12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/196

P7_TA(2013)0219

Instituirea unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 23 mai 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte (COM(2012)0335 – C7-0155/2012 – 2012/0163(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2016/C 055/41)

Amendamentul 1

Propunere de regulament

Titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte

(Nu privește versiunea în limba română.)

Amendamentul 2

Propunere de regulament

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea a dobândit competență exclusivă pentru încheierea de acorduri internaționale privind protecția investițiilor. Uniunea este deja parte la Tratatul privind Carta energiei care prevede protecția investițiilor.

(1)

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea a dobândit competență exclusivă pentru încheierea de acorduri internaționale privind protecția investițiilor. Uniunea , ca și statele membre, este deja parte la Tratatul privind Carta energiei care prevede protecția investițiilor.

Amendamentul 3

Propunere de regulament

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Acordurile care prevăd protecția investițiilor includ, de regulă, un mecanism de soluționare a litigiilor între investitori și stat, care permite unui investitor dintr-o țară terță să intenteze o acțiune împotriva unui stat în care a făcut o investiție. O procedură de soluționare a litigiilor între investitori și stat se poate solda cu acordarea unei compensații financiare. În plus, într-un astfel de caz, vor exista inevitabil costuri semnificative legate de gestionarea arbitrajului, precum și costuri legate de apărarea unui astfel de caz.

(2)

Atunci când se justifică, viitoarele acorduri privind protecția investițiilor pot include un mecanism de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, care permite unui investitor dintr-o țară terță să intenteze o acțiune împotriva unui stat în care a făcut o investiție. O procedură de soluționare a litigiilor între investitori și stat se poate solda cu acordarea unei compensații financiare. În plus, într-un astfel de caz, vor exista inevitabil costuri semnificative legate de gestionarea arbitrajului, precum și costuri legate de apărarea unui astfel de caz.

Amendamentul 4

Propunere de regulament

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3a)

Răspunderea financiară nu poate fi gestionată corespunzător dacă standardele de protecție permise în acordurile privind investițiile ar fi să depășească semnificativ limitele de responsabilitate recunoscute în Uniune și în majoritatea statelor membre. În consecință, acordurile viitoare ale Uniunii ar trebui să le acorde investitorilor străini același nivel ridicat de protecție, dar nu unul mai ridicat ca cel oferit investitorilor din Uniune de legislația Uniunii și principiile generale comune legislațiilor statelor membre.

Amendamentul 5

Propunere de regulament

Considerentul 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3b)

Stabilirea limitelor exterioare ale responsabilităților financiare în conformitate cu acest regulament este, de asemenea, legată de salvgardarea puterilor legislative ale Uniunii exercitate în cadrul competențelor definite de tratate, iar legalitatea lor este controlată de Curtea de Justiție, care nu poate fi necuvenit restricționată printr-o responsabilitate potențială definită în afara sistemului echilibrat instituit de tratate. În consecință, Curtea de Justiție a confirmat fără echivoc că responsabilitatea Uniunii pentru actele legislative, în special în interacțiunea cu legislația internațională, trebuie să fie încadrată strict și angajarea sa fără a se stabili clar încălcarea  (2) nu trebuie să fie posibilă. Acordurile viitoare privind investițiile de încheiat de către Uniune ar trebui să respecte aceste garanții privitoare la puterile legislative ale Uniunii și să nu instituie norme de responsabilitate mai stricte, care să permită eludarea standardelor definite de Curte de Justiție.

Amendamentul 6

Propunere de regulament

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

În cazul în care răspunderea internațională pentru un tratament acordat revine Uniunii, aceasta va trebui, în virtutea dreptului internațional, să plătească orice compensație care i-a fost imputată și să suporte costurile aferente oricărui litigiu. Cu toate acestea, o compensație imputabilă Uniunii poate fi rezultatul unui tratament acordat de către însăși Uniunea sau al unui tratament acordat de un stat membru. În consecință, nu ar fi echitabil ca compensațiile și costurile arbitrajului să fie plătite de la bugetul Uniunii în cazul în care tratamentul a fost acordat de către un stat membru. Prin urmare, este necesar ca răspunderea financiară să fie repartizată, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, și fără a aduce atingere responsabilității internaționale a Uniunii, între Uniune și statul membru responsabil de tratamentul acordat, pe baza unor criterii stabilite de prezentul regulament.

(4)

În cazul în care răspunderea internațională pentru un tratament acordat revine Uniunii, ca entitate cu personalitate juridică, aceasta va trebui, în virtutea dreptului internațional, să plătească orice compensație care i-a fost imputată și să suporte costurile aferente oricărui litigiu. Cu toate acestea, o compensație imputabilă Uniunii poate fi rezultatul unui tratament acordat de către însăși Uniune sau al unui tratament acordat de un stat membru. În consecință, nu ar fi echitabil ca compensațiile și costurile arbitrajului să fie plătite de la bugetul Uniunii Europene (bugetul Uniunii) în cazul în care tratamentul a fost acordat de către un stat membru. Prin urmare, este necesar ca răspunderea financiară să fie repartizată, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, și fără a aduce atingere responsabilității internaționale a Uniunii, între Uniune însăși și statul membru responsabil de tratamentul acordat, pe baza unor criterii stabilite de prezentul regulament.

Amendamentul 7

Propunere de regulament

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Răspunderea financiară ar trebui să fie atribuită entității responsabile de tratamentul care s-a dovedit a fi incompatibil cu dispozițiile relevante din acord. Aceasta înseamnă că Uniunea ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de către o instituție, un organism sau o agenție a Uniunii. Statul membru în cauză ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de un stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru acționează într-un mod impus de dreptul Uniunii, de exemplu în transpunerea unei directive adoptate de Uniune, Uniunea ar trebui să suporte răspunderea financiară în măsura în care tratamentul în cauză este impus de dreptul Uniunii. Regulamentul trebuie, de asemenea, să prevadă posibilitatea ca o cauză individuală să se poată referi atât la un tratament acordat de un stat membru, cât și la un tratament impus de dreptul Uniunii. Acesta va acoperi ansamblul acțiunilor întreprinse de statele membre și de Uniunea Europeană .

(6)

Răspunderea financiară ar trebui să fie atribuită entității responsabile de tratamentul care s-a dovedit a fi incompatibil cu dispozițiile relevante din acord. Aceasta înseamnă că Uniunea ar trebui să poarte ea însăși răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de către orice instituție, organism, agenție sau altă entitate cu personalitate juridică a Uniunii. Statul membru în cauză ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de respectivul stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru acționează într-un mod impus de dreptul Uniunii, de exemplu în transpunerea unei directive adoptate de Uniune, însăși Uniunea ar trebui să poarte răspunderea financiară în măsura în care tratamentul în cauză este impus de dreptul Uniunii. Regulamentul trebuie, de asemenea, să prevadă posibilitatea ca o cauză individuală să se poată referi atât la un tratament acordat de un stat membru, cât și la un tratament impus de dreptul Uniunii. Acesta va acoperi ansamblul acțiunilor întreprinse de statele membre și de Uniune . Într-un astfel de caz, statele membre și Uniunea ar trebui să poarte răspunderea pentru tratamentul specific acordat de oricare dintre ele.

Amendamentul 8

Propunere de regulament

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(6a)

Atunci când statul membru acționează într-un mod neconcordant cu cel cerut de legislația Uniunii, de exemplu atunci când acesta nu transpune o directivă adoptată de Uniune sau depășește termenii unei directive adoptate de aceasta atunci când o implementează în legislația națională, statul membru respectiv ar trebui să poarte, în consecință, răspunderea financiară pentru tratamentul acordat.

Amendamentul 9

Propunere de regulament

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)

Pe de altă parte, în cazul în care un stat membru ar trebui să suporte răspunderea financiară potențială care decurge dintr-un litigiu, este necesar, ca o chestiune de principiu, să se permită acestui stat membru să acționeze în calitate de pârât în scopul apărării tratamentului pe care l-a acordat investitorului. Modalitățile stabilite în prezentul regulament prevăd această eventualitate. Acest lucru are avantajul că bugetul și resursele Uniunii nu ar fi grevate, chiar și temporar, fie de costurile unor litigii, fie de eventualele plăți prevăzute în sentințele adoptate împotriva statului membru în cauză.

(8)

Pe de altă parte, în cazul în care un stat membru ar trebui să suporte răspunderea financiară potențială care decurge dintr-un litigiu, este echitabil și necesar, ca o chestiune de principiu, să se permită acestui stat membru să acționeze în calitate de pârât în scopul apărării tratamentului pe care l-a acordat investitorului. Modalitățile stabilite în prezentul regulament prevăd această eventualitate. Acest lucru are avantajul că bugetul și resursele nefinanciare ale Uniunii nu ar fi grevate, chiar și temporar, fie de costurile unor litigii, fie de eventualele plăți prevăzute în sentințele adoptate împotriva statului membru în cauză.

Amendamentul 10

Propunere de regulament

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

În anumite circumstanțe, este esențial, pentru a garanta protejarea corespunzătoare a intereselor Uniunii, ca însăși Uniunea să acționeze în calitate de pârât în litigii care implică un tratament acordat de un stat membru. Acest lucru se poate întâmpla în special în cazul în care litigiul implică, de asemenea, un tratament acordat de către Uniune, în cazul în care reiese că un tratament acordat de un stat membru este impus de dreptul Uniunii, în cazul în care este probabil că vor fi introduse acțiuni similare împotriva altor state membre sau în cazul în care este vorba de probleme de drept încă nesoluționate , a căror soluționare ar putea avea un impact asupra eventualelor cazuri viitoare împotriva altor state membre sau împotriva Uniunii. În cazul în care litigiul se referă la tratamentul parțial acordat de Uniune, sau impus de dreptul Uniunii, Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât, cu excepția cazului în care acțiunile introduse privind aceste tratamente sunt de importanță minoră, având în vedere răspunderea financiară potențială implicată și aspectele juridice abordate, în raport cu acțiunile privind un tratament acordat de un stat membru.

(10)

În anumite circumstanțe, este esențial, pentru a garanta protejarea corespunzătoare a intereselor Uniunii, ca însăși Uniunea să poată să acționeze în calitate de pârât în litigii care implică un tratament acordat de un stat membru. Acest lucru se poate întâmpla în special în cazul în care litigiul implică, de asemenea, un tratament acordat de către Uniune, în cazul în care reiese că un tratament acordat de un stat membru este impus de dreptul Uniunii, în cazul în care au fost introduse acțiuni similare împotriva altor state membre sau în cazul în care este vorba de probleme de drept, a căror soluționare ar putea avea un impact asupra actualelor sau eventualelor cazuri viitoare împotriva altor state membre sau împotriva Uniunii. În cazul în care litigiul se referă la tratamentul parțial acordat de Uniune, sau impus de dreptul Uniunii, Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât, cu excepția cazului în care acțiunile introduse privind aceste tratamente sunt de importanță minoră, având în vedere răspunderea financiară potențială implicată și aspectele juridice abordate, în raport cu acțiunile privind un tratament acordat de un stat membru.

Amendamentul 11

Propunere de regulament

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)

Este oportun ca Comisia să decidă, în cadrul stabilit de prezentul regulament, dacă Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât sau dacă un stat membru ar trebui să acționeze în calitate de pârât.

(12)

Pentru a crea un sistem funcțional, Comisia ar trebui să decidă, în cadrul stabilit de prezentul regulament, dacă Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât sau dacă un stat membru ar trebui să acționeze în calitate de pârât și să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice astfel de decizie, în cadrul rapoartelor sale anuale privind implementarea prezentului regulament .

Amendamentul 12

Propunere de regulament

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)

De asemenea, în cazul în care un stat membru acționează în calitate de pârât, este necesar ca acesta să informeze Comisia cu privire la derularea cauzei iar Comisia să poată, după caz, să ceară statului membru care acționează în calitate de pârât să adopte o poziție specifică referitor la chestiunile care prezintă un interes pentru Uniune .

(14)

De asemenea, în cazul în care un stat membru acționează în calitate de pârât, este necesar ca acesta să informeze Comisia cu privire la derularea cauzei iar Comisia să poată, după caz, să ceară statului membru care acționează în calitate de pârât să adopte o poziție specifică referitor la chestiunile care prezintă un impact asupra intereselor prioritare ale Uniunii .

Amendamentul 13

Propunere de regulament

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)

Un stat membru poate, în orice moment, să accepte că va fi responsabil din punct de vedere financiar în cazul în care ar trebuie să fie plătită o compensație. Într-un astfel de caz, statul membru și Comisia pot încheia acorduri în vederea plății periodice a costurilor și pentru plata oricărei compensații. Această acceptare nu implică recunoașterea de către statul membru că acțiunea care face obiectul litigiului este bine întemeiată. Comisia ar trebui să poată adopta o decizie prin care să solicite statului membru să prevadă astfel de costuri. În cazul în care instanța ar decide în favoarea Uniunii în ceea ce privește costurile de arbitraj, Comisia ar trebui să se asigure că orice plată în avans a costurilor este rambursată imediat statului membru în cauză.

(15)

Fără a contraveni rezultatelor procedurilor de arbitraj, un stat membru poate, în orice moment, să accepte că va fi responsabil din punct de vedere financiar în cazul în care ar trebui să fie plătită o compensație. Într-un astfel de caz, statul membru și Comisia pot încheia acorduri în vederea plății periodice a costurilor și pentru plata oricărei compensații. Această acceptare nu implică , în nici un fel din punct de vedere juridic, recunoașterea de către statul membru că acțiunea care face obiectul litigiului este bine întemeiată. Într-un astfel de caz, Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru să prevadă astfel de costuri. În cazul în care instanța ar decide în favoarea Uniunii în ceea ce privește costurile de arbitraj, Comisia ar trebui să se asigure că orice plată în avans a costurilor este rambursată imediat statului membru în cauză.

Amendamentul 14

Propunere de regulament

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)

În anumite cazuri, ar putea fi adecvat să se ajungă la un acord tranzacțional pentru a evita cheltuielile de arbitraj inutile și costisitoare. Este necesar să se stabilească o procedură pentru încheierea unor astfel de acorduri. O astfel de procedură ar trebui să permită Comisiei, care hotărăște în conformitate cu procedura de examinare, să soluționeze cauza prin intermediul acordului tranzacțional atunci când acest lucru ar fi în interesul Uniunii. Dacă cauza se referă la tratamentul acordat de un stat membru, este necesar să existe o cooperare strânsă și consultări între Comisie și statul membru în cauză. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a soluționa cauza prin intermediul unui acord tranzacțional, în măsura în care acesta acceptă întreaga responsabilitate financiară și acest acord tranzacțional este în conformitate cu dreptul Uniunii și nu împotriva intereselor Uniunii.

(16)

În anumite cazuri, ar putea fi adecvat să se ajungă la un acord tranzacțional pentru a evita cheltuielile de arbitraj inutile și costisitoare. Este necesar să se stabilească o procedură eficace și rapidă pentru încheierea unor astfel de acorduri. O astfel de procedură ar trebui să permită Comisiei, care hotărăște în conformitate cu procedura de examinare, să soluționeze cauza prin intermediul acordului tranzacțional atunci când acest lucru ar fi în interesul Uniunii. Dacă cauza se referă la tratamentul acordat de un stat membru, este necesar să existe o cooperare strânsă și consultări între Comisie și statul membru în cauză , inclusiv în ceea ce privește procedura de soluționare și cuantumul compensației bănești . Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a soluționa cauza prin intermediul unui acord tranzacțional, în măsura în care acesta acceptă întreaga responsabilitate financiară și acest acord tranzacțional este în conformitate cu dreptul Uniunii și nu împotriva intereselor Uniunii în ansamblu .

Amendamentul 15

Propunere de regulament

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)

Comisia ar trebui să se consulte îndeaproape cu statul membru în cauză în vederea ajungerii la un acord cu privire la repartizarea răspunderii financiare. În cazul în care Comisia consideră că un stat membru este responsabil, iar statul membru contestă această hotărâre, Comisia trebuie să plătească sumele alocate, dar trebuie să emită o decizie către statul membru solicitându-i să verse sumele corespunzătoare la bugetul Uniunii Europene , împreună cu dobânda aplicabilă. Dobânzile de plătit ar trebui să fie cele stabilite în conformitate cu [articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul ( CE , Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, astfel cum a fost modificat] . Articolul 263 din tratat se aplică în cazul în care un stat membru consideră că decizia nu îndeplinește criteriile enunțate în prezentul regulament.

(18)

Comisia ar trebui să se consulte îndeaproape cu statul membru în cauză în vederea ajungerii la un acord cu privire la repartizarea răspunderii financiare. În cazul în care Comisia consideră că un stat membru este responsabil, iar statul membru contestă această hotărâre, Comisia trebuie să plătească sumele alocate, dar trebuie să emită o decizie către statul membru solicitându-i să verse sumele corespunzătoare la bugetul Uniunii, împreună cu dobânda aplicabilă. Dobânzile de plătit ar trebui să fie cele stabilite în conformitate cu articolul 78 alineatul (4) din Regulamentul ( UE , Euratom) nr.  966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii  (3). Articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică în cazul în care un stat membru consideră că decizia nu îndeplinește criteriile enunțate în prezentul regulament.

Amendamentul 16

Propunere de regulament

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)

Bugetul Uniunii ar trebui să asigure acoperirea cheltuielilor care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitor și stat. În cazul în care statele membre își asumă răspunderea financiară în conformitate cu prezentul regulament, Uniunea ar trebui să fie în măsură fie să adune contribuțiile statului membru în cauză înainte de execuția cheltuielilor relevante, fie să execute mai întâi cheltuielile relevante, acestea fiindu-i ulterior rambursate de către statele membre în cauză. Ar trebui să fie posibilă utilizarea ambelor mecanisme de tratament bugetar, în funcție de ceea ce este fezabil, în special din punctul de vedere al sincronizării temporale. Pentru ambele mecanisme, contribuțiile sau rambursările vărsate de statele membre ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne pentru bugetul Uniunii. Creditele care rezultă din aceste venituri alocate interne ar trebui nu doar să acopere cheltuielile aferente, dar acestea ar trebui să fie, de asemenea, eligibile pentru a servi la realimentarea altor posturi din bugetul Uniunii din care au fost prelevate creditele inițiale care au permis execuția cheltuielilor în cadrul celui de-al doilea mecanism.

(Nu privește versiunea în limba română.)

Amendamentul 17

Propunere de regulament

Articolul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

„costuri generate ca urmare a arbitrajului” înseamnă taxele și costurile instanței de arbitraj, precum și costurile de reprezentare și cheltuielile atribuite în favoarea părții reclamante de instanța de arbitraj;

(b)

„costuri generate ca urmare a arbitrajului” înseamnă taxele și costurile instanței de arbitraj, instituției arbitrajului precum și costurile de reprezentare și cheltuielile atribuite în favoarea părții reclamante de instanța de arbitraj;

Amendamentul 18

Propunere de regulament

Articolul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)

„litigiu” înseamnă o acțiune introdusă de o parte reclamantă împotriva Uniunii în temeiul unui acord și pe care o instanță de arbitraj o va statua;

(c)

„litigiu” înseamnă o acțiune introdusă de o parte reclamantă împotriva Uniunii sau a unui stat membru în temeiul unui acord și pe care o instanță de arbitraj o va statua;

Amendamentul 19

Propunere de regulament

Articolul 2 – litera ja (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ja)

„interesele prioritare ale Uniunii” înseamnă una dintre situațiile următoare:

 

 

(i)

există o amenințare gravă în ceea ce privește aplicarea sau implementarea consecventă sau uniformă a prevederilor în materie de investiții din acordul care face obiectul litigiului dintre investitor și stat la care Uniunea este parte,

 

 

(ii)

o măsură a unui stat membru se poate afla în conflict cu dezvoltarea politicii viitoare a Uniunii în materie de investiții,

 

 

(iii)

litigiul implică un impact financiar posibil semnificativ asupra bugetului Uniunii într-un an dat sau ca parte a cadrului financiar multianual.

Amendamentul 20

Propunere de regulament

Articolul 3 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)   În cazurile prevăzute de prezentul regulament, Comisia adoptă o decizie de stabilire a răspunderii financiare a statului membru în cauză în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1).

(2)   În cazurile prevăzute de prezentul regulament, Comisia adoptă o decizie de stabilire a răspunderii financiare a statului membru în cauză în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1). Parlamentul European și Consiliul sunt informate cu privire la o astfel de decizie.

Amendamentul 21

Propunere de regulament

Articolul 7 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

De îndată ce Comisia primește o înștiințare prin care o parte reclamantă își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj, în conformitate cu dispozițiile unui acord, aceasta notifică statul membru în cauză.

De îndată ce Comisia primește o înștiințare prin care o parte reclamantă își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj sau de îndată ce Comisia este informată cu privire la o cerere de consultări sau o acțiune împotriva unui stat membru , aceasta notifică statul membru în cauză și informează Parlamentul European și Consiliul despre orice cerere anterioară a unui reclamant prin care acesta a solicitat consultări, despre notificarea prin care un reclamant își face cunoscută intenția de a iniția o procedură de arbitraj împotriva Uniunii sau a unui stat membru în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării, incluzând numele reclamantului, prevederile din acord despre care se afirmă că ar fi fost încălcate, sectorul economic implicat, tratamentul despre care se afirmă că încalcă acordul și cuantumul despăgubirilor solicitate .

Amendamentul 22

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)

este probabil că vor fi introduse acțiuni similare în temeiul aceluiași acord împotriva tratamentului acordat de alte state membre iar Comisia este cea mai în măsură să asigure o apărare eficientă și consecventă; or,

(c)

au fost introduse cereri de consultare privind acțiuni similare în temeiul aceluiași acord împotriva tratamentului acordat de alte state membre iar Comisia este cea mai în măsură să asigure o apărare eficientă și consecventă; or,

Amendamentul 23

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 2 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d)

litigiul ridică probleme de drept nesoluționate care pot reapărea în alte litigii în cadrul aceluiași sau în cadrul altor acorduri ale Uniunii referitoare la un tratament acordat de către Uniune sau de alte state membre .

(d)

litigiul ridică probleme de drept sensibile a căror soluționare poate afecta viitoarea interpretare a acordului în cauză sau a altor acorduri.

Amendamentul 24

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a)     În cazul în care Uniunea se angajează să acționeze în calitate de pârât în conformitate cu o decizie a Comisiei adoptată în temeiul alineatului (2) sau al normei implicite stabilite la alineatul (1), stabilirea statutului de pârât produce efecte obligatorii asupra reclamantului și a instanței de arbitraj.

Amendamentul 25

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)   Comisia informează celelalte state membre și Parlamentul European cu privire la orice litigiu în care este aplicat prezentul articol, precum și la modul în care acesta a fost aplicat.

(4)   Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice litigiu în care este aplicat prezentul articol, precum și la modul în care acesta a fost aplicat.

Amendamentul 26

Propunere de regulament

Articolul 9 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

informează Comisia cu privire la toate etapele importante ale procedurii și inițiază consultări în mod regulat și în orice împrejurare în care este solicitat de Comisie; precum și

(b)

informează fără întârziere Comisia cu privire la toate etapele importante ale procedurii și inițiază consultări în mod regulat și în orice împrejurare în care este solicitat de Comisie; precum și

Amendamentul 27

Propunere de regulament

Articolul 9 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)   Comisia poate, în orice moment, să solicite statului membru în cauză să adopte o anumită poziție în ceea ce privește orice aspect juridic ridicat de litigiu sau orice alt element care prezintă un interes pentru Uniune .

(2)    Când interesele prioritare ale UE impun acest lucru, Comisia poate, în orice moment, în urma consultărilor cu statul membru în cauză, să solicite statului membru respectiv să adopte o anumită poziție în ceea ce privește orice aspect juridic ridicat de litigiu sau orice altă problemă de drept, a căror soluționare poate afecta viitoarea interpretare a acordului în cauză sau a altor acorduri .

Amendamentul 28

Propunere de regulament

Articolul 9 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a)     În cazul în care statul membru în cauză consideră că cererea Comisiei îi compromite în mod necorespunzător apărarea eficace, acesta inițiază consultări pentru a găsi o soluție acceptabilă. Dacă nu poate fi găsită o soluție acceptabilă, Comisia poate lua o decizie prin care să-i solicite statului membru în cauză să adopte o anumită poziție juridică.

Amendamentul 29

Propunere de regulament

Articolul 9 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)   Atunci când un acord sau normele menționate de acesta, oferă posibilitatea de anulare, de recurs sau de revizuire a unui aspect juridic inclus într-o sentință de arbitraj, Comisia poate, în cazul în care consideră că o interpretare coerentă și exactă a acordului justifică acest lucru, să solicite statului membru să introducă o cerere de anulare, de recurs sau de revizuire. În astfel de circumstanțe, reprezentanții Comisiei fac parte din delegație și pot exprima punctul de vedere al Uniunii în ceea ce privește aspectul juridic în cauză.

(3)   Atunci când un acord sau normele menționate de acesta, oferă posibilitatea de anulare, de recurs sau de revizuire a unui aspect juridic inclus într-o sentință de arbitraj, Comisia poate, în cazul în care consideră că o interpretare coerentă și exactă a acordului justifică acest lucru, să solicite , în urma consultărilor cu statul membru în cauză, ca statul membru respectiv să introducă o cerere de anulare, de recurs sau de revizuire. În astfel de circumstanțe, reprezentanții Comisiei fac parte din delegație și pot exprima punctul de vedere al Uniunii în ceea ce privește aspectul juridic în cauză.

Amendamentul 30

Propunere de regulament

Articolul 9 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3a)     În cazul în care statul membru în cauză refuză să introducă o acțiune în anulare, un recurs sau o cerere de revizuire, acesta informează Comisia în termen de 30 de zile. Într-o astfel de situație, Comisia poate adopta o decizie prin care să-i ceară statului membru în cauză să introducă o acțiune în anulare, un recurs sau o cerere de revizuire.

Amendamentul 31

Propunere de regulament

Articolul 10 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)

Comisia pune la dispoziția statului membru toate documentele referitoare la procedură, astfel încât să asigure o apărare cât mai eficace cu putință; precum și

(c)

Comisia pune la dispoziția statului membru toate documentele referitoare la procedură , ține statul membru la curent cu privire la toate fazele procedurale semnificative și intră în consultări cu statul membru în toate situațiile în care o solicită acesta , astfel încât să asigure o apărare cât mai eficace cu putință; precum și

Amendamentul 32

Propunere de regulament

Articolul 10 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Comisia informează regulat Parlamentul European și Consiliul cu privire la evoluțiile care au loc în domeniul procedurilor de arbitraj menționate la primul alineat.

Amendamentul 33

Propunere de regulament

Articolul 13 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)   Atunci când Uniunea este pârât într-un litigiu privind un tratament acordat, în întregime sau în parte, de către un stat membru, iar Comisia consideră că soluționarea litigiului ar fi în interesul Uniunii, aceasta se consultă mai întâi cu statul membru în cauză. Statul membru poate, de asemenea, să inițieze astfel de consultări cu Comisia.

(1)   Atunci când Uniunea este pârât într-un litigiu privind un tratament acordat, în întregime sau în parte, de către un stat membru, iar Comisia consideră că soluționarea litigiului ar fi în interesul Uniunii, aceasta se consultă mai întâi cu statul membru în cauză. Statul membru poate, de asemenea, să inițieze astfel de consultări cu Comisia. Statul membru și Comisia asigură înțelegerea reciprocă a situației juridice și a eventualelor consecințe și evită orice dezacord în vederea soluționării cauzei.

Amendamentul 34

Propunere de regulament

Articolul 13 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)   În cazul în care statul membru nu este de acord să soluționeze litigiul prin acord tranzacțional, Comisia poate soluționa litigiul atunci când interesele prioritare ale Uniunii impun acest lucru.

(3)   În cazul în care statul membru nu este de acord să soluționeze litigiul prin acord tranzacțional, Comisia poate soluționa litigiul atunci când interesele prioritare ale Uniunii impun acest lucru. Comisia pune la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului toate informațiile pertinente referitoare la decizia Comisiei de a soluționa litigiul, în special la motivarea acesteia.

Amendamentul 35

Propunere de regulament

Articolul 14 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3a)     În cazul în care un stat membru are calitatea de pârât într-un litigiu care privește exclusiv tratamentul acordat de autoritățile sale și decide să soluționeze litigiul, acesta notifică Comisia cu privire la proiectul de aranjament de soluționare și o informează despre negocieri și aplicarea soluției.

Amendamentul 36

Propunere de regulament

Articolul 17 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)   Atunci când Uniunea acționează în calitate de pârât în conformitate cu articolul 8, iar Comisia consideră că sumele alocate prin sentință sau prevăzute de acordul tranzacțional în cauză ar trebui să fie plătite, în parte sau în totalitate, de către statul membru în cauză pe baza criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1), se aplică procedura stabilită la alineatele (2) – (5).

(1)   Atunci când Uniunea acționează în calitate de pârât în conformitate cu articolul 8, iar Comisia consideră că sumele alocate prin sentință sau prevăzute de acordul tranzacțional în cauză ar trebui să fie plătite, în parte sau în totalitate, de către statul membru în cauză pe baza criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1), se aplică procedura stabilită la alineatele (2) – (5) din prezentul articol . Această procedură se aplică, de asemenea, în cazul în care Uniunea, în calitate de pârât în temeiul articolului 8, are succes în procedura de arbitraj, însă trebuie să suporte toate costurile ocazionate de arbitraj.

Amendamentul 37

Propunere de regulament

Articolul 17 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)   În termen de trei luni de la data primirii cererii de plată a sumelor alocate prin sentință definitivă sau prevăzute într-un acord tranzacțional, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză, determinând valoarea sumei care urmează să fie plătită de respectivul stat membru.

(3)   În termen de trei luni de la data primirii cererii de plată a sumelor alocate prin sentință definitivă sau prevăzute într-un acord tranzacțional, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză, determinând valoarea sumei care urmează să fie plătită de respectivul stat membru. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la această decizie și la motivele sale financiare.

Amendamentul 38

Propunere de regulament

Articolul 17 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)   Cu excepția cazului în care statul membru în cauză se opune deciziei Comisiei în termen de o lună, statul membru în cauză varsă la bugetul Uniunii sumele alocate prin sentință sau prevăzute într-un acord tranzacțional în termen de cel mult trei luni de la data deciziei Comisiei. Statul membru în cauză este răspunzător pentru orice dobândă datorată la rata care se aplică altor sume datorate bugetului Uniunii.

(4)   Cu excepția cazului în care statul membru în cauză se opune deciziei Comisiei în termen de o lună, statul membru în cauză varsă , în compensație, la bugetul Uniunii , echivalentul sumelor alocate prin sentință sau prevăzute într-un acord tranzacțional în termen de cel mult trei luni de la data deciziei Comisiei. Statul membru în cauză este răspunzător pentru orice dobândă datorată la rata care se aplică altor sume datorate bugetului Uniunii.

Amendamentul 39

Propunere de regulament

Articolul 18 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)   Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru în cauză să efectueze contribuții financiare la bugetul Uniunii în legătură cu orice costuri ocazionate de arbitraj, în cazul în care consideră că statul membru va fi răspunzător pentru plata sumelor alocate prin sentință în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 3.

(1)    În cazul în care Uniunea acționează în calitate de pârât în temeiul articolului 8 și dacă nu s-a încheiat niciun acord în temeiul articolului 11, Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru în cauză să efectueze în avans contribuții financiare la bugetul Uniunii în legătură cu orice costuri estimate sau generate, ocazionate de arbitraj . O astfel de decizie privind contribuțiile financiare este proporțională și ține seama de criteriile stabilite la articolul 3.

Amendamentul 40

Propunere de regulament

Articolul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Rambursarea sau contribuția financiară a unui stat membru la bugetul Uniunii, pentru plata sumelor alocate printr-o sentință sau prevăzute de un acord tranzacțional sau orice alte costuri, se consideră venituri alocate interne în sensul [articolului 18 din Regulamentul ( CE , Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene] . Ele pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitori și stat sau pentru a realimenta creditele de plată prevăzute inițial să acopere plata sumelor alocate prin sentință sau prevăzute printr-un acord tranzacțional sau orice alte costuri.

Rambursarea sau contribuția financiară a unui stat membru la bugetul Uniunii, pentru plata sumelor alocate printr-o sentință sau prevăzute de un acord tranzacțional sau orice alte costuri, inclusiv cele menționate la articolul 18 alineatul (1) din prezentul regulament, se consideră venituri alocate interne în sensul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul ( UE , Euratom) nr.  966/2012 . Ele pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitori și stat sau pentru a realimenta creditele de plată prevăzute inițial să acopere plata sumelor alocate prin sentință sau prevăzute printr-un acord tranzacțional sau orice alte costuri.

Amendamentul 41

Propunere de regulament

Articolul 20 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)   Comisia este asistată de [Comitetul pentru acorduri în materie de investiții instituit prin Regulamentul [2010/197 COD]] . Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru acorduri în materie de investiții instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1219/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe  (4). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

Amendamentul 42

Propunere de regulament

Articolul 21 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Primul raport se transmite în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ulterior, următoarele rapoarte sunt transmise o dată la trei ani.

(1)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte detaliate privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Aceste rapoarte conțin toate informațiile relevante, inclusiv o listă cu acțiunile introduse împotriva Uniunii sau a statelor membre, procedurile și hotărârile aferente și impactul financiar asupra bugetelor respective. Primul raport se transmite în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ulterior, următoarele rapoarte sunt transmise o dată la trei ani , dacă autoritatea bugetară, inclusiv Parlamentul European și Consiliul, nu adoptă o decizie diferită .

Amendamentul 43

Propunere de regulament

Articolul 21 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a)     Comisia prezintă anual Parlamentului European și Consiliului o listă cu cererile de consultări din partea reclamanților, acțiunile introduse și deciziile de arbitraj pronunțate.

(1)  Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0124/2013).

(2)   Hotărârea Curții de Justiție din 9 septembrie 2008 în cauza comună C-120/06 P și C-121/06 P, FIAMM și Fedon/Consiliu și Comisie ([2008] Rep. p. I-6513) .

(3)   JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(4)   JO L 351, 20.12.2012, p. 40 .