6.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 67/6

1.1

UE, statele sale membre și societatea civilă reprezintă o sursă extrem de bogată de experiențe în materie de tranziție. Aceste experiențe trebuie să fie mai bine folosite pentru a asigura stabilitatea prin schimbare în UE, în țările vecine acesteia și pretutindeni în lume.

1.2

UE își asumă un rol de frunte în cadrul dezbaterilor actuale ale ONU pe tema agendei de dezvoltare post-2015, ea trebuind să propună măsuri concrete de aplicare a acesteia, bazate pe solidaritate și pe politici coerente. Prezentul aviz și avizele precedente ale CESE pe această temă trebuie luate în considerare (1).

1.3

Experiența în materie de tranziție existentă în UE și în afara ei trebuie utilizată efectiv. Uniunea trebuie să își sistematizeze mai bine reușitele și eșecurile legate de tranziție, instrumentele de sprijin disponibile și datele privind actorii relevanți. Ar trebui conceput un plan de acțiune privind utilizarea experienței dobândite în procesul de programare. Compendiumul tranziției europene, precum și celelalte propuneri formulate în documente europene recente trebuie să devină imediat operaționale.

1.4

Politica externă a UE trebuie să devină mai puternică, mai participativă și mai deschisă, mai eficientă și mai coerentă. Ea trebuie să urmărească promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale (inclusiv dreptul la asociere și la întrunire pașnică) și a statului de drept, contribuind la crearea și menținerea unui mediu democratic în care cetățenii și organizațiile societății civile să poată participa la elaborarea politicilor și la monitorizarea aplicării lor. În acest sens, este nevoie de o abordare pe termen lung.

1.5

Societatea civilă și politică din UE și din țările partenere trebuie să joace un rol-cheie. Acordurile de parteneriat, programele de sprijin și subvențiile nu ar trebui aprobate în absența unui dialog cu societatea civilă, mai ales cea organizată, conform principiului UE al parteneriatului. Un accent special trebuie pus pe dialogul cu diversele grupuri sociale din țările partenere, inclusiv minoritățile și locuitorii zonelor îndepărtate, precum și pe participarea acestora.

1.6

În prezent, numeroși promotori potențiali ai dezvoltării durabile nu au acces la sprijin din partea UE, din cauza unor norme discriminatorii, fie ele administrative sau de alt tip. Discriminarea pozitivă (care nu permite însă manipulări) și cerința de a implica în proiectele de dezvoltare parteneri cu experiență recentă în materie de tranziție sunt necesare pentru ca actorii care, în evaluările actuale, sunt considerați mai puțin experimentați, să fie plasați pe picior de egalitate cu ceilalți. Ceea ce trebuie să primeze este calitatea proiectele și a rezultatelor.

1.7

Trebuie instituite noi mecanisme de cooperare, iar cele existente trebuie extinse – a se vedea în special punctele 3.3.4, 3.3.6, 3.3.7 și 3.3.8, de exemplu programele de înfrățire globală, TAIEX, Erasmus+, noile platforme de schimb de informații etc.

1.8

Actorii aflați în legătură cu regimurile autoritare și/sau care apelează la practici nedemocratice (GoNGO-uri, Yellow Unions, etc.) ar trebui excluși de la acordarea de asistență.

1.9

În principiu, un segment amplu al societății din țările partenere ar trebui să beneficieze de sprijin consistent.

1.10

Schimbările democratice, dezvoltarea durabilă, creșterea economică incluzivă și o piață stabilă, precum și o bunăstare sporită și o mai bună ocupare a forței de muncă pot fi cel mai bine sprijinite printr-o bună guvernanță și o abordare bazată în principal pe drepturi. Faptele au demonstrat că o societate civilă puternică, mai ales când este bine organizată, reprezintă cea mai bună garanție a succesului.

2.1

Comitetul Economic și Social European împărtășește perspectiva de ansamblu asupra dezvoltării durabile. După cum a observat Consiliul UE, aceasta include aspecte legate de promovarea „guvernării democratice, a drepturilor omului și a statului de drept, a bunăstării economice și sociale, precum și a păcii și stabilității” (2).

2.2

Tranziția poate fi definită pe scurt ca stabilizare, sprijinirea democrației, dezvoltarea capacităților și a instituțiilor, schimbul de bune practici și consolidarea reformelor, pentru ca schimbările să devină durabile. Ea se bazează pe solidaritate și pe acțiuni întreprinse de cetățeni, de organizațiile societății civile (OSC), de guvern și de alți actori.

2.3

Mai multe aspecte ale cooperării cu societățile aflate în tranziție s-au aflat deja pe ordinea de zi a CESE (3). Obiectivul acestui aviz este de a merge dincolo de sursele existente, precum și de a reflecta interesele speciale ale Președinției lituaniene a Consiliului UE și interesul general al societății civile europene (dar și de a oferi o contribuție la summitul Parteneriatului estic de la Vilnius, din noiembrie 2013, și la Zilele europene ale dezvoltării).

2.4

Ultimele evoluții din țările partenere ale UE constituie un motiv suplimentar pentru actualizarea politicii actuale. CESE rămâne preocupat de durabilitatea schimbărilor dintr-o serie de țări vecine din est, ori care sunt membre ale Euromed sau partenere ale UE. O serie de schimbări pozitive pot fi observate în zona Balcanilor de Vest (aderarea Croației la UE fiind un eveniment foarte important).

3.1.1

Pentru a crea schimbări durabile, diversele politici, programe și activități ale UE care se adresează acelorași regiuni sau domenii de politică ar trebui mai bine coordonate, pentru a genera mai multe sinergii și a menține coerența. Capacitatea de acțiune externă a UE trebuie încă să crească, până când valorile și obiectivele europene comune vor putea fi sprijinite eficient la o scară cu adevărat europeană (4).

3.1.2

„Coerența politicilor în domeniul dezvoltării” trebuie asigurată și monitorizată mai îndeaproape. Obligația garantării coerenței politicilor în domeniul dezvoltării, consacrată la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (astfel cum a fost modificat de Tratatul de la Lisabona), ar trebui să se afle în centrul elaborării și aplicării politicilor, în toate reglementările privind instrumentele de acțiune externă, trebuind așadar să existe o aplicare efectivă a acesteia în toate politicile, programele și activitățile UE. Coerența noilor inițiative ale UE trebuie evaluată în 100 % din cazuri. Toate programele (inclusiv evaluările și liniile bugetare) ar trebui să țină seama de angajamentele și obligațiile internaționale ale UE în domeniile drepturilor omului și dezvoltării (a se vedea și accepțiunea comună a ONU cu privire la o abordare bazată pe drepturile omului) și ar trebui să se concentreze pe cei mai marginalizați și mai vulnerabili. De asemenea, este important să se verifice dacă, în procesul de tranziție și de integrare în UE, evoluțiile pozitive dintr-un domeniu nu sunt însoțite de unele negative în alte sectoare.

3.1.3

Este nevoie de o platformă comună care să ofere o perspectivă ușor de parcurs asupra instrumentelor existente (ce de exemplu subvenții, licitații, programe etc.), gestionată de UE sau statele sale membre care au un impact extern direct sau indirect. Pot fi preconizate paralel/cooperări cu portalul „Europa ta”. Ar trebui făcute eforturi de includere a unor informații destinate organizațiilor (inclusiv subregionale) mai mici. Alte grupuri-țintă ar putea fi reprezentate de instituțiile din statele membre ale UE și din țările aflate în tranziție. Platforma ar trebui să beneficieze de sprijin, de pildă sub forma unui buletin informativ sau a publicării de informații pe Twitter.

3.1.4

UE ar trebui să își propună să reunească, să coordoneze și să creeze sinergii între activitățile sale și cele ale statelor membre în țările partenere, dar și să evite concurența internă excesivă. Statele membre ar putea avea în vedere o împărțire a responsabilităților sub aspectul conceperii de modalități cooperare externă (coordonatori de tranziție, centre de traducere, birouri de asistență juridică, instituții de învățământ etc.) pe teritoriul lor sau în țările partenere.

3.2.1

Mecanismele de acțiune externă ale UE trebuie să devină cât mai incluzive, transparente și participative posibil, pentru a asigura asumarea comună a dezvoltării și cooperării. În prezent există deficiențe sub acest aspect. Ar trebui luată în considerarea posibilitatea de a face din respectarea principiului parteneriatului, care are capacitatea de a aduce împreună societatea civilă și autoritățile publice, o condiție preliminară pentru acordarea de subvenții.

3.2.2

Implicarea îndeaproape, și preferabil structurată, a reprezentanților societății civile și politice reprezintă premisa unui angajament de lungă durată în favoarea reformelor. A se vedea în acest sens și punctul 1.5. Este nevoie ca OSC, inclusiv partenerii sociali din UE și din țările partenere, să participe la programarea și desfășurarea activităților de cooperare. Trebuie consolidate parteneriatele existente și trebuie încurajată încheierea unora noi.

3.2.3

CESE ar dori să participe la acestea, iar partenerii săi din întreaga lume reprezintă o resursă care ar permite organizarea cu regularitate a unor forumuri.

3.2.4

UE trebuie să își intensifice eforturile de dezvoltare a capacităților actorilor proprii și ai celor din țările partenere. Aceasta se poate face prin asistență financiară, schimburi de experiență, educație/formare și alte mijloace sau programe.

3.2.5

Trebuie asigurată egalitatea șanselor de participare a diferiților actori guvernamentali și neguvernamentali, atât în UE, cât și în țările partenere. Orice formă persistentă de discriminare directă sau indirectă trebuie eliminată, inclusiv: cerințele excesiv de restrictive legate de eligibilitate, de dimensiunile proiectului sau de aspectele tehnice; discriminările legate de normele administrative, printre care se numără diferențele de remunerare și/sau impozitare între experții care lucrează la aceleași proiecte; cerințele de cofinanțare (problemele legate de acceptarea contribuțiilor în natură); activitățile de lobby la nivel național care duc la concluzii distorsionate etc (5). A se vedea punctul 1.6.

3.2.6

Oportunitățile tehnologice ale secolului XXI, ca de exemplu guvernarea electronică, ar trebui utilizate și promovate mai pe sacră mai largă, în vederea încurajării dialogului și implicării. Ar putea fi avută în vedere conceperea unui program special de sprijinire a democrației (Democracy Assistance 2.0).

3.3.1

Sistemul actual al UE de oportunități de finanțare și sprijin, dar și cele legate de aceasta sunt adesea criticate ca inutil de complicate. CESE salută planurile preconizate de simplificare și raționalizare, începând din 2014, a instrumentelor de finanțare externă, inclusiv a Instrumentului european de vecinătate și susține punere în comun a fondurilor.

3.3.2

Calitatea mai întâi de toate. Expertiza specifică în domeniul tranziției și capacitatea de înțelegere a nevoilor țării partenere și de adaptare la acestea ar trebui evaluate obiectiv și apreciate mai mult decât experiența prealabilă în implementarea de proiecte UE.

3.3.3

Experiența UE în materie de tranziție trebuie mai bine folosită atunci când se elaborează politici externe (inclusiv de dezvoltare) (6). Toate reușitele și învățămintele trase trebuie sistematizate și analizate în detaliu. Concluziile trebuie utilizate, fructificate la maximum și încorporate în ciclul de programare. Se impune o monitorizare efectivă care, printre altele, să se bazeze pe aceste cunoștințe atunci elaborează programe operaționale și când se evaluează și se alocă subvenții pentru proiecte în funcție de mărimea acestora.

3.3.4

Trebuie ca Compendiumul tranziției europene să devină operațional, inclusiv în scop de programare, acestuia trebuind să i se adauge o bază de date a experților cu experiență în tranziție și provenind atât din sectorul neguvernamental, cât și din cel guvernamental. Ar trebui ca partenerii să fie interesați să caute experți, acest lucru trebuind să fie intens promovat, mai ales în țările partenere. Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să pregătească pentru delegațiile UE o listă de proceduri privind utilizarea Compendiumului în cursul programării (printre altele, el ar putea deveni o sursă obligatorie de informare pentru experții implicați în activitățile UE).

3.3.5

Comisia Europeană ar trebui să pregătească un plan de acțiune în vederea valorificării mai bune a experienței bogate a UE în materie de programare. Acesta ar contribui la garantarea faptului că experiența este utilizată sistematic în domeniile unde se dovedește relevantă. De asemenea, Comisia Europeană ar trebui să aloce suficiente resurse administrative implementării unui astfel de plan.

3.3.6

Având în vedere gama extinsă de instrumente existente în materie de partajare a experiențelor în domeniul tranziției, s-ar impune organizarea de către Comisie a unei gestionări transversale a colectării și prezentării unificate a acestora, de exemplu prin intermediul unei platforme sau structuri-umbrelă.

3.3.7

Ar trebui avută în vederea multiplicarea în UE a unităților de expertiză orientate către cerere, precum SOCIEUX sau MIEUX. Acoperirea geografică a mecanismelor existente de schimb de experiență, orientate către necesități, precum și a altor programe, în special TAIEX, Twinning și Erasmus+, ar trebui extinsă la scară mondială (în special pentru țările ACP), însă fără reducerea fondurilor prevăzute pentru programele actuale.

3.3.8

Ar trebui lansat un concept de „înfrățire între două sau trei ONG-uri”, acesta presupunând cel puțin asocierea unui partener din UE-15 cu unul din UE-13 și cu un altul dintr-o țară în curs de dezvoltare sau aflată în tranziție (7). S-ar impune și susținerea schimburilor de experiență între reprezentanții sectorului privat.

3.3.9

Fondul european de dezvoltare ar trebui să se preteze mai mult la schimburile de experiență în materie de tranziție, dobândită recent de unele state membre.

3.3.10

Pentru a-și transforma experiența într-un sprijin util în tranziție, UE și statele sale membre trebuie să garanteze o finanțare și o susținere publică adecvate. De asemenea, CESE reafirmă că tranziția și rolul fiecărui cetățean, al societății civile și al statului trebuie să constituie una dintre preocupările Anului european al dezvoltării (2015).

4.1.1

Dezvoltarea durabilă este condiționată de dobândirea celui mai larg consens posibil în societățile partenere. Sprijinul acordat democrației, bunei guvernanțe, libertăților fundamentale (inclusiv libertatea de asociere și de întrunire pașnică, libertatea de expresie, independența mass-mediei etc.), educației civice, învățării non-formale și informale, dreptății și justiției sociale în toate domeniile și la toate nivelurile este esențial.

4.1.2

Trebuie pus un accent mai puternic pe eficiența și pe rezultatele politicilor și proiectelor. Acestea din urmă trebuie însoțite de programe administrative și operaționale și de măsuri de sprijin pentru cetățeni. Eficiența nu poate fi atinsă fără o îmbunătățire a coordonării în țările membre. Ar trebui oferit sprijin și consultanță pentru planificare.

4.1.3

Nediscriminarea, tratamentul egal și angajarea proactivă a partenerilor UE și a fiecărui membru al societăților respective (inclusiv a categoriei femeilor, a minorităților etc.) sunt esențiale ca principiu general și ca premisă a credibilității UE. Diferențierea politicilor în funcție de cerințele țării partenere este, bineînțeles, indispensabilă și trebuie îmbunătățită. În același timp, UE nu trebuie să se dovedească mai indulgentă față de țările „de importanță strategică” doar în virtutea unui ansamblu restrâns de interese, care nu au legătură cu dezvoltarea durabilă. Respectarea drepturilor omului este un domeniu în care UE și partenerii săi trebuie să conlucreze.

4.1.4

Reprezentanții UE trebuie să acționeze atât în calitate de „moderatori/facilitatori” (care analizează nevoile locale și susțin/promovează dialogul între actorii locali), cât și de „experți” (care își împărtășesc experiențele din trecut și prezintă învățămintele trase în urma procesului de tranziție).

4.1.5

Un segment amplu al societății din țările partenere ar trebui să beneficieze de sprijin consistent. În prezent, instituțiile guvernamentale, iar în unele cazuri organizații ale societății civile (inclusiv partenerii sociali), tinerii și cercetătorii sunt percepuți ca principale grupuri-țintă ale asistenței oferite de UE. Dezvoltarea durabilă și schimbările democratice necesită un sprijin extins și o cooperare strânsă cu „ambasadorii”, „vectorii/managerii” și „figurile marcante ale schimbării durabile” din societatea civilă, precum și cu liderii și rețelele acesteia, dar nu trebuie să se limiteze la aceste elemente. Este nevoie de un sprijin universal, accesibil tuturor și foarte vizibil pentru țările partenere și societățile acestora. Integrarea în UE a țărilor vecine și asistența acordată acestora nu trebuie văzută ca un beneficiu rezervat câtorva puțini aleși. Îmbunătățirile vizibile din domenii precum educația și știința (inclusiv reformele din domeniul învățământului și formării profesionale, activitățile dedicate copiilor etc. (8)), economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon, infrastructura și serviciile publice și sociale (inclusiv TIC, sănătatea, locurile de joacă etc.), locurile de muncă decente și oportunitățile de angajare a forței de muncă, egalitatea de gen, sprijinul acordat persoanelor nevoiașe și celor vulnerabile social și economic, mișcările sociale și asigurarea unor condiții de dezvoltare a mediului de afaceri (inclusiv consolidarea poziției partenerilor sociali și implicarea acestora (9)) etc. vor încuraja schimbările și un consens mai amplu în privința orientării proeuropene.

4.1.6

În țările deficitare în materie de democrație, se poate întâmpla ca finanțările oferite instituțiilor oficiale sau prin intermediul acestora să nu fie cheltuite pentru obiective sociale, ci pentru susținerea regimului, și ca organizațiile societății civile care promovează valori cu adevărat democratice ale să nu poată nici măcar solicita o finanțare. Crearea Fondului european pentru democrație (FED) reprezintă, fără îndoială, o măsură importantă și de mult așteptată. Totuși, aceste probleme foarte complexe nu pot fi rezolvate exclusiv prin FED. O parte a soluției constă în a identifica „întregul ansamblu de organizații ale societății civile”, precum și pe ceilalți beneficiari de asistență din regiune (10). De asemenea, societatea civilă și inițiativele provenind de la baza acesteia sau informale trebuie mai bine sprijinite, o serie de statele membre ale UE având experiență în finanțarea flexibilă a proiectelor. În același timp, trebuie să crească cota asistenței distribuite prin intermediul societății civile, mai ales în cazul regimurilor autoritare.

4.1.7

O atenție specială trebuie acordată și situațiilor de tranziție din țările aflate în sudul și estul Mediteranei, în care democrația, drepturile omului și cele ale femeilor sunt serios amenințate, precum și necesității asigurării unui sprijin mai substanțial din partea UE pentru organizațiile societății civile și cele ale femeilor.

4.1.8

În general, UE trebuie să analizeze atent diferitele capacități de absorbție și caracteristicile distincte ale țărilor partenere și să se adapteze acestora.

4.1.9

UE trebuie să își împărtășească experiența în privința modului de asigurare a unui sprijin extern și intern continuu pentru dezvoltare, dar și pentru societatea civilă, printre altele, odată ce primele etape ale tranziției au fost depășite și s-a instaurat o relativă bunăstare.

4.2.1

Creșterea economică incluzivă și o piață stabilă, însoțite de o bunăstare sporită, o rată mai mare de ocupare a forței de muncă și o liberalizare economică inteligentă trebuie să joace un rol-cheie în dezvoltarea societăților în tranziție (în virtutea conceptului de „transformare economică”, utilizat în dezbaterile privind perioada de după 2015). Trebuie promovat un mediu sigur și atractiv pentru investiții, care să fie protejat de acorduri internaționale, în contextele multilaterale reprezentate de OMC, OCDE etc.

4.2.2

Cheia durabilității este statul de drept, deci un sistem juridic independent care nu poate fi subminat de corupție sau dictatură. Organizațiile independente ale societății civile, accesul la informație, protecția socială și șansele de a găsi un loc de muncă decent, cooperarea științifică și tehnică, eficiența și independența energetică și conservarea mediului sunt toate aspecte vitale.

4.2.3

Condițiile comerciale trebuie îmbunătățite, recurgându-se, acolo unde este cazul, la acorduri de liber schimb aprofundat și cuprinzător, care să urmărească depășirea frontierelor pentru a încuraja o aliniere constantă la normele, principiile și standardele UE în materie de reglementări tehnice, precum și în ceea ce privește implementarea. Obiectivul partenerilor UE ar trebui să constea în construirea unor economii puternice și incluzive, care își reduc constant dependența de ajutorul extern, acesta fiind un alt domeniu în care schimbul de experiență este esențial.

4.2.4

În cazul regimurilor autoritare, trebuie acordată prioritate dialogului cu întreprinderile independente (dar și cu sindicatele și cu alte organizații ale societății civile) și acordării de sprijin acestora. În general, trebuie să li se garanteze un rol mai important IMM-urilor, în calitatea lor de garanți ai durabilității, statului de drept și dezvoltării economice. Organizațiile investitorilor străini, precum și alți parteneri din societatea civilă organizată pot juca de asemenea un rol.

4.3.1

CESE și alte organisme au subliniat deja nevoia unei cooperări strânse și eficiente între UE, ONU și alte instituții internaționale pe tema agendei de dezvoltare post-2015.

4.3.2

UE trebuie de asemenea să țină seama de și de alte evoluții recente, printre care Parteneriatul pentru o guvernare deschisă (o inițiativă deosebit de relevantă pentru CESE și care ilustrează principiul sus-menționat al parteneriatului). Impactul preconizatului Parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții, dar și al altor acorduri similare trebuie luat în considerare așa cum se cuvine și monitorizat sub aspectul efectelor asupra cooperării pentru dezvoltare și tranziției.

4.3.3

Rolul și potențialul întreprinderilor private la nivel mondial și al investitorilor străini care împărtășesc valorile UE ar trebui mai bine valorificate și susținute, inclusiv sub aspectul respectării drepturilor economice și sociale fundamentale.

4.3.4

Ar trebui preconizat un studiu amplu care să analizeze cele mai bune practici ale fundațiilor și organizațiilor societății civile de anvergură mondială, precum și instrumentele utilizate de acestea în țările aflate în tranziție.