Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2012/C 290/06

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

FIȘĂ-REZUMAT

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„KRAŠKI MED”

NR. CE: SI-PDO-0005-0532-24.03.2006

DOP ( X ) IGP ( )

Această fișă-rezumat prezintă, cu titlu informativ, principalele elemente ale caietului de sarcini al produsului.

1.   Autoritatea competentă din statul membru:

2.   Solicitant:

3.   Tip de produs:

4.   Caiet de sarcini:

[rezumatul cerințelor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

4.1.   Denumire:

„Kraški med”

4.2.   Descriere:

Mierea care poartă denumirea de origine protejată „Kraški med” este produsă din nectarul colectat de albine în regiunea Karst. Condițiile geoclimatice deosebite au condus la dezvoltarea comunităților de plante specifice care stau la baza producției de miere. În funcție de originea botanică a nectarului, se disting următoarele tipuri de miere produse în Karst.

Mierea „Kraški med” trebuie să respecte, de asemenea, următorii parametri:

4.3.   Aria geografică:

Numai mierea produsă în zona de stupărit din regiunea lărgită Karst din Slovenia poate purta denumirea de origine protejată „Kraški med”. Această zonă este delimitată de o linie care pornește de la Opatje și se îndreaptă către frontiera cu Italia, merge de-a lungul acesteia până la Socerb și apoi parcurge culmea Kraški Rob până la Rakitovec și la frontiera cu Croația; merge de-a lungul acestei frontiere până la Golac, de unde se îndreaptă către Hrušica și Huje și, trecând de Ostrožno Brdo, ajunge la Buje și apoi la Volče, Laže și Lozice; de aici parcurge versantul nordic al colinei Persunca până la cătunul Trebižani, apoi urmează valea pârâului Branica până la cătunul Čipnje, de unde se îndreaptă către Lukovec și apoi către Škrbina, Lipa și Kostanjevica na Krasu, pentru a se întoarce la Opatje.

Toate aceste localități se situează în aria geografică delimitată.

4.4.   Dovada originii:

Stupii tuturor apicultorilor care produc miere „Kraški med” se află în aria geografică în perioada de producție.

Controlul originii mierii „Kraški med” se efectuează în mai multe etape, de către apicultor însuși, de către inspectorii apicoli și de către organismul de certificare independent.

Pentru a asigura trasabilitatea mierii, apicultorul ține un registru cu informații despre zona de stupărit, numărul de colonii, datele de extracție a mierii, cantitatea și tipurile de miere produse și cantitatea de miere „Kraški med” vândută. Apicultorul ține, de asemenea, un registru privind măsurile sanitare și analizele mierii.

Asociația apicolă Sežana (Čebelarsko Društvo Sežana) deține un registru pentru fiecare apicultor care produce miere „Kraški med” (în care se menționează amplasarea stupilor, numărul de colonii, perioada de stupărit, informații privind hrana albinelor și cantitatea de miere produsă). Aceeași asociație ține, de asemenea, un registru cu etichetele numerotate și livrate producătorilor de miere „Kraški med” care au obținut un certificat atestând îndeplinirea cerințelor caietului de sarcini, indiferent dacă aceștia sunt sau nu membri ai asociației. Apicultorii care nu sunt membri ai asociației nu sunt supuși discriminării.

Inspectorii (care au urmat cursuri specifice și dețin un certificat) trebuie să inspecteze fiecare apicultor care dorește să utilizeze denumirea de origine protejată „Kraški med”, pentru a se asigura că activitățile de creștere a albinelor și de producție, îmbuteliere și depozitare a mierii se desfășoară în mod adecvat. Dacă mierea este conformă cerințelor, inspectorul acordă apicultorului aprobarea pentru numărul solicitat de etichete „Kraški med”, în funcție de cantitatea de miere declarată. Inspectorii trebuie să țină registre în care să consemneze conformitatea practicilor apicultorilor și analizele mierii efectuate la fața locului.

4.5.   Metoda de obținere:

Stupii trebuie să se afle în aria geografică definită la punctul 4.3.

Producția de miere trebuie să respecte bunele practici apicole indicate în Orientările privind bunele practici de igienă în apicultură bazate pe principiile sistemului HACCP, aplicate de Asociația crescătorilor de albine din Slovenia (ČZS) pentru a asigura o calitate înaltă a mierii „Kraški med”.

Iarna, albinele pot fi hrănite cu zahăr sau turte cu zahăr. Albinele nu trebuie hrănite imediat înainte sau în timpul perioadei de colectare a nectarului. Tratamentul cu produse chimice nu este permis în cursul acestei perioade. Albinele nu trebuie să primescă hrană conținând medicamente sau produse contra paraziților. Se extrage numai mierea produsă de albine în stup. Nu se extrage niciodată mierea din fagurii care conțin încă puiet. În cursul perioadei de colectare a nectarului, apicultorii trebuie să determine cantitatea de miere matură din stupi, care poate fi extrasă. Mierea nu poate fi filtrată printr-o sită ale cărei orificii au un diametru mai mic de 0,2 mm. Mierea extrasă se depozitează într-un recipient pe care sunt indicate lotul, data, locul, cantitatea și tipul. Este interzisă uscarea mierii. Mierea cristalizată poate fi lichefiată prin încălzire, însă temperatura acesteia în punctul de contact cu dispozitivul utilizat pentru încălzire nu trebuie să depășească 40 °C. Nu este permisă lichefierea mierii prin încălzire cu microunde.

Pentru îmbutelierea mierii „Kraški med” pot fi utilizate mai multe tipuri de ambalaje. Imediat după îmbuteliere, capacul recipientului este sigilat cu ajutorul unei etichete, astfel încât acesta să nu poată fi deschis fără a rupe eticheta-sigiliu.

4.6.   Legătură:

Calitatea și proprietățile organoleptice tipice ale mierii „Kraški med” sunt expresia mai multor factori, precum condițiile geoclimatice și caracteristicile fitogeografice specifice ale regiunii Karst, tradițiile de creștere a albinelor și sârguința și cunoștințele apicultorilor.

Caracteristici geologice

Întreaga arie geografică delimitată este accidentată, constând dintr-un platou calcaros ondulat, cu o suprafață de carst tipic. Formele carstice specifice pot fi de suprafață (polii, doline, depresiuni, ponoare) sau subterane (peșteri, stalactite, concrețiuni calcaroase). Aria geografică se caracterizează, de asemenea, prin prezența renumitului sol carstic roșu, cunoscut sub denumirea de „terra rossa”. Ca urmare a mai multor factori de mediu (eroziune, pierderea solului în golurile subterane), există relativ puțin sol la suprafață, terenul fiind în principal stâncos.

Climă

În aria geografică Karst, climatul blând mediteraneean se întâlnește cu aerul rece continental provenind din nord-est. Vântul care se formează este cunoscut sub numele de „bora”, fiind unul dintre fenomenele climatice cele mai caracteristice ale regiunii. Este un vânt uscat și rece, care suflă în rafale dinspre nord-est și care se formează atunci când masele de aer continental se deplasează către mare. Poate apărea pe tot parcursul anului, dar este frecvent mai ales iarna, când produce scăderea temperaturii și deplasarea solurilor. Regiunea Karst se caracterizează printr-o vreme foarte schimbătoare, mai ales iarna. Ca urmare a proximității mării, se pot înregistra deseori, în mijlocul iernii, creșteri semnificative ale temperaturii după zilele glaciale în care a suflat bora. Deși nu există luni fără precipitații, permeabilitatea caracteristică a solului carstic favorizează seceta.

Vegetație

Flora care s-a dezvoltat în aria geografică este adaptată la condițiile geologice și climatice specifice ale acesteia. Intervenția umană asupra mediului a avut, de asemenea, un impact considerabil. În trecutul îndepărtat, regiunea Karst era acoperită de păduri dese de stejar, care au fost practic complet distruse în urma exploatării lemnului și a incendierii pentru obținerea de teren arabil sau pășuni. După tăierea copacilor și abandonarea pășunilor, la mijlocul secolului trecut, regiunea a fost repede invadată de iarba de stepă uscată carstică. Au apărut pășuni și pajiști carstice cu o floră excepțională. Regiunea Karst este una dintre cele mai bogate în specii vegetale din Slovenia; de altfel, jumătate din flora slovenă poate fi găsită aici. Pe lângă câteva specii rare și amenințate cu dispariția, există multe specii submediteraneene tipice.

Stepele ierboase uscate se caracterizează atât prin densitatea, cât și prin marea varietate a plantelor. Pe o pajiște pot fi întâlnite peste 100 de specii tipice regiunii, dintre care multe sunt endemice. Stepa ierboasă uscată înflorește de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. La marea varietate de plante contribuie și numeroasele doline, aceste formațiuni constituind un mediu specific cu un climat local caracteristic, neafectat de mediul înconjurător, care influențează vegetația.

În păduri, în stepa ierboasă uscată și pe pășunile înalte semiuscate și uscate care sunt cosite o dată pe an predomină copacii și arbuștii tipici, printre care se numără teiul cu frunza mare, carpenul negru, stejarul, pinul negru, castanul comestibil, cireșul sălbatic, vișinul turcesc, salcâmul și scumpia.

Regiunea se caracterizează, de asemenea, prin marea varietate a gramineelor, leguminoaselor și erbaceelor. Ultimele sunt reprezentate de mai mult de 35 de specii, dintre care cea mai răspândită este cimbrul peren de iarnă.

Factorul uman

În Karst, apicultura este o tradiție foarte veche. S-au păstrat câteva însemnări ale directorului de școală Janko Vodopivec, crescător de albine în Karst din 1892 până în 1937. Un pas decisiv pentru dezvoltarea apiculturii în Karst a fost efectuat în 1910, când apicultorii locali s-au unit într-o asociație. Activitatea unor astfel de asociații a avut un impact pozitiv asupra modernizării apiculturii și a utilizării stupilor cu rame mobile.

Flora variată și îndelungata tradiție apicolă din aria geografică au contribuit la acumularea unei experiențe și a unor cunoștințe bogate, datorită cărora condițiile de stupărit sunt exploatate în mod optim prin instalarea stupilor pe amplasamente specifice, unde vegetația permite producerea diferitelor tipuri de miere „Kraški med” de înaltă calitate. Ca urmare a condițiilor climatice, mierea „Kraški med” este uscată, maturată și bogată în minerale. Flora bogată și climatul uscat determină aroma plină și pronunțată a mierii „Kraški med”, care contribuie decisiv la caracterul distinct al acesteia.

4.7.   Organism de control:

4.8.   Etichetare:

Pe eticheta mierii care îndeplinește condițiile prevăzute de caietul de sarcini pentru „Kraški med” trebuie să figureze denumirea „Kraški med” și logo-ul acesteia (reprodus mai jos), tipul de miere, mențiunea „zaščitena označba porekla” (denumire de origine protejată), marca corespunzătoare a Comunității și marca națională de calitate, numele producătorului, numărul lotului și indicația „proizvedeno v Sloveniji” (produs în Slovenia).

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.