21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/92

1.1

CESE salută modificările oportune ale Directivei privind securitatea nucleară, care sunt rezultatul mandatului acordat de Consiliul European Comisiei de a studia și propune modificările legislative care se impun în urma dezastrului de la Fukushima. Prin testele de rezistență aplicate centralelor nucleare după acest dezastru au fost identificate domeniile care necesită atenție. Securitatea nucleară are o mare importanță transfrontalieră pentru UE. Modul în care cetățenii percep această problemă are un impact semnificativ asupra politicilor naționale. Ei se așteaptă, pe bună dreptate, la standarde înalte verificabile și la consecvență.

1.2

Comitetul consideră că este încurajator faptul că mai multe dintre aspectele subliniate în avizele anterioare (1) privind securitatea nucleară au fost abordate în această propunere. Acestea se referă la consolidarea armonizării între statele membre, clarificarea responsabilităților, competențelor și abilităților de reglementare, independența organelor naționale de reglementare și măsurile de pregătire și intervenție pe amplasament în situații de urgență. Comitetul apreciază în special abordarea mai fermă în ceea ce privește transparența generală și includerea unor obligații specifice ca o contribuție necesară și potențial eficace la soluționarea preocupărilor cetățenilor.

1.3

Comitetul salută îndeosebi abordarea mult mai clară în ceea ce privește responsabilitatea, competențele, implementarea și independența în domeniul reglementării la nivel național, prin care se consolidează fiecare dintre aceste domenii și se asigură mecanisme de asistență și de verificare.

1.4

Articolul extins „Definiții” va clarifica interpretarea și va spori caracterul executoriu; cu toate acestea, va trebui asigurat faptul că textul este compatibil cu definițiile echivalente furnizate de WENRA (Asociația Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest) și AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și actualizat după caz, pentru a fi în conformitate cu terminologia convenită la nivel internațional.

1.5

Se constată consolidarea măsurilor de pregătire și intervenție pe amplasament în situații de urgență. Vor fi necesare răspunsuri prompte la recomandările raportului intermediar privind măsurile de pregătire în afara amplasamentului în situații de urgență, în momentul în care acesta va fi disponibil. Acesta este un domeniu de importanță deosebită pentru cetățenii europeni și presupune implementarea unor măsuri suplimentare urgente și eficiente.

1.6

Sunt consolidate prevederile privind informarea publică și transparența, însă ar trebui să li se solicite statelor membre să asigure asistență practică și activă organizațiilor publice și societății civile în dezvoltarea, împreună cu autoritatea de reglementare, a unor procese participative de consolidare a implicării cetățenilor în planificarea, revizuirea și luarea deciziilor.

1.7

Comitetul apreciază acțiunile prompte ale Comisiei pentru prezentarea directivei de modificare. De asemenea, constatăm că se analizează în continuare la nivel internațional învățămintele care trebuie trase în urma accidentului de la Fukushima și că revizuirea implementării Directivei actuale privind securitatea nucleară poate atrage atenția, cu timpul, și asupra altor aspecte legate de securitate. Toate părțile implicate se angajează să facă îmbunătățiri în continuare și experiența arată că intensificarea securității nucleare va fi un proces în curs de desfășurare.

2.1

În 2009, în avizul său privind propunerea de cadru comunitar pentru securitate nucleară  (2), CESE și-a exprimat îngrijorarea din cauza duratei îndelungate până la găsirea consensului pentru prezentarea primei directive privind securitatea nucleară (2009/71/ Euratom); Rezoluția Consiliului din 22 iulie 1975 privind problemele tehnologice ale securității nucleare solicita acțiuni corespunzătoare și o abordare armonizată la nivel comunitar. În schimb, modificările actuale propuse la directiva din 2009 au fost formulate în termen de doar patru ani, și nu 34 de ani.

2.2

Ritmul s-a schimbat din mai multe motive. În primul rând, modificările propuse reprezintă răspunsul la raportul asupra programului amplu de teste de rezistență desfășurat în Europa în urma impactului tsunamiului asupra complexului de centrale nucleare Fukushima Daiichi în martie 2011. În Japonia, acest accident a scos la iveală o serie de deficiențe și erori tehnice, operaționale și de reglementare. Modificările reflectă însăși preocupări exprimate înainte de 2009, care nu au putut fi incluse în directiva originală din cauza punctelor de vedere ale organelor de reglementare, statelor membre și ale industriei nucleare. Fukushima a făcut posibilă reconsiderarea acestor preocupări, dar a avut și un impact major și direct asupra politicii nucleare din mai multe state membre.

2.3

Prezentul aviz exprimă responsabilitatea Comitetului Economic și Social European de a reflecta punctele de vedere și preocupările societății civile în general, responsabilitate sporită în acest caz de procedura de la articolul 31 din Tratatul Euratom (privind chestiunile de sănătate și securitate), care prevede că avizul Comitetului este o cerință prioritară. Anterior, Comitetul a observat că, dat fiind că directivele privind securitatea nucleară conțin aspecte fundamentale legate de sănătatea lucrătorilor, mediu și securitatea cetățenilor (răspuns în caz de urgență), pe care UE le tratează în temeiul TUE și TFUE, se impune tratarea acestora în temeiul acestor tratate și nu al Euratom. Astfel ar spori credibilitatea democratică, deoarece deciziile ar fi luate în procedura de co-decizie, împreună cu Parlamentul European.

2.4

Unii cetățeni sunt încă îngrijorați din cauza celor 132 de centrale nucleare care funcționează în Europa. Chiar dacă atitudinea față de centralele nucleare diferă de la un stat membru la altul, acestea rămân o sursă de teamă profundă, un sentiment ce poate fi stimulat în mare măsură de evenimente externe. Mulți cetățeni caută garanții sub forme pe care le pot înțelege și în care pot avea încredere și, de aceea se adresează UE, care dispune de o experiență vastă și de o bună reputație în ce privește consolidarea aspectelor de siguranță publică. Fukushima a semnalat un lucru important, și anume că nu se poate promova în continuare conceptul de securitate absolută, ceea ce, în Japonia, este o tendință în mediul tehnologic și instituțional. Provocarea cu care se confruntă orice abordare legislativă este dacă poate concretiza o abordare relativă față de securitate care să treacă testul încrederii cetățenilor. Această încredere se va baza pe o combinație între modul de percepere a riscului și puterea măsurilor de protecție sau de atenuare a efectelor. În Europa nu există încă standarde de securitate armonizate în totalitate, iar cetățenii se îngrijorează atunci când consideră că standardele de securitate sau implementarea lor într-o țară vecină sunt mai scăzute decât în țara lor. Este ușor de înțeles că soluția pentru astfel de diferențe ar putea fi o autoritate competentă la nivelul UE.

2.5

În toate statele membre, securitatea nucleară este responsabilitatea operatorului centralei, care funcționează într-un cadru prevăzut de organul național de reglementare. Fukushima a adus în discuție o serie de aspecte, printre care proiectarea centralelor și acțiunile de apărare, eforturile de atenuare a efectelor, răspunsul în caz de urgență, comunicarea informațiilor, erorile umane, guvernanța, transparența și supravegherea reglementară. Implicațiile unora dintre aceste aspecte, care s-ar putea aplica și centralelor nucleare europene, precum și securitatea, au fost abordate în cadrul testelor de rezistență și în rapoartele ulterioare.

2.6

Securitatea nucleară este o chestiune transfrontalieră, iar UE a luat măsuri, întrucât standardele de securitate internaționale și convențiile care reglementează securitatea nucleară fie au caracter juridic neobligatoriu, fie au caracter juridic neexecutoriu. Propunerile actuale de modificare sunt rezultatul mandatului acordat de Consiliul European Comisiei de a revizui cadrul juridic și de reglementare în vigoare și de a propune îmbunătățirile care se impun.

3.1

Propunerea este o revizuire a cadrului juridic și de reglementare în vigoare pentru securitate nucleară, căutând să garanteze standarde coerente și înalte de securitate nucleară și supraveghere. În lumina testelor de rezistență și a învățămintelor trase din anchetele de la Fukushima, ea propune ajustarea, după caz, a anumitor aspecte ale cadrului de securitate nucleară al UE pentru a respecta standardele tehnice de ultimă oră și solicită mai multă transparență.

3.2

Astfel ar fi consolidate puterile și independența autorităților naționale de reglementare, acestora revenindu-le un rol mai substanțial, fiind asistate de experți și dispunând de resurse. Acestora li se cere ca, împreună cu operatorii de centrale, să dezvolte și să publice o strategie de informare a publicului, în special în caz de accident, dar și pentru funcționarea obișnuită. Cetățenii ar putea participa într-o mai mare măsură la acordarea de autorizații centralelor nucleare.

3.3

Alegerea amplasamentului, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare ar face obiectul unor noi obiective de securitate și s-ar introduce un sistem de evaluări inter pares ale instalațiilor nucleare o dată la șase ani, ceea ce duce la elaborarea unor linii directoare tehnice pentru îmbunătățirea securității nucleare.

3.4

Noile centrale nucleare ar trebui proiectate în așa fel încât defectarea zonei active a reactorului să nu poată avea consecințe în afara centralei, iar fiecare centrală trebuie să dispună de un centru de răspuns în caz de urgență bine protejat și să aibă linii directoare stricte de gestionare a accidentelor.

4.1

CESE a urmărit îndeaproape dezbaterea privind securitatea nucleară, procesul de testare a rezistenței și evoluțiile ulterioare. În avizul său privind raportul final asupra testelor de rezistență nucleară  (3), CESE a solicitat o revizuire ambițioasă a directivei din 2009. Și Comisia Europeană și-a prezentat în mod clar propriile ambiții legate de directivă în raportul asupra testelor de rezistență (4). Aceasta a identificat patru mari domenii în care se impune revizuirea Directivei privind securitatea nucleară, și anume:

În secțiunea șase este prezentată o scurtă sinteză vizând măsura în care au fost realizate obiectivele identificate în aceste patru categorii.

4.2

Propunerea actuală cuprinde peste 90 de modificări la directiva în vigoare, unele cu o lungime și substanță considerabile. Considerentele vaste ale directivei oferă orientare pentru interpretarea justificării și a punerii în practică; totuși, trebuie menționat că articolele directivei constituie textul de bază pe care îl analizează acest aviz.

4.3

CESE observă că sintagma „fezabil în limite rezonabile”, așa cum este folosită în text, ar putea acorda importanță prea mare considerentelor economice sau politice, chiar dacă are o definiție extinsă. O alternativă ar fi folosirea sintagmelor „cele mai bune tehnici disponibile (BAT)” și „cele mai bune practici de reglementare (BRP)”, după caz, însă acestea ar avea implicații financiare considerabile.

4.4

Chiar dacă Comisia afirmă că directivele ar trebui să garanteze că noile centrale nucleare sunt astfel proiectate încât defectarea zonei active a reactorului să nu aibă consecințe în afara centralei, avizele tehnice și științifice actuale sugerează că nu se poate formula o cerință atât de strictă și că este practic imposibil să se elimine complet toate consecințele în afara centralei, constată Comitetul.

5.1

Directiva originală va fi consolidată, extinsă și clarificată prin această directivă de modificare și vor fi abordate o serie de preocupări specifice relevante pentru asigurarea încrederii cetățenilor în ce privește chestiunile de securitate. Comitetul salută în mod deosebit:

5.2

CESE apreciază redenumirea și extinderea articolului 8, care face în prezent referire la transparență, și a noii secțiuni 2, care definește obligații specifice ample. Domeniul fostului articol 8 „Informarea populației” era foarte limitat. Împreună cu articolele 8a-8f și definițiile extinse de la articolul 3, aceste prevederi alcătuiesc aproape 50 % din textul directivei modificate. Aceste prevederi ar trebui să consolideze caracterul executoriu al legislației; totuși, unele domenii rămân deschise unor interpretări divergente. Sunt deosebit de încurajatoare noile prevederi ample propuse, care au potențialul de a răspunde în bună măsură preocupărilor firești ale cetățenilor. Dintre acestea, menționăm:

5.3

CESE constată că nu se face referire în directivă la subiectul important privind măsurile de pregătire în situații de urgență în afara amplasamentului și comunicarea în situații de criză, însă acesta face în prezent obiectul unei revizuiri și al unui raport, iar recomandările vor fi prezentate înainte de sfârșitul lui 2013. Acțiunile ce se impun în urma acestor recomandări ar trebui tratate de urgență.

5.4

Chestiunea protecției instalațiilor nucleare împotriva atacurilor teroriste a fost abordată separat, alături de programul pentru testele de rezistență, iar raportul a fost prezentat Consiliului European în 2012. Statele membre consideră că măsurile de securitate sunt de competența lor suverană, prevederile Directivei privind securitatea nucleară nefiind aplicabile în acest caz. Se poate nota faptul că Autoritatea de reglementare nucleară din Japonia a decis, în cadrul analizei post-Fukushima, să ceară tuturor centralelor nucleare să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura că sunt protejate împotriva posibilității unor atacuri teroriste.

5.5

Directiva extinde într-o anumită măsură cerințele legislative. Este important ca noile cerințe necesare să fie proporționale și să servească scopului de a garanta securitatea cetățenilor. CESE este de părere că directiva de modificare a atins un echilibru adecvat.

6.1

Diferențele permanente dintre statele membre au ca rezultat absența unei abordări coerente față de securitatea nucleară. Acest lucru a fost identificat (de Comisie) ca elementul-cheie care poate fi remediat printr-un cadru legislativ. Se subliniază absența unui mecanism UE codificat pentru a ajunge la un acord privind standardele și metodele tehnice pentru efectuarea unor revizuiri ale securității. Articolul 8f stabilește un astfel de mecanism, însă CESE consideră că fraza „statele membre, cu sprijinul autorităților de reglementare competente, elaborează și stabilesc în comun orientări” nu este precisă și nu este suficient de rezolută. Prin urmare, trebuie urmărită eficacitatea acestei abordări și în cazul în care apar îndoieli majore, ar trebui luată în considerare înființarea unei agenții UE de reglementare a securității nucleare. O astfel de abordare ar putea avea avantaje semnificative în ce privește accesul statelor membre mai mici la competențe și resurse.

6.2

Trebuie avute în vedere de asemenea chestiuni legate de independența organelor naționale de reglementare, partajarea responsabilităților, lipsa coordonării, resurse adecvate și definirea competențelor. Articolul 5 formulează cerințe mult mai specifice la adresa statelor membre. Acestea ar trebui să contribuie în mare măsură la soluționarea acestor aspecte. Cu toate acestea, este urgent necesară verificarea independenței și a competențelor organelor naționale de reglementare - unul din subiectele puse în evidență în raportul Comisiei. Această verificare ar trebui să fie văzută ca un mijloc mai degrabă de consolidare și nu de încălcare a independenței organelor naționale de reglementare, și nu ar trebui să facă obiectul doar a unei autoevaluări o dată la 10 ani, alături de evaluări suplimentare inter pares internaționale. CESE propune ca toate statele membre să efectueze evaluări și evaluări inter pares până la sfârșitul anului 2018, iar apoi din șase în șase ani.

6.3

În prezent, mecanismele de monitorizare și verificare la nivelul UE sunt limitate la evaluările inter pares ale cadrului național de securitate nucleară și ale autorităților de reglementare competente. Capitolul 2a al directivei de modificare extinde în mod semnificativ scopul revizuirilor inter pares internaționale, ceea ce este de apreciat. Cu toate acestea, evaluarea din șase în șase ani a „uneia sau mai multor teme specifice” va avea ca rezultat faptul că unele domenii nu vor fi analizate în profunzime timp de decenii. În consecință, Comitetul propune ca evaluările tematice să se desfășoare în paralel cu procesul de revizuire a Convenției privind securitatea nucleară, care are loc din trei în trei ani. Prin punerea în aplicare a angajamentului pentru transparență, cetățenii trebuie implicați și în dezbaterile referitoare la alegerea temelor care fac obiectul evaluării.

6.4

Directiva de modificare acordă mult mai multă atenție informării publicului și transparenței; în unele cazuri, cerințele generale sunt înlocuite cu unele mai specifice. Cu toate acestea, în practică, cetățenii sau organizațiile societății civile întâmpină deseori dificultăți în a participa la mecanismele de consultare publică și de informare. Eficiența participării publice a fost constatată în cele două ședințe organizate de ENSREG legate de testele de rezistență. CESE propune să se solicite statelor membre să asigure asistență practică și activă organizațiilor publice și societății civile în dezvoltarea, împreună cu autoritatea de reglementare, a unor procese participative de consolidare a angajării și consultării cetățenilor în planificarea, revizuirea și luarea deciziilor. Acest lucru ar trebui să se aplice și extinderii duratei de viață formale sau de facto a centralelor. Procese bine stabilite, cum ar fi modelul RISCOM de transparență (http://www.karita.se/our_approach/riscom_model.php), ar putea oferi căi eficiente, atunci când se desfășoară independent.

6.5

Interpretarea a ce anume poate fi considerat o abordare cuprinzătoare față de securitatea nucleară este în continuă evoluție. De la dezastrul de la Fukushima, factorii etici, socioeconomici și psihologici au câștigat un grad mai ridicat de acceptare în această perioadă de dezbateri intensive. Comitetul crede că și alte domenii de producere și utilizare a energiei pot beneficia de pe urma unei asemenea analize, în special într-o perioadă de tranziție și presiune globală.