15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/42

1.

semnalează că Tratatul de la Lisabona prevede consolidarea rolului Uniunii Europene în ceea ce priveşte politica de imigrare a resortisanţilor ţărilor terţe, în scopul de a asigura gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre, precum și prevenirea imigrării ilegale și a traficului de persoane. Pentru aceasta, Tratatul prevede ca Parlamentul European şi Consiliul să ia măsuri în special în ceea ce priveşte condiţiile de intrare, de şedere şi de liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii, precum şi să stabilească normele care reglementează acordarea de vize şi de autorizaţii de şedere pe termen lung de către statele membre, inclusiv prevederile relative la reîntregirea familiei. În ceea ce priveşte integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, tratatul dispune în mod expres că UE poate adopta măsuri de sprijinire a acțiunilor statelor membre, dar că acest domeniu nu este vizat de obiectivul de armonizare a dispoziţiilor legislative şi de reglementare ale statelor membre;

2.

constată că statele membre își păstrează responsabilitatea de a stabili numărul de migranţi din ţări terţe primiţi pe teritoriul lor pentru muncă. În vreme ce, în majoritatea statelor membre, integrarea migranţilor este în principal o competenţă a autorităților naționale, autorităţile regionale şi locale sunt totuși cele cărora le aparţine în primul rând răspunderea punerii în aplicare a politicilor în materie de integrare, în domenii precum educaţia, sănătatea, locuinţele sau piaţa forţei de muncă;

3.

reamintește că Programul de la Stockholm, care defineşte priorităţile Uniunii în domeniile justiţiei, libertăţii şi securităţii pentru perioada 2010-2014, recunoaşte contribuția pozitivă pe care o poate avea gestionarea corectă a fluxurilor migratorii pentru construirea unei societăți echitabile și incluzive și a unei economii competitive şi subliniază importanța realizării unei integrări eficiente a imigranţilor legali, pe plan social, economic şi cultural, pentru garantarea efectelor pozitive ale imigrației, atât pentru imigranți, cât și pentru societățile gazdă;

4.

reiterează faptul că noua agendă europeană privind integrarea resortisanţilor ţărilor terţe consideră că imigrarea are o contribuţie pozitivă la dezvoltarea UE şi propune măsuri menite să îmbunătăţească integrarea migranţilor. Comisia Europeană abordează integrarea ca pe un proces evolutiv care constituie o responsabilitate comună a diferitelor niveluri de autoritate şi solicită actorilor relevanţi eforturi continue, coerente cu evoluţiile constatate, precum şi o colaborare constantă;

5.

consideră că, printre provocările cu care se confruntă în prezent Europa se numără cea a îmbătrânirii demografice care, în combinaţie cu recenta criză economică mondială, duce la un deficit de resurse de personal calificat şi are ca efect imediat un handicap pentru dinamismul său economic, forţa sa competitivă, creativitatea şi capacitatea sa de inovare. Într-un astfel de context, primirea resortisanţilor ţărilor terţe veniţi pe motive de cercetare, studii, formare practică, voluntariat, participare la programe de schimb sau pentru angajare ca au-pair contribuie la satisfacerea acestei nevoi de capital uman;

6.

atrage atenția asupra faptului că țările europene se confruntă cu o penurie de mână de lucru în anumite sectoare şi cu locuri de muncă vacante pe care nu le pot completa lucrători rezidenți, fie din statul respectiv fie resortisanți din alte țări UE, cu calificări adecvate, mai ales în anumite sectoare precis definite, precum sănătatea, disciplinele ştiinţifice şi cele tehnologice;

7.

semnalează din nou că întărirea capitalului uman constituie unul dintre obiectivele politice clar atribuite Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii în UE;

8.

menționează că Directiva 2005/71/CE prevede o procedură rapidă pentru aprobarea şederii cercetătorilor resortisanţi ai unor ţări terţe care au încheiat o convenţie de primire cu un organism de cercetare agreat de un stat membru. Această convenţie certifică faptul că a fost întocmit un proiect de cercetare conform normelor în vigoare şi că cercetătorul în cauză posedă competenţele ştiinţifice dorite pentru a-l duce la bun sfârşit şi dispune de resurse suficiente şi de o asigurare de sănătate. Printre altele, cercetătorii au posibilitatea de şedere pe teritoriul unui alt stat membru în cadrul proiectului lor de cercetare şi dreptul de a preda în acest stat, conform condiţiilor prevăzute de legislaţia naţională;

9.

observă că Directiva 2004/114/CE introduce dispoziţii obligatorii pentru admiterea studenţilor din ţări terţe. Aplicarea acesteia în cazul elevilor, al voluntarilor şi al stagiarilor neremuneraţi este lăsată la libera apreciere a statelor membre. În cazul în care îndeplinesc condiţiile stabilite, studenţii menţionaţi pot solicita o viză de şedere, dispun de anumite drepturi privind angajarea şi au dreptul să circule între statele membre pentru studii;

10.

remarcă faptul că nu există nicio directivă privind intrarea stagiarilor remuneraţi sau a lucrătorilor au-pair și că nu toate statele membre dispun de cadre juridice unificate sau măcar similare. De altfel, acestea nu au adoptat, în foarte marea lor majoritate, Convenţia Organizației internaționale a muncii (OIM) privind lucrătorii în domeniul casnic, care va intra în vigoare în septembrie 2013;

11.

semnalează că prezentul său aviz se înscrie în cadrul trasat de mai multe alte avize adoptate anterior şi are ca obiect a face cunoscute opiniile Comitetului privind modul în care ar trebui reglementate intrarea şi şederea resortisanţilor ţărilor terţe pe teritoriul european în cazul în care aceştia sosesc în scopul participării la cercetare, studii, schimburi de elevi, formare remunerată sau neremunerată, voluntariat sau îndeplinirea unor servicii de au-pair. De asemenea, el conține propuneri ce vizează asocierea mai activă a autoritățile locale și teritoriale la această problematică, precum și punerea în aplicare mai eficientă a directivei;

12.

subliniază că politicile de primire a resortisanților țărilor terțe trebuie să se alinieze la valorile europene fundamentale, precum respectarea drepturilor omului și a diversității, combaterea discriminării sau promovarea egalității de șanse şi a toleranței. De asemenea, aceste politici trebuie să fie compatibile cu politicile fundamentale ale UE în materie de coeziune, ocuparea forței de muncă, dezvoltare, relații externe, precum și de libertate, securitate și justiție;

13.

consideră că aplicarea principiului egalității de tratament, parte integrantă a culturii Uniunii Europene, este determinantă pentru asigurarea calității regimurilor democratice și constituie un câștig fundamental al acestei culturi;

14.

consideră că metoda guvernanţei pe mai multe niveluri este cea mai potrivită pentru obţinerea celor mai bune rezultate în materie de intrare și ședere a resortisanților țărilor terțe. Acest tip de abordare va trebui să fie conform cu principiul subsidiarității, care guvernează cooperarea dintre Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale;

15.

este convins de faptul că, pentru a genera rezultate concrete, orice iniţiativă întreprinsă în domeniul migraţiei trebuie să se bazeze pe obiective strategice şi pe angajamente comune cu ţările terţe. Eforturile depuse pentru a face Uniunea atrăgătoare şi mai uşor accesibilă pentru resortisanţii ţărilor terţe trebuie plasate sub semnul dialogului pe care ea trebuie să-l poarte cu aceste ţări şi trebuie să fie în concordanţă cu obiectivele acţiunii sale externe şi ale politicii sale privind migraţia de la frontierele externe, aşa cum au fost acestea definite în versiunea revizuită a abordării globale a Uniunii în materie de migrație și mobilitate (AGMM);

16.

crede că trebuie remediate punctele slabe ale cadrului legislativ în vigoare, pentru a încuraja mobilitatea cercetătorilor și a studenților din țările terțe, încurajându-i să se îndrepte către UE. Sporirea fluxurilor migratorii cu potențial de mână de lucru de înaltă calificare provenind din țările terțe va contribui la satisfacerea nevoilor Uniunii;

17.

susține propunerea de directivă COM(2013) 151 vizând ameliorarea cadrului juridic aplicabil resortisanţilor ţărilor terţe care doresc intrarea în UE şi şederea temporară pe termen de mai mult de trei luni pentru cercetare şi studii, pentru dobândirea de experienţă şi/sau pentru a lua parte la diverse activităţi destinate îmbunătăţirii competenţelor şi aptitudinilor lor, în special în calitate de cercetători, studenţi, voluntari, stagiari remuneraţi sau neremuneraţi sau lucrători au-pair;

18.

sprijină eforturile depuse de UE pentru a rămâne un pol de atracţie pentru studenţi şi cercetători. Ea îşi menţine potenţialul substanţial în domeniul competenţelor şi al infrastructurilor indispensabile pentru dezvoltarea unor centre internaţionale de excelenţă în diverse sectoare ale cercetării şi domenii de cunoaştere. Totuși, dacă Uniunea dorește să rămână competitivă pe piaţa internaţională, trebuie ca statele membre să-şi extindă cooperarea economică şi ştiinţifică şi să adopte programe şi obiective comune. De altminteri, având în vedere că alte regiuni ale globului devin, la rândul lor, tot mai atrăgătoare pentru studenţi, cercetători şi alte categorii de resortisanţi ai ţărilor terţe cu calificări înalte, Uniunea va trebui să soluționeze eficient punctele slabe identificate pentru a atrage în Europa grupurile respective;

19.

consideră că o directivă reprezintă instrumentul legislativ adecvat pentru remedierea carențelor regimului existent, precum și pentru a garanta un cadru juridic coerent. Ea permite stabilirea unor norme comune cu caracter obligatoriu în ce privește condițiile de intrare, procedurile și autorizațiile, însă lasă în același timp statelor membre marja de manevră indispensabilă în ce privește punerea în aplicare;

20.

regretă faptul că Comisia Europeană nu face referire în mod direct la adoptarea unui model de jos în sus şi că evaluarea de impact efectuată nu ţine seama de constrângerile pe care le impune în mod specific nivelului local şi regional această politică de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe;

21.

salută crearea unui cadru comun pentru toate categoriile de resortisanți ai țărilor terțe care sunt examinate. Un mecanism eficace pentru atragerea migranţilor talentaţi presupune existenţa unui ansamblu comun și simplificat de condiţii prealabile şi de cerinţe aplicabile admisiei;

22.

recunoaște necesitatea de a se crea un cadru legislativ transparent şi coordonat în ceea ce priveşte condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe, dacă se doreşte ca Uniunea să devină mai atrăgătoare şi mai uşor accesibilă pentru cetăţenii statelor nemembre; Legislaţia UE trebuie să reglementeze aceste condiţii de intrare şi de şedere, vizele şi permisele de şedere pe termen lung, drepturile resortisanţilor ţărilor terţe în situaţie regulamentară cu drept de şedere într-unul dintre statele membre UE, precum şi dispoziţiile care se aplică mobilităţii lor în cadrul UE;

23.

constată cu satisfacție că dispozițiile comune ale directivei vor fi aplicate stagiarilor remunerați și lucrătorilor au pair și consideră că, prin conferirea unui statut juridic acestor două categorii, se vor obține garanțiile indispensabile pentru a asigura un tratament echitabil resortisanților țărilor terțe cu acest statut;

24.

susține crearea de garanții procedurale privind acordarea sau refuzarea unui permis de ședere (articolul 29);

25.

se pronunță în favoarea adoptării de măsuri de consolidare a mobilităţii în interiorul Uniunii pentru toate categoriile vizate, fiind introduse norme mai favorabile pentru beneficiarii programelor europene de mobilitate precum Erasmus Mundus şi Marie Curie (articolul 29);

26.

este de acord cu simplificarea procedurilor aplicabile obținerii unui permis de ședere și consideră ca pozitivă obligația impusă statelor membre de a furniza informații privind condițiile de intrare și de ședere (articolul 30);

27.

acceptă punerea în aplicare a principiului proporţionalităţii pentru stabilirea taxelor percepute pentru procesarea cererilor (articolul 31);

28.

își exprimă satisfacția de a constata că dreptul la egalitate de tratament în raport cu resortisanţii ţării-gazdă le este recunoscut tuturor categoriilor în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, excepţie făcând însă procedurile de obţinere a unei locuinţe [articolul 21 alineatul (2)];

29.

sprijină dispozițiile care acordă studenţilor dreptul de a lucra în ţara gazdă cel puțin 20 de ore pe săptămână, face accesibilă piața muncii membrilor familiilor cercetătorilor, în timp ce studenții, după încheierea studiilor, vor primi dreptul de şedere pe termen maxim de 12 luni pentru a-şi căuta un loc de muncă;

30.

aprobă dispozițiile articolelor 32 și 33, care prevăd culegerea datelor statistice necesare pentru identificarea numărului de resortisanți ai țărilor terțe care vor primi permisele de intrare în temeiul noii directive;

31.

consideră important faptul că cercetătorilor nu li se aplică restricţiile în ceea ce priveşte securitatea socială prevăzute de Directiva 2011/98/CE privind permisul unic.

32.

consideră că este necesară o abordare integrată pentru a atinge obiectivele directivei care, în definitiv, urmăresc dezvoltarea unei economii europene competitive într-un mediu internațional. Este de dorit ca eforturile depuse pentru a „seduce” acest potenţial uman al ţărilor terţe să nu vizeze numai condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor acestor state, ci şi sprijinirea măsurilor indispensabile pentru integrarea lor în societatea locală, măsuri care pot avea în vedere un evantai larg de politici precum educaţia, ocuparea forţei de muncă, sănătatea publică sau coeziunea economică, socială şi teritorială, pentru a nu menționa decât aceste câteva exemple;

33.

încurajează statele membre să furnizeze cadrul legal adecvat pentru a garanta tratamentul echitabil al stagiarilor și al asistenților la domiciliu (lucrători au-pair) și le îndeamnă să adopte Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind lucrătorii în domeniul casnic;

34.

este de părere că punerea în practică a guvernanţei pe mai multe niveluri constituie o condiţie prealabilă esenţială pentru reglementarea cu succes a regimului de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe pe teritoriul european. Comitetul Regiunilor ține să sublinieze că, pentru a concretiza în mod eficient o politică menită să atragă migranți talentați, trebuie ca autoritățile locale și regionale să fie implicate activ în promovarea mobilității grupurilor de persoane la care face referire propunerea de directivă. Definirea condiţiilor de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe în UE şi, în consecinţă, primirea şi integrarea acestora în statele membre constituie un domeniu de acţiune şi de interes cu un impact semnificativ asupra autorităţilor locale şi regionale. Instanţele regionale joacă un rol determinant în crearea condiţiilor adecvate pentru ca resortisanţii ţărilor terţe să poată avea acces la informaţii şi la servicii privind educaţia, îngrijirea sănătăţii, ocuparea forţei de muncă, locuinţele şi alte prestaţii cu caracter public;

35.

are convingerea că o abordare europeană coerentă trebuie să fie însoțită de o analiză aferentă a costurilor, pentru a se ține seama de sarcina financiară și administrativă pe care o va genera punerea în aplicare a noilor dispoziții pentru statele membre și pentru autoritățile regionale și locale, acestea reprezentând veriga de legătură care le oferă migranților posibilitatea de a stabili o relație puternică și constructivă cu societatea gazdă. Această misiune ar putea impune costuri suplimentare pentru regiuni și autoritățile locale, care sunt chemate adesea să răspundă provocărilor în materie de integrare, proces deosebit de dificil, dar cu atât mai necesar într-un context de recesiune economică și de severă austeritate bugetară.