Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2012/C 38/15

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„ISLE OF MAN QUEENIES”

NR. CE: UK-PDO-0005-0855-08.02.2011

IGP ( ) DOP ( X )

1.   Denumire:

„Isle of Man Queenies”

2.   Statul membru sau țara terță:

Regatul Unit

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1.   Tip de produs:

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

„Isle of Man Queenies” este numele dat scoicilor-pieptene capturate în apele Insulei Man.

Scoica-pieptene (Aequipecten opercularis) este o specie de scoici de mărime mijlocie, o „moluscă marină bivalvă” din familia Pectinidae. Cochilia poate varia în culoare, de la galben la portocaliu, roșu, maro și violet și poate atinge până la maximum 90 mm în diametru. Pe ambele valve ale cochiliei se găsesc între 19 și 22 de striuri mari dispuse în evantai și numeroase inele concentrice de creștere. Partea cărnoasă sau corpul principal al scoicii-pieptene este mult mai mică decât cea a unei scoici Saint-Jacques; această parte este constituită de un mușchi abductor, sub formă de cilindru cu diametrul de 20 mm și o înălțime de 15 mm. Carnea este de culoare crem, opacă; sacul de icre, în formă de semilună, este format din două părți, una portocalie și una albă, și este lipit de partea cărnoasă. Scoica-pieptene poate fi servită cu sau fără icre.

„Isle of Man Queenies” sunt capturate în apele teritoriale ale Insulei Man, în principal de către nave înregistrate pe insulă. Cu toate acestea, și alte nave de pescuit care dețin o licență corespunzătoare pot pescui scoici-pieptene și le pot debarca pe Insula Man dacă doresc. „Isle of Man Queenies” sunt apoi debarcate și procesate pe Insula Man.

Scoicile-pieptene sunt vândute:

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

—

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

—

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Pescuitul/recoltarea scoicilor-pieptene

„Isle of Man Queenies” pot fi capturate doar în timpul sezonului care, în mod tradițional, începe de la 1 iunie. Aceasta se datorează în întregime fiziologiei acestei scoici și modului neobișnuit în care se capturează. Majoritatea speciilor de scoici sunt recoltate cu ajutorul unui fel de dragă, care rade scoicile de pe fundul mării. În mod neobișnuit însă, „Isle of Man Queenies” sunt recoltate cu ajutorul unui traul ușor cu panouri. Această metodă se bazează pe reacția scoicilor-pieptene de a se feri atunci când sunt atinse – în momentul în care sunt lovite de un lanț ușor care înaintează încet până în fața plasei, scoicile se aruncă în sus deschizându-și valvele, ceea ce le face să ajungă direct în plasă. Această reacție este foarte lentă atunci când temperatura apei este scăzută, ceea ce înseamnă că pescuitul cu traul se poate face doar din iunie până în decembrie, când temperatura apei atinge nivelul cel mai înalt. În anii cu primăveri foarte reci, este posibil ca temperatura apei să nu crească suficient de mult până la mijlocul lunii iunie.

Spre deosebire de scoicile care sunt recoltate prin dragare, această metodă unică de pescuire a scoicilor-pieptene împiedică pătrunderea nisipului în cochilie în momentul recoltării. Acest aspect duce la o calitate mult mai bună a cărnii față de cea a scoicilor capturate prin dragare. Producția de carne este mai mare și, în plus, exemplarele subdimensionate care sunt aruncate înapoi în mare au rate de supraviețuire extrem de ridicate, spre deosebire de scoicile capturate cu draga, în cazul cărora mortalitatea poate fi foarte ridicată.

Etape de producție

Jumătăți de cochilie

Etape [(a)-(c) ca mai sus]

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

—

3.7.   Norme specifice privind etichetarea:

—

4.   Delimitare concisă a ariei geografice:

Insula Man

„Isle of Man Queenie” este pescuită în bancurile vaste din marea teritorială a Insulei Man. Această suprafață de 3 917 kilometri pătrați se întinde până la 12 mile marine începând de la linia de bază a Insulei Man sau până la linia mediană.

5.   Legătura cu aria geografică:

5.1.   Specificitatea ariei geografice:

Mediu

Curentul Golfului regulează climatul insulei, care beneficiază de o temperatură caldă, ceea ce are ca rezultat un climat temperat. Verile sunt predominant răcoroase și destul de însorite, iar iernile sunt blânde și umede cu foarte puține înghețuri și ninsori.

„Isle of Man Queenie” este pescuită în bancurile vaste din marea teritorială a Insulei Man. Scoicile-pieptene au preferințe distincte în ceea ce privește habitatul și trăiesc în agregate (bancuri) în jurul Insulei Man. Datorită acestei imobilități relative, situația geografică a bancurilor de scoici variază foarte puțin. Bancurile pot fi grupuri permanente, localizate cu precizie și separate prin zone delimitate clar, care nu sunt adecvate pentru scoicile-pieptene.

Bancurile de scoici-pieptene au fost atestate în Insula Man în urmă cu multe generații. Primele atestări ale prezenței unor populații numeroase de scoici-pieptene în zona Insulei Man se regăsesc în lucrarea „Marine Forna of the Isle of Man” (Moore, 1937). În această regiune geografică există un număr limitat de suprafețe mari în care populația este suficient de abundentă pentru a face față pescuitului comercial. Aceste zone sau suprafețe sunt de obicei intercalate de zone care, din punct de vedere al mediului, nu sunt adecvate pentru această specie de scoici. În fiecare astfel de zonă există de obicei mai multe regiuni sau bancuri care pot atinge o suprafață de câțiva kilometri pătrați, unde populația de scoici-pieptene este mai numeroasă decât în alte părți.

Calitatea și temperatura apei

Bancurile de scoici-pieptene din apele teritoriale ale Insulei Man sunt înconjurate de ape cu un nivel ridicat al calității în ceea ce privește atât poluanții organici, cât și cei anorganici. Prelevarea primelor probe de mediu din apa mării la începutul secolului al XX-lea a avut loc pe Insula Man, ceea ce înseamnă că aici se găsesc cele mai lungi serii cronologice din Insulele Britanice în acest domeniu. Paleta parametrilor de mediu și biologici care fac obiectul unor monitorizări s-a extins odată cu progresul științific și, în prezent, autoritățile de pe Insula Man monitorizează o serie de variabile, printre care substanțele nutritive, bacteriile, fitoplanctonul și toxinele fitoplanctonice.

Datorită activităților de cercetare științifică desfășurate încă din 1904, Insula Man poate afirma că apele sale teritoriale prezintă în mod constant un nivel ridicat al calității.

Amplitudinea mareelor din jurul Insulei Man este cea mai mare din Europa occidentală. Această amplitudine, asociată faptului că fundul mării nu este foarte adânc în jurul insulei, face ca Insula Man să beneficieze de maree foarte puternice. Aceste maree, din cauza cărora pescuitul cu traule este foarte dificil, prezintă avantajul unui aport constant de nutrienți planctonici pentru „Isle of Man Queenies”, ceea ce contribuie la creșterea rapidă și la repartizarea acestora în faza larvară planctonică.

Tradiție

Pescuitul reprezintă o industrie tradițională în Insula Man. Pescuitul de hering se practică în mod regulat și organizat încă din anii 1500. Pescuitul de scoici-pieptene a început să se practice de la jumătatea secolului al XIX-lea, când scoicile erau folosite drept momeală pentru cod în pescuitul cu undița.

În acea perioadă, bancurile de scoici-pieptene reprezentau o sursă abundentă de hrană pentru cod. În anii ’60, pescarii din Insula Man au început să exploreze oportunitățile oferite de pescuitul scoicilor. În 1969, primă captură comercială de scoici-pieptene a fost debarcată în portul Peel. Scoicile-pieptene au fost în scurt timp recunoscute ca o delicatesă.

Bancurile individuale de scoici-pieptene ale insulei au fost denumite de pescari în diferite feluri, cum ar fi Lower Chickens, Higher Chickens, Warts Bank și Burrow Head.

Flota de pescuit a Insulei Man număra aproximativ 60 de nave în 1971, această perioadă înregistrând un apogeu al producției cu aproximativ 7 500 de tone de scoici (greutate în viu capturată). Cea mai mare parte a acestei capturi a fost exportată în America.

5.2.   Specificitatea produsului:

Scoica-pieptene (Aequipecten opercularis) este o specie de scoici de mărime mijlocie, o „moluscă marină bivalvă” din familia Pectinidae. Cochilia poate varia în culoare, de la galben la portocaliu, roșu, maro și violet și poate atinge până la maximum 90 mm în diametru. Carnea sau corpul principal al scoicii-pieptene este mult mai mică decât cea a unei scoici Saint-Jacques, care este o specie diferită. Această parte este constituită de un mușchi abductor, sub formă de cilindru cu diametrul de 20 mm și o înălțime de 15 mm. Carnea este de culoare crem, opacă; sacul de icre, în formă de semilună, este format din două părți, una portocalie și una albă, și este lipit de partea cărnoasă. La preparare, scoica-pieptene este tare și netedă, cu o textură cărnoasă care rămâne umedă. Gustul său este foarte dulce și diferit de cel al altor scoici, cu o aromă delicată și un gust ușor de mare. „Isle of Man Queenies” sunt capturate cu un traul ușor în apele teritoriale ale Insulei Man, în principal de către vase înregistrate pe insulă, iar ulterior sunt debarcate, prelucrate și ambalate pe Insula Man.

Scoicile-pieptene sunt o specie de scoici care cresc repede și au o durată de viață lungă, dar care depășește rareori cinci ani. Ele ating dimensiunea comercială de 55 mm în 2-3 ani, în funcție de cantitatea de microalge prezentă în coloana de apă.

Curentul Golfului regulează climatul insulei, care beneficiază de o temperatură caldă, ceea ce are ca rezultat un climat temperat. Scoicile-pieptene au preferințe distincte în ceea ce privește habitatul și trăiesc în agregate (bancuri) în jurul Insulei Man. Datorită acestei imobilități relative, situația geografică a bancurilor de scoici variază foarte puțin. Bancurile pot fi permanente, localizate cu precizie și separate prin zone delimitate clar, care nu sunt adecvate pentru scoicile-pieptene.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Datorită condițiilor de mediu din Insula Man – calitatea apei, temperatura, mareele puternice și abundența de hrană planctonică adecvată, „Isle of Man Queenies” se găsesc tot timpul din abundență, iar creșterea lor rapidă face ca partea cărnoasă să fie deosebit de suculentă. În plus, conținutul de carne din cochilie este mai mare decât cel al scoicilor din alte părți. Producția de carne a „Isle of Man Queenies” este de obicei de 12-14 %, pe când cea a scoicilor-pieptene recoltate în alte părți atinge doar 6-8 %.

Pescuitul reprezintă o industrie tradițională în Insula Man. Pescuitul de hering se practică în mod regulat și organizat încă din anii 1500. Pescuitul de scoici-pieptene a început să se practice de la jumătatea secolului al XIX-lea, când acestea erau folosite drept momeală pentru cod în pescuitul cu undița.

În acea perioadă, bancurile de scoici-pieptene reprezentau o sursă abundentă de hrană pentru cod. În anii ’60, din cauză că stocurile de pește au început să scadă, pescarii din Insula Man au început să exploreze oportunitățile oferite de pescuitul scoicilor-pieptene. În 1969, primă captură comercială de scoici-pieptene a fost debarcată în portul Peel. Scoicile-pieptene au fost în scurt timp recunoscute ca o delicatesă.

La începutul anilor 1980, Insula Man a început să înființeze noi piețe în Franța și Spania, unde scoicile-pieptene erau vândute cu icrele intacte. La momentul actual, „Isle of Man Queenies” sunt vândute pe piețele din Regatul Unit, Franța, Italia și Spania. Prelucrătorii sunt în permanență interesați să intre pe noi piețe de calitate, chiar dacă producția va fi întotdeauna limitată de productivitatea naturală a bancurilor și de necesitatea de a asigura stocuri durabile pentru anii următori.

Scoica-pieptene Isle of Man a câștigat premiul Billingsgate Sustainable Seafood of the Year 2011 în cadrul unui eveniment anual care a avut loc la Londra și la care au participat scriitori din domeniul culinar, cumpărători de fructe de mare, proprietari de restaurante și ONG-uri ecologiste. Acest premiu prestigios este decernat după ce finaliștii au susținut fiecare o prezentare de 20 de minute despre caracterul sustenabil al pescuitului în cauză. Informații despre premiu se găsesc la adresa web http://www.seafoodtraining.org/celebrating_sustainable_seafood_at_billingsgate_school.htm

Insula Man a câștigat premiul deoarece a putut să demonstreze afirmațiile făcute în legătură cu sustenabilitatea, cu ajutorul lucrărilor științifice realizate și publicate de experți externi. Lucrările științifice respective au mai fost utilizate și în cadrul procedurii de acreditare a „Isle of Man Queenies” de către Marine Stewardship Council, care este pe punctul de a ajunge la o concluzie. Pe 20 mai 2011, zona de pescuit „Isle of Man Queenies” a fost acreditată oficial de Marine Stewardship Council. Astfel, ea a devenit prima zonă de pescuit de scoici-pieptene acreditată din emisfera nordică și doar a doua acreditată la nivel mondial. Detalii privind acreditarea și concluziile evaluatorilor sunt disponibile pe site-ul http://www.msc.org/track-a-fishery/in-assessment/north-east-atlantic/isle-of-man-queen-scallop

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://archive.defra.gov.uk/foodfarm/food/industry/regional/foodname/products/documents/isle-of-man-queenie-pdo.pdf

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.