar
fi traficul de heroină, cocaină și canabis, facilitarea migrației
neregulamentare, traficul de persoane, traficul de arme, precum și
contrabanda cu țigări și combustibil sunt întreprinse pe
scară largă[27]. Caracterul lucrativ al activităților ilegale
transfrontaliere, asociat cu subdezvoltarea economică și cu o
capacitate administrativă limitată, creează stimulente considerabile
pentru corupție, spălarea banilor și încălcarea
procedurilor de achiziții publice. În ciuda faptului
că OCDE[28]
și Transparency International[29]
au constatat unele îmbunătățiri minore în 2012, corupția
rămâne o problemă majoră în Kosovo. Kosovo a creat un cadru legislativ și
instituțional pentru combaterea criminalității organizate și
a corupției, însă cooperarea dintre poliție, serviciile vamale și
procurori în ceea ce privește cercetarea și urmărirea
penală a acestor infracțiuni ar trebui îmbunătățită
în continuare. Cooperarea dintre poliție și
ministerul public ar trebui îmbunătățită pentru a se
asigura creșterea numărului de urmăriri penale în urma investigațiilor,
precum și o abordare proactivă a luptei împotriva infracțiunilor
grave, în conformitate cu strategia și planul de acțiune privind
activitățile polițienești bazate pe informații. Capacitatea
de investigare a poliției este adecvată, însă cea a
autorităților vamale ar trebui îmbunătățită. Cooperarea
dintre ministerul public și Unitatea de informații financiare (UIF)
ar trebui îmbunătățită, pentru a se asigura o abordare
proactivă în ceea ce privește inițierea anchetelor în cazurile
de averi nejustificate. Modul de funcționare a UIF și cooperarea
acesteia cu poliția s-au îmbunătățit în 2012. Bazele unui
nou program de protecție a martorilor au fost puse în 2012. Resursele de care dispune Kosovo pentru a pune
în aplicare politica sa antidrog sunt insuficiente și nu există o
abordare bazată pe informații. Eforturile depuse
de autoritățile din Kosovo pentru a întrerupe traficul de
heroină din Afganistan către piețele UE cu trecere prin Turcia și
traficul de cocaină din America Latină către UE cu trecere prin
Muntenegru și Albania sunt în continuare insuficiente. Kosovo se
confruntă în continuare cu dificultăți în reducerea
cultivării canabisului și a traficului de canabis către UE. Numărul
de capturi de droguri a crescut în 2012, dar rămâne modest; urmărirea
judiciară a investigațiilor rămâne inadecvată. Cadrul juridic și instituțional de
luptă împotriva traficului de persoane este în curs de elaborare. Kosovo rămâne un loc de origine și de tranzit pentru
victimele traficului de persoane. Tendința traficului de femei către
UE în scopul exploatării sexuale continuă. Traficul de copii în
scopul cerșetoriei și facilitarea migrației neregulamentare,
utilizându-se adesea documente false sau contrafăcute, rămân motive
serioase de îngrijorare. Traficul cu arme de calibru mic și armament ușor
continuă să afecteze Kosovo. Kosovo dispune de un vast cadru legislativ și
instituțional de combatere a corupției. Agenția
anticorupție este responsabilă de punerea în aplicare a legislației
privind declararea activelor și prevenirea conflictelor de interese. Cu
toate acestea, expertiza sa în identificarea și urmărirea riscurilor
de corupție în sectorul public, inclusiv prin intermediul evaluărilor
de risc în sectoarele vulnerabile, rămâne limitată. Două alte
organisme active în domeniu au roluri și responsabilități
suprapuse în lupta împotriva corupției, ceea ce limitează eficacitatea
lor în acest sens. În ciuda existenței unei legislații
moderne în materie de achiziții publice, nerespectarea procedurilor de
achiziții publice continuă să fie o problemă majoră în
Kosovo. Legea privind finanțarea partidelor politice
nu interzice donațiile de la entitățile juridice care
oferă, de asemenea, bunuri și servicii în domeniul administrației
publice. În situația actuală a
dezvoltării instituționale și legislative, capacitatea de a
combate în mod eficient criminalitatea organizată și corupția în
Kosovo rămâne limitată, cu un potențial impact grav asupra
securității interne a UE. În comparație cu
amenințările reprezentate de criminalitatea organizată și
corupție, terorismul originar din Kosovo pare să amenințe mai puțin
securitatea internă a UE. Kosovo este încurajat să ia în
considerare recomandările prezentate în acest raport pentru a limita
amenințările reprezentate de criminalitatea organizată și
corupție la adresa securității interne a UE.
4.2.
Impactul liberalizării vizelor cu Kosovo
asupra migrației
Comisia a continuat să monitorizeze cei
cinci indicatori de performanță prevăzuți în foaia de
parcurs privind vizele, și anume rata de refuz al vizelor, rata de refuz
al intrării în spațiul Schengen, numărul de șederi ilegale
în statele membre ale UE, numărul cererilor de azil și numărul
de cereri de readmisie respinse. O scădere substanțială
a acestor indicatori de performanță în cursul dialogului privind
vizele va fi utilizată ca referință orientativă pentru a
evalua impactul liberalizării vizelor cu Kosovo asupra migrației. Între 2010 și 2011 au putut fi observate
următoarele tendințe: –
rata de refuz al vizelor pentru cetățenii kosovari a prezentat
diferențe considerabile în spațiul Schengen; –
numărul de cetățeni kosovari cărora li s-a refuzat
intrarea în statele membre UE s-a dublat de la 315 la 645; –
numărul de cetățeni kosovari depistați a fi în situație
de ședere ilegală în statele membre a scăzut de la 5 060 la 4
180; –
numărul de cereri de azil depuse de cetățenii kosovari în
statele membre a scăzut de la 14 325 la 9 865, în timp ce rata de recunoaștere,
de 6 %, a rămas destul de stabilă; –
numărul cererilor de readmisie respinse și cel al cererilor de
readmisie nesoluționate a scăzut de la 243 la 199. Secțiunile 6.1 - 6.6 din anexă prezintă datele
care stau la baza acestor observații: –
în conformitate cu normele actuale, toate vizele de scurtă ședere
eliberate de statele membre pentru cetățenii kosovari sunt vize cu
valabilitate teritorială limitată (VTL)[30]. Statisticile
prezentate de statele membre și de statele asociate Schengen în 2011 au
confirmat existența unor variații considerabile în spațiul
Schengen: Elveția (16 288), Germania (12 526), Italia
(7 066) și Grecia (4 083) au emis cel mai mare număr de
vize VTL pentru cetățenii kosovari; –
numărul de cetățeni kosovari cărora li s-a refuzat
intrarea în statele membre ale UE a crescut de la 315 la 645 între 2010 și
2011, cifre mai mari înregistrându-se pentru Franța și Ungaria; –
numărul de cetățeni kosovari depistați a fi în situație
de ședere ilegală în statele membre a scăzut de la 5 060 la
4 180 între 2010 și 2011. Germania, Franța, Austria, Suedia și
Elveția au raportat cel mai mare număr de cetățeni kosovari
aflați în situație de ședere ilegală; –
numărul de cereri de azil depuse de cetățenii kosovari în
statele membre a scăzut de la 14 325 la 9 865 între 2010 și
2011. Franța, Belgia, Germania, Suedia și Elveția au continuat
să primească cel mai mare număr de cereri de azil din partea
cetățenilor kosovari. Rata de recunoaștere a cererilor de azil,
în primă instanță, a rămas destul de stabilă,
situându-se la 5,7 % și 6 % în 2010 și, respectiv, 2011, acest lucru
indicând faptul că statele membre au continuat să acorde o formă
de protecție internațională solicitanților de azil din
Kosovo; –
numărul de cereri de readmisie respinse a scăzut de la 243 la
199 între 2010 și 2011[31].
Numărul de cereri de readmisie nesoluționate a scăzut, de
asemenea, de la 1 572 la 903 între 2010 și 2011. Germania și
Belgia au continuat să raporteze cel mai mare număr de cereri de readmisie
respinse și nesoluționate din partea cetățenilor kosovari. Autoritățile din Kosovo sunt încurajate să ia
în considerare ansamblul recomandărilor prezentate în acest raport pentru
a diminua potențialul impact al unui regim de liberalizare a vizelor cu
Kosovo asupra migrației în UE.
5.
Recomandări pentru Kosovo
Pe baza evaluării în capitolele
anterioare a progreselor realizate de Kosovo în ceea ce privește
îndeplinirea cerințelor prevăzute de foaia de parcurs privind
liberalizarea vizelor și fără să aducă atingere pozițiilor
statelor membre referitoare la statutul Kosovo, Comisia recomandă ca
autoritățile din Kosovo să ia măsuri adecvate în
următoarele domenii:
5.1.
Readmisia
–
Readmisia din toate statele membre ale UE a
cetățenilor kosovari, a resortisanților țărilor terțe
și a apatrizilor care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și
de ședere în statele respective. –
Punerea în aplicare a legislației privind
readmisia. –
Continuarea negocierii acordurilor de readmisie cu
statelor membre interesate și principalele țări de tranzit și
țările de origine a migrației neregulamentare înspre Kosovo. –
Reducerea numărului de cereri de readmisie
nesoluționate din toate statele membre, în conformitate cu dispozițiile
legislației de readmisie sau a acordurilor bilaterale de readmisie. –
Îmbunătățirea schimbului de informații
cu autoritățile statelor membre în ceea ce privește nevoile
speciale ale persoanelor returnate, inclusiv ale victimelor traficului de
persoane. –
Coroborarea statisticilor naționale privind
readmisia cu statisticile statelor membre ale UE.
5.2.
Reintegrarea
–
Angajarea și plata Fondului de reintegrare. –
Furnizarea de date financiare transparente privind
angajamentele și plățile din acest fond. –
Mutarea accentului, în cadrul programului de
reintegrare, de la serviciile de ajutor de urgență la serviciile de
reintegrare durabilă. –
Creșterea numărului de beneficiari ai
programului de reintegrare; –
Consolidarea rolului coordonatorilor regionali și
al comitetelor municipale responsabile cu reintegrarea în procesul de luare a deciziilor. –
Instituirea unui sistem de monitorizare a accesului
persoanelor returnate la serviciile de reintegrare.
5.3.
Securitatea documentelor
–
Modificarea legii privind numele de persoane pentru
a permite înregistrările de nume în alfabetul chirilic; asigurarea aplicării stricte a acestei legi, pentru a elimina
schimbările frauduloase de nume; verificarea identității tuturor
solicitanților care doresc să își schimbe numele. –
Modificarea legislației secundare privind
cererile de documente de călătorie pentru a se garanta că sunt
luate amprentele digitale de la toți solicitanții având vârste de
peste doisprezece ani. –
Asigurarea producerii și emiterii de cărți
de identitate biometrice în deplină conformitate cu standardele Organizației
Aviației Civile Internaționale (OACI) în acest domeniu. –
Punerea în practică a noului sistem de stare
civilă; asigurarea fiabilității registrului
central unic de stare civilă prin îmbunătățirea calității
datelor; actualizarea, corelarea și concordanța tuturor
înregistrărilor de date; eliminarea neconcordanțelor dintre bazele de
date și consolidarea procedurilor de audit. –
Asigurarea integrității procesului de
înregistrare civilă prin anchetarea tuturor cazurilor de corupție; punerea în aplicare a Codului de etică; verificarea și
pregătirea tuturor angajaților din cadrul organismului de
înregistrare civilă, al birourilor municipale de stare civilă și
centrelor municipale de înregistrare civilă.
5.4.
Gestionarea frontierelor
–
Elaborarea unui proiect de lege privind cooperarea
între agenții, care definește rolurile și responsabilitățile
tuturor autorităților publice implicate în gestiunea integrată a
frontierelor. –
Modificarea definițiilor și a dispozițiilor
corespunzătoare din legea privind controlul și supravegherea
frontierelor și din legislația secundară, în conformitate cu
Codul frontierelor Schengen. –
Asigurarea funcționării sistemului de
gestionare a frontierelor. –
Încheierea de acorduri privind cooperarea în
domeniul asigurării respectării legislației cu toate țările
învecinate, inclusiv privind cooperarea operațională și schimbul
de informații în scopul prevenirii și combaterii migrației
neregulamentare și a criminalității transfrontaliere. –
Modificarea strategiei privind gestionarea
integrată a frontierelor (GIF) pe baza concluziilor Consiliului din 2006,
a Codului frontierelor Schengen și a Catalogului Schengen pentru a acoperi
toate elementele cheie ale GIF. –
În conformitate cu concluziile convenite în cadrul
GIF din 2 decembrie 2011 și cu calendarul stabilit, instituirea, într-un
mod coordonat, a unor puncte de trecere a frontierei temporare și
permanente; punerea în aplicare a dispozițiilor
privind schimbul de informații în domeniul asigurării
respectării legislației, al asistenței juridice reciproce și
al schimbului de informații vamale; asigurarea schimbului unei persoane de
legătură cu Serbia. –
Delimitarea frontierei comune, în coordonare cu
Muntenegru. –
Analizarea modalităților de cooperare cu
FRONTEX.
5.5.
Gestionarea migrației
–
Modificarea listei condițiilor de intrare și
a obligațiilor societăților de transport în legea privind
străinii și legea privind controlul și supravegherea frontierei,
în conformitate cu Codul frontierelor Schengen. –
Modificarea legii privind străinii, a legii
privind controlul și supravegherea frontierelor și a legislației
secundare corespunzătoare, astfel încât eliberarea vizelor la punctele de
trecere a frontierelor să fie în conformitate cu Codul de vize. –
Armonizarea dispozițiilor legii privind
străinii și ale legii privind acordarea unui permis de muncă și
angajarea pe baza permiselor de muncă și de ședere. –
Modificarea legii privind străinii, astfel
încât dispozițiile sale să respecte principalele elemente ale
acquis-ului UE privind migrația legală și neregulamentară. –
Modificarea, în conformitate cu legislația
privind protecția datelor, a legii privind cetățenii
străini, în scopul reglementării prelucrării, accesării și
schimbului de date privind migrația și azilul de către
autoritățile în cauză. –
Finalizarea noii strategii în domeniul migrației,
implicând toate părțile interesate competente, inclusiv prin
elaborarea unui profil al migrației în Kosovo.
5.6.
Azilul
–
Modificarea legii privind azilul, astfel încât
dispozițiile acesteia să fie conforme cu elementele esențiale
ale acquis-ului UE în materie de azil, precum și cu Convenția de la
Geneva. –
Investigarea acuzațiilor de corupție în
gestionarea infrastructurilor de azil și a spațiilor de cazare
destinate închirierii pentru persoanele returnate. –
Analizarea modalităților de cooperare cu
Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO).
5.7.
Prevenirea și combaterea criminalității
organizate, a corupției și a terorismului
–
Punerea în aplicare a procesului de reformă a
sistemului de justiție penală într-un mod care să
îmbunătățească independența, eficiența,
responsabilitatea și imparțialitatea sistemului judiciar, inclusiv
prin alocarea de resurse suficiente pentru exploatarea noului sistemului
judiciar. –
Prevenirea interferenței politice în cadrul
anchetei, al urmăririi penale și al judecării infracțiunilor; asigurarea transparenței privind procedurile de recrutare,
verificare și numire a judecătorilor și procurorilor; asigurarea
aplicării de măsuri disciplinare în toate cazurile de corupție
din sistemul judiciar. –
Reducerea numărului de cauze pendinte. –
Clarificarea dispozițiilor din codul penal
privind infracțiunile de corupție; alinierea
dispozițiilor privind expulzarea străinilor cu legea privind
străinii; încorporarea schimbului de informații cu țările
terțe în dispozițiile privind cazierele judiciare. –
Clarificarea anumitor prevederi ale codului de
procedură penală, inclusiv a prevederilor sale tranzitorii și a
celor privind depozițiile martorilor în etapa de precontencios, astfel
încât să nu împiedice admisibilitatea probelor. –
Luarea în considerare a efectuării unei
revizuiri generale a funcționării sistemului restructurat de justiție
penală în a doua jumătate a anului 2013, inclusiv a unei
evaluări a punerii în aplicare a noii legi cu privire la instanțele
de judecată, a noii legi privind urmărirea penală, a noului cod
penal și a noului cod de procedură penală. –
Stabilirea unui istoric al anchetelor, al
urmăririlor penale și al deciziilor finale ale instanțelor în
cauzele privind criminalitatea organizată și corupția, inclusiv
traficul de droguri, traficul de persoane, traficul cu arme și spălarea
banilor. –
Menținerea competențelor exclusive și
subsidiare ale Parchetului special. –
Luarea în considerare a elaborării de noi
modificări ale legislației privind prevenirea spălării
banilor și a finanțării terorismului, cursurile de
pregătire specializată și indicatorii statistici. –
Adoptarea proiectului de lege prin care se
stabilesc prerogative extinse pentru confiscarea de active. –
Elaborarea unui proiect de lege privind traficul de
persoane. –
Punerea în aplicare a legii privind achizițiile
publice. –
Modificarea legii privind finanțarea
partidelor politice într-un mod care reglementează strict normele privind
donațiile și clarifică obligațiile de raportare ale
partidelor politice. –
Adoptarea legislației secundare necesare
pentru punerea în aplicare a legii poliției și a legii privind
Inspectoratul de Poliție. –
Garantarea faptului că în viitoarea legislație
privind interceptarea se va face o distincție clară între
interceptarea în scopuri judiciare și interceptarea pentru serviciile de
informații, în conformitate cu cele mai bune practici europene,
asigurându-se în același timp conformitatea dispozițiilor privind
păstrarea datelor în vederea aplicării legii cu dispozițiile
acquis-ului UE privind păstrarea datelor. –
Adoptarea legislației secundare necesare în
vederea punerii în aplicare a legii privind protecția martorilor; punerea în aplicare a acordului internațional privind schimbarea
domiciliului martorilor. –
Clarificarea rolurilor și responsabilităților
tuturor organismelor anticorupție din Kosovo; analizarea
posibilității ca Agenția anticorupție să aibă
nevoie de resurse suplimentare pentru a-și putea îndeplini obligațiile. –
Punerea în aplicare a tuturor strategiilor și
planurilor de acțiune în domeniul ordinii și siguranței publice,
inclusiv a noilor strategii și a planului de acțiune privind lupta
împotriva criminalității organizate și a corupției.
5.8.
Cooperarea pentru aplicarea legii
–
Încheierea de acorduri de cooperare în domeniul
aplicării legii cu țările învecinate și statele membre ale
UE interesate, care ar putea include schimbul de date strategice și operaționale,
inclusiv schimbul de date privind cazierele judiciare, în conformitate cu
normele privind protecția datelor. –
Intensificarea cooperării operaționale în
domeniul aplicării legii cu țările învecinate și statele
membre ale UE interesate. –
Prevederea încheierii unui acord tehnic cu EULEX
privind schimbul de informații și date operative în materie
penală. –
Analizarea modalităților de cooperare cu
Europol, Interpol și organizațiile regionale de cooperare în domeniul
aplicării legii.
5.9.
Cooperare judiciară în materie penală
–
Modificarea legii privind cooperarea judiciară
internațională, în conformitate cu acquis-ul UE relevant și
convențiile Consiliului Europei; prevederea
ratificării tuturor convențiilor relevante ale Consiliului Europei în
domeniul asistenței juridice reciproce în materie penală. –
Încheierea de acorduri referitoare la asistența
juridică reciprocă în materie penală cu statele învecinate și
statele membre ale UE interesate. –
Analizarea modalităților de cooperare cu
Biroul European de Sprijin pentru Azil (EUROJUST).
5.10.
Protecția datelor
–
Clarificarea sferei de aplicare a restricțiilor
privind dreptul de acces al persoanelor vizate și dreptul acestora de a
completa, rectifica sau șterge date cu caracter personal. –
Punerea în aplicare a legii privind protecția
datelor și a legislației secundare corespunzătoare acesteia. –
Punerea în aplicare a dispozițiilor legii
privind protecția datelor prin care se garantează independența
supraveghetorului șef al Agenției pentru protecția datelor. –
Garantarea consultării Agenției pentru
protecția datelor cu privire la toate viitoarele proiecte legislative
privind prelucrarea datelor cu caracter personal.
5.11.
Drepturile fundamentale care reglementează
libertatea de circulație
–
Modificarea legii împotriva discriminării în
scopul consolidării mecanismului de sancțiuni pe care aceasta îl
prevede; asigurarea punerii în aplicare a cadrului
împotriva discriminării femeilor, a membrilor comunității LGBT și
a persoanelor cu handicap. –
Modificarea legii privind cetățenii
străini în scopul consolidării integrării socioeconomice a
refugiaților; modificarea legii privind cetățenia
pentru a facilita dobândirea cetățeniei de către refugiați. –
Elaborarea unei noi strategii și a unui nou
plan de acțiune privind drepturile omului și drepturile fundamentale. –
Punerea în aplicare și asigurarea
respectării strategiei și a planului de acțiune privind
integrarea minorităților romă, ashkali și egipteană. –
Punerea în aplicare, în coordonare cu Serbia, a
acordului privind libertatea de circulație. –
Investigarea și urmărirea penală a
tuturor infracțiunilor cu caracter etnic. –
Asigurarea funcționării consiliilor
municipale de siguranță a comunităților pe teritoriul
Kosovo.
6.
Statistici
6.1.
Cererile de vize Schengen pe termen scurt în
Prishtinë/Prishtina, Kosovo, 2010-2011
Anul || Tipul vizei || Belgia || Germania || Grecia || Finlanda || Ungaria || Italia || Slovenia || Elveția || Norvegia || Total 2010 || Vize de tip A eliberate || - || 0 || - || - || - || - || - || - || 0 || 0 Vize de tip B eliberate || 1 || 1 || 19 || - || 10 || 2 || 1 || - || 0 || 34 Vize de tip C eliberate (inclusiv vizele cu intrări multiple) || 2 128 || 13 283 || 5 099 || 17 || 2 767 || 345 || 2 493 || 3 147 || 532 || 29 811 Vize multiple de tip C eliberate || 726 || 1 214 || - || 52 || 1 834 || 2 357 || 2 482 || - || 69 || 8 734 Vize de tip C solicitate || 2 942 || 17 079 || 5 477 || 742 || 3 968 || 1 038 || 3 073 || 4 668 || 759 || 39 746 Total vize de tip A, B și C eliberate || 2 129 || 13 284 || 5 118 || 17 || 2 777 || 347 || 2 494 || 3 147 || 532 || 29 845 Total vize de tip A, B și C solicitate || 2 945 || 17 080 || 5 496 || 742 || 3 981 || 1 040 || 3 073 || 4 668 || 759 || 39 784 Total vize de tip A, B și C neeliberate || 816 || 3 796 || 378 || 725 || 1 175 || 693 || 579 || 1 521 || 227 || 9 910 Procentul vizelor de tip A, B și C neeliberate || 27,71% || 22,22% || 6,88% || 97,71% || 29,52% || 66,63% || 18,84% || 32,58% || 29,91% || 24,91% Total vize cu valabilitate teritorială limitată (VTL) eliberate || 5 || 11 629 || 3 749 || 563 || 8 || 4 301 || 3 || 12 305 || 519 || 33 082 Vize de tip D eliberate || 135 || 3 585 || 39 || - || 160 || 3 087 || 35 || 2 481 || 17 || 9 539 Vize de tip „D + C” eliberate || - || - || - || - || - || - || - || 3 || 0 || 3 Total vize de tip A, B, C, VTL, D, „D+C” eliberate || 2 269 || 28 498 || 8 906 || 580 || 2 945 || 7 735 || 2 532 || 17 936 || 1 068 || 72 469 Procentul vizelor VTL / B + C eliberate || 0,23% || 87,54% || 73,25% || 3311,76% || 0,29% || 1239,48% || 0,12% || 391,01% || 97,56% || 110,8% 2011 || Vize de tip A eliberate || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Vize de tip C eliberate (inclusiv vizele cu intrări multiple) || 1 647 || 1 281 || 565 || 7 || 2 937 || 258 || 2 804 || 416 || 637 || 10 552 Vize multiple de tip C eliberate || 436 || 1 063 || 190 || 92 || 1 786 || 258 || 2 790 || 174 || 101 || 6 890 Vize de tip C solicitate || 2 735 || 6 170 || 725 || 916 || 4 152 || 2 037 || 3 884 || 5 099 || 820 || 26 538 Vize de tip C neeliberate || 1 088 || 4 889 || 160 || 909 || 1 215 || 1 779 || 1 080 || 4 683 || 183 || 15 986 Total vize de tip A, C eliberate || 1 647 || 1 281 || 565 || 7 || 2 937 || 258 || 2 804 || 416 || 637 || 10 552 Total vize de tip A, C solicitate || 2 735 || 6 170 || 725 || 916 || 4 152 || 2 037 || 3 884 || 5 099 || 820 || 26 538 Total vize de tip A, C neeliberate || 1 088 || 4 889 || 160 || 909 || 1 215 || 1 779 || 1 080 || 4 683 || 183 || 15 986 Procentul vizelor de tip A, C neeliberate || 39,78% || 79,24% || 22,07% || 99,24% || 29,26% || 87,33% || 27,81% || 91,84% || 22,32% || 60,2% Total vize cu valabilitate teritorială limitată (VTL) eliberate || - || 12 526 || 4 083 || 769 || 1 || 7 066 || - || 16 288 || 630 || 41 343 Total vize de tip A, C, VTL eliberate || 1 647 || 13 807 || 4 648 || 776 || 2 938 || 7 324 || 2 804 || 16 684 || 1 267 || 51 895 Procentul vizelor VTL / C eliberate || 0,00% || 977,83% || 722,65% || 10 985,71% || 0,03% || 2 738,76% || 0,00% || 3910,58% || 98,90% || 391,8% Surse: Comisia
Europeană, Direcția Generală Afaceri interne
6.2.
Cetățenii kosovari cărora li s-a
refuzat intrarea la frontierele externe Schengen, 2009-2011
Stat membru sau stat asociat || 2009 || 2010 || 2011 Belgia || 0 || 5 || 40 Bulgaria || 45 || 70 || 50 Republica Cehă || 5 || 0 || 5 Danemarca || 0 || 0 || 0 Germania || 45 || 60 || 50 Estonia || 0 || 0 || 0 Irlanda || 5 || 0 || 5 Grecia || 140 || 90 || 75 Spania || 0 || 0 || 0 Franța || 70 || 30 || 280 Italia || 0 || 20 || 35 Cipru || 0 || 0 || 0 Letonia || 0 || 0 || 0 Lituania || 0 || 0 || 0 Luxemburg || 0 || - || 0 Ungaria || 5 || 10 || 85 Malta || 0 || 0 || 0 Țările de Jos || 5 || 0 || 5 Austria || 15 || 10 || 15 Polonia || 0 || 0 || 0 Portugalia || 0 || 0 || 0 România || 0 || - || 0 Slovenia || 0 || 0 || 0 Slovacia || 0 || 0 || 0 Finlanda || 0 || 0 || 0 Suedia || 0 || 0 || 0 Regatul Unit || 50 || 20 || 0 Islanda || 0 || - || - Liechtenstein || 10 || 5 || 0 Norvegia || 0 || 0 || 0 Elveția || 40 || 45 || 45 Total (UE-27) || 385 || 315 || 645 Medie (UE-27) || 14 || 13 || 24 Deviația standard (UE-27) || 31 || 24 || 56 Surse: Eurostat și
DG Afaceri interne
6.3.
Cetățenii kosovari care se aflau în situația
de ședere ilegală în statele membre ale UE, în perioada 2009-2011
Stat membru sau stat asociat || 2009 || 2010 || 2011 Belgia || 75 || 90 || 250 Bulgaria || 10 || 20 || 5 Republica Cehă || 10 || 15 || 20 Danemarca || 0 || 5 || 0 Germania || 1 605 || 1 935 || 1 715 Estonia || 0 || 0 || 0 Irlanda || 50 || 35 || 15 Grecia || 45 || 30 || 25 Spania || 0 || 0 || 0 Franța || 835 || 575 || 630 Italia || 5 || 40 || 15 Cipru || 0 || 0 || 0 Letonia || 0 || 0 || 0 Lituania || 0 || 0 || 0 Luxemburg || 75 || 80 || - Ungaria || 20 || 20 || 50 Malta || 0 || 0 || 0 Țările de Jos || 25 || 20 || 20 Austria || 1 390 || 740 || 530 Polonia || 0 || 5 || 10 Portugalia || 0 || 0 || 0 România || 0 || 0 || 0 Slovenia || 0 || 0 || 0 Slovacia || 0 || 0 || 0 Finlanda || 250 || 0 || 0 Suedia || - || 1 335 || 810 Regatul Unit || 185 || 115 || 85 Islanda || 0 || - || - Liechtenstein || - || 0 || - Norvegia || 0 || - || 0 Elveția || 0 || 0 || 1 285 Total (UE-27) || 4 580 || 5 060 || 4 180 Medie (UE-27) || 176 || 187 || 161 Deviația standard (UE-27) || 417 || 451 || 376 Surse: Eurostat și
DG Afaceri interne
6.4.
Cererile de azil depuse de către cetățenii
kosovari, 2009-2011
Stat membru sau stat asociat || 2009 || 2010 || 2011 Belgia || 2 515 || 3 230 || 2 320 Bulgaria || 0 || 0 || 0 Republica Cehă || 20 || 5 || 5 Danemarca || 120 || 160 || 135 Germania || 1 900 || 2 205 || 1 885 Estonia || 0 || 0 || 0 Irlanda || 30 || 15 || 10 Grecia || 10 || 0 || 0 Spania || 0 || 0 || 0 Franța || 4 580 || 5 285 || 3 240 Italia || 290 || 300 || 110 Cipru || 0 || 0 || 0 Letonia || 0 || 0 || 0 Lituania || 0 || 0 || 0 Luxemburg || 130 || 160 || 140 Ungaria || 1 785 || 380 || 210 Malta || 0 || 0 || 0 Țările de Jos || 45 || 60 || 30 Austria || 1 305 || 610 || 340 Polonia || 0 || 0 || 0 Portugalia || 0 || 0 || 0 România || 0 || 0 || 0 Slovenia || 30 || 20 || 20 Slovacia || 0 || 0 || 0 Finlanda || 240 || 140 || 75 Suedia || 1 235 || 1 715 || 1 320 Regatul Unit || 40 || 40 || 25 Islanda || 0 || 0 || 0 Liechtenstein || 5 || 5 || 20 Norvegia || 0 || 245 || 145 Elveția || 695 || 600 || 660 Total (UE-27) || 14 275 || 14 325 || 9 865 Medie (UE-27) || 529 || 531 || 365 Deviația standard (UE-27) || 1 053 || 1 206 || 812 Surse: Eurostat și
DG Afaceri interne
6.5.
Deciziile adoptate în primă instanță
privind cererile de azil depuse de către cetățenii kosovari,
2009-2011
Stat membru sau Stat asociat || Total decizii || Decizii pozitive || Rata de recunoaștere 2009 || 2010 || 2011 || 2009 || 2010 || 2011 || 2009 || 2010 || 2011 Belgia || 1 065 || 1 820 || 2 760 || 115 || 140 || 240 || 10,8% || 7,7% || 8,7% Bulgaria || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Republica Cehă || 20 || 10 || 0 || 5 || 0 || 0 || 25% || 0 || 0 Danemarca || 70 || 150 || 140 || 15 || 35 || 25 || 21,4% || 23,3% || 17,9% Germania || 1 355 || 2 255 || 1 850 || 75 || 90 || 50 || 5,5% || 4% || 2,7% Estonia || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Irlanda || 30 || 15 || 10 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Grecia || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Spania || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Franța || 2 460 || 3 480 || 3 395 || 110 || 105 || 100 || 4,5% || 3% || 2,9% Italia || 255 || 335 || 220 || 75 || 80 || 95 || 29,4% || 23,9% || 43,2% Cipru || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Letonia || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Lituania || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Luxemburg || - || 90 || 90 || - || 5 || 5 || 0 || 5,6% || 5,6% Ungaria || 650 || 85 || 135 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Malta || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Țările de Jos || 25 || 55 || 35 || 5 || 0 || 0 || 20 || 0 || 0 Austria || 1 115 || 665 || 365 || 80 || 70 || 35 || 7,2% || 10,5% || 9,6% Polonia || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Portugalia || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 România || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Slovenia || 25 || 25 || 20 || 10 || 0 || 0 || 40% || 0 || 0 Slovacia || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Finlanda || 85 || 215 || 85 || 10 || 15 || 5 || 11,8% || 7% || 5,9% Suedia || 1 300 || 975 || 1 200 || 105 || 35 || 50 || 8,1% || 3,6% || 4,2% Regatul Unit || 45 || 40 || 20 || 15 || 5 || 10 || 33,3% || 12,5% || 50% Islanda || - || 0 || 0 || - || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Liechtenstein || 5 || 0 || 5 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Norvegia || 0 || 245 || 125 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Elveția || 245 || 370 || 255 || 45 || 80 || 55 || 18,4% || 21,6% || 21,6% Total (UE-27) || 8 500 || 10 215 || 10 325 || 620 || 580 || 615 || 7,3% || 5,7% || 6% Medie (UE-27) || 315 || 378 || 382 || 23 || 21 || 23 || || || Deviația standard (UE-27) || 602 || 822 || 867 || 39 || 39 || 51 || || || Surse: Calcule furnizate
de DG HOME, bazate pe datele Eurostat
6.6.
Cererile de readmisie prelucrate de către
autoritățile din Kosovo, 2009-2011
Anul || Stat membru sau stat asociat || Total cereri de readmisie || Cereri respinse || Cereri în curs || Repatrieri 2009 || Belgia || 58 || 12 || 14 || 32 Bulgaria || 0 || 0 || 0 || 0 Germania || 2 385 || 91 || 1 753 || 541 Franța || 500 || 24 || 0 || 476 Italia || 80 || - || 3 || 77 Ungaria || - || - || || 133 Austria || - || - || || 234 Slovenia || 85 || - || 10 || 75 Slovacia || 0 || 0 || 0 || 0 Norvegia || - || - || || 125 Elveția || 403 || 35 || 0 || 368 Total || 3 511 || 162 || 1 780 || 2 061 2010 || Belgia || 61 || 3 || 18 || 40 Bulgaria || 0 || 0 || 0 || 0 Republica Cehă || 7 || 0 || 0 || 7 Germania || 2 339 || 197 || 1 536 || 606 Franța || 522 || 21 || 4 || 497 Italia || 65 || - || 1 || 64 Ungaria || - || - || || 60 Austria || - || - || || 253 Slovenia || 68 || - || 13 || 55 Slovacia || 0 || 0 || 0 || 0 Norvegia || - || - || || 103 Elveția || 419 || 22 || 0 || 397 Total || 3 481 || 243 || 1 572 || 2 082 2011 || Belgia || 365 || 17 || 50 || 298 Bulgaria || 0 || 0 || 0 || 0 Republica Cehă || 1 || 0 || 0 || 1 Germania || 1 483 || 155 || 832 || 496 Franța || 372 || 9 || 9 || 354 Italia || 77 || - || 2 || 75 Ungaria || - || - || || 62 Austria || - || - || || 140 Slovenia || 35 || - || 10 || 25 Slovacia || 0 || 0 || 0 || 0 Norvegia || - || - || || 100 Elveția || 259 || 18 || 0 || 241 Total || 2 592 || 199 || 903 || 1 792 2012 || Belgia || 355 || 14 || 104 || 237 Germania || 691 || 80 || 302 || 309 Grecia || 21 || 0 || 0 || 21 Franța || 226 || 10 || 8 || 208 Italia || 39 || - || 0 || 39 Ungaria || - || - || || 64 Țările de Jos || 18 || 1 || 7 || 10 Austria || - || - || || 94 Slovenia || 15 || - || 8 || 7 Suedia || 489 || 15 || 0 || 474 Norvegia || - || - || || 50 Elveția || 225 || 11 || 0 || 214 Total || 2 079 || 131 || 429 || 1 253 Surse: Statele membre
ale UE și statele asociate * Această
denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este
conformă cu RCSONU 1244/1999 și cu Avizul CIJ privind declarația
de independență a Kosovo. [1] Austria, statele Benelux (printr-un acord comun),
Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania,
Ungaria, Malta, Slovenia, Suedia, Norvegia, Elveția, Albania și
Muntenegru au încheiat acorduri de readmisie cu Kosovo. [2] Kosovo a parafat acorduri de readmisie cu Estonia
și Croația și a început negocierile cu Irlanda, Italia, Letonia,
Lituania, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Fosta Republică
Iugoslavă a Macedoniei și Turcia. [3] Reintegrarea este susținută, de asemenea, de
strategia privind comunitățile și returnarea și de
strategia pentru integrarea comunităților romă, ashkali și
egipteană. [4] În trei din cele 38 de municipalități din
Kosovo nu există încă aceste birouri municipale pentru
comunități și returnare. [5] Aceste standarde sunt stabilite în documentul OACI nr.
9303 (partea 1) din anexa 9 la Convenția de la Chicago. [6] Aceste standarde sunt stabilite în documentul OACI nr. 9303 (partea 3)
din anexa 9 la Convenția de la Chicago. [7] Codul frontierelor Schengen [Regulamentul (CE) nr.
562/2006]. [8] Regulamentul privind micul trafic de frontieră
(Regulamentul nr. 1931/2006). [9] Codul frontierelor Schengen (Regulamentul nr. 562/2006);
concluziile Consiliului din 4-5 decembrie 2006; Catalogul Schengen privind
controlul frontierelor externe, returnarea și readmisia. [10] Kosovo a încheiat cu Muntenegru un acord de cooperare
vamală și cu Croația un acord de cooperare
polițienească. [11] Directiva privind permisul unic de ședere (Directiva
2011/98/UE); Directiva privind condițiile de admisie a
resortisanților țărilor terțe pentru studii și
activități de formare (Directiva 2004/114/CE); Directiva privind
admisia resortisanților țărilor terțe pentru
activități de cercetare (Directiva 2005/71/CE); Directiva
privind dreptul la reîntregirea familiei (Directiva 2003/86/CE); Directiva privind
statutul de rezident pe termen lung (Directiva 2003/109/CE); Directiva privind
permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor
terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut
obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care
cooperează cu autoritățile competente (Directiva 2004/81/CE). [12] Directiva privind returnarea (Directiva 2008/115/CE);
Directiva privind asistența în cazul măsurilor de îndepărtare pe
cale aeriană (Directiva 2003/110/CE); Directivă de stabilire a
standardelor minime privind sancțiunile la adresa angajatorilor de
resortisanți din țări terțe aflați în situație de
ședere ilegală (Directiva 2009/52/CE). [13] Cetățenii statelor membre ale UE nu au nevoie de
vize în cadrul noului regim de vize planificat de Kosovo. [14] Codul vizelor (Regulamentul 810/2009). [15] Directiva de definire a facilitării intrării,
tranzitului și șederii neautorizate (Directiva 2002/90/CE) [16] Directiva privind condițiile pentru primirea
solicitanților de azil (Directiva 2003/9/CE), Directiva privind
standardele minime (Directiva 2004/83/CE și Directiva reformată
2011/95/CE), Directiva privind procedurile de azil (Directiva 2005/85/CE)
și Directiva privind protecția temporară (Directiva 2001/55/CE). [17] Cf. Curtea de Conturi Europeană, „European Union
Assistance to Kosovo Related to the Rule of Law” (Asistența acordată
de Uniunea Europeană pentru statul de drept în Kosovo), Raportul special
nr. 18, 2012. [18] Competențele exclusive includ cercetarea și
urmărirea penală, inter alia, a cazurilor de terorism, crime
de război, criminalitate organizată și spălare a banilor. [19] Competențele subsidiare includ cercetarea și
urmărirea penală, inter alia, a cazurilor de trafic de
migranți, trafic de persoane, trafic de droguri, jocuri de noroc ilegale,
evaziune fiscală, trafic de arme, abuz în serviciu, corupție și
fraudă în exercițiul funcțiunii. [20] Aceste țări sunt următoarele: Slovenia,
Croația, Albania, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei, San Marino și Turcia. [21] A se vedea Directiva 2002/58/CE, articolul 15 alineatul
(1). [22] Directiva 2006/24/CE [23] Aceste țări sunt următoarele: Bulgaria,
Republica Cehă, Germania, Irlanda, Suedia, Regatul Unit, Elveția,
Canada, Statele Unite și Arabia Saudită. [24] Aceste țări sunt următoarele: Austria,
Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda,
Franța, Germania, Ungaria, Italia, Lituania, Letonia, Luxemburg,
Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Slovenia, Suedia, Croația,
Elveția, Norvegia și Turcia. [25] Aceste instrumente includ Declarația universală
a drepturilor omului; Convenția europeană privind drepturile omului
și protocoalele la aceasta; Pactul internațional privind drepturile
civile și politice și protocoalele la acesta; Convenția-cadru a
Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale;
Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială
și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
față de femei; Convenția privind drepturile copilului; Kosovo nu
este membru nici al ONU, nici al Consiliului Europei. [26] OSCE, Accesul la registrul
stării civile în Kosovo, Priștina, iulie 2012 [27] Europol, Evaluarea amenințării pe care o
reprezintă criminalitatea organizată în UE (EU Organised Crime
Threat Assessment), 28 aprilie 2011 [28] OCDE, Sprijin pentru îmbunătățirea guvernării
și a managementului, Evaluarea regiunii Kosovo, martie 2012 [29] Conform Indicelui de percepție a corupției (IPC)
stabilit de Transparency International, Kosovo se afla pe ultimul loc printre țările
din Balcanii de Vest în 2010 și 2011, dar a depășit Albania în
2012. [30] O viză de scurtă ședere cu valabilitate
teritorială limitată („VTL”) îl îndreptățește pe
titular să rămână numai în statul (statele) membru (membre)
pentru care viza este valabilă. Această viză poate fi
eliberată în cazul în care călătorul nu îndeplinește toate
condițiile de intrare, dacă cel puțin un stat membru nu recunoaște
documentul de călătorie pe care va fi aplicată viza sau
dacă, din motive de urgență, o viză este eliberată
fără efectuarea, acolo unde este cazul, a consultării prealabile. [31] Eșantionul de state membre și de state asociate
Schengen, prezentat în secțiunea 6.6, cuprinde: Belgia, Bulgaria,
Republica Cehă, Germania, Grecia, Franța, Italia, Ungaria, Țările
de Jos, Austria, Slovenia, Slovacia, Suedia, Norvegia și Elveția