6.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 67/58


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor întreprinderi de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție bancară și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului

COM(2013) 520 final – 2013/0253 (COD)

2014/C 67/10

Raportor: dl DANIEL MAREELS

La 3 septembrie 2010 și la 10 septembrie 2013, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și, respectiv, Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor întreprinderi de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție bancară și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului

COM(2013) 520 final – 2013/0253 (COD).

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 octombrie 2013.

În cea de-a 493-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 octombrie 2013 (ședința din 17 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 157 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută propunerile de stabilirea a unui mecanism unic de rezoluție (MUR), cu mecanismul de finanțare aferent, care constituie, în continuarea propunerilor privind mecanismul unic de supraveghere (MUS), Mecanismul european de stabilitate (MES) și privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (DRRB), o nouă cărămidă importantă în edificiul uniunii bancare.

MUR oferă, pentru țările zonei euro și pentru cele care doresc să se înscrie în mecanism în mod voluntar, un mecanism de rezoluție la nivel european prin intermediul căruia este posibilă restructurarea temeinică a băncilor în situație de criză de către autorități, fără a se aduce atingere stabilității economice. Fondul de rezoluție aferent trebuie să dispună de mijloacele proprii necesare pentru ca acest proces să nu trebuiască finanțat din fonduri guvernamentale, pentru a nu-l împovăra pe contribuabil.

1.2

Din momentul declanșării crizei și ca răspuns la aceasta a trecut în prim-plan tranziția către o Uniune economică și monetară mai solidă, care să se bazeze pe cadre integrate pentru sectorul financiar, pentru problemele bugetare și pentru politica economică. Un cadru financiar integrat, cu alte cuvinte o „uniune bancară” reprezintă un element esențial al măsurilor politice menite să repună Europa pe calea redresării și a creșterii economice.

1.3

CESE consideră uniunea bancară prioritară și indispensabilă, având în vedere contribuția pe care aceasta o poate aduce la necesara redresare a încrederii în rândul cetățenilor și al întreprinderilor și pentru buna finanțare a economiei. Ea ar reduce fragmentarea actuală de pe piața internă și ar contribui astfel la o concurență echitabilă în cadrul Uniunii, ar consolidat totodată sistemul bancar și ar reduce riscurile de contaminare.

1.4

În opinia Comitetului, ar trebui demarate lucrările la diversele elemente ale uniunii bancare (MUS, MES, DRRB și MUR) și, la realizarea acestora, ar trebui să se respecte succesiunea lor logică și coerența lor internă. Comitetul atrage totodată atenția și asupra reglementării revizuite privind protecția micilor conturi de economii, prin intermediul cadrului de garantare a depozitelor.

1.5

Propunerile de MUR actuale nu pot fi privite independent de propunerile anterioare privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit (directiva DRRB) și de acordul recent obținut în această privință în Consiliu, de care, de altminteri, s-a ținut deja seama. Având în vedere că DRRB va funcționa, în fond, ca set de norme pentru rezoluția băncilor în întreaga piață internă, MUR se sprijină în mare măsură pe aceasta. Comitetul pledează în favoarea unei armonizări cât mai mari a celor două regimuri pentru a se realiza condiții echitabile de concurență pe scară cât mai largă în UE în acest domeniu. MUR trebuie, într-adevăr, să fie sprijinit și integrat într-un cadru complet armonizat pentru redresarea și rezoluția băncilor.

1.6

Comitetul își exprimă satisfacția că MUR face un pas în plus față de DRRB, prevăzând înființarea unui organ și a unui fond (de rezoluție) la nivel european. Astfel, după supravegherea bancară (MUS), acum și rezoluția este plasată la același nivel de autoritate, ceea ce face posibilă o abordare corectă și uniformă. De asemenea, Comitetul salută faptul că, pentru MUR, se prevede o finanțare ridicată la nivelul UE.

1.7

Procedurile de rezoluție prevăzute în MUR trebuie să fie, în orice caz, eficiente și puternice, iar instrumentele prevăzute trebuie să poată fi utilizate cu viteza necesară atât la nivel național, cât și transfrontalier, în cazul în care este nevoie, și în special în situații de criză. Trebuie să se vegheze la asigurarea unui întreg coerent și eficace în combinație cu măsurile prevăzute în DRRB și, în caz de nevoie, la aplicarea normelor în mod consecvent. În măsura posibilităților, este important să se urmărească simplitatea. Trebuie să se găsească răspunsuri adecvate la toate problemele juridice și de altă natură.

1.8

În ceea ce privește Consiliul unic de rezoluție, care joacă un rol-cheie în MUR, este de o importanță crucială ca membrii să dispună de un maximum de independență și expertiză și să se instituie un control democratic asupra deciziilor lor. Componența acestuia trebuie aleasă cu cea mai mare grijă, iar atribuțiile Consiliului trebuie să fie clare și bine delimitate.

1.9

Comitetul salută fondul de rezoluție bancară prevăzut, care asigură în primul rând stabilitatea financiară, garantează eficacitatea deciziilor de rezoluție și elimină legătura dintre autorități și sectorul bancar. Comitetul solicită clarificarea rapidă a temeiului juridic pentru acest fond și soluționarea în prealabil a tuturor provocărilor pe care le presupune crearea unui asemenea fond (cum ar fi hazardul moral), astfel încât să poată fi preîntâmpinate urmările nedorite.

1.10

În cazul în care se prevede ca intervenția acestuia să aibă loc numai într-o etapă mai târzie a procedurii, iar mijloacele sale să poată fi utilizate numai în scopuri specifice - garantarea eficacității măsurilor de rezoluție -, în opinia Comitetului este totodată important ca acest fond de rezoluție să dispună de mijloacele financiare necesare și suficiente pentru a-și putea îndeplini sarcinile. La stabilirea nivelului-țintă al fondului, constituit din contribuții ale băncilor, pot fi luate în calcul diversele măsuri vizând redresarea sectorului financiar, aplicate în diferite domenii. Comitetul își reiterează în acest context poziția adoptată în ceea ce privește DRRB, conform căreia criteriile prevăzute pentru contribuțiile „ex ante” ale băncilor trebuie să poată fi revizuite în mod regulat. Trebuie să se acorde atenție potențialei duble impuneri, ca urmare a suprapunerii sistemelor naționale cu cel al UE.

2.   Context

2.1

Proiectul propus de Comisia Europeană privind înființarea unui mecanism unic de rezoluție (MUR) și a unui fond unic de rezoluție bancară  (1) face parte din evoluția către o uniune economică și monetară europeană care să includă uniunea bancară. Temeiul propunerii îl constituie Articolul 114 TFUE, care permite luarea de măsuri care vizează crearea și funcționarea pieței interne.

2.2

Această uniune bancară, care ar cuprinde toate statele membre euro și statele din afara zonei euro care ar dori să facă parte din ea, urmează să fie definitivată în câteva etape:

2.2.1

Un prim pas îl constituie încheierea procedurilor legislative încă în curs pentru înființarea unui mecanism unic de supraveghere (MUS), în cadrul căruia i se acordă BCE competențe de supraveghere a băncilor din zona euro.

2.2.2

În al doilea rând, există Mecanismul european de stabilitate (MES), înființat după MUS, care poate recapitaliza nemijlocit băncile, după investigarea bilanțurilor băncilor și definirea activelor istorice (2).

2.2.3

Există apoi propunerile Comisiei din 6 iunie 2012 privind o directivă de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții (DRRB). În ceea ce privește aceste propuneri, Consiliul a ajuns între timp la o perspectivă comună, pe care se bazează și propunerea actuală de regulament privind MUR.

Aceste propuneri vizează crearea unui cadru politic eficace pentru gestionarea în mod ordonat a falimentelor bancare și pentru preîntâmpinarea contaminării altor instituții, prin dotarea autorităților relevante cu instrumente eficiente și cu competențele adecvate pentru a aborda în mod proactiv crizele bancare, pentru a garanta stabilitatea financiară și pentru a limita la un minimum riscul pierderilor suferite de contribuabili (3).

2.2.4

Ultimul element al propunerilor îl reprezintă propunerea de regulament privind MUR publicată la 10 iulie 2013, care conține reglementări adecvate și eficace.

2.3

Se pot aminti totodată și propunerile Comisiei din 2010 privind armonizarea sistemelor naționale de garantare a depozitelor (SGD). SGD au ca scop neutralizarea efectelor unui faliment pentru conturile de depuneri mici, garantând prima tranșă de depozit de 100 000 EUR.

2.4

MUR ar urma să funcționeze după cum urmează:

2.4.1

BCE, ca organ de supraveghere, semnalează atunci când o bancă ajunge să aibă probleme financiare grave și trebuie să i se aplice procedura de rezoluție.

2.4.2

Apoi, un consiliu unic de rezoluție, alcătuit din reprezentanți ai BCE, ai Comisiei Europene și ai autorităților naționale implicate pregătește rezoluția băncii.

2.4.3

La recomandarea consiliului de rezoluție sau din proprie inițiativă, Comisia hotărăște dacă și când se demarează rezoluția băncii și precizează totodată un cadru pentru utilizarea instrumentelor de rezoluție și pentru recurgerea la fond.

Aceste instrumente de rezoluție, instituite prin DRRB și preluate în MUR, constau din:

vânzarea activității;

instituția-punte;

separarea activelor;

recapitalizarea internă (instrumentul bail-in).

2.4.4

Sub supravegherea consiliului de rezoluție, autoritățile naționale de rezoluție pun în aplicare planul de rezoluție. În cazul în care o autoritate națională de rezoluție nu respectă hotărârea luată de consiliul de rezoluție, acesta din urmă poate lua în mod nemijlocit anumite măsuri administrative în ceea ce privește băncile care pun probleme.

2.5

Fondul unic de rezoluție se află sub autoritatea consiliului unic de rezoluție. Acest fond trebuie să asigure disponibilitatea unui sprijin financiar pe termen mediu și lung, cât timp banca este restructurată.

2.5.1

Fondul este comun pentru toate țările implicate în MUR. Finanțarea acestuia este asigurată de toate instituțiile financiare ale țărilor participante. Acestea plătesc anual o sumă, pe bază „ex ante” și independent de fiecare măsură de rezoluție.

2.5.2

Scopul fondului este în primul rând să asigure stabilitatea financiară. El nu este destinat acoperirii pierderilor sau furnizării de capital unei instituții în curs de rezoluție. Totodată, acesta nu este nici un fond de salvare. Nu constituie nici un fond de garantare a depozitelor și nu își asumă funcția unui asemenea fond. Menirea fondului este de a garanta eficacitatea măsurilor de rezoluție.

3.   Observații generale

3.1

Așa cum s-a arătat în repetate rânduri în 2012, un cadru financiar integrat, cu alte cuvinte o „uniune bancară” reprezintă un element esențial al măsurilor politice menite să repună Europa pe calea redresării și a creșterii economice (4). La acest deziderat trebuie să contribuie și alte măsuri, precum o coordonare economică mai strânsă.

3.2

Comitetul a evidențiat anterior importanța uniunii bancare și a arătat că este imposibilă menținerea în vigoare pe termen lung a unei zone cu o singură monedă, dar cu 17 piețe financiare și ale creanțelor, mai cu seamă atunci când o criză a scos la iveală fragmentarea în segmente cu caracter național a acestei zone. Uniunea bancară este considerată prin urmare indispensabilă și prioritară pentru partajarea riscurilor, protecția deținătorilor de depozite (și prin „procedura de lichidare”), recâștigarea încrederii și pentru redemararea finanțării întreprinderilor în toate statele membre (5).

3.3

De asemenea, CESE a afirmat anterior că ar trebui ca Comisia să propună cât mai curând un calendar de aplicare și o mai mare detaliere a MUR. Aceste observații se aplică, de altminteri, și altor obiective relevante, precum soluționarea unor potențiale situații de criză prin acțiuni comune de supraveghere. În acest fel, uniunea bancară ar deveni mai credibilă și ar constitui un fundament comun pentru întreaga piață internă.

Între timp, a devenit limpede că MUS și Directiva privind cerințele de capital/RCC ar trebui să intre în vigoare în 2014, iar DRRB și MUR începând cu 2015. Este, prin urmare, de dorit ca întregul pachet să fie aprobat în timp util de către Consiliu.

3.4

De asemenea, Comitetul a arătat că are toată încrederea că, într-o etapă următoare, MUR poate îndeplini și un rol complementar, contribuind la abordarea în mod coordonat a situațiilor de criză. Însă supravegherea și rezoluția trebuie să meargă mână în mână. Scopul nu este, în fond, ca un stat membru să plătească consecințele unei hotărâri de a lichida o bancă luate la nivel european, trebuind să plătească echivalentul depozitelor (6).

3.5

Proiectul de directivă DRRB, publicat la jumătatea lui 2012, stabilește un cadru pentru abordarea preventivă a situațiilor de criză bancară în statele membre, pentru asigurarea stabilității financiare și pentru reducerea presiunii asupra finanțelor naționale.

3.6

Din momentul intrării ei în vigoare, DRRB va realiza până la un punct o armonizare a reglementărilor naționale în ceea ce privește rezoluția băncilor și va asigura colaborarea autorităților de rezoluție la soluționarea falimentelor băncilor, în special în cazul băncilor transfrontaliere.

3.7

MUR face un pas mai departe. În vreme ce DRRB nu generează decizii de rezoluție uniforme și nu propune utilizarea de finanțare atrasă de la nivelul UE, în cadrul MUR, în statele euro și statele non-euro care aderă la mecanism vor fi în vigoare aceste aspecte.

3.8

Comitetul își exprimă satisfacția în ceea ce privește înființarea unui organ și a unui fond european, care constituie o completare logică și bine-venită a DRRB și a MUS. Atât supravegherea cât și rezoluția vor fi deci efectuate la același nivel de autoritate.

3.9

DRRB va funcționa ca set de norme pentru rezoluția băncilor în întreaga piață internă, prin urmare regulamentul se sprijină în mare măsură pe aceasta. Având în vedere că regulamentul vine în continuarea DRRB, trebuie asigurată coerența celor două acte normative și trebuie evitate inconsecvențele.

3.10

Totodată, Comitetul consideră că este esențial pentru definitivarea pieței interne ca Directiva DRRB și Regulamentul MUR să fie coordonate cât mai strâns posibil. Trebuie căutată o armonizare maximă a directivei înseși. Din perspectiva creării unor condiții cât mai echitabile și a aplicării consecvente a normelor, DRRB trebuie aplicată uniform în statele membre. Este necesar ca, la realizarea MUR, să se țină seama în cât mai mare măsură de rezultatele negocierilor în privința DRRB.

3.11

În măsura în care propunerile Regulamentului MUR sunt coerente cu proiectul de DRRB, se poate reaminti și setul de întrebări ridicate de Comitet în momentul publicării propunerii de directivă. Printre acestea se număra și solicitarea de clarificare a anumitor noi instrumente care nu au fost încă testate în situații de criză sistemică (7). În plus, trebuie să se acorde atenție coerenței Regulamentului cu normele existente, în scopul asigurării securității juridice.

4.   Observații specifice privind mecanismul de rezoluție

4.1

Ar fi de dorit ca întregul cadru pentru uniunea bancară să progreseze rapid pentru a se putea depăși fragmentarea actuală a piețelor financiare și pentru a ieși din relația existentă între finanțele publice și sectorul bancar.

4.2

Comitetul reafirmă că ar trebui să se ajungă cât mai curând la un cadru armonizat pentru redresarea și rezoluția băncilor. Acest cadru ar trebui să conțină reglementări transfrontaliere solide pentru a asigura integritatea pieței unice. MUR reprezintă un complement necesar al acestuia, iar textele propuse trebuie salutate ca atare.

4.3

La rândul ei, realizarea MUR trebuie sprijinită și integrată într-un cadru complet armonizat pentru redresarea și rezoluția băncilor, care să furnizeze baza rezoluției bancare în întreaga UE.

4.4

MUR nu trebuie să constituie numai un cadru unic pentru rezoluția băncilor falimentare în uniunea bancară, sprijinind astfel condiții de concurență echitabile, ci și să reprezinte un instrument cât mai simplu posibil, eficient și puternic, care să poată fi pus în aplicare cu toată rapiditatea necesară în caz de nevoie, atât la nivel național, cât și transfrontalier, și mai ales în situații de criză.

4.5

În ceea ce privește Consiliul unic de rezoluție, esențiale sunt în special independența, expertiza și controlul democratic. Consiliul unic de rezoluție trebuie să aibă un temei juridic solid, dar în același timp trebuie să poată fi tras la răspundere pentru hotărârile sale, spre garantarea transparenței și a controlului democratic și pentru a proteja drepturile instituțiilor Uniunii. Trebuie asigurată o delimitare clară a competențelor Consiliului în raport cu organele de supraveghere, iar componența sa trebuie să reflecte un echilibru bine cumpănit între reprezentanți ai părților implicate la nivel național și părțile europene. Consiliul și membrii săi trebuie să dispună de expertiza necesară în domeniile acoperite.

4.6

Înființarea acestuia ar putea fi considerată o etapă crucială în realizarea uniunii bancare și a MUR. În același timp, nu ar trebui pierdut din vedere cadrul mai larg al MUS și al DRRB și, probabil, ar fi de dorit să nu se anticipeze realizările în acest sens.

5.   Observații specifice privind modalitățile de finanțare

5.1

Fondul unic de rezoluție trebuie să asigure disponibilitatea unui sprijin financiar pe termen mediu și lung, cât timp banca este restructurată. Comitetul recunoaște că merită sprijinite eforturile Comisiei de a institui un sistem european de norme financiare, printre altele prin intermediul MUR. Un asemenea sistem asigură tratamentul echitabil al instituțiilor din toate statele, pe baza unor soluții de finanțare a rezoluției la fel de eficiente, ceea ce este în beneficiul tuturor statelor membre și al pieței financiare interne, deoarece generează mai multă stabilitate și condiții echitabile de concurență (8). În aceeași măsură merită probabil atenție și protecția micilor conturi de economii prin intermediul SGD.

5.2

Comitetul este, prin urmare, de acord cu sprijinirea mecanismului unic de rezoluție prin soluții financiare specifice. În situația în care finanțarea rezoluției urmează să aibă loc în principal prin intermediul instrumentului de recapitalizare internă (pentru ca primele pierderi să fie absorbite de acționari și de alți creditori) și al celorlalte instrumente prevăzute în regulament, atunci, în mod ideal, mecanismul unic de rezoluție ar trebui completat cu un fond unic, având ca scop dizolvarea relației existente dintre autoritățile naționale și sectorul bancar.

5.3

Comitetul solicită clarificarea rapidă a temeiului juridic al fondului, inclusiv a întrebărilor privind necesitatea (sau nu a) unei modificări a tratatului.

5.4

De îndată ce va fi disponibilă această clarificare, ar trebui să se purceadă la instituirea fondului, fără a se anticipa cu privire la evoluțiile și realizările în domeniul MUS și DRRB.

5.5

Introducerea unui sistem comun prezintă și provocări importante, trebuind să se vegheze asupra prevenirii sau limitării de la bun început, pe cât posibil, a apariției unor consecințe nedorite și asupra soluționării în prealabil a tuturor problemelor aferente. Un exemplu în acest sens este comportamentul de tip „moral hazard”.

5.6

Chiar dacă fondul ar interveni abia într-o etapă mai târzie, exclusiv după măsurile de recapitalizare internă, și chiar dacă utilizarea mijloacelor acestuia este limitată la obiective specifice, este totuși important ca fondul să aibă o dimensiune suficientă și ca toate instituțiile financiare să fie obligate să contribuie la el.

5.7

La stabilirea nivelului-țintă al fondului trebuie să se țină seama de cadrul prudențial consolidat deja existent, de măsurile de prevenție și de rolul planurilor de redresare și rezoluție în evitarea crizelor, de sporirea rezervelor de capital și de noile mecanisme de rezoluție, inclusiv instrumentul de recapitalizare internă, precum și de alte măsuri de redresare a sectorului financiar. Aceste măsuri și instrumente au deja ca scop limitarea posibilității unui colaps bancar. Totodată, Comitetul își reiterează în contextul MUR poziția exprimată cu privire la DRRB, și anume că criteriile pentru contribuția ex-ante ar trebui revizuite la intervale regulate (9).

5.8

Din aceleași motive, și pentru a se evita consecințele negative pentru cetățeni și pentru întreprinderi, trebuie acordată atenția cuvenită potențialei duble impuneri din perspectiva băncilor, ca urmare a structurii duble cu autorități naționale de rezoluție și o autoritate europeană de rezoluție.

Bruxelles, 17 octombrie 2013.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2013) 520 final.

(2)  A se vedea ECOFIN, 21 iunie 2013 și Consiliul European, 27 iunie 2013.

(3)  JO C 44, 15.2.2013, p. 68.

(4)  Acest lucru s-a precizat în special în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu „Foaie de parcurs către o uniune bancară”, Comunicarea Comisiei „Proiect pentru o UEM profundă și veritabilă - Lansarea unei dezbateri la nivel european” și în raportul celor patru președinți „Către o veritabilă uniune economică și monetară”.

(5)  JO C 271, 19.9.2013, p. 8

(6)  JO C 11, 15.1.2013, p. 34.

(7)  JO C 44, 15.2.2013, p. 68.

(8)  JO C 44, 15.2.2013, p. 68.

(9)  JO C 44, 15.2.2013, p. 68.