13.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 384/21


Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2012/C 384/16

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

SAINT-MARCELLIN

NR. CE: FR-PGI-0005-0832-08.10.2010

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Denumire:

„Saint-Marcellin”

2.   Statul membru sau țara terță:

Franța

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1.   Tip de produs:

Clasa 1.3.

Brânzeturi

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

Brânza „Saint Marcellin” este elaborată pe bază de lapte integral de vacă, cu conținut de grăsime și proteine nestandardizat, proaspăt sau tratat termic. Are formă cilindrică, cu margini rotunjite, diametrul cuprins între 65-80 mm, înălțimea de 20-25 mm și greutatea de minimum 80 g. Este o brânză cu pastă moale lactică, neamestecată și nepresată, ușor sărată, fără adaos de condimente sau arome și prezintă o floră exterioară care poate fi albă sau crem și până la gri-albăstrui. La feliere se observă o pastă omogenă.

Conținutul de grăsime al brânzei „Saint-Marcellin” este de 40-65 % după uscarea completă.

În funcție de modul de uscare, se disting două tipuri de brânză:

„Saint-Marcellin”„uscată”, cu un conținut de grăsimi mai mare de 44 %, care este o brânză tradițională, corespunde tradiției locale și face obiectul unei maturări în urma căreia se obțin calități mai bune de conservare prin limitarea proteolizei;

„Saint-Marcellin”„proaspătă” care, fiind mai puțin uscată, cu un conținut de grăsimi în substanță uscată mai mare de 40 %, este supusă unei maturări care să-i permită să dezvolte arome pronunțate și o textură elastică și cremoasă. Aceste brânzeturi cu tradiție regională mai pronunțată sunt maturate mai multă vreme.

„Saint-Marcellin” poate fi comercializată după cel puțin 10 zile de la închegarea laptelui, în formă ambalată sau neambalată.

Vizual, crusta acestei brânze (uneori ușor încrețită), trebuie să fie acoperită în mare parte sau în totalitate cu mucegaiuri de următoarele culori: alb și crem până la gri-albăstrui. La feliere, pasta de culoare crem este netedă, omogenă și poate prezenta goluri de aer. La mestecat, crusta aproape nu se simte. Brânza proaspătă Saint-Marcellin are o textură fondantă, iar brânza uscată „Saint-Marcellin” are o textură fermă. Gustul său natural prezintă o paletă aromatică echilibrată (gust fructat, de miere…) caracteristică denumirii, cu dominantă lactică și cu un conținut mediu de sare.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

Lapte integral de vacă, cu conținut de grăsime și proteine nestandardizat, provenind din aria geografică.

Laptele trebuie să fie proaspăt sau tratat termic, ceea ce exclude tratamentele de pasteurizare. „Saint Marcellin” este o brânză de tradiție locală, a cărei prelucrare a evoluat într-o zonă orientată către creșterea vacilor de lapte. Laptele utilizat la fabricarea brânzei provine întotdeauna din fermele aflate în aria geografică. Renumele acestei brânze se datorează coerenței întregului lanț de producție, de la producătorii de lapte de bună calitate care știu cum să pună în valoare calitățile locale și până la prelucrătorii care transmit cunoștințele necesare din generație în generație.

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

În aria geografică de producție se află suprafețe importante de culturi furajere. Crescătorii din zonă au favorizat întotdeauna utilizarea resurselor locale, care determină în parte caracteristicile brânzei „Saint Marcellin”, în special a ierbii și a fânului în alimentația animalelor, în detrimentul hranei complementare, pentru a se putea încadra în modelul tradițional de creștere a animalelor.

Criteriile aplicabile hranei pentru vacile de lapte sunt următoarele:

autonomia alimentară: cel puțin 80 % din substanța uscată a rației totale anuale trebuie să provină din aria geografică;

iarba, sub toate formele, reprezintă cel puțin 50 % din substanța uscată a rației de bază anuale;

fânul reprezintă, pentru cele patru luni de iarnă (decembrie, ianuarie, februarie, martie), 15 % din substanța uscată a rației de bază;

hrana complementară autorizată reprezintă maximum 30 % din substanța uscată a rației totale anuale. Prin hrană complementară se înțelege: cerealele și produsele cerealiere secundare, oleaginoase și proteaginoase, turta de nuci și leguminoasele deshidratate. În limita a 10 % din hrana complementară menționată anterior sunt permise următoarele: zer, cartofi și alți tuberculi, pulpa de sfeclă deshidratată, melasa și suplimentele alimentare: mineralele, vitaminele, oligoelementele, bicarbonatul, sarea.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Toate etapele legate de producția laptelui, de transformarea și maturarea brânzei „Saint Marcellin” trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Nu este cazul.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea:

În afară de mențiunile obligatorii prevăzute de regulamentul privind etichetarea brânzeturilor, pe eticheta fiecărui ambalaj individual trebuie să figureze:

denumirea „Saint-Marcellin”;

identificarea centrului de prelucrare;

logoul IGP al Uniunii Europene și/sau mențiunea „Indication Géographique Protégée” (indicație geografică protejată).

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice:

Aria geografică de producție a brânzei „Saint-Marcellin” este situată pe malul estic al Ronului, până la masivul Vercors, și este centrată pe comuna Saint-Marcellin (din departamentul Isère), care a dat numele său produsului și care era inițial centrul de comercializare a acestei brânze. Aria a fost delimitată în funcție de criterii istorice (centrul de producție și comercializare a brânzei „Saint-Marcellin”) și de criterii geografice (coerența peisajelor și ocuparea mediului).

Aria geografică este formată din următoarele cantoane:

 

În departamentul Drôme:

totalitatea cantoanelor (La) Chapelle-en-Vercors, Romans-sur-Isère cantoanele 1 și 2, Saint-Donat-sur-l’Herbasse, Saint-Jean-en-Royans;

cantonul Bourg-de-Péage, cu excepția comunelor Alixan, Bourg-de-Péage, Châteauneuf-sur-Isère;

cantonul Chabeuil: doar comunele (Le) Chaffal, Chateaudouble, Peyrus;

cantonul Crest-Nord: doar comunele Omblèze, Plan-de-Baix;

cantonul (Le) Grand-Serre: doar comunele Le Grand-Serre, Hauterives, Montrigaud, Saint-Christophe-et-le-Laris, Tersanne;

cantonul Saint-Vallier: doar comunele Châteauneuf-de-Galaure, Claveyson, Fay-le-Clos, La-Motte-de-Galaure, Mureils, Ratières, Saint-Avit, Saint-Barthélémy-de-Vals, Saint-Martin-D'Août, Saint-Uze.

 

În departamentul Isère:

totalitatea cantoanelor (La) Côte-Saint-André, (Le) Grand-Lemps, (Le) Pont-Beauvoisin, Pont-en-Royans, Rives, Roybon, Saint-Etienne-de-Saint-Geoirs, Saint-Geoire-en-Valdaine, Saint-Marcellin, Tullins, Vinay, Virieu;

cantonul Saint-Jean-de-Bournay: doar comunele Chatonnay, Eclose, Lieudieu, Meyssies, Saint-Anne-sur-Gervonde, Saint-Jean-de-Bournay, Tramole, Villeneuve-de-Marc;

cantonul Saint-Laurent-du-Pont fără comunele Saint-Pierre-d’Entremont, Saint-Pierre-de-Chartreuse;

cantonul Fontaine-Sassenage: doar comuna Veurey-Voroize;

cantonul (La) Tour-du-Pin: doar comunele Montagnieu, Sainte-Blandine, Saint-Victor-de-Cessieu, Torchefelon;

cantonul Villard-de-Lans fără comunele Engins, Saint-Nizier-du-Moucherotte;

cantonul Voiron: fără comuna Voreppe.

 

În departamentul Savoia:

cantonul (Le) Pont-de-Beauvoisin: doar comunele Belmont-Tramonet, (La) Bridoire, Domessin, (Le) Pont-de-Beauvoisin, Saint-Beron, Verel-de-Montbel;

cantonul Saint-Genix-sur-Guiers fără comunele Gerbaix, Marcieux, Novalaise.

5.   Legătura cu aria geografică:

5.1.   Specificitatea ariei geografice:

Factori naturali

Teritoriul unde se produce „Saint-Marcellin” face parte din regiunea Bas Dauphiné, situată între câmpiile din zona Lyonului și munții calcaroși Chartreuse și Vercors occidentali. Este format din coline și platouri din terțiar, înconjurate de văi întinse și mărginite de zone montane la est și marchează o tranziție lină între munte și câmpie, respectiv între Alpi și Provence.

Clima este în mare parte temperată, specifică zonelor deluroase, cu temperaturi între 9 și 11 °C și precipitații între 800 și 1 100 mm.

Acest teritoriu este străbătut de vântul care bate cu precădere pe direcția nord-sud și care este legat de istoria și cultura producătorilor și prelucrătorilor, permițând uscarea nucilor și a tutunului, maturarea brânzei și influențând arhitectura locală. Astfel, unitățile de producție a brânzei s-au răspândit în tot teritoriul, situație care nu s-a schimbat nici în ziua de astăzi.

Factori umani

Zona de producție este predominant rurală și agricolă, cu o pondere importantă a culturilor de furaje (40-80 % din suprafața agricolă utilă). Aici, policultura, reprezentată în principal de arboricultură (în special producția de nuci de Grenoble DOP) se îmbină cu producția de lapte.

Brânza de fermă care inițial se numea „tomme” și-a găsit în mod natural identitatea în orașul Saint-Marcellin, unde avea loc, începând cu secolul XV, cel mai important târg din regiune.

Uscarea brânzei, a nucilor și a tutunului era favorizată de vânturile caracteristice zonei, fapt care explică prezența uscătoarelor de nuci în întreaga regiune. Uscătoarele de nuci puteau fi folosite și la uscarea brânzeturilor, puse în coșuri suspendate în bătaia vântului, așa-numitele tommiers.

În 1870, colectorii, denumiți „coquetiers”, au început să se aprovizioneze periodic de la ferme. Au început să livreze brânza în marile centre din apropiere: Romans, Grenoble, Lyon, Saint-Étienne și Avignon, care încă se numără printre cei mai mari consumatori ai acestui produs. Țăranii, încurajați, au produs mai multă brânză și, prin urmare, comercializarea brânzei „Saint-Marcellin” a luat amploare.

În anii 1920, vechii colectori au pus la punct procesul de fabricație a brânzeturilor, folosind tehnici caracteristice fermierilor (cheag, utilizarea de forme identice etc.). Astfel au apărut primele unități de producție a brânzei în regiunea Saint-Marcellin și s-a instaurat denumirea oficială a brânzei „Saint-Marcellin”.

Filiera de producție a brânzei „Saint-Marcellin” s-a străduit de timpuriu să se organizeze și să protejeze produsul, prin instituirea în 1971 a Uniunii producătorilor de „Saint-Marcellin” și în 1994 a Comitetului interprofesional „Saint-Marcellin”, unde sunt înscriși și producătorii de lapte și producătorii fermieri. De atunci, întreaga filieră caută să promoveze „Saint-Marcellin”, să amelioreze calitatea acesteia și să inițieze un demers în sensul protejării denumirii.

5.2.   Specificitatea produsului:

Caracteristicile brânzei „Saint-Marcellin”

„Saint-Marcellin” este o brânză în calup mic, în formă de puc cu marginile rotunjite, cu diametrul de aproximativ 7 cm, cântărind cel puțin 80 de grame și având înălțimea de aproximativ 2 cm.

Vizual, crusta acestei brânze (uneori ușor încrețită), trebuie să fie acoperită în mare parte sau în totalitate cu mucegaiuri de următoarele culori: alb și crem până la gri-albăstrui.

La feliere se observă o pastă omogenă. La mestecat, crusta aproape nu se simte. Brânza proaspătă „Saint-Marcellin” are o textură fondantă, iar brânza uscată „Saint-Marcellin” are o textură fermă.

Gustul său natural prezintă o paletă aromatică echilibrată (gust fructat, de miere…) caracteristică brânzei „Saint-Marcellin”, cu dominantă lactică și cu un conținut mediu de sare.

Tehnici tradiționale

Se acordă o importanță deosebită alimentației vacilor de lapte, furajelor din zonă și în special ierbii, manifestată prin durata minimă de pășunat de 180 de zile pe an, pe suprafețe importante (limitare la 1,4 UVM/ha). Această reglementare are ca scop garantarea unei înalte calități a laptelui ce urmează a fi transformat.

Laptele utilizat nu este tratat termic decât limitat (este interzisă pasteurizarea) și nu este standardizat, pentru a i se păstra toate calitățile intrinseci și pentru a potența aromele brânzei „Saint-Marcellin”.

Identitatea și caracterul brânzei „Saint-Marcellin” se datorează unei tehnici specifice de transformare, moștenită din generație în generație. Caracteristicile organoleptice ale brânzei „Saint-Marcellin” se obțin de la un cheag de tip lactic și de la laptele închegat care nu este presat, nici malaxat, fiind doar ușor sărat și lăsat la uscat și maturat.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Legătura cu originea brânzei „Saint-Marcellin” constă în reputația sa, în caracteristicile inerente și în tehnica tradițională.

Producția brânzei „Saint-Marcellin” se bazează pe practici vechi de creștere a animalelor (policultură-zootehnie) și de transformare, care sunt în legătură strânsă cu mediul natural:

importanța pășunatului și a furajelor locale în alimentația animalelor, datorită suprafețelor furajere mari prezente în aria geografică;

vântul prezent în aria geografică, care a determinat tradiția conservării brânzeturilor prin uscare la aer și maturare.

Toate aceste condiții au favorizat dezvoltarea producției unui soi de brânză în calup mic, care a primit denumirea „Saint-Marcellin” în secolul XV, preluând numele principalului loc de desfacere de la vremea respectivă. Primele mențiuni referitoare la brânza „Saint-Marcellin” se găsesc în registrele contabile ale administrației lui Ludovic al XI-lea (secolul XV).

Din 1935, brânza „Saint-Marcellin” figurează cu o descriere oficială în Franța, la cererea operatorilor din zonă. Definiția capătă caracter reglementar în 1942, după care este modificată în mai multe rânduri. Din 1980 și până la actualul caiet de sarcini, definiția a rămas aceeași: „diametrul de aproximativ 70 mm, înălțimea de 20-25 mm și greutatea de minimum 80 g, produsă din lapte de vacă închegat, cu pastă moale, nemalaxată, nepresată, ușor sărată, fără adaos de condimente sau arome […]”, permițând dezvoltarea organizată a producției de brânză „Saint-Marcellin”.

Sărbătoarea Saint-Marcellin, precum și muzeul Saint-Marcellin și participarea Comitetului pentru „Saint-Marcellin” la manifestările agricole locale și naționale au permis întreținerea reputației produsului.

Reputația actuală a brânzei „Saint-Marcellin” este atestată de prezența sa în meniurile gastronomice ale restaurantelor din Dauphiné și din orașele învecinate (Lyon, Grenoble, Saint-Étienne), unde este servită crudă pe platourile de brânzeturi sau topită în salate, produse de patiserie sau mâncăruri la cuptor. Inventarul patrimoniului culinar francez (ediția Rhône-Alpes) din 1995 confirmă această reputație, consacrând un articol brânzei „Saint-Marcellin”.

În prezent, denumirea „Saint-Marcellin” este utilizată în principal de cele șapte unități de producție a brânzei din aria geografică, după cum reiese din etichetele furnizate, și beneficiază de un renume care depășește regiunea în care este produsă. În 2008, s-au produs 35,5 milioane de calupuri de brânză etichetate „Saint-Marcellin”.

Vechimea practicilor de producție și formularea de timpuriu a unei definiții au permis dezvoltarea mărcii fără o pierdere a identității. În prezent, datorită omogenității filierei și identificării sale cu teritoriul și cu priceperea locală, reputația „Saint-Marcellin” este bine conturată la nivel național, fără ca producția să se extindă la alte zone în afara celei de origine.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

https://www.inao.gouv.fr/fichier/CDCIGPSaint-MarcellinV2.pdf


(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.