19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 271/42

1.1

CESE nu este de acord cu argumentele invocate de Comisie pentru a justifica elaborarea prezentei propuneri. În absența unor date științifice pe care să își întemeieze afirmația că diferențele dintre sancțiunile aplicate pentru falsificarea de monedă ar alimenta fenomenul de căutare a instanței celei mai favorabile de către falsificatori (așa-numitul forum shopping), pare lipsită de orice temei revizuirea deciziei-cadru din 2000 pentru introducerea în UE a unui nivel minim al pedepsei, al cărui „efect disuasiv” scontat pare discutabil.

1.2

Pe baza normelor minime, CESE atrage atenția că propunerea de directivă instituie de fapt un arsenal penal complet, pus în slujba combaterii contrafacerii, ceea ce pare a depăși acțiunile permise de articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu atât mai mult cu cât propunerea vizează, de asemenea, jurisdicția și, deopotrivă, procedura.

1.3

Comitetul își pune întrebarea dacă este necesară o astfel de abordare penală, susceptibilă, prin definiție, să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale, și, în același timp, pune la îndoială eficiența ei, în măsura în care, în pofida stabilirii unui prag minim al pedepsei, aceasta va face în continuare obiectul unor interpretări divergente, în funcție de tradițiile juridice ale statelor membre și conform puterii discreționare a instanței.

1.4

În general, CESE reproșează propunerii de directivă faptul că nu ține seama în suficientă măsură, conform prevederilor articolului 82 alineatul (2) din TFUE, de diferențele dintre tradiții și sisteme juridice, în special în ceea ce privește impactul prevederilor asupra drepturilor și libertăților individuale.

1.5

Ca instituție ce reprezintă societatea civilă europeană, CESE atrage atenția asupra faptului că autorii infracțiunilor pot fi, inițial, cetățeni de bună credință care, fără să își dea seama, au primit monedă falsificată, de care au fost nevoiți să se debaraseze. Evidențiind riscul ca aceste persoane – care din victime, devin delincvenți fără voie – să facă obiectul unor măsuri disproporționate, CESE consideră că, dincolo de fapta în sine, conținutul intenției este un element esențial de care trebuie să se țină seama, lucru pe care propunerea de directivă nu îl subliniază în suficientă măsură, în expunerea de motive.

1.6

CESE este îngrijorat de faptul că, în materie de procedură, propunerea de directivă nu prevede, cum se întâmplă în cazul definirii sancțiunilor, gradarea mijloacelor utilizate de serviciile responsabile de cercetare, în funcție de gravitatea infracțiunii. Astfel, el consideră necesar ca propunerea de directivă să precizeze că doar în cazul celor mai grave infracțiuni trebuie să se recurgă la instrumente de anchetă aplicabile în materie de criminalitate organizată.

2.1

Prezenta propunere de directivă este menită să consolideze cadrul actual, ce urmărește combaterea, prin măsuri de drept penal, a falsificării de bani, indiferent dacă este vorba despre euro sau despre alte monede. Venind în completarea, pe teritoriul UE, a dispozițiilor Convenției de la Geneva din 1929 – la care statele membre trebuie să fie părți contractante – prezenta propunere înlocuiește Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului, modificată, la rândul ei, prin decizia din 2001 (2001/888/JAI), căreia îi adaugă anumite dispoziții importante.

2.2

Ea își propune în special să lupte împotriva fenomenului de forum shopping, căruia pare a i se conforma, potrivit studiului de impact, strategia rețelelor infracționale, aflate în căutarea instanței celei mai favorabile. Pentru aceasta, în temeiul articolului 83 alineatul (1) TFUE, ea stabilește un prag minim comun al pedepsei, de cel puțin șase luni de privare de libertate pentru producerea și distribuirea de monedă falsă (pentru sume de peste 10 000 EUR). În același timp, pedeapsa maximă de cel puțin opt ani de privare de libertate deja prevăzută pentru producere este extinsă la distribuire (pentru sume de peste 5 000 EUR).

2.3

În cazul în care infracțiunile sunt comise în numele lor, persoanele juridice sunt pasibile de sancțiuni care pot merge de la excluderea de la dreptul de a primi beneficii publice sau ajutoare publice până la dizolvare.

2.4

Și în materie de drept procedural, prezenta propunere înăsprește cadrul actual. Serviciile de cercetare și urmărire vor putea recurge la instrumente de anchetă utilizate pentru combaterea criminalității organizate sau a altor forme grave de criminalitate. În plus, autoritățile judiciare vor avea obligația de a transmite pe parcursul procedurii mostre din bancnotele sau monedele falsificate care au fost confiscate, pentru a fi supuse unei analize tehnice în scopul detectării falsurilor aflate în circulație.

2.5

Propunerea prevede, în sfârșit, că fiecare stat membru a cărui monedă este euro va trebui să exercite o jurisdicție universală pentru infracțiuni legate de euro comise în afara Uniunii Europene, dacă autorul infracțiunii se găsește pe teritoriul său sau dacă s-au descoperit în statul respectiv bancnote sau monede euro falsificate care au legătură cu infracțiunea.

3.1

CESE recunoaște faptul că falsificarea monedei euro cu mijloace tot mai complexe și mai perfecționate este un fenomen îngrijorător, care trebuie combătut cu eficiență, însă nutrește rezerve serioase atât în privința conținutului, cât și a temeiului acestei inițiativei.

3.2

Evidențiind lipsa datelor științifice relevată de studiul de impact, CESE nu se poate lăsa convins de argumentul căutării instanței celei mai favorabile, pe baza căruia și-a elaborat Comisia propunerea de directivă. În opinia sa, nu este sigur că decalajele în materie de combatere a falsificării în cadrul UE explică în vreun fel creșterea incidenței acestui fenomen și nici că legislația națională privind combaterea prin măsuri de drept penal determină în mod preponderent alegerea locului în care acționează falsificatorii. Trebuie să se țină seama și de alți factori, de ordin material sau logistic, pentru a explica amplasarea imprimeriilor de bani falși.

3.3

De asemenea, în lipsa unei analize precise, care să susțină afirmația că decalajele în materie de combatere a falsificării în cadrul UE ar dăuna cooperării pentru stoparea falsificării și în materie judiciară, precum și eficienței luptei împotriva falsificării din țările terțe, CESE își pune întrebarea dacă prezenta propunere de directivă se justifică în vreun fel.

3.4

În plus, CESE ține să sublinieze că dispozițiile întemeiate pe aceste argumente dau naștere unui dispozitiv penal deosebit de aspru. Pe lângă faptul că identifică toate infracțiunile de falsificare și stabilește atât sancțiunile minime, cât și cele maxime aplicabile infracțiunii de distribuire, propunerea de directivă se referă și la aspecte de jurisdicție și procedură.

3.5

CESE ridică semne de întrebare în special cu privire la prezența acestor dispoziții privind jurisdicția și procedura, care depășesc cele anunțate în expunerea de motive și posibilitățile prevăzute de articolul 83 alineatul (1) TFUE, și anume stabilirea de „norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor”. Aceasta cu atât mai mult cu cât ia notă de natura penală accentuată a acestor dispoziții, care presupun punerea în aplicare a unor măsuri excepționale, întrucât ele conduc la un caz de jurisdicție universală (la care, prin definiție, nu se aplică soluții generale) pentru infracțiunile de falsificare legate de moneda euro, precum și la utilizarea unor instrumente de anchetă aplicabile criminalității organizate.

3.6

În opinia CESE, acest din urmă aspect ridică cele mai multe dificultăți. Într-adevăr, nu se face nicio distincție în funcție de gravitatea infracțiunilor definite în propunerea de directivă, pentru a justifica recursul la instrumente de anchetă aplicabile în contextul criminalității organizate. O astfel de dispoziție pare să implice riscul de a intra în flagrantă contradicție cu principiul proporționalității și de a aduce atingere drepturilor fundamentale (1).

3.7

Din dorința de a evita riscul de derivă, CESE ține, într-adevăr, să amintească legiuitorului european necesitatea de a lua în considerare ansamblul statelor membre, fiecare cu tradiția lui democratică mai mult sau mai puțin recentă și cu sensibilitatea proprie față de respectarea libertăților individuale.

3.8

În termeni mai generali, CESE amintește că construcția unui spațiu penal european reclamă consolidarea simultană a dreptului la apărare, în special în cadrul Eurojust și Europol, pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale prevăzută de tratate [articolul 67 alineatul (1) și articolul 83 alineatul (3) TFUE].

3.9

Ca instituție care reprezintă societatea civilă europeană, CESE atrage atenția asupra faptului că autorii infracțiunilor pot fi, inițial, cetățeni de bună credință care, fără să își dea seama, au primit monedă falsificată, de care sunt nevoiți să se debaraseze. Evidențiind riscul ca aceste persoane – care din victime devin delincvenți fără voie – să facă obiectul unor măsuri disproporționate, CESE consideră că, dincolo de faptă, conținutul intenției este un element esențial de care trebuie să se țină seama, lucru pe care propunerea de directivă nu îl subliniază în suficientă măsură în expunerea de motive.

3.10

CESE recunoaște că gradarea sancțiunilor prevăzute de prezenta propunere în funcție de suma confiscată [în special articolul 5 alineatul (2)] permite luarea în considerare, în parte, a acestei situații. Rămâne însă problematic, în opinia sa, faptul că propunerea de directivă nu exclude riscul de a se aduce gravă atingere libertăților individuale. Într-adevăr, ea nu pare să țină seama de diversitatea tradițiilor și sistemelor juridice din cadrul UE și, în special, de specificul sistemelor de anchetă în care persoana care face obiectul anchetei, chiar și în cazul unui delict minor, poate fi reținută de serviciile de poliție pentru o perioadă de timp care nu poate fi neglijată, înainte de a ajunge în fața judecătorului.

4.1

Referitor la dispoziția prin care se stabilește o pedeapsă minimă privativă de libertate de șase luni [articolul 5 alineatul (4) din propunere], în condițiile în care aceasta reprezintă măsura emblematică a propunerii, menită să răspundă argumentului privind forum shopping, CESE își pune întrebări legate de utilitatea ei, întrucât o directivă – care, prin definiție, se adresează legiuitorului, și nu judecătorului – nu poate impune pronunțarea efectivă a acestei pedepse. În această privință, CESE remarcă cu satisfacție că în expunerea de motive se amintesc principiile necesarei individualizări a pedepsei – principiu consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene – și al deplinei libertăți de apreciere de care dispune judecătorul.

4.2

În plus, CESE ține să adauge că prevederea unei sancțiuni minime, chiar dacă aceasta nu este obligatorie, contravine tradiției juridice din anumite state membre, care nu prevăd o pedeapsă minimă, cu excepția cazului în care sunt obligate să se pronunțe.

4.3

Se recomandă modificarea articolului 9 din propunere, după cum urmează: „Pentru cele mai grave infracțiuni de falsificare menționate la articolele 3 și 4, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele, unitățile sau serviciile responsabile de cercetarea sau urmărirea penală au acces la instrumente eficiente de anchetă, cum ar fi cele utilizate pentru criminalitatea organizată sau alte infracțiuni grave”.