EXPUNERE DE MOTIVE

Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole (denumit în continuare: „Acordul agricol”) a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

De la ultima modificare a apendicelor anexei 11 la Acordul agricol au fost modificate sau actualizate mai multe dispoziții legislative. A fost revizuită îndeosebi legislația referitoare la subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman.

Legislația privind protecția animalelor în momentul sacrificării acestora a fost actualizată iar Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 intră în vigoare la începutul anului 2013. Pentru produsele animale exportate către UE, țările terțe sunt obligate să respecte dispoziții cel puțin echivalente cu cele din regulament. Elveția a adoptat o legislație echivalentă cu cea a Uniunii Europene.

După intrarea sa în vigoare, dispozițiile legislative ale apendicelor 1, 2, 5, 6 și 10 ale anexei 11 la Acordul agricol au fost modificate.

În consecință, este necesară adaptarea dispozițiilor apendicelor 1, 2, 5, 6 și 10 din anexa 11 la Acordul agricol.

Articolul 19 alineatul (1) din anexa 11 la Acordul agricol instituie un Comitet mixt veterinar, compus din reprezentanți ai părților. Acesta are sarcina de a examina orice chestiune referitoare la anexa menționată mai sus și la punerea în aplicare a acesteia și de a-și asuma atribuțiile prevăzute în anexă. Comitetul mixt veterinar dispune de putere de decizie în special în cazurile care sunt prevăzute în anexa 11. Articolul 19 alineatul (3) din anexa 11 la Acordul agricol autorizează Comitetul mixt veterinar să modifice apendicele din anexa menționată mai sus, în special în scopul de a le adapta și actualiza.

Uniunea Europeană trebuie să decidă ce poziție va adopta în cadrul Comitetului mixt veterinar cu privire la adoptarea modificărilor necesare la anexa 11. În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) primul paragraf din Decizia 2002/309/CE, Euratom, poziția Uniunii Europene este adoptată de către Consiliu, pe baza unei propuneri a Comisiei.

Decizia 1/2012 a Comitetului mixt veterinar se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

* * *

2012/0326 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind poziția Uniunii Europene cu privire la Decizia nr. 1/2012 a Comitetului mixt veterinar instituit prin Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană în ceea ce privește comerțul cu produse agricole, cu privire la modificarea apendicelor 1, 2, 3, 5, 6 și 10 din anexa 11

(prezentată de Comisie)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) și articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)       Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf din Decizia 2002/309/CE Euratom a Consiliului și a Comisiei[1] privind Acordul pentru cooperare științifică și tehnologică din 4 aprilie 2002 privind încheierea a șapte acorduri cu Confederația Elvețiană prevede că poziția pe care Uniunea Europeană urmează să o adopte în cadrul Comitetului mixt veterinar este determinată de către Consiliu, pe baza unei propuneri a Comisiei.

(2)       Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole din 21 iunie 1999[2] (denumit în continuare „Acordul agricol”) a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

(3)       Articolul 19 alineatul (1) din anexa 11 la acordul agricol instituie un Comitet mixt veterinar care are sarcina de a examina orice chestiune referitoare la anexa menționată mai sus și la punerea în aplicare a acesteia și de a-și asuma atribuțiile prevăzute în anexă. Alineatul (3) din același articol abilitează Comitetul mixt veterinar să modifice apendicele din anexa 11, în special în scopul de a le adapta și actualiza.

(4)       Uniunea Europeană trebuie să decidă ce poziție va adopta în cadrul Comitetului mixt veterinar cu privire la adoptarea modificărilor necesare.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată de Uniunea Europeană în cadrul Comitetului mixt veterinar instituit prin articolul 19 alineatul (1) din anexa 11 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole cu privire la modificarea apendicelor 1, 2, 3, 5, 6 și 10 din anexa 11 se bazează pe proiectul de decizie al Comitetului mixt veterinar anexat prezentei decizii.

Articolul 2

Decizia nr. 1/2012 a Comitetului mixt veterinar instituit prin Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole cu privire la modificarea apendicelor 1, 2, 3, 5, 6 și 10 din anexa 11 la Acord va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene imediat ce va fi adoptată.

Articolul 3

Decizia nr. 1/2012 a Comitetului mixt veterinar instituit prin Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole intră în vigoare la 1 ianuarie 2013.

Adoptat la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu

                                                                       Președintele

Propunere de

DECIZIE NR. 1/2012 A COMITETULUI MIXT VETERINAR

INSTITUIT PRIN ACORDUL DINTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ

ȘI CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ

PRIVIND COMERȚUL CU PRODUSE AGRICOLE

din … 2012

cu privire la modificarea apendicelor 1, 2, 3, 5, 6 și 10 din anexa 11

(2012/…/UE)

COMITETUL,

având în vedere Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole (denumit în continuare „Acordul agricol”), în special articolul 19 alineatul (3) din anexa 11,

întrucât:

(1)          Acordul agricol a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

(2)          Articolul 19 alineatul (1) din anexa 11 la Acordul agricol instituie un Comitet mixt veterinar care are sarcina de a examina orice chestiune referitoare la anexa menționată mai sus și la punerea în aplicare a acesteia și de a-și asuma atribuțiile prevăzute în anexă. Alineatul (3) din același articol abilitează Comitetul mixt veterinar să modifice apendicele din anexa 11, în special în scopul de a le adapta și actualiza.

(3)          Apendicele din anexa 11 la Acordul agricol au fost modificate prima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Comitetului mixt veterinar instituit prin Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole din 25 noiembrie 2003 cu privire la modificarea apendicelor 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 11 din anexa 11 la Acord[3].

(4)          Apendicele din anexa 11 la Acordul agricol au fost modificate ultima dată prin Decizia nr. 1/2010 a Comitetului mixt veterinar instituit prin Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole din 1 decembrie 2010 cu privire la modificarea apendicelor 1, 2, 5, 6, 10 și 11 la anexa 11[4].

(5)          De la ultima modificare a apendicelor la anexa 11 la Acordul agricol au fost modificate sau actualizate mai multe dispoziții legislative. A fost revizuită îndeosebi legislația referitoare la subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman.

(6)          Legislația privind protecția animalelor în momentul sacrificării acestora a fost actualizată, iar Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 intră în vigoare la începutul anului 2013. Pentru produsele animale exportate către UE, țările terțe sunt obligate să respecte dispoziții cel puțin echivalente cu cele din regulament. Elveția a adoptat o legislație echivalentă cu cea a Uniunii Europene.

(7)          În consecință, este necesară modificarea textului apendicelor 1, 2, 3, 5, 6 și 10 la anexa 11 la acordul respectiv.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Apendicele 1, 2, 3, 5, 6 și 10 din anexa 11 la Acordul agricol dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole sunt modificate conform dispozițiilor care figurează în anexele I-VI la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie, redactată în dublu exemplar, este semnată de copreședinți sau de alte persoane autorizate să acționeze în numele părților.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 2013.

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

     Semnată la Berna, în data de…                                              Semnat la Bruxelles, în data de…

În numele Confederației Elvețiene                                               În numele Comisiei Europene

                Șeful delegației                                                                 Șeful delegației

_____________

ANEXA I

I.            Secțiunea II. Pesta porcină clasică, apendicele 1 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„II. Pesta porcină clasică

A.        LEGISLAȚIA*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 2001/89/CE a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice (JO L 316, 1.12.2001, p. 5). || 1.   Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40), în special articolele 1, 1a și 9a (măsuri împotriva epizootiilor foarte contagioase, obiective de combatere) și 57 (dispoziții de punere în aplicare tehnică, colaborarea internațională); 2.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 2 (epizootii foarte contagioase), 40 – 47 (eliminarea și valorizarea deșeurilor), 49 (manipularea microorganismelor patogene pentru animale), 73 și 74 (curățenie și dezinfecție), 77—98 (dispoziții comune privind epizootiile foarte contagioase), 116 – 121 (constatarea pestei porcine cu ocazia sacrificării, măsuri specifice privind combaterea pestei porcine); 3.   Ordonanța din 14 iunie 1999 privind organizarea Departamentului Federal al Economiei, (OrgDFE; RS 172.216.1), în special articolul 8 (laborator de referință); 4.   Ordonanța din 25 mai 2011 privind eliminarea subproduselor de origine animală (OESPA); (RS 916.441.22).

B.         NORME SPECIALE DE APLICARE

1.           Comisia și Oficiul Veterinar Federal își notifică intenția de a efectua o vaccinare de urgență. Se organizează consultări în cel mai scurt termen în cadrul Comitetului mixt veterinar.

2.           Dacă este necesar și în temeiul articolului 117 alineatul (5) din Ordonanța privind epizootiile, Oficiul Veterinar Federal va promulga dispoziții de punere în aplicare tehnică privind ștampilarea și tratarea cărnii care provine din zone de protecție și de supraveghere.

3.           În temeiul articolului 121 din Ordonanța privind epizootiile, Elveția dispune de un plan de eradicare a pestei porcine clasice la porcii sălbatici în conformitate cu articolele 15 și 16 din Directiva 2001/89/CE.

4.           În temeiul articolului 97 din Ordonanța privind epizootiile, Elveția dispune de un plan de urgență publicat pe site-ul internet al Oficiului Veterinar Federal.

5.           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului revine Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 21 din Directiva 2001/89/CE și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.

6.           Dacă este necesar, în temeiul articolului 89 alineatul (2) din Ordonanța privind epizootiile, Oficiul Veterinar Federal va promulga dispozițiile de punere în aplicare tehnică privind controlul serologic al porcilor în zonele de protecție și de supraveghere în conformitate cu capitolul IV din anexa la Decizia 2002/106/CE (JO L 39, 9.2.2002, p. 71.).

7.           Laboratorul comun de referință pentru pesta porcină clasică este: Institut für Virologie der Tierärztlichen Hochschule Hannover, 15 Bünteweg 17, D-30559, Hanovra, Germania. Elveția suportă cheltuielile care îi revin pentru operațiunile care decurg din această desemnare. Funcțiile și sarcinile acestui laborator sunt cele prevăzute de anexa IV la Directiva 2001/89/CE.”

II.           Secțiunea III. Pesta porcină africană, apendicele 1 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„III. Pesta porcină africană

A.        LEGISLAȚIA*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane și de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce privește boala Teschen și pesta porcină africană (JO L 192, 20.7.2002, p. 27). || 1.   Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40), în special articolele 1, 1a și 9a (măsuri împotriva epizootiilor foarte contagioase, obiective de combatere) și 57 (dispoziții de punere în aplicare tehnică, colaborare internațională); 2.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 2 (epizootii foarte contagioase), 40 – 47 (eliminarea și valorizarea deșeurilor), 49 (manipularea microorganismelor patogene pentru animale), 73 și 74 (curățenie și dezinfecție), 77—98 (dispoziții comune privind epizootiile foarte contagioase), 116 – 121 (constatarea pestei porcine cu ocazia sacrificării, măsuri specifice privind combaterea pestei porcine); 3.   Ordonanța din 14 iunie 1999 privind organizarea Departamentului Federal al Economiei, (OrgDFE; RS 172.216.1), în special articolul 8 (laborator de referință); 4.   Ordonanța din 25 mai 2011 privind eliminarea subproduselor de origine animală (OESPA); (RS 916.441.22).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           Laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru pesta porcină africană este: Centro de Investigacíon en Sanidad Animal, 28130 Valdeolmos, Madrid, Spania. Elveția suportă cheltuielile care îi revin pentru operațiunile care decurg din această desemnare. Funcțiile și sarcinile acestui laborator sunt cele prevăzute de anexa V la Directiva 2002/60/CE.

2.           În temeiul articolului 97 din Ordonanța privind epizootiile, Elveția dispune de un plan de urgență publicat pe site-ul internet al Oficiului Veterinar Federal.

3.           Dacă este necesar, în temeiul articolului 89 alineatul (2) din Ordonanța privind epizootiile, Oficiul Veterinar Federal va promulga dispoziții de punere în aplicare tehnică în conformitate cu dispozițiile Deciziei 2003/422/CE (JO L 143, 11.6.2003, p. 35) privind modalitățile de diagnosticare a pestei porcine africane.

4.           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului revine Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 20 din Directiva 2002/60/CE și al articolului 57 din legea privind epizootiile.”

III.          Secțiunea VI. Boala Newcastle, apendicele 1 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„VI. Boala Newcastle

A.        LEGISLAȚIA*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a bolii Newcastle (JO L 260, 5.9.1992, p. 1). || 1.   Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40), în special articolele 1, 1a și 9a (măsuri împotriva epizootiilor foarte contagioase, obiective de combatere) și 57 (dispoziții de punere în aplicare tehnică, colaborare internațională); 2.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (LFE; RS 916.401), în special articolele 2 (epizootii foarte contagioase), 40 – 47 (eliminarea și valorizarea deșeurilor), 49 (manipularea microorganismelor patogene pentru animale), 73 și 74 (curățenie și dezinfecție), 77 – 98 (dispoziții comune privind epizootiile foarte contagioase), 122 – 125 (măsuri specifice privind boala Newcastle); 3.   Ordonanța din 14 iunie 1999 privind organizarea Departamentului Federal al Economiei, (OrgDFE; RS 172.216.1), în special articolul 8 (laborator de referință); 4.   Instrucțiune (directivă tehnică) a Oficiului Veterinar Federal din 20 iunie 1989 privind combaterea paramixovirozei porumbeilor [Buletinul oficial veterinar federal 90(13) p. 113 (vaccinare etc.)]; 5.   Ordonanța din 25 mai 2011 privind eliminarea subproduselor de origine animală (OESPA; (RS 916.441.22).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           Laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru boala Newcastle este: Central Veterinary Laboratory, New Haw, Weybridge, Surrey KT15 3NB, Regatul Unit. Elveția suportă cheltuielile care îi revin pentru operațiunile care decurg din această desemnare. Funcțiile și sarcinile acestui laborator sunt cele prevăzute de anexa V la Directiva 92/66/CEE.

2.           În temeiul articolului 97 din Ordonanța privind epizootiile, Elveția dispune de un plan de urgență publicat pe site-ul internet al Oficiului Veterinar Federal.

3.           Informațiile prevăzute la articolele 17 și 19 din Directiva 92/66/CEE intră în sfera de competență a Comitetului mixt veterinar.

4.           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului revine Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 22 din Directiva 92/66/CEE și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.”

IV.         Secțiunea VIII. Encefalopatii spongiforme transmisibile, apendicele 1 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„VIII. Encefalopatii spongiforme transmisibile

A.        LEGISLAȚIA*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1). || 1.   Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn; RS 455.1), în special articolul 184 (procedee de asomare); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10); 3.   Legea din 9 octombrie 1992 privind produsele alimentare și obiectele uzuale (LDAl; RS 817.0), în special articolele 24 (Inspecția și eșantionarea) și 40 (Controlul produselor alimentare); 4.   Ordonanța din 23 noiembrie 2005 a DFI privind produsele alimentare de origine animală (RS 817.022.108), în special articolele 4 și 7 ( părți din carcasă a căror utilizare este interzisă); 5.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 6 (Definiții și abrevieri), 36 (Brevet), 61 (Obligația notificării), 130 (Supravegherea șeptelului elvețian), 175 – 181 (Encefalopatii spongiforme transmisibile), 297 (Punerea în aplicare în interiorul țării), 301 (Sarcinile veterinarului cantonal), 303 (Formarea și perfecționarea veterinarilor oficiali) și 312 (Laboratoare de diagnostic); 6.   Ordonanța din 10 iunie 1999 privind Cartea alimentelor pentru animale (OLALA; RS 916.307.1), în special articolul 28 (Transportul alimentelor pentru animalele de producție), anexa 1, partea 9 (Produse ale animalelor terestre), partea 10 (Pești, alte animale marine, produsele și subprodusele lor) și anexa 4 (lista substanțelor interzise); 7.   Ordonanța din 25 mai 2011 privind eliminarea subproduselor de origine animală (OESPA; (RS 916.441.22).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           Laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile (E.S.T.) este: Veterinary Laboratories Agency, Woodham Lane, New Haw, Addlestone, Surrey KT15 3NB, Regatul Unit. Elveția suportă cheltuielile care îi revin pentru operațiunile care decurg din această desemnare. Funcțiile și sarcinile acestui laborator sunt cele prevăzute în capitolul B din anexa X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

2.           În temeiul articolului 57 din Legea privind epizootiile, Elveția dispune de un plan de urgență pentru punerea în aplicare a măsurilor de combatere a E.S.T.

3.           În temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, în statele membre ale Uniunii Europene, orice animal suspect de a fi purtător de encefalopatie spongiformă transmisibilă face obiectul unei restricții oficiale de deplasare în așteptarea rezultatelor unei anchete clinice și epidemiologice efectuate de către autoritatea competentă, sau este ucis pentru a fi examinat într-un laborator aflat sub control oficial.

În conformitate cu articolele 179b și 180a din Ordonanța privind epizootiile, Elveția interzice sacrificarea animalelor suspecte de a fi purtătoare de encefalopatie spongiformă transmisibilă. Animalele suspecte trebuie să fie ucise fără vărsare de sânge și incinerate, iar creierul lor trebuie să fie analizat în laboratorul elvețian de referință pentru E.S.T.

În temeiul articolului 10 din Ordonanța privind epizootiile, Elveția identifică bovinele cu ajutorul unui sistem de identificare permanentă care permite să fie regăsite mama și cireada lor de referință și să se constate că acestea nu descind din femele suspecte sau din vite purtătoare de encefalopatie spongiformă bovină.

În conformitate cu articolul 179c din Ordonanța privind epizootiile, Elveția ucide animalele purtătoare de E.S.B. cel târziu la sfârșitul fazei de producție, toate animalele din specia bovine născute între un an înainte și un an după data nașterii animalului contaminat și care, în această perioadă de timp, au făcut parte din cireadă, precum și toți descendenții direcți ai vitelor contaminate născuți în cei doi ani care au precedat diagnosticul.

4.           În conformitate cu articolul 180b din Ordonanța privind epizootiile, Elveția ucide animalele purtătoare de scrapie, mamele acestora, descendenții direcți ai mamelor contaminate precum și toate celelalte ovine și caprine din turmă, cu excepția:

– oilor purtătoare de cel puțin o alelă ARR și de nicio alelă VRQ; și a

– animalelor cu vârste mai mici de 2 luni, destinate în mod exclusiv sacrificării. Capul și organele din cavitatea abdominală a acestor animale sunt eliminate în conformitate cu dispozițiile Ordonanței privind eliminarea subproduselor de origine animală (OESPA).

În mod excepțional, în cazul raselor cu efectiv redus, se poate renunța la uciderea turmei. În acest caz, turma este plasată sub supraveghere veterinară oficială timp de 2 ani, în cursul cărora se realizează un examen clinic al animalelor din turmă de două ori pe an. Dacă în această perioadă, anumite animale sunt cedate pentru a fi ucise, capetele și amigdalele lor fac obiectul unei analize în cadrul laboratorului de referință pentru diagnosticarea E.S.T.

Aceste măsuri sunt revizuite în funcție de rezultatele supravegherii sanitare a animalelor. În mod deosebit, perioada de supraveghere este prelungită în caz de detectare a unui nou caz de boală în cadrul turmei.

În cazul confirmării diagnosticului de E.S.B. la un exemplar ovin sau caprin, Elveția se angajează să aplice măsurile prevăzute în anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

5.           În temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, statele membre ale Uniunii Europene interzic utilizarea proteinelor animale transformate în hrana animalelor de crescătorie deținute, îngrășate sau crescute pentru producția de produse alimentare. Statele membre ale Uniunii Europene aplică o interdicție totală de utilizare a proteinelor derivate de la animale în hrana rumegătoarelor.

În conformitate cu articolul 27 din Ordonanța privind eliminarea subproduselor de origine animală (OESPA), Elveția a instaurat o interdicție totală a utilizării proteinelor animale în hrana animalelor de crescătorie.

6.           În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 și în conformitate cu capitolul A din anexa III la respectivul regulament, statele membre ale Uniunii Europene instituie un program anual de supraveghere a E.S.B. Acest plan include un test rapid de diagnosticare a E.S.B. la toate bovinele învârstă de peste 24 de luni sacrificate de urgență, moarte la fermă sau descoperite a fi bolnave în cursul inspecției ante mortem și la toate animalele de peste 30 de luni sacrificate pentru consumul uman.

Testele rapide de diagnosticare a E.S.B. utilizate de Elveția sunt enumerate în capitolul C din anexa X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

În conformitate cu articolul 179 din Ordonanța privind epizootiile, Elveția efectuează, în mod obligatoriu, un test rapid de diagnosticare a E.S.B. asupra tuturor bovinelor de peste 30 de luni sacrificate de urgență, moarte la fermă sau descoperite a fi bolnave în cursul inspecției ante mortem precum și asupra unui eșantion de bovine de peste 30 de luni sacrificate pentru consumul uman.

7.           În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 și în conformitate cu capitolul A din anexa III la respectivul regulament, statele membre ale Uniunii Europene instituie un program anual de supraveghere a scrapiei.

În conformitate cu dispozițiile articolului 177 din Ordonanța privind epizootiile, Elveția a instaurat un program de supraveghere a E.S.T. la ovinele și caprinele de peste 12 luni. Animalele sacrificate de urgență, moarte la fermă sau descoperite a fi bolnave în cursul inspecției ante mortem precum și animalele sacrificate pentru consumul uman au fost examinate pe parcursul perioadei dintre lunile iunie 2004 și iulie 2005. Întrucât ansamblul eșantioanelor s-a dovedit a fi negativ cu privire la E.S.B., se continuă supravegherea prin eșantionare a animalelor suspecte din punct de vedere clinic, a animalelor sacrificate de urgență și a animalelor moarte la fermă.

Recunoașterea similarității legislațiilor în ceea ce privește supravegherea E.S.T. la ovine și caprine va fi reexaminată în cadrul Comitetului mixt veterinar.

8.           Informațiile prevăzute la articolul 6 și la capitolul B din anexa III și în anexa IV (3.III) la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 sunt de competența Comitetului mixt veterinar.

9.           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului revine Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.

C.        INFORMAȚII SUPLIMENTARE

1.           Cu începere de la 1 ianuarie 2003 și în continuare, în temeiul Ordonanței din 10 noiembrie 2004 privind alocarea de contribuții pentru plata cheltuielilor de eliminare a subproduselor de origine animală (RS 916.407), Elveția a introdus un stimulent financiar în favoarea fermelor unde sunt născute bovinele și a abatoarelor unde sunt sacrificate bovinele, atunci când acestea respectă procedurile de declarare a deplasărilor de animale prevăzute de legislația în vigoare.

2.           În temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 și în conformitate cu punctul 1 din anexa XI la respectivul regulament, statele membre ale Uniunii Europene înlătură și distrug materialele cu riscuri specificate (M.R.S.).

Lista M.R.S.-urilor înlăturate de la bovine cuprinde craniul, cu excepția mandibulei, inclusiv encefalul și ochii, precum și măduva spinării bovinelor în vârstă de peste 12 luni; coloana vertebrală, cu excepția vertebrelor caudale, a apofizelor spinale și transversale ale vertebrelor cervicale, toracice și lombare precum și a crestei sacrale mediane și a părților laterale ale osului sacru, dar inclusiv ganglionii rahidieni și măduva spinării provenite de la animalele în vârstă de peste 24 de luni; amigdalele, intestinele de la duoden până la rect și mezenterul bovinelor de toate vârstele.

Lista M.R.S.-urilor înlăturate de la ovine și caprine cuprinde craniul, inclusiv encefalul și ochii, amigdalele și măduva spinării ovinelor și caprinelor în vârstă de peste 12 luni sau care prezintă un incisiv permanent care a perforat gingia, precum și splina și osul ileon de la ovinele și caprinele de toate vârstele.

În conformitate cu articolul 179d din Ordonanța privind epizootiile și cu articolul 4 din Ordonanța privind produsele alimentare de origine animală, Elveția a instaurat o politică de retragere a M.R.S.-urilor din lanțurile alimentare animale și umane. Lista M.R.S.-urilor retrase de la bovine cuprinde, mai ales, coloana vertebrală a animalelor în vârstă de peste 30 de luni, amigdalele, intestinele de la duoden până la rect și mezenterul animalelor de toate vârstele.

În conformitate cu articolul 180c din Ordonanța privind epizootiile și cu articolul 4 din Ordonanța privind produsele alimentare de origine animală, Elveția a instaurat o politică de retragere a M.R.S.-urilor din lanțurile alimentare animale și umane. Lista M.R.S.-urilor înlăturate de la ovine și caprine cuprinde, mai ales, creierul neextras din cutia craniană, măduva spinării cu dura-mater și amigdalele animalelor în vârstă de peste 12 luni sau la care un incisiv permanent a perforat gingia, splina și osul ileon al animalelor de toate vârstele.

3.           Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 142/2011 al Comisiei stabilesc normele sanitare aplicabile subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman în statele membre ale Uniunii Europene.

În conformitate cu articolul 22 din ordonanța privind eliminarea subproduselor de origine animală, Elveția incinerează subprodusele de origine animală de categoria 1, inclusiv materialele cu riscuri specificate și animalele moarte la fermă.”

ANEXA II

Apendicele 2 din anexa 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Apendicele 2

Sănătatea animală: Schimburile comerciale și introducerea pe piață

I. Bovine ȘI porcine

A.        LEGISLAȚIA*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 27 – 31 (piețe, expoziții), 34 – 37 (comerț), 73 și 74 (curățenie și dezinfecție), 116 – 121 (pestă porcină africană), 135 – 141 (boala Aujeszky), 150 – 157 ( bruceloză bovină), 158 – 165 (tuberculoză), 166 – 169 (leucoză bovină enzootică), 170 – 174 (IBR/IPV), 175 – 195 (encefalopatii spongiforme), 186 – 189 (infecții genitale bovine), 207 – 211 (bruceloză porcină), 297 (autorizări de piață, centre de regrupare, unități de dezinfecție); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; 916.443.10).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           În conformitate cu articolul 297 primul paragraf din Ordonanța privind epizootiile, Oficiul Veterinar Federal autorizează centrele de colectare astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 64/432/CEE. În scopul aplicării prezentei anexe, în conformitate cu dispozițiile articolelor 11, 12 și 13 din Directiva 64/432/CEE, Elveția întocmește lista centrelor sale de regrupare autorizate, a transportatorilor și a comercianților.

2.           Informarea prevăzută la articolul 11 alineatul (3) din Directiva 64/432/CEE se efectuează în cadrul Comitetului mixt veterinar.

3.           În sensul prezentei anexe, se recunoaște că Elveția îndeplinește condițiile prevăzute la partea II punctul 7 din anexa A la Directiva 64/432/CEE cu privire la bruceloza bovină. În scopul menținerii statutului de șeptel bovin oficial indemn de bruceloză, Elveția se angajează să îndeplinească următoarele condiții:

a)      orice animal din specia bovină suspectat de a fi infectat cu bruceloză trebuie să fie notificat autorităților competente și supus testelor oficiale de depistare a brucelozei, cuprinzând cel puțin două teste serologice cu fixarea complementului precum și o examinare microbiologică a probelor corespunzătoare prelevate în caz de avorturi;

b)      în cursul perioadei de suspiciune care va fi menținută până când testele prevăzute la litera a) obțin rezultate negative, statutul oficial indemn de bruceloză se suspendă în cazul șeptelului din care provine animalul (sau animalele) suspect(e) din specia bovină.

Informații detaliate privind șeptelurile pozitive, precum și un raport epidemiologic sunt înaintate Comitetului mixt veterinar. În cazul în care una din condițiile prevăzute în partea II, punctul 7 primul paragraf din anexa A la Directiva 64/432/CEE nu mai este îndeplinită de Elveția, Oficiul Veterinar Federal informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Situația este examinată în cadrul Comitetului mixt veterinar în vederea revizuirii dispozițiilor prezentului punct.

4.           În sensul prezentei anexe, se recunoaște că Elveția îndeplinește condițiile prevăzute în partea I punctul 4 din anexa A la Directiva 64/432/CEE cu privire la tuberculoza bovină. În scopul menținerii statutului de șeptel bovin oficial indemn de tuberculoză, Elveția se angajează să îndeplinească următoarele condiții:

a)      se instaurează un sistem de identificare pentru fiecare bovină care să permită regăsirea șeptelurilor de origine;

b)      orice animal sacrificat trebuie să fie supus unei inspecții post mortem, efectuată de un medic veterinar oficial;

c)      orice caz suspect de tuberculoză la un animal viu, mort sau sacrificat trebuie să facă obiectul unei notificări către autoritățile competente;

d)      în fiecare caz, autoritățile competente efectuează investigațiile necesare pentru a infirma sau confirma suspiciunea, inclusiv cercetări în aval pentru șeptelurile de origine și de tranzit. Atunci când, la autopsie sau la sacrificare, se descoperă leziuni suspecte de tuberculoză autoritățile competente supun aceste leziuni unui examen de laborator;

e)      statutul oficial indemn de tuberculoză al șeptelurilor de origine și de tranzit ale bovinelor suspecte este suspendat și această suspendare se menține până când examenele clinice sau de laborator sau testele cu tuberculină infirmă existența tuberculozei bovine;

f)       atunci când suspiciunea de tuberculoză este confirmată de testele cu tuberculină, de examenele clinice sau de laborator, statutul de șeptel oficial indemn de tuberculoză al șeptelurilor de origine și de tranzit se retrage;

g)      statutul oficial indemn de tuberculoză nu se recunoaște atâta timp cât toate animalele considerate infectate nu au fost eliminate din efectiv, cât localurile și echipamentele nu au fost dezinfectate, cât toate animalele rămase, în vârstă de peste șase săptămâni, nu au reacționat negativ la cel puțin două injecții intradermice cu tuberculină oficiale în conformitate cu anexa B la Directiva 64/432/CEE, prima fiind efectuată la cel puțin șase luni după ce animalul infectat a părăsit efectivul și a doua la cel puțin șase luni după prima.

Informații detaliate privind efectivele contaminate, precum și un raport epidemiologic sunt înaintate Comitetului mixt veterinar. În cazul în care una din condițiile prevăzute în partea I, punctul 4 primul paragraf din anexa A la Directiva 64/432/CEE nu mai este îndeplinită de Elveția, Oficiul Veterinar Federal informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Situația este examinată în cadrul Comitetului mixt veterinar în vederea revizuirii dispozițiilor prezentului punct.

5.           În sensul prezentei anexe, se recunoaște că Elveția îndeplinește condițiile prevăzute în capitolul I (F) din anexa D la Directiva 64/432/CEE cu privire la leucoza bovină enzootică. În scopul menținerii statutului de șeptel bovin oficial indemn de leucoză bovină enzootică, Elveția se angajează să îndeplinească următoarele condiții:

a)      șeptelul elvețian este supravegheat prin intermediul unui control prin sondaj. Volumul eșantionului este stabilit în așa fel încât să se poată afirma, cu o siguranță de 99%, că mai puțin de 0,2% din efectivele de bovine sunt contaminate cu leucoza bovină enzootică;

b)      orice animal sacrificat trebuie să fie supus unei inspecții post mortem, efectuată de un medic veterinar oficial;

c)      orice suspiciune în cursul unui examen clinic, al unei autopsii sau a controlului cărnii trebuie să facă obiectul unei notificări către autoritățile competente;

d)      în caz de suspiciune sau de constatare a leucozei bovine enzootice, statutul oficial indemn este suspendat pentru șeptelul în cauză până la sfârșitul perioadei de izolare;

e)      izolarea încetează dacă, după eliminarea animalelor contaminate și, după caz, a vițeilor lor, două examene serologice efectuate la un interval de cel puțin 90 de zile au dat un rezultat negativ.

Dacă leucoza bovină enzootică a fost constatată la 0,2 % din șepteluri, Oficiul Veterinar Federal informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Situația este examinată în cadrul Comitetului mixt veterinar în vederea revizuirii dispozițiilor prezentului punct.

6.           În sensul aplicării prezentei anexe, se recunoaște că Elveția este oficial indemnă de rinotraheită infecțioasă bovină. În scopul menținerii acestui statut, Elveția se angajează să îndeplinească următoarele condiții:

a)      șeptelul elvețian este supravegheat prin intermediul unui control prin sondaj. Volumul eșantionului este stabilit în așa fel încât să se poată afirma, cu o siguranță de 99%, că mai puțin de 0,2% din efectivele de bovine sunt contaminate cu rinotraheită infecțioasă bovină;

b)      taurii de producție în vârstă de peste 24 de luni trebuie să fie supuși anual unui examen serologic;

c)      orice caz suspect trebuie să facă obiectul unei notificări către autoritățile competente și trebuie să fie supus testelor oficiale de depistare a rinotraheitei infecțioase bovine, cuprinzând teste virologice sau serologice;

d)      în caz de suspiciune sau de constatare a rinotraheitei infecțioase bovine, statutul oficial indemn se suspendă pentru șeptelul în cauză până la sfârșitul perioadei de izolare;

e)      izolarea încetează dacă un examen serologic efectuat cel mai curând la 30 de zile după eliminarea animalelor contaminate a dat un rezultat negativ.

În virtutea statutului recunoscut al Elveției, dispozițiile Deciziei 2004/558/CE (JO L 249, 23.7.2004, p. 20) se aplică mutatis mutandis.

Oficiul Veterinar Federal informează imediat Comisia cu privire la orice modificare a condițiilor care au prevalat pentru recunoașterea statutului. Situația este examinată în cadrul Comitetului mixt veterinar în vederea revizuirii dispozițiilor prezentului punct.

7.           În scopul aplicării prezentei anexe, se recunoaște că Elveția este oficial indemnă de boala Aujeszky. În scopul menținerii acestui statut, Elveția se angajează să îndeplinească următoarele condiții:

a)      șeptelul elvețian este supravegheat prin intermediul unui control prin sondaj. Volumul eșantionului se stabilește în așa fel încât să se poată afirma, cu o siguranță de 99 %, că mai puțin de 0,2 % din efectivele de animale sunt contaminate cu boala Aujeszky;

b)      orice caz suspect trebuie să facă obiectul unei notificări către autoritățile competente și trebuie să fie supus testelor oficiale de depistare a bolii Aujeszky, cuprinzând teste virologice sau serologice;

c)      în caz de suspiciune sau de constatare a bolii Aujeszky, statutul oficial indemn se suspendă pentru șeptelul în cauză până la sfârșitul perioadei de izolare;

d)      izolarea încetează dacă, după eliminarea animalelor contaminate, două examene serologice ale tuturor animalelor de reproducție și ale unui număr reprezentativ de animale de îngrășare, efectuate la un interval de cel puțin 21 de zile, au dat un rezultat negativ.

În virtutea statutului recunoscut al Elveției, dispozițiile Deciziei 2008/185/CE (JO L 59, 4.3.2008, p. 19), modificată ultima dată prin Decizia 2010/434/UE (JO L 208, 7.8.2010, p. 5), se aplică mutatis mutandis.

Oficiul Veterinar Federal informează imediat Comisia cu privire la orice modificare a condițiilor care au prevalat pentru recunoașterea statutului. Situația este examinată în cadrul Comitetului mixt veterinar în vederea revizuirii dispozițiilor prezentului punct.

8.           În ceea ce privește gastroenterita porcină transmisibilă (TGE) și sindromul de infertilitate și respirator la suine (PRRS), problema unor eventuale garanții suplimentare va fi examinată cât mai repede posibil de către Comitetul mixt veterinar. Comisia informează Oficiul Veterinar Federal cu privire la evoluția acestei probleme.

9.           În Elveția, Institutul de Bacteriologie Veterinară al Universității din Zürich este însărcinat cu controlul oficial al tuberculinelor în sensul punctului 4 din anexa B la Directiva 64/432/CEE.

10.         În Elveția, Centrul pentru zoonoze, boli bacteriene ale animalelor și rezistența la antibiotice (ZOBA) este însărcinat cu controlul oficial al antigenelor (bruceloză) în sensul punctului 4 din anexa C(A) la Directiva 64/432/CEE.

11.         Bovinele și porcinele care fac obiectul schimburilor comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelele care figurează în anexa F la Directiva 64/432/CEE. Se aplică următoarele adaptări:

– pentru modelul 1, în secțiunea C, certificările sunt adaptate după cum urmează:

– la punctul 4, cu privire la garanțiile suplimentare, liniuțele se completează după cum urmează:

„–      boala: rinotraheită infecțioasă bovină,

– în conformitate cu Decizia 2004/558/CE a Comisiei, ale cărei dispoziții se aplică mutatis mutandis ;”.

– pentru modelul 2, în secțiunea C, certificările sunt adaptate după cum urmează:

– la punctul 4, cu privire la garanțiile suplimentare, liniuțele se completează după cum urmează:

„–      boala: Aujeszky

– în conformitate cu Decizia 2008/185/CE a Comisiei, ale cărei dispoziții se aplică mutatis mutandis ;”.

12.         În scopul aplicării prezentei anexe, bovinele care fac obiectul schimburilor comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate suplimentare care să conțină următoarele declarații sanitare:

„–      Bovinele:

–        sunt identificate cu ajutorul unui sistem de identificare permanentă care permite să se regăsească mama și cireada de origine și să se constate că acestea nu descind în mod direct din femele suspecte sau purtătoare de encefalopatie spongiformă bovină născute în cei doi ani care au precedat diagnosticul;

–        nu provin din șepteluri în care un caz suspect de encefalopatie spongiformă bovină este în curs de investigație;

–        sunt născute după 1 iunie 2001.”

II. OVINE ȘI CAPRINE

A.        LEGISLAȚIA*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de inspecție sanitară care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și de caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 27 – 31 (piețe, expoziții), 34 – 37 (comerț), 73 și 74 (curățenie și dezinfecție), 142 – 149 (rabie), 158 – 165 (tuberculoză), 166 – 169 (scrapie), 190 – 195 ( bruceloză ovină și caprină), 196 – 199 (agalaxie infecțioasă), 200 – 203 (artrită/encefalită caprină), 233 – 235 (bruceloza berbecului), 297 (autorizări de piață, centre de regrupare, unități de dezinfecție); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; 916.443.10).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului revine Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 11 din Directiva 91/68/CEE și al articolului 57 din legea privind epizootiile.

În cazul apariției sau recrudescenței brucelozei ovine și caprine, Elveția informează Comitetul mixt veterinar pentru ca măsurile necesare să fie adoptate în funcție de evoluția situației.

2.           În scopul aplicării prezentei anexe, se recunoaște că Elveția este oficial indemnă de bruceloză ovină și caprină. În scopul menținerii acestui statut, Elveția se angajează să pună în aplicare măsurile prevăzute la capitolul I punctul II (2) din anexa A la Directiva 91/68/CEE.

3.           Ovinele și caprinele care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelele care figurează în anexa E la Directiva 91/68/CEE.

III. ECVIDEE

A.        LEGISLAȚIA*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (JO L 192, 23.7.2010, p. 1). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 112 – 115 (pestă cabalină). 204 – 206 (durină, encefalomielită, anemie infecțioasă, morvă), 240 – 244 (metrită contagioasă ecvină); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           În scopul aplicării articolului 3 din Directiva 2009/156/CE, informarea se efectuează în cadrul Comitetului mixt veterinar.

2.           În scopul aplicării articolului 6 din Directiva 2009/156/CE, informarea se efectuează în cadrul Comitetului mixt veterinar.

3.           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului revine Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 10 din Directiva 2009/156/CE și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.

4.           Dispozițiile anexelor II și III la Directiva 2009/156/CE se aplică mutatis mutandis Elveției.

IV. PĂSĂRI DE CURTE ȘI OUĂ DESTINATE INCUBAȚIEI

A.        LEGISLAȚIA*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (JO L 343, 22.12.2009, p. 74). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401) și în special articolele 25 (transport), 122 – 125 (gripă aviară și boala Newcastle), 255 - 261 (Salmonella Enteritidis), 262 – 265 (laringotraheită infecțioasă aviară); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           În scopul aplicării articolului 3 din Directiva 2009/158/CE, Elveția înaintează Comitetului mixt veterinar un plan cuprinzând măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare pentru autorizarea unităților sale.

2.           În sensul articolului 4 din Directiva 2009/158/CE, laboratorul național de referință pentru Elveția este Institutul de Bacteriologie Veterinară al Universității din Berna.

3.           La articolul 8 litera (a) punctul (i) din Directiva 2009/158/CE, condiția de rezidență se aplică mutatis mutandis Elveției.

4.           În cazul expedierii de ouă destinate incubației către Uniunea Europeană, autoritățile elvețiene se angajează să respecte normele de marcare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 617/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare a ouălor pentru incubație și a puilor de păsări de fermă (JO L 168, 28.6.2008, p. 5).

5.           La articolul 10 litera (a) din Directiva 2009/158/CE, condiția de rezidență se aplică mutatis mutandis Elveției.

6.           La articolul 11 litera (a) din Directiva 2009/158/CE, condiția de rezidență se aplică mutatis mutandis Elveției.

7.           La articolul 14 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2009/158/CE, condiția de rezidență se aplică mutatis mutandis Elveției.

8.           În sensul prezentei anexe, se recunoaște că Elveția îndeplinește condițiile de la articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2009/158/CE în ceea ce privește boala Newcastle și, prin urmare, deține statutul de „nevaccinare contra bolii Newcastle”. Oficiul Veterinar Federal informează imediat Comisia cu privire la orice modificare a condițiilor care au prevalat pentru recunoașterea statutului. Situația este examinată în cadrul Comitetului mixt veterinar în vederea revizuirii dispozițiilor prezentului punct.

9.           La articolul 18 din Directiva 2009/158/CE, referințele la numele statului membru se aplică mutatis mutandis Elveției.

10.         Păsările și ouăle destinate incubației care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelele care figurează în anexa IV la Directiva 2009/158/CE.

11.         În cazul expedierilor din Elveția spre Finlanda sau Suedia, autoritățile elvețiene se angajează să asigure garanțiile prevăzute de Uniunii Europene cu privire la salmonele.

V. ANIMALE ȘI PRODUSE DE ACVACULTURĂ

A.        LEGISLAȚIA*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 3 și 4 (epizootiile vizate), 18a (înregistrarea unităților de creștere incluzând pești), 61 (obligațiile concesionarilor unui drept de pescuit și ale organelor însărcinate cu supravegherea pescuitului), 62 - 76 (măsuri de combatere în general), 275 - 290 (măsuri specifice privind bolile peștilor, laborator de diagnostic); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10); 3.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de animale provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITA; RS 916.443.12).

B.         MODALITĂȚI SPECIALE DE APLICARE

1.           În sensul aplicării prezentei anexe, Elveția este recunoscută în mod oficial ca fiind indemnă de anemia infecțioasă a somonului și de infecțiile cu Marteilia refringens și Bonamia ostreae.

2.           Aplicarea eventuală a articolelor 29, 40, 41, 43, 44, 50 din Directiva 2006/88/CE este de competența Comitetului mixt veterinar.

3.           Cerințele de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor acvatice ornamentale, a animalelor de acvacultură destinate creșterii, inclusiv în zonele de relocare, în pescăriile cu repopulare organizată și în instalațiile ornamentale deschise, precum și repopulării și a animalelor de acvacultură și a produselor animale destinate consumului uman sunt stabilite la articolele 4 - 9 din Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori (JO L 337, 16.12.2008, p. 41).

4.           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului revine Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 58 din Directiva 2006/88/CE și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.

VI. EMBRIONI DE BOVINE

A         LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe (JO L 302, 19.10.1989, p. 1). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 56-58 (transfer de embrioni); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10).

B.         NORME SPECIALE DE APLICARE

1.           Efectuarea controalelor la fața locului intră în sfera de competență a Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 15 din Directiva 89/556/CEE și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.

2.           Embrionii de bovine care fac obiectul schimburilor comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelul care figurează în anexa C la Directiva 89/556/CEE.

VII. MATERIAL SEMINAL BOVIN

A         LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal de animale domestice din specia bovină (JO L 194, 22.7.1988, p. 10). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 51-55 (înseninare artificială); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10).

B.         NORME SPECIALE DE APLICARE

1.           În sensul aplicării articolului 4 alineatul (2) din Directiva 88/407/CEE, se ia notă că în Elveția toate centrele nu cuprind decât animale care prezintă un rezultat negativ la proba de seroneutralizare sau la proba ELISA.

2.           Informarea prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 88/407/CEE se efectuează în cadrul Comitetului mixt veterinar.

3.           Efectuarea controalelor la fața locului intră în sfera de competență a Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 16 din Directiva 88/407/CEE și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.

4.           Materialul seminal bovin care face obiectul schimburilor comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțit de certificate de sănătate conforme cu modelul care figurează în anexa D la Directiva 88/407/CEE.

VIII. MATERIAL SEMINAL PORCIN

A         LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină (JO L 224, 18.8.1990, p. 62). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 51-55 (înseninare artificială); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10).

B.         NORME SPECIALE DE APLICARE

1.           Informarea prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 90/429/CEE se efectuează în cadrul Comitetului mixt veterinar.

2.           Efectuarea controalelor la fața locului intră în sfera de competență a Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 16 din Directiva 90/429/CEE și al articolului 57 din Legea privind epizootiile.

3.           Materialul seminal porcin care face obiectul schimburilor comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțit de certificate de sănătate conforme cu modelul care figurează în anexa D la Directiva 90/429/CEE.

IX. ALTE SPECII

A.        LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

1.   Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54); 2.   Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului (JO L 146, 13.6.2003, p. 1). || 1.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401), în special articolele 51-55 (înseminare artificială) și 56-58 (transfer de embrioni); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10).

B.         NORME SPECIALE DE APLICARE

1.           În sensul prezentei anexe, acest punct reglementează schimburile comerciale cu animale vii, care nu cad sub incidența dispozițiilor punctelor I-V, și cu material seminal, ovule și embrioni care nu cad sub incidența dispozițiilor punctelor VI-VIII inclusiv.

2.           Uniunea Europeană și Elveția se angajează ca schimburile comerciale cu animale vii, material seminal, ovule și embrioni menționate la punctul (1) să nu fie interzise sau restrânse din motive de sănătate animală, altele decât cele care rezultă din aplicarea prezentei anexe, în special a măsurilor de salvgardare eventual luate în temeiul articolului 20.

3.           Ungulatele din alte specii decât cele menționate la punctele I, II și III care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelul care figurează în partea I a anexei E la Directiva 92/65/CEE, completate de atestarea menționată la articolul 6 alineatul (A) punctul (1) litera (e) din Directiva 92/65/CEE.

4.           Lagomorfele care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelul care figurează în partea I a anexei E la Directiva 92/65/CEE, completate eventual de atestarea menționată la articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 92/65/CEE.

Această atestare poate fi adaptată de către autoritățile elvețiene pentru a încorpora in extenso cerințele articolului 9 din Directiva 92/65/CEE.

5.           Informarea prevăzută la articolul 9 alineatul (2) paragraful al patrulea din Directiva 92/65/CEE se efectuează în cadrul Comitetului mixt veterinar.

6.           a)      Expedierile din Uniunea Europeană către Elveția de câini și pisici cad sub incidența dispozițiilor articolului 10 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE.

b)      Expedierile de câini și de pisici din Elveția către statele membre ale Uniunii Europene altele decât Regatul Unit, Irlanda, Malta și Suedia sunt supuse cerințelor prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE.

c)      Expedierile de câini și pisici din Elveția către Regatul Unit, Irlanda, Malta și Suedia sunt supuse cerințelor prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din Directiva 92/65/CEE.

d)      Sistemul de identificare este cel prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 (JO L 146, 13.6.2003, p. 1). Pașaportul care trebuie utilizat este cel prevăzut de Decizia 2003/803/CE al Comisiei (JO L 312, 27.11.2003, p. 1) Valabilitatea vaccinării antirabice și, dacă este cazul, a revaccinării, este recunoscută în funcție de recomandările laboratorului de fabricație în conformitate cu dispozițiile articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 și ale Deciziei 2005/91/CE a Comisiei (JO L 31, 4.2.2005, p. 61).

7.           Materialul seminal, ovulele și embrionii din speciile ovină și caprină care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificatele prevăzute de Decizia 2010/470/UE (JO L 228, 31.8.2010, p. 15)

8.           Materialul seminal din specia ecvină care face obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțit de certificatul prevăzut de Decizia 2010/470/UE.

9.           Ovulele și embrionii din specia ecvină care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificatele prevăzute de Decizia 2010/470/UE.

10.         Ovulele și embrionii din specia porcină care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificatele prevăzute de Decizia 2010/470/UE.

11.         Coloniile de albine (stupi sau regine cu însoțitoarele lor) care fac obiectul unor schimburi comerciale între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelul care figurează în partea II din anexa E la Directiva 92/65/CEE.

12.         Animalele, materialul seminal, embrionii și ovulele care provin de la organisme, institute sau centre agreate în conformitate cu anexa C la Directiva 92/65/CEE care fac obiectul unor schimburi între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate conforme cu modelul care figurează în partea III a anexei E la Directiva 92/65/CEE.

13.         În scopul aplicării articolului 24 din Directiva 92/65/CEE, informarea prevăzută la alineatul (2) se efectuează în cadrul Comitetului mixt veterinar.

X. CIRCULAȚIA NECOMERCIALĂ A ANIMALELOR DE COMPANIE

A.        LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului(JO L 146, 13.6.2003, p. 1). || Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC; RS 916.443.14).

B.         NORME SPECIALE DE APLICARE

1.           Sistemul de identificare este cel prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 998/2003.

2.           Valabilitatea vaccinării antirabice și, dacă este cazul, a revaccinării, este recunoscută în funcție de recomandările laboratorului de fabricație în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 și cu Decizia 2005/91/CE a Comisiei din 2 februarie 2005 de stabilire a perioadei după care vaccinul antirabic este considerat în curs de valabilitate[5].

3.           Pașaportul care trebuie utilizat este cel prevăzut de Decizia 2003/803/CE a Comisiei din 26 noiembrie 2003 de stabilire a pașaportului tip pentru circulația intracomunitară a câinilor, pisicilor și a dihorilor domestici[6].

Prin derogare de la partea B punctul 1 din anexa II la Decizia 2003/803/CE a Comisiei din 26 noiembrie 2003, pașaportul elvețian este de culoare roșie și înfățișează crucea elvețiană în locul stelelor.

4.           În sensul prezentului apendice, pentru circulația necomercială a animalelor de companie între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția, dispozițiile capitolului II (Dispoziții aplicabile circulației între statele membre) din Regulamentul (CE) nr. 998/2003, se aplică mutatis mutandis.”

ANEXA III

Apendicele 3 la anexa 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Apendicele 3

IMPORTUL DE ANIMALE VII, DE MATERIAL SEMNIAL, DE OVULE ȘI DE EMBRIONI AI ACESTORA DIN ȚĂRI TERȚE

I.          UNIUNEA EUROPEANĂ — LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30.06.2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

A.           Ungulate, cu excepția ecvideelor

Directiva 2004/68/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul și tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii, de modificare a Directivelor 90/426/CEE și 92/65/CEE și de abrogare a Directivei 72/462/CEE (JO L 139, 30.4.2004, p. 320).

B.           Ecvidee

Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (JO L 192, 23.07.2010, p. 1).

C.           Păsări de curte și ouă pentru incubație

Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (JO L 343, 22.12.2009, p. 74).

D.           Animale de acvacultură

Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

E.           Embrioni de bovine

Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989, de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe (JO L 302, 19.10.1989, p. 1).

F.           Material seminal bovin

Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal de animale domestice din specia bovină (JO L 194, 22.7.1988, p. 10).

G.           Material seminal porcin

Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină (JO L 224, 18.8.1990, p. 62).

H.           Alte animale vii

1.      Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).

2.      Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului (JO L 146, 13.6.2003, p. 1).

I.            Alte dispoziții specifice

1.      Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β‑agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3).

2.      Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).

II.         ELVEȚIA — LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30.06.2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

1.           Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10);

2.           Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de animale provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITA; RS 916.443.12);

3.           Ordonanța din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13);

4.           Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE; RS 916.443.106);

5.           Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC; RS 916.443.14);

6.           Ordonanța din 18 august 2004 privind medicamentele veterinare (OMédV; RS 812.212.27);

7.           Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul veterinar federal (OEVET; RS 916.472).

III.       NORME DE APLICARE

Oficiul veterinar federal aplică, simultan cu statele membre ale Uniunii Europene, condițiile de import prevăzute de actele menționate la punctul I din prezentul apendice, măsurile de aplicare și listele cu unitățile care sunt autorizate să facă importurile corespunzătoare. Această obligație se aplică tuturor actelor corespunzătoare, oricare ar fi data de adoptare a acestora.

Oficiul veterinar federal poate adopta măsuri mai restrictive și solicita garanții suplimentare. În cadrul Comitetului mixt veterinar vor avea loc consultări în vederea găsirii unor soluții corespunzătoare.

Oficiul veterinar federal și statele membre ale Uniunii Europene își notifică reciproc condițiile specifice de import stabilite cu titlu bilateral care nu fac obiectul unei armonizări la nivelul Uniunii.

În scopul aplicării prezentei anexe, pentru Elveția, instituțiile aprobate ca centru autorizat în conformitate cu dispozițiile anexei C la Directiva 92/65/CEE se publică pe site-ul internet al Oficiului veterinar federal.”

ANEXA IV

I.            Capitolul I al apendicelui 5 din anexa 11 se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL I Dispoziții generale — Sistemul TRACES

A.        LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30.06.2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 094, 31.3.2004, p. 63). || 1.   Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40); 2.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401); 3.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; (RS 916.443.10); 4.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de animale provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITA; RS 916.443.12); 5.   Ordonanța din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13); 6.   Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE; RS 916.443.106); 7.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC; RS 916.443.14).

B.         NORME DE APLICARE

Comisia, în colaborare cu Oficiul veterinar federal, integrează Elveția în sistemul informatic TRACES, în conformitate cu Decizia 2004/292/CE a Comisiei.

Dacă este necesar, se stabilesc măsuri tranzitorii și complementare în cadrul Comitetului mixt veterinar.”

II.           Capitolul IV al apendicelui 5 din anexa 11 se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL IV Controale veterinare care se aplică la importurile provenind din țări terțe

A.        LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30.06.2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Controalele privind importurile din țări terțe sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile următoarelor acte:

Uniunea Europeană || Elveția

1.   Regulamentul (CE) nr. 282/2004 al Comisiei din 18 februarie 2004 de întocmire a unui document pentru declararea și controlul sanitar-veterinar al animalelor provenite din țări terțe și introduse în Comunitate (JO L 49, 19.2.2004, p. 11); 2.   Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1); 3.   Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24. 9.1991, p. 56). 4.   Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3); 5.   Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10). 6.   Decizia 97/794/CE a Comisiei din 12 noiembrie 1997 de stabilire a anumitor modalități de aplicare a Directivei 91/496/CEE a Consiliului privind controalele veterinare ale animalelor vii importate din țări terțe (JO L 323, 26.11.1997, p. 31). 7.   Decizia 2007/275/CE Comisiei din 17 aprilie 2007 privind listele de animale și produse care urmează să fie supuse controalelor la punctele de control la frontieră în conformitate cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului (JO L 116, 4.5.2007, p. 9) || 1.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10); 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de animale provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITA; RS 916.443.12); 3.   Ordonanța din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13); 4.   Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE; RS 916.443.106); 5.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC; RS 916.443.14); 6.   Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul veterinar federal (OEVET; RS 916.472); 7.   Ordonanța din 18 august 2004 privind medicamentele veterinare (OMédV; RS 812.212.27).

B.         NORME DE APLICARE

1.           În scopul aplicării articolului 6 din Directiva 91/496/CEE, punctele de control la frontieră ale statelor membre pentru controalele veterinare ale animalelor vii figurează în anexa la Decizia 2009/821/CE a Comisiei din 28 decembrie 2009 de stabilire a unei liste de puncte de control la frontieră, de fixare a anumitor reguli privind controalele efectuate de către experții veterinari ai Comisiei și de determinare a unităților veterinare în cadrul sistemului TRACES.

2.           În scopul aplicării articolului 6 din Directiva 91/496/CEE, punctele de control la frontieră pentru Elveția sunt următoarele:

Denumire || Cod TRACES || Tip || Centru de control || Tip de autorizație

Aeroportul Zürich || CHZRH4 || A || Centrul 3 || O – Alte animale (inclusiv animale din grădinile zoologice)*

Aeroportul Geneva || CHGVA4 || A || Centrul 2 || O – Alte animale (inclusiv animale din grădinile zoologice)*

*        Prin trimitere la categoriile de autorizație stabilite în Decizia 2009/821/CE a Comisiei.

Comitetul mixt veterinar examinează modificările ulterioare ale listei punctelor de control la frontieră, ale centrelor de control și ale tipurilor de autorizație a acestora.

Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului aparține Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 19 din Directiva 91/496/CEE și al articolului 57 din legea privind epizootiile.

3.           Oficiul veterinar federal aplică, simultan cu statele membre ale Uniunii Europene, condițiile de import prevăzute în apendicele 3 la prezenta anexă, precum și măsurile de punere în aplicare.

Oficiul veterinar federal poate adopta măsuri mai restrictive și solicita garanții suplimentare. În cadrul Comitetului mixt veterinar vor avea loc consultări în vederea găsirii soluțiilor corespunzătoare.

Oficiul veterinar federal și statele membre ale Uniunii Europene se notifică reciproc cu privire la condițiile specifice de import stabilite cu titlu bilateral care nu fac obiectul unei armonizări la nivelul Uniunii.

4.           Punctele de control la frontieră ale statelor membre, menționate la punctul 1, efectuează controale privind importurile din țări terțe destinate Elveției, în conformitate cu punctul A din capitolul IV din prezentul apendice.

5.           Punctele de control la frontieră ale Elveției menționate la punctul 2. efectuează controalele privind importurile din țări terțe destinate statelor membre ale Uniunii Europene în conformitate cu punctul A din capitolul IV din prezentul apendice.”

III.          Punctul B. Protecția animalelor din capitolul V al apendicelui 5 din anexa 11 se înlocuiește cu următorul text:

„B. PROTECȚIA ANIMALELOR

1.         LEGISLAȚIE*

*             Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30.06.2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

1.   Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005, p. 1); 2.   Regulamentul (CE) nr. 1255/97 al Consiliului din 25 iunie 1997 privind criteriile comunitare prevăzute pentru punctele de așteptare și de modificare a planului de itinerar prevăzut în anexa la Directiva 91/628/CEE (JO L 174, 2.7.1997 p. 1). || Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn; RS 455.1), în special articolele 169 - 176.

2.         NORME DE APLICARE

a)           Autoritățile elvețiene se angajează să respecte dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1/2005 privind schimburile dintre Elveția și Comunitate și importurile din țări terțe.

b)           În cazurile prevăzute la articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, autoritățile competente de la locul de destinație contactează imediat autoritățile competente de la locul de plecare.

c)           Responsabilitatea punerii în aplicare a dispozițiilor prevăzute la articolele 10, 11 și 16 din Directiva 89/608/CEE îi aparține Comitetului mixt veterinar.

d)           Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului aparține Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 28 din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 și al articolului 208 din Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn; RS 455.1).

e)           În conformitate cu dispozițiile articolului 175 din Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn; RS 455.1), tranzitul prin Elveția al bovinelor, ovinelor, caprinelor și porcinelor, al cailor destinați sacrificării și al păsărilor destinate sacrificării nu poate avea loc decât pe calea ferată sau cu avionul. Această chestiune va fi examinată de Comitetul mixt veterinar.”

ANEXA V

I.            În anexa 11 apendicele 6 capitolul I, tabelul Produse de origine animală destinate consumului uman, rubrica Sănătate animală, cifra 10. Ouă și produse din ouă se înlocuiește cu următorul text:

|| || Exporturi din Uniunea Europeană spre Elveția și exporturi din Elveția spre Uniunea Europeană

|| || Condiții comerciale || || Echivalență

|| || Uniunea Europeană || Elveția

|| || || ||

Sănătate animală:

|| || || ||

|| || || ||

10. || Ouă și produse din ouă

|| || || ||

|| || || ||

|| || Directiva 2009/158/CE Directiva 2002/99/CE || Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40) Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401) || Da

|| || || ||

|| || || ||

II.           La capitolul I al apendicelui 6 din anexa 11, partea privind exporturile din Uniunea Europeană spre Elveția și exporturile din Elveția spre Uniunea Europeană se înlocuiește cu textul următor:

Exporturi din Uniunea Europeană spre Elveția și exporturi din Elveția spre Uniunea Europeană

Condiții comerciale || Echivalență

Uniunea Europeană || || Elveția ||

|| || ||

Sănătate publică* *          Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012,             sub rezerva existenței unor dispoziții contrare. ||

|| || ||

|| || ||

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55); Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206); Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a măsurilor de aplicare privind anumite produse reglementate de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și organizarea unor controale oficiale prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004 și (CE) nr. 854/2004 (JO L 338, 22.12.2005, p. 27) Regulamentul (CE) nr. 2075/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a normelor specifice aplicabile controalelor oficiale privind prezența de Trichinella în carne (JO L 338, 22.12.2005, p. 60). || || Legea federală din 9 octombrie 1992 privind produsele alimentare și obiectele uzuale (LDAI; RS 817.0); Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn; RS 455.1); Ordonanța din 16 noiembrie 2011 privind formarea de bază, formarea pentru obținerea unor calificări profesionale și formarea continuă a persoanelor care lucrează în cadrul Serviciului public veterinar (RS 916.402); Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401); Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind producția primară (OPPr; RS 916.020); Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind sacrificarea animalelor și controlul cărnii (OAbCV; RS 817.190); Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind produsele alimentare și obiectele uzuale (ODAlOUs; RS 817.02); Ordonanța DFI din 23 noiembrie 2005 privind aplicarea legislației privind produsele alimentare (RS 817.025.21); Ordonanța DFE din 23 noiembrie 2005 privind igiena în producția primară (OHyPPr; RS 916.020.1); Ordonanța DFI din 23 noiembrie 2005 privind igiena (OHyG; RS 817.024.1); Ordonanța DFE din 23 noiembrie 2005 privind igiena în timpul sacrificării animalelor (OHyAb; RS 817.190.1); Ordonanța DFI din 23 noiembrie 2005 privind produsele alimentare de origine animală (RS 817.022.108). || Da, în   condiții speciale

|| || ||

Protecția animalelor* *          Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012,             sub rezerva existenței unor dispoziții contrare. ||

|| || ||

|| || ||

Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (JO L 303, 18.11.2009, p. 1). || || Legea federală din 16 decembrie 2005 privind protecția animalelor (LPA; RS 455); Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn; RS 455.1); Ordonanța OVF din 12 august 2010 privind protecția animalelor în momentul sacrificării (OPAnAb; RS 455.110.2); Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind sacrificarea animalelor și controlul cărnii (OAbCV; RS 817.190). || Da, în condiții speciale

Condiții speciale

(1)          Produsele de origine animală destinate consumului uman care fac obiectul unor schimburi între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția circulă exact în aceleași condiții ca și produsele de origine animală destinate consumului uman care fac obiectul unor schimburi între statele membre ale Uniunii Europene, și în ceea ce privește protecția animalelor în momentul uciderii. Dacă este necesar, aceste produse sunt însoțite de certificatele de sănătate prevăzute pentru schimburile între statele membre ale Uniunii Europene sau stabilite de prezenta anexă și disponibile în sistemul TRACES.

(11)        Laboratoarele de referință din Uniunea Europeană pentru reziduurile de medicamente veterinare și de contaminanți din produsele alimentare de origine animală sunt următoarele:

a)      Pentru reziduurile enumerate în grupa A punctele 1, 2, 3 și 4, grupa B punctul 2 litera (d) și grupa B punctul 3 litera (d) din anexa I la Directiva 96/23/CE a Consiliului:

Rijksinstituut voor Volksgezondheid en Milieu (RIVM)

NL-3720 BA Bilthoven

Țările de Jos

b)      Pentru reziduurile enumerate în grupa B punctul 1 și grupa B punctul 3 litera (e) din anexa I la Directiva 96/23/CE, precum și pentru carbadox și olaquindox:

Laboratoire d'étude et de recherches sur les médicaments vétérinaires et les désinfectants

AFSSA - site de Fougères, BP 90203

F-35302 Fougères

Franța

c)      Pentru reziduurile enumerate în grupa A punctul 5 și grupa B punctul 2 literele (a), (b) și (e) din anexa I la Directiva 96/23/CE:

Bundesamt für Verbraucherschutz und Lebensmittelsicherheit

Diedersdorfer Weg 1

D-12277 Berlin

Germania

d)      Pentru reziduurile enumerate în grupa B punctul 3 litera (c) din anexa I la Directiva 96/23/CE:

Istituto Superiore di Sanità- ISS

Viale Regina Elena, 299

I-00161 Roma

Italia

Elveția suportă cheltuielile care îi revin pentru operațiunile care decurg din aceste desemnări. Funcțiile și sarcinile acestor laboratoare sunt cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1);

(12)        În așteptarea recunoașterii alinierii legislației Uniunii și a legislației elvețiene, pentru exporturile spre Uniune, Elveția se asigură că actele enunțate mai jos și textele de aplicare a acestora sunt respectate:

1.      Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din alimente (JO L 37, 13.2.1993, p. 1)

2.      Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru substanțele aromatizante utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (JO L 299, 23.11.1996, p. 1).

3.      Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β‑agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3).

4.      Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10);

5.      Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (JO L 66, 13.3.1999, p. 16).

6.      Directiva 1999/3/CE Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de stabilire a unei liste comunitare cu produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (JO L 66, 13.3.1999, p. 24).

7.      Decizia 1999/217/CE a Comisiei din 23 februarie 1999 de adoptare a unui registru al substanțelor aromatizante folosite în sau pe produsele alimentare, stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996 (JO L 84, 27.3.1999, p. 1).

8.      Decizia 2002/840/CE a Comisiei din 23 octombrie 2002 privind adoptarea listei unităților din țări terțe, autorizate pentru iradierea produselor alimentare (JO L 287 du 25.10.2002, p. 40).

9.      Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie 2003 privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (JO L 309, 26.11.2003, p. 1).

10.    Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).

11.    Regulamentul (CE) nr. 884/2007 al Comisiei din 26 iulie 2007 privind măsurile de urgență pentru suspendarea utilizării colorantului alimentar E 128 Roșu 2G (JO L 195, 27.7.2007, p. 8).

12.    Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare și de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului, a Directivei 2000/13/CE, a Directivei 2001/112/CE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 258/97 (JO L 354, 31.12.2008, p. 7).

13.    Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (JO L 354, 31.12.2008, p. 16).

14.    Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în s,i pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 s,i (CE) nr. 110/2008 și a Directivei 2000/13/CE (JO L 354, 31.12.2008, p. 34).

15.    Directiva 2008/128/CE a Comisiei din 22.12.2008 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (JO L 6 din 10.1.2009, p. 20).

16.    Directiva 2009/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind solvenții de extracție utilizați la fabricarea produselor alimentare și a ingredientelor alimentare (JO L 141, 6.6.2009, p. 3);

17.    Directiva 2008/60/CE a Comisiei din 17.06.2008 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (JO L 158 din 18.06.2008, p. 17).

18.    Directiva 2008/84/CE a Comisiei din 27 august 2008 de stabilire a unor criterii specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (JO L 253 din 20.9.2008, p. 1);

19.    Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 152, 16.6.2009, p. 11).

III.          În apendicele 6 la anexa 11, partea referitoare la subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman se înlocuiește cu următorul text:

„Subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman

Exporturi din Uniunea Europeană spre Elveția și exporturi din Elveția spre Uniunea Europeană

Condiții comerciale || Echivalență

Uniunea Europeană* || Elveția*

*     Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30.06.2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare. || Da, în condiții speciale

1.   Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1). 2.   Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală (JO L 300, 14.11.2009, p. 1); 3.   Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1). || 1.   Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind sacrificarea animalelor și controlul cărnii (OAbCV; RS 817.190); 2.   Ordonanța DFE din 23 noiembrie 2005 privind igiena în momentul sacrificării animalelor (OHyAb; RS 817.190.1); 3.   Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE; RS 916.401); 4.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10); 5.   Ordonanța din 25 mai 2011 privind eliminarea subproduselor de origine animală (OESPA; RS 916.441.22).

Condiții speciale

Pentru importurile sale, Elveția aplică aceleași dispoziții ca cele prevăzute la articolele 25 ‑ 28 și 30 – 31 din Regulamentul (UE) nr. 142/2011, precum și în anexele XIV și XV (certificate) la acesta, în conformitate cu articolele 41 și 42 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Schimburile comerciale cu materii de categoriile 1 și 2 sunt reglementate de articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Materiile de categoria 3 care fac obiectul unor schimburi între statele membre ale Uniunii Europene și Elveția trebuie să fie însoțite de documentele comerciale și de certificatele de sănătate prevăzute la capitolul III din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 142/2011, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 142/2011 și cu articolele 21 și 48 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

În conformitate cu titlul II capitolul I secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, precum și cu capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 142/2011 și cu anexa IX la acesta, Elveția întocmește lista instituțiilor sale corespunzătoare.”

ANEXA VI

I.            Secțiunea A. Legislație, capitolul I. Dispoziții generale, apendicele 10 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„A.       LEGISLAȚIE*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Uniunea Europeană || Elveția

1.   Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 094, 31.3.2004, p. 63); 2.   Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). || 1.   Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40), în special articolul 57; 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10); 3.   Ordonanța din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13); 4.   Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE; RS 916.443.106); 5.   Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul veterinar federal (OEVET; RS 916.472).”

II.           Secțiunea A. Legislație, capitolul II. Controale veterinare aplicabile în cadrul schimburilor dintre statele membre ale Uniunii Europene și Elveția, apendicele 10 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„A.       LEGISLAȚIE*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Controalele veterinare care se aplică în cadrul schimburilor dintre statele membre ale Uniunii Europene și Elveția sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile care urmează:

Uniunea Europeană || Elveția

1.   Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă pe care autoritățile administrative ale statelor membre și-o acordă și colaborarea dintre acestea și Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a legislației în sectorul veterinar și zootehnic (JO L 351 du 2.12.1989, p. 34); 2.   Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13). 3.   Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 018, 23.1.2003, p. 11). || 1.   Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40), în special articolul 57; 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10); 3.   Ordonanța din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13); 4.   Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE; RS 916.443.106); 5.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC; RS 916.443.14); 6.   Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul veterinar federal (OEVET; RS 916.472).”

III.          Secțiunea A. Legislație, capitolul III. Controale veterinare aplicabile importurilor din țări terțe, apendicele 10 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„A.       LEGISLAȚIE*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat ultima dată, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

Controalele privind importurile din țări terțe sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile următoare:

Uniunea Europeană || Elveția

1.   Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei din 22 ianuarie 2004 de stabilire a procedurilor controalelor sanitar-veterinare la punctele de control la frontieră ale Comunității la importul produselor provenind din țări terțe (JO L 021, 28.1.2004, p. 11); 2.   Regulamentul (CE) nr. 206/2009 al Comisiei din 5 martie 2009 privind introducerea în Comunitate a transporturilor personale cu produse de origine animală și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 136/2004 (JO L 77, 24.3.2009, p. 1); 3.   Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206); 4.   Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1); 5.   Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă pe care autoritățile administrative ale statelor membre și-o acordă și colaborarea dintre acestea și Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a legislației în sectorul veterinar și zootehnic (JO L 351 du 2.12.1989, p. 34); 6.   Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3); 7.   Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10); 8.   Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (JO L 024, 30.1.1998, p. 9); 9.   Decizia 2002/657/CE a Comisiei din 12 august 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 96/23/CE a Consiliului privind funcționarea metodelor de analiză și interpretarea rezultatelor (JO L 221, 17.8.2002, p. 8); 10. Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 018, 23.1.2003, p. 11); 11. Decizia 2005/34/CE a Comisiei din 11 ianuarie 2005 de stabilire a standardelor armonizate privind testele pentru detectarea anumitor reziduuri în produsele de origine animală importate din țări terțe (JO L 16, 20.1.2005, p. 61). 12. Decizia 2007/275/CE Comisiei din 17 aprilie 2007 privind listele de animale și produse care urmează să fie supuse controalelor la punctele de control la frontieră în conformitate cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului (JO L 116, 04.05.2007, p. 9). || 1.   Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE; RS 916.40), în special articolul 57; 2.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; (RS 916.443.10); 3.   Ordonanța din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13); 4.   Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE; RS 916.443.106); 5.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC; RS 916.443.14); 6.   Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul veterinar federal (OEVET; RS 916.472); 7.   Legea din 9 octombrie 1992 privind produsele alimentare (LDAl; RS 817.0); 8.   Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind produsele alimentare și obiectele uzuale (ODAlOUs, RS 817.02); 9.   Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind aplicarea legislației privind produsele alimentare (RS 817.025.21); 10. Ordonanța DFI din 26 iunie 1995 privind substanțele străine și componentele alimentelor (OSEC; RS 817.021.23).”

IV.         Subcapitolul 2. Elveția – Legislație, capitolul V. Condiții sanitare și condiții privind controlul importurilor din țări terțe, apendicele 10 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„2.        Elveția - Legislație*

*            Orice trimitere la un act se înțelege ca trimitere la acel act astfel cum a fost modificat înainte de 30 iunie 2012, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare.

A       Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE; RS 916.443.10);

B.      Ordonanța din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13).”

V.           Secțiunea D primul alineat din subcapitolul 3. Norme de aplicare capitolul V Condiții sanitare și condiții privind controlul importurilor din țări terțe apendicele 10 din anexa 11 se înlocuiește după cum urmează:

„D.    În aplicarea dispozițiilor Ordonanței din 27 august 2008 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA; RS 916.443.13), Confederația Elvețiană menține posibilitatea de a importa carne de vită și mânzat provenind de la bovine potențial tratate cu stimulatori de creștere hormonali. Exportul acestei cărni spre Uniunea Europeană este interzis. În plus, Confederația Elvețiană:”

[1]               JO L 114, 30.4.2002, p. 1.

[2]               JO L 114, 30.4.2002, p. 132.

[3]               JO L 23, 28.1.2004, p. 27.

[4]               JO L 338, 22.12.2010, p. 50.

[5]               JO L 31, 4.2.2005, p. 61.

[6]               JO L 312, 27.11.2003, p. 1.