EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Descrierea problemei și obiective

Există un consens științific internațional cu privire la necesitatea de a limita creșterea temperaturii pe glob la 2°C pentru a preveni efectele climatice nedorite[1]. Având în vedere acest obiectiv, Consiliul European a lansat un apel la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în UE cu 80-95% până în 2050, față de nivelul din 1990, în contextul unor măsuri similare adoptate de către țările dezvoltate. Foaia de parcurs a UE pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon[2] arată că, eforturile necesare pentru realizarea acestui obiectiv cu cele mai mici costuri trebuie să acopere toate sectoarele și toate gazele cu efect de seră, inclusiv gazele fluorurate cu efect de seră (gaze fluorurate), al căror potențial de încălzire poate fi de până la 23 000 de ori mai mare decât cel al dioxidului de carbon (CO2).

În septembrie 2011, Comisia a publicat un raport[3] referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 842/2006[4]. Concluzia acestuia a fost că regulamentul ar putea conduce la reduceri semnificative de emisii dacă ar mai fi îmbunătățit și dacă ar fi aplicat în întregime. Raportul mai preciza că sunt necesare eforturi suplimentare pentru reducerea în continuare a emisiilor de gaze fluorurate în UE. Dacă ne asigurăm că gazele fluorurate sunt înlocuite cu alternative sigure fără impact sau cu un impact mai redus asupra climei, emisiile anuale exprimate în echivalent CO2 s-ar reduce până în 2030 cu două treimi, cu costuri relativ scăzute[5].

În mod clar, examinarea rapidă a unor opțiuni relativ ieftine de reducere a gazelor fluorurate va evita eventualele costuri mai ridicate asociate cu reducerea altor gaze cu efect de seră în alte sectoare industriale[6]. Cu toate acestea, unele părți implicate[7] au afirmat că, în actualele condiții de piață, este dificil de comercializat tehnologii alternative „mai ecologice”. În Danemarca, pe de altă parte, unde se aplică norme naționale mai stricte privind gazele fluorurate, întreprinderile nou-înființate și IMM-urile au inovat și comercializat cu succes noi tehnologii ecologice, transformându-le în lideri de piață.

În acest context, prezenta propunere are ca scop:

(1) să înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră pentru a asigura o contribuție mai rentabilă la realizarea obiectivelor de climat ale UE prin descurajarea utilizării gazelor fluorurate care au un impact ridicat asupra mediului în favoarea unor alternative sigure și eficiente din punct de vedere energetic și prin îmbunătățirea în continuare a izolării și a tratării finale a produselor și echipamentelor care conțin gaze fluorurate;

(2) să consolideze dezvoltarea durabilă, să stimuleze inovarea și să dezvolte tehnologii ecologice prin îmbunătățirea oportunităților de piață pentru tehnologiile alternative și gazele cu un impact redus asupra mediului;

(3) să alinieze UE la cele mai recente descoperiri științifice de pe plan internațional, conform celor descrise în cel de-al patrulea raport de evaluare al IPCC al ONU, de exemplu, în ceea ce privește substanțele reglementate de prezentul regulament și calcularea potențialului lor de încălzire globală;

(4) să contribuie la obținerea unui consens cu privire la un acord internațional de reducere treptată a hidrofluorocarburilor (HFC), cel mai relevant grup de gaze fluorurate, în temeiul Protocolului de la Montreal;

(5) să simplifice și să clarifice Regulamentul (CE) nr. 842/2006 pentru a reduce sarcina administrativă în conformitate cu angajamentul Comisiei pentru o mai bună legiferare.

Context

În funcție de calea rentabilă pentru decarbonizarea economiei UE, emisiile de gaze fluorurate ar trebui să fie reduse cu circa 70-78% până în 2050 și cu 72-73% până în 2030, cu un cost marginal al reducerii de aproximativ 50 EUR per tonă de echivalent CO2 2. În total, gazele fluorurate reprezintă în prezent 2% din toate gazele cu efect de seră din UE, însă au un potențial de încălzire atmosferică mult mai mare decât cel al CO2. Acestea sunt utilizate într-o multitudine de echipamente de refrigerare și climatizare, în spume izolante și echipamente electrice, în spray-uri, ca solvenți sau în sisteme de protecție împotriva incendiilor. Emisiile apar mai ales în timpul utilizărilor ce implică emisii (cum e cazul spray-urilor sau al solvenților) sau din cauza scurgerilor în timpul exploatării și eliminării produselor și echipamentelor care conțin gaze fluorurate.

Majoritatea gazelor fluorurate au fost create de industriile de resort pentru a înlocui substanțele care epuizează stratul de ozon, care sunt eliminate treptat în temeiul Protocolului de la Montreal. Din cauza situației materiale mai bune a populației și creșterii demografice, se vând mai multe produse și echipamente care au la bază gaze fluorurate sau substanțe care epuizează stratul de ozon. Ca urmare, începând din 1990 a avut loc la nivel mondial o creștere importantă a producției și a utilizării de gaze fluorurate, care, dacă nu va fi remediată, va duce la emisii considerabile în atmosferă. Deoarece produsele și echipamentele care conțin gaze fluorurate au adesea o durată lungă de viață, dacă nu se ia nicio măsură în prezent, emisiile ridicate, care ar fi putut fi evitate, vor continua în următoarele decenii.

Actualul regulament privind gazele fluorurate se concentrează în principal pe măsurile de izolare și pe tratarea produselor și echipamentelor care conțin gaze fluorurate la sfârșitul ciclului lor de viață. Se preconizează ca politicile actuale ale UE privind gazele fluorurate să stabilizeze emisiile de gaze fluorurate în UE, dacă se remediază deficiențele din aplicarea anumitor măsuri. Cu toate acestea, este puțin probabil să se obțină o reducere în termeni absoluți a emisiilor, exceptând cazul în care se vor pune în aplicare măsuri suplimentare.

Sunt în prezent în vigoare doar câteva măsuri pentru evitarea utilizării gazelor fluorurate. Cu toate acestea, în prezent, în aproape toate sectoarele în care sunt utilizate gaze fluorurate, acestea ar putea fi înlocuite în întregime sau parțial cu alternative care sunt sigure și cel puțin la fel de eficiente din punct de vedere energetic. Măsurile strategice trebuie, totuși, să ia în considerare faptul că sunt vizate numeroase tipuri de produse și echipamente și că atât fezabilitatea tehnică, cât și costurile și beneficiile înlocuirii gazelor fluorurate pot depinde de dimensiunea produsului sau a echipamentului și de locul în care va fi utilizat.

Pe plan internațional, a început să se acorde o atenție din ce în ce mai mare problemei emisiilor de gaze fluorurate. În 2009, 2010, 2011 și 2012, mai multe părți semnatare ale Protocolului de la Montreal au prezentat propuneri pentru reducerea furnizării și a consumului de HFC la nivel mondial. Măsurile avute în vedere în prezentul regulament ar anticipa o reducere treptată la nivel mondial, în concordanță cu propunerile curente prezentate în temeiul Protocolului de la Montreal și ar pregăti, astfel, UE pentru aceste obligații viitoare. UE a sprijinit aceste propuneri ca o completare la acțiunile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în contextul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC)[8]. Până acum s-au realizat puține progrese în cadrul negocierilor, deoarece China, India, Brazilia și alte țări au refuzat să discute această chestiune în cadrul Protocolului de la Montreal. Cu toate acestea, la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) s-a exprimat recent sprijinul pentru o scădere treptată a consumului și producției de HFC[9].

În plus, în 2012 a fost înființată Coaliția pentru climă și aer nepoluat în vederea reducerii poluanților cu ciclu de viață scurt și cu efect nociv asupra climei. G8, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Banca Mondială și Comisia Europeană au aderat la aceasta. Un domeniu prioritar de acțiune este reprezentat de emisiile de HFC[10]. De asemenea, Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri să se adopte măsuri ambițioase privind gazele fluorurate, în special HFC[11].

Actuala legislație a UE privind gazele fluorurate cuprinde două acte legislative principale:

(1) Regulamentul (CE) nr. 842/2006 care pune accentul pe prevenirea scurgerilor în timpul utilizării (izolare) și la sfârșitul ciclului de viață a (majorității) echipamentelor staționare și pe un număr limitat de interdicții privind gazele fluorurate referitoare la aplicații de nișă definite strict (Regulamentul privind gazele fluorurate),

(2) Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului care introduce restricții privind utilizarea gazelor fluorurate cu potențial de încălzire globală (GWP) mai mare de 150 în sistemele de climatizare ale autovehiculelor noi (Directiva MAC).

Regulamentul (CE) nr. 842/2006 este completat de zece regulamente ale Comisiei care instituie formatul rapoartelor[12], forma etichetelor și cerințele suplimentare de etichetare[13], cerințele standard pentru verificarea scurgerilor[14], [15], cerințele pentru formare și programele de certificare[16], [17], [18], [19], [20] și formatul pentru notificarea acestora[21].

Coerența cu alte politici și obiective ale Uniunii

Dreptul Uniunii Europene de a acționa în acest domeniu este stabilit la articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Articolul 191 se referă în mod explicit la obiectivul de combatere a schimbărilor climatice, ca parte din politica Uniunii Europene în domeniul mediului. Acțiunile din acest domeniu respectă în totalitate principiul subsidiarității. Schimbările climatice reprezintă o problemă transfrontalieră care necesită acțiuni la nivel de UE, mai ales fiindcă UE are un obiectiv comun de reducere a emisiilor.

Reducerile rentabile planificate de emisii sunt în conformitate cu direcția prevăzută în Foaia de parcurs a UE pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon până în 2050. Sprijinul acordat noilor alternative va contribui la menținerea competitivității economiei europene și mai ales va încuraja o creștere economică ecologică, în conformitate cu prioritatea Strategiei UE 2020 de creștere durabilă[22]. Conform principiului „a gândi mai întâi la scară mică”[23] sunt introduse măsuri menite să protejeze interesele IMM-urilor, în timp ce efectele asupra eficienței energetice se bucură de o atenție specială pentru a asigura coerența cu activitățile desfășurate de UE pentru a încuraja proiectarea ecologică[24] și eficiența energetică[25]. În cele din urmă, propunerea urmărește, de asemenea, simplificarea legislației și menținerea sarcinii administrative pentru autoritățile publice (ale UE sau naționale) și societăți la un nivel minim.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Consultarea părților interesate, obținerea și utilizarea expertizei

Comisia a strâns numeroase avize tehnice provenind dintr-o serie de studii ale experților[26], [27], [28], [29], inclusiv un studiu pregătitor cuprinzător5 pentru revizuirea Regulamentului (CE) nr. 842/2006. Un grup de experți alcătuit din 47 de membri din diferite sectoare ale industriei, statele membre și ONG-uri a fost chemat să ofere îndrumare și să participe cu contribuții de natură tehnică la acest studiu. Centrul Comun de Cercetare (JRC) a efectuat la rândul său o analiză macroeconomică a opțiunilor strategice.

Comisia a organizat o consultare extinsă cu părțile interesate, inclusiv o consultare publică online de trei luni desfășurată în perioada 26 septembrie - 19 decembrie 2011 și o audiere deschisă la Bruxelles în data de 13 februarie 2012. Trei sferturi din cei 261 de respondenți care au participat la consultarea online activau în sector. În ceea ce privește cele mai adecvate abordări strategice în absența unui proces de reducere treptată la nivel mondial a HFC, mai puțin de 2% din părțile interesate au răspuns „Neadoptarea niciunei alte măsuri”. Cele trei opțiuni strategice alese cel mai frecvent au fost consolidarea măsurilor de izolare și recuperare, a acordurilor voluntare și a limitelor cantitative la introducerea HFC pe piața UE (reducere treptată). Numeroși respondenți au considerat că mai multe măsuri strategice sunt adecvate.

Audierea părților interesate la care au participat peste 130 de părți interesate a arătat că marea majoritate a industriei preferă sau ar putea tolera o reducere treptată a furnizării de gaze fluorurate. Aceasta i-ar conferi o oarecare flexibilitate pentru cazurile în care nu s-au găsit încă tehnologii alternative adecvate. În schimb, a considerat că interdicțiile privind noile echipamente au fost prea rigide sau că acestea presupun un set complex de scutiri. Pentru utilizatorii comerciali de gaze fluorurate, este esențial ca echipamentele existente să nu devină inutile. ONG-urile și părțile interesate din industrie care lucrează cu tehnologii alternative au fost de părere că este esențial să existe interdicții cu scutiri minore. Acestea consideră că reducerea treptată este o completare a interdicțiilor. Câteva părți interesate și-au exprimat dorința de a se concentra doar asupra unei mai bune aplicări a regulamentului. În această etapă, statele membre nu aveau nicio poziție oficială, însă și-au exprimat sprijinul pentru o reducere treptată. O rețea de agenții de protecție a mediului[30] a recomandat să se combine un mecanism de reducere treptată cu interdicții pentru consolidarea reducerii treptate.

Evaluarea impactului

Comisia a efectuat un studiu de impact al alternativelor strategice din perspectiva eficacității lor în realizarea obiectivelor politicii și a impactului lor ecologic, economic și social asupra părților interesate. Au fost analizate o gamă largă de măsuri strategice care să completeze măsurile existente. Opțiunile finale cuprindeau numai măsuri despre care s-a demonstrat că generează economii substanțiale de emisii cu un nivel scăzut al costurilor de reducere a emisiilor și care sunt în concordanță cu alte politici ale UE.

Aplicarea integrală a Regulamentului privind gazele fluorurate a fost stabilită ca fiind opțiunea de bază. Alte patru opțiuni strategice au fost evaluate în detaliu:

(a) acordurile voluntare;

(b) extinderea domeniului de aplicare pentru măsurile de izolare și de recuperare;

(c) limite cantitative pentru furnizarea de HFC (reducere treptată);

(d) o interdicție privind introducerea anumitor produse și echipamente care conțin gaze fluorurate pe piața UE.

Baza metodologică pentru evaluarea impactului a fost o analiză detaliată a fezabilității introducerii unor alternative sigure și eficiente din punct de vedere energetic în cele 28 de sectoare principale care utilizează gaze fluorurate. Deoarece tehnologiile alternative au fost luate în considerare doar în cazul în care s-a considerat că sunt cel puțin la fel de eficiente din punct de vedere energetic ca și tehnologiile convenționale care utilizează gaze fluorurate, emisiile indirecte provenite din consumul de energie electrică au fost abordate în mod inerent încă de la început.

A fost analizat impactul în diferite etape ale lanțului de producție și în stadii diferite de utilizare, și anume asupra producătorilor de substanțe chimice, a producătorilor de produse și echipamente, a comercianților cu ridicata, a utilizatorilor industriali de produse și echipamente, a societăților care oferă servicii pentru echipamente și a consumatorilor finali.

Evaluarea impactului a arătat că o reducere treptată a HFC care introduce progresiv până în 2030 limite mai scăzute pentru cantitățile din aceste gaze fluorurate care urmează să fie introduse pe piață în UE ar putea genera cea mai mare parte a economiilor de emisii, reducând emisiile de astăzi cu două treimi până în 2030 (aproximativ 70 de milioane de tone de echivalent CO2). Anumite restricții privind utilizarea gazelor fluorurate sunt adecvate, în special pentru a proteja integritatea procesului de reducere treptată și pentru a viza gazele fluorurate care nu sunt acoperite de reducerea treptată. Măsurile referitoare la izolare și recuperare ar trebui extinse la unele moduri de transport. Împreună, aceste opțiuni ar stimula cel mai mult inovarea și dezvoltarea tehnologiilor ecologice. Costul lor pentru economie și societate în ansamblu ar fi scăzut (efectul maxim asupra PIB-ului ar fi de -0,006%), oferind, în același timp, flexibilitate industriei. O reducere cu două treimi a emisiilor ar fi în conformitate cu actualele propuneri prezentate în temeiul Protocolului de la Montreal și ar pregăti industria UE pentru o reducere treptată. Aceasta ar conduce la reduceri ale costurilor ca urmare a unei creșteri a nivelului de pătrundere pe piață, precum și la economii de scară pentru tehnologiile alternative, contribuind astfel la obținerea unui acord privind propunerile prezentate în temeiul Protocolului de la Montreal.

Costurile administrative pot fi menținute la un nivel relativ scăzut (costuri administrative totale de circa două milioane de euro pe an pentru o reducere treptată). Acest lucru se datorează faptului că sistemul de raportare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 842/2006 oferă deja majoritatea datelor necesare pentru a implementa opțiunile strategice în viitor.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Rezumatul acțiunii propuse

Propunerea menține dispozițiile actuale ale Regulamentului privind gazele fluorurate, cu unele ajustări pentru a asigura o mai bună implementare și impunere a aplicării legislației de către autoritățile naționale. Unele măsuri de izolare au fost și ele extinse incluzând camioanele și remorcile frigorifice. Anexa IX oferă într-un tabel de corespondență o imagine de ansamblu asupra modului în care dispozițiile existente au fost integrate în propunerea de regulament.

Cea mai importantă măsură nouă este introducerea unor limite cantitative pentru furnizarea de substanțe HFC în vrac în UE, care vor scădea în timp. Această reducere treptată este completată de măsuri care garantează că și cantitățile utilizate în produse și echipamente sunt reglementate de acest mecanism.

Mecanismul de reducere treptată implică aplicarea unui plafon descrescător treptat pentru cantitatea totală de HFC în vrac (în tone de echivalent CO2) introdusă pe piața UE, cu o înghețare în 2015 urmată de o primă reducere în 2016 și atingând până în 2030 21% din nivelurile vândute în perioada 2008 – 2011. Producătorii de produse și echipamente care trebuie să facă față unei furnizări restricționate de gaze fluorurate vor trece la tehnologii alternative atunci când acest lucru este posibil.

Mecanismul de reducere treptată se bazează într-o mare măsură pe experiența dobândită din reducerea treptată a consumului de substanțe care epuizează stratul de ozon. Societățile care introduc un volum mare de HFC în vrac pe piața UE trebuie să aibă dreptul să introducă substanțe în vrac pe piața UE pentru prima dată. Comisia alocă cu titlu gratuit societăților cote, pe baza datelor raportate anterior, cu o rezervă pentru societățile nou intrate pe piață. Societățile trebuie să se asigure că au drepturi suficiente pentru a-și acoperi eventuala introducere pe piață a produselor și a echipamentelor. Acestea își pot transfera cotele între ele. Comisia verifică conformitatea în anul următor, prin intermediul unei verificări independente a rapoartelor. Se preconizează că vor participa circa 100 de societăți; este prevăzut un prag care garantează că societățile care nu introduc decât cantități mici pe piață sunt scutite.

Substanțele HFC importate în echipamente preîncărcate ar trebui să fie luate în considerare și ele în cadrul reducerii treptate; prin urmare, măsurile complementare sunt indispensabile pentru a controla aceste gaze și a asigura integritatea ecologică[31] a mecanismului de reducere treptată, precum și condiții de concurență echitabile pe piață. Prin urmare, aparatele cu HFC neînchise ermetic ar putea în continuare să fie produse sau importate în UE, dar ar trebui să fie umplute la locul de instalare.[32] În mod similar, introducerea pe piață a aparatelor de climatizare mobile care conțin HFC va fi interzisă începând din 2020. Sunt introduse și câteva interdicții suplimentare pentru a susține mecanismul de reducere treptată și pentru a restricționa utilizarea altor gaze fluorurate care nu sunt acoperite de mecanism și care s-au dovedit a fi rentabile în raport cu nivelul global necesar de reducere a emisiilor. A se vedea tabelul 1 pentru o imagine de ansamblu.

Tabelul 1. Tabel recapitulativ al restricțiilor privind echipamentele noi

Produse și echipamente  || Data interdicției

Utilizarea HFC-23 în sistemele de protecție împotriva incendiilor și în extinctoare || 1 ianuarie 2015

Frigidere și congelatoare de uz casnic cu HFC având un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult || 1 ianuarie 2015

Frigidere și congelatoare de uz comercial (sisteme închise ermetic) || 1 ianuarie 2017 pentru HFC cu potențial de încălzire globală de 2500 sau mai mult 1 ianuarie 2020 pentru HFC cu potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult

Aparate de climatizare mobile de interior (închise ermetic) cu HFC având un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult || 1 ianuarie 2020

În plus, reîncărcarea echipamentelor de refrigerare existente care au o capacitate de umplere de peste 5 tone de echivalent CO2 cu HFC având un potențial de încălzire globală foarte ridicat (>2500) nu va fi permisă începând din 2020, deoarece sunt deja disponibili pe scară largă pe piață agenți frigorifici fluizi mai adecvați și mai eficienți din punct de vedere energetic, cu un potențial de încălzire globală mai mic.

Restricțiile privind utilizarea SF6 în turnarea sub presiune a magneziului sunt extinse și la instalațiile care utilizează mai puțin de 850 kg pe an, deoarece progresul tehnologic a făcut ca o astfel de utilizare să fie învechită.

Obligațiile suplimentare de raportare ar trebui să permită monitorizarea utilizării gazelor fluorurate care nu sunt vizate de legislația în vigoare.

Temei juridic

Obiectivul principal al regulamentului este de a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului, în special prin combaterea schimbărilor climatice. Prin urmare, prezenta propunere are la bază articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Principiul subsidiarității

Obiectivele propunerii nu pot fi realizate în măsură suficientă de către statele membre. Acțiunea la nivelul UE va realiza mai bine obiectivele din următoarele motive.

Protejarea sistemului climatic este o problemă transfrontalieră. Statele membre nu pot soluționa singure această problemă. Dimensiunea problemei necesită acțiuni la nivelul întregii UE, precum și o acțiune la nivel mondial. Propunerea vizează, de asemenea, să creeze cadrul juridic pentru punerea în aplicare a unui acord internațional privind reducerea treptată a substanțelor HFC, la care UE ar fi parte. Acordul este în prezent în discuție la nivel internațional.

Regulamentul prevede interzicerea introducerii pe piață și a utilizării anumitor produse și echipamente care conțin gaze fluorurate. Acesta este, prin urmare, relevant pentru funcționarea pieței interne.

Propunerea se concentrează asupra modificării și completării legislației UE și asupra consolidării anumitor dispoziții în vederea îmbunătățirii implementării și a impunerii aplicării acesteia de către statele membre.

Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității.

Principiul proporționalității

Propunerea respectă principiul proporționalității. Măsurile se bazează pe o evaluare amănunțită a rentabilității lor. Pragurile de acceptabilitate ale costurilor de reducere sunt în conformitate cu Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon[33], care stabilește strategia globală de combatere a schimbărilor climatice. Perioadele de tranziție suficient de lungi permit sectoarelor vizate să se adapteze într-un mod eficient din punct de vedere economic.

În cazul în care sunt avute în vedere restricții privind anumite utilizări de gaze fluorurate, prezenta propunere asigură disponibilitatea unor alternative tehnice și economice fezabile. În cazul în care, în circumstanțe specifice, astfel de alternative nu există, aceasta permite acordarea de derogări.

Nu sunt propuse dispoziții detaliate în domeniile în care obiectivele ar putea fi realizate mai bine prin acțiuni în alte domenii de politică, de exemplu prin acte legislative în domeniul deșeurilor sau în materie de proiectare ecologică. Acest lucru este necesar pentru a evita suprapunerile care ar putea duce la o repartizare neclară a responsabilităților, creând o sarcină suplimentară pentru autoritățile publice și societăți.

Alegerea instrumentelor

Instrumentul juridic ales este regulamentul, deoarece propunerea are ca obiectiv înlocuirea și îmbunătățirea actualului regulament și deoarece mecanismul de reducere treptată ar trebui să se bazeze pe sistemul stabilit la nivelul UE pentru reducerea treptată a substanțelor care epuizează stratul de ozon. S-a dovedit că acest sistem funcționează eficient. Orice modificare adusă sistemului ar reprezenta o povară inutilă deopotrivă pentru statele membre și pentru societățile care activează în acest domeniu.

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea nu are implicații suplimentare asupra bugetului Uniunii Europene.

2012/0305 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind gazele fluorurate cu efect de seră

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[34],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[35],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       În cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice („IPCC”) al Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („UNFCCC”), la care Uniunea este parte[36], se preciza că, potrivit datelor științifice existente, țările dezvoltate ar trebui să reducă până în 2050 emisiile de gaze cu efect de seră cu 80 - 95% față de emisiile din 1990, pentru a limita schimbările climatice la nivel mondial la o creștere cu 2°C a temperaturii, prevenind, astfel, efectele nedorite asupra climei[37].

(2)       Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia Europeană a prezentat în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon o metodă rentabilă de realizare a reducerilor necesare ale emisiilor globale în Uniune până în 2050[38]. Această foaie de parcurs stabilește contribuțiile sectoriale necesare în șase domenii. Emisiile, altele decât cele de CO2 (inclusiv emisiile de gaze fluorurate cu efect de seră, dar exclusiv emisiile, altele decât de cele de CO2 , provenite din agricultură) ar trebui să fie reduse cu 72 - 73% până în 2030 și cu 70 - 78% până în 2050, față de nivelurile din 1990. Dacă se ia ca referință anul 2005, este nevoie de o reducere a emisiilor, altele decât cele de CO2, cu 60 - 61% până în 2030, exceptând emisiile din agricultură. Emisiile de gaze fluorurate cu efect de seră au fost estimate la 90 de milioane de tone de echivalent CO2 în 2005. O reducere cu 60% înseamnă că emisiile ar trebui să fie reduse la aproximativ 35 de milioane de tone de echivalent CO2 până în 2030. Având în vedere că emisiile sunt estimate la 104 milioane de tone de echivalent CO2 în 2030 pe baza aplicării integrale a legislației actuale, este necesară o scădere suplimentară de aproximativ 70 de milioane de tone de echivalent CO2.

(3)       Un raport al Comisiei[39] privind caracterul adecvat, aplicarea și efectele Regulamentului (CE) nr. 842/2006[40] a concluzionat că actualele măsuri de izolare, dacă sunt aplicate integral, au potențialul de a reduce emisiile de gaze fluorurate cu efect de seră. Aceste măsuri ar trebui, deci, să fie menținute și clarificate pe baza experienței dobândite la punerea lor în aplicare. De asemenea, unele măsuri ar trebui să fie extinse și la alte aparate în care se folosesc cantități substanțiale de gaze fluorurate cu efect de seră, cum ar fi camioanele și remorcile frigorifice. Obligația de a întocmi și de a păstra evidențe privind echipamentele care conțin astfel de gaze ar trebui să vizeze și întrerupătoarele electrice.

(4)       Raportul Comisiei a concluzionat, de asemenea, că se poate face mai mult pentru reducerea emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră în Uniune, în special prin evitarea utilizării acestor gaze în cazul în care există tehnologii alternative sigure și eficiente din punct de vedere energetic, care nu au niciun impact sau un impact mai redus asupra climei. O scădere, până în 2030, cu până la două treimi a emisiilor înregistrate în 2010 este rentabilă, deoarece în multe sectoare sunt disponibile alternative dovedite și testate.

(5)       Pentru a încuraja utilizarea unor astfel de tehnologii, formarea persoanelor care desfășoară activități ce implică gaze fluorurate cu efect de seră ar trebui să acopere tehnologiile care servesc la înlocuirea și reducerea utilizării gazelor fluorurate cu efect de seră. Certificatele ar trebui să aibă o perioadă de valabilitate limitată, iar perioada inițială de valabilitate ar trebui prelungită doar după o formare periodică obligatorie, garantându-se astfel că persoanele în cauză sunt la curent cu noile evoluții tehnice.

(6)       Pentru a asigura coerența cu cerințele de monitorizare și de raportare prevăzute în UNFCCC și cu Decizia 4/CMP.7 a Conferinței părților care funcționează ca reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto, potențialele de încălzire globală ar trebui să fie calculate în termeni de potențial de încălzire globală pentru 100 de ani al unui kilogram de gaz, comparativ cu un kilogram de CO2. Calculul ar trebui să se bazeze, în măsura posibilului, pe cel de-al patrulea raport de evaluare adoptat de IPCC.

(7)       Având în vedere faptul că există alternative adecvate, interdicția actuală de utilizare a hexafluorurii de sulf pentru turnarea sub presiune a magneziului și reciclarea aliajelor obținute prin turnarea sub presiune a magneziului ar trebui să fie extinsă la instalațiile care utilizează mai puțin de 850 kg pe an. În mod similar, cu o perioadă de tranziție corespunzătoare, ar trebui să se interzică utilizarea agenților frigorifici cu un foarte mare potențial de încălzire globală, atunci când se asigură service-ul sau întreținerea echipamentelor de refrigerare cu o capacitate de umplere egală sau mai mare de 5 tone de CO2.

(8)       Ar trebui să se impună interdicții suplimentare pentru introducerea pe piață a unor echipamente noi de refrigerare, de climatizare și de protecție împotriva incendiilor care funcționează cu anumite gaze fluorurate cu efect de seră, dacă există alternative adecvate la utilizarea acestor substanțe. Având în vedere evoluțiile tehnice viitoare și disponibilitatea unor alternative rentabile la utilizarea de gaze fluorurate cu efect de seră, Comisia ar trebui să fie împuternicită să includă și alte produse și echipamente sau să excludă, tot cu titlu temporar, anumite categorii de produse sau echipamente pentru care nu sunt disponibile, din motive tehnice sau economice, substanțe alternative cu potențial de încălzire globală situat sub limita specificată, inclusiv pentru care oferta de substanțe alternative de pe piață este insuficientă pentru a satisface cererea sau din cauza unor standarde de siguranță aplicabile care exclud utilizarea alternativelor respective.

(9)       Aceste interdicții ar trebui introduse numai în cazul în care conduc la emisii globale mai reduse de gaze cu efect de seră, provenind mai ales din scurgerile de gaze fluorurate cu efect de seră și din emisiile de CO2 generate de consumul de energie. Ar trebui așadar să fie permise echipamentele care conțin gaze fluorurate cu efect de seră, dacă emisiile lor globale de gaze cu efect de seră sunt mai scăzute decât cele pe care le-ar produce un echipament echivalent fără gaze fluorurate cu efect de seră, care au un consum energetic maxim permis fixat în dispozițiile de aplicare relevante adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE (proiectarea ecologică)[41].

(10)     Pentru a garanta că numai persoanele care au fost certificate în mod corespunzător instalează echipamente de refrigerare, de climatizare și de încălzire nesigilate ermetic, ar trebui să existe o interdicție pentru introducerea pe piață a acestor echipamente preumplute cu hidrofluorocarburi. Această măsură ar trebui, de asemenea, să garanteze că toate cantitățile utilizate pentru a umple pentru prima dată astfel de echipamente sunt supuse măsurilor de reducere.

(11)     Reducerea treptată a introducerii pe piață a hidrofluorocarburilor a fost identificată ca fiind modalitatea cea mai eficace și rentabilă de reducere a emisiilor de aceste substanțe pe termen lung.

(12)     Pentru a pune în aplicare reducerea treptată a introducerii pe piață a hidrofluorocarburilor, Comisia ar trebui să aloce producătorilor și importatorilor individuali cote pentru introducerea pe piață a acestor substanțe, astfel încât limita cantitativă globală pentru introducerea de hidrofluorocarburi pe piață în Uniune să nu fie depășită.

(13)     Alocarea de cote societăților individuale ar trebui să se bazeze pe cantitățile de hidrofluorocarburi pe care acestea le-au produs sau importat în cursul perioadei de referință 2008 - 2011. Cu toate acestea, pentru a nu exclude operatorii mici, o proporție de cinci la sută din limita cantitativă globală ar trebui să fie rezervată pentru importatorii și producătorii care nu au importat sau produs mai mult de o tonă de gaze fluorurate cu efect de seră în perioada de referință.

(14)     Prin recalcularea periodică a cotelor, Comisia ar trebui să se asigure că noilor operatori li se permite să își continue activitățile, pe baza volumelor medii pe care le-au introdus pe piață în trecutul apropiat.

(15)     Comisia ar trebui să se asigure că există un registru electronic central în care sunt înscrise cotele, pe baza sistemului de licențe pentru comerț prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon[42].

(16)     Pentru a păstra flexibilitatea pieței de hidrofluorocarburi vrac, ar trebui să se permită transferul de cote și către producători și importatori care nu au activat în acest sector în trecut.

(17)     În scopul de a face posibilă monitorizarea eficacității regulamentului, domeniul de aplicare al actualelor obligații de raportare ar trebui să fie extins astfel încât să acopere și alte substanțe fluorurate care au un potențial semnificativ de încălzire globală sau sunt susceptibile de a înlocui gazele fluorurate cu efect de seră enumerate în anexa I. Din același motiv, ar trebui să se raporteze și distrugerea gazelor fluorurate cu efect de seră și importul de aceste gaze atunci când sunt conținute în produse și echipamente. Ar trebui fixate praguri de minimis pentru a evita sarcinile administrative disproporționate, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru microîntreprinderi.

(18)     Comisia ar trebui să monitorizeze în permanență efectele diminuării cantităților de hidrofluorocarburi introduse pe piață, inclusiv efectul acestei diminuări asupra ofertei de echipamente în cazul cărora utilizarea de hidrofluorocarburi, în comparație cu utilizarea unei tehnologii alternative, ar conduce la mai puține emisii pe durata ciclului de viață. Monitorizarea ar trebui să garanteze, de asemenea, detectarea din timp a problemelor legate de sănătate sau de siguranță, având în vedere efectele negative asupra disponibilității medicamentelor. Înainte de 2030 ar trebui să se facă o revizuire completă, pentru a se adapta din timp dispozițiile prezentului regulament ținând cont de aplicarea lui și de noile evoluții și a se adopta, dacă este cazul, noi măsuri de reducere.

(19)     Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare pentru a stabili formatul evidențelor care trebuie păstrate cu privire la echipamentele instalate, pentru care s-a asigurat service, care sunt întreținute, reparate sau scoase din funcțiune, modul de comunicare a programelor de formare și de certificare și formatul etichetelor pentru produse și echipamente, precum și pentru a determina valorile de referință pentru importatori și producători, pe baza cantităților de hidrofluorocarburi introduse pe piață în Uniune și pentru a stabili formatul și mijloacele de prezentare a rapoartelor. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[43].

(20)     Pentru a ține seama de progresul tehnologic și de evoluția piețelor afectate de prezentul regulament și pentru a garanta respectarea acordurilor internaționale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să-i fie delegată Comisiei în ceea ce privește următoarele: precizarea cerințelor privind verificările standard de depistare a scurgerilor; extinderea listei de echipamente care fac obiectul recuperării obligatorii a gazelor fluorurate cu efect de seră; precizarea cerințelor minime și a condițiilor pentru recunoașterea reciprocă a programelor de formare destinate persoanelor care instalează, întrețin, repară sau scot din funcțiune echipamentele și care verifică scurgerile și recuperează gazele fluorurate cu efect de seră și pentru certificarea acestor persoane și societăți care îndeplinesc astfel de sarcini; modificarea cerințelor de etichetare; interzicerea introducerii pe piață a unei cantități mai mari de produse și echipamente care conțin sau depind de gaze fluorurate cu efect de seră; modificarea cantităților maxime de hidrofluorocarburi care pot fi introduse pe piață și scutirea hidrofluorocarburilor achiziționate pentru anumite utilizări critice de respectarea cerinței privind cota, din motive de sănătate și de siguranță; stabilirea normelor de recalculare a valorilor de referință pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor de către întreprinderile individuale și modificarea sau completarea mecanismului de alocare a cotelor; revizuirea pragurilor din cerințele de raportare; stabilirea cerințelor pentru sistemele de raportare a emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră și utilizarea datelor privind emisiile colectate de statele membre; introducerea altor substanțe cu un important potențial de încălzire globală pe listele de substanțe reglementate de prezentul regulament și actualizarea listelor pe baza noilor descoperiri științifice, în special a potențialului de încălzire globală al substanțelor enumerate în anexele la regulament.

(21)     Organizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în cursul etapei pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, prezintă o importanță deosebită. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și corespunzătoare a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu.

(22)     Prezentul regulament modifică și completează Regulamentul (CE) nr. 842/2006, care ar trebui, prin urmare, să fie înlocuit,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I Dispoziții Generale

Articolul 1 Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1) „gaze fluorurate cu efect de seră” înseamnă hidrofluorocarburi („HFC”), perfluorocarburi („PFC”), hexafluorură de sulf („SF6”) și alte gaze cu efect de seră care conțin fluor, astfel cum sunt enumerate în anexa I, izolate sau în amestecuri;

(2) „potențial de încălzire globală” („GWP”) înseamnă potențialul de încălzire climatică al unui gaz cu efect de seră față de potențialul dioxidului de carbon („CO2”), calculat ca potențial de încălzire pentru 100 de ani al unui kilogram de gaz comparativ cu un kilogram de CO2, conform anexelor I, II și III;

(3) „tonă(e) de echivalent CO2” înseamnă o cantitate de gaze cu efect de seră sau un amestec care conține astfel de gaze, exprimată ca produsul dintre greutatea gazelor cu efect de seră în tone și potențialul lor de încălzire globală;

(4) „operator” înseamnă persoana fizică sau juridică care are în posesie echipamentele și sistemele reglementate de prezentul regulament și controlează efectiv funcționarea acestora din punct de vedere tehnic;

(5) „utilizare” înseamnă utilizarea gazelor fluorurate cu efect de seră în producția, întreținerea sau asigurarea service-ului, inclusiv reumplerea produselor și echipamentelor sau în alte procese;

(6) „introducere pe piață” înseamnă furnizarea sau punerea la dispoziția unei alte părți din Uniune, pentru prima dată, contra cost sau în mod gratuit, sau utilizarea pe cont propriu de către un producător sau importul în teritoriul vamal al Uniunii în cadrul unui regim vamal care permite utilizarea sau exploatarea în Uniune a bunurilor importate;

(7) „sistem închis ermetic” înseamnă un sistem în care toate părțile care conțin gaze fluorurate cu efect de seră sunt ermetizate în timpul fabricării lor, prin sudură, prin lipire sau prin altă modalitate de unire, fiind asamblate definitiv și pentru care circuitul de refrigerare nu trebuie să fie deschis pentru a putea pune în funcțiune sistemul;

(8) „container de unică folosință” înseamnă un container proiectat exclusiv pentru transportul sau depozitarea de gaze fluorurate cu efect de seră și care nu poate fi reumplut fără să fi fost adaptat în acest scop sau care e introdus pe piață fără a se prevedea returnarea sa pentru reumplere;

(9) „recuperare” înseamnă colectarea și depozitarea gazelor fluorurate cu efect de seră din produse, echipamente sau containere în timpul întreținerii sau al service-ului sau înainte de eliminarea produselor, a echipamentelor sau a containerelor;

(10) „reciclare” înseamnă refolosirea unui gaz fluorurat cu efect de seră recuperat, după un proces elementar de curățare;

(11) „regenerare” înseamnă reprelucrarea unui gaz fluorurat cu efect de seră recuperat pentru a prezenta performanțe echivalente cu cele ale unei substanțe nou produse, ținând seama de utilizarea preconizată;

(12) „distrugere” înseamnă procesul de transformare permanentă sau de descompunere a celei mai mari părți sau a întregii cantități de gaz fluorurat cu efect de seră într-una sau mai multe substanțe stabile care nu sunt gaze fluorurate cu efect de seră;

(13) „staționar” înseamnă imobilitate în timpul funcționării;

(14) „spumă unicomponent” înseamnă compoziția de spumă conținută într-un container de aerosoli în stare lichidă, înainte de reacție sau după o reacție parțială, și care se umflă și se întărește atunci când este scoasă din container;

(15) „camion frigorific” înseamnă un autovehicul cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone, care este proiectat și construit în principal pentru transportul de marfă și care este echipat cu o unitate de răcire;

(16) „remorcă frigorifică” înseamnă un vehicul care este proiectat și construit pentru a fi tractat de un camion sau un tractor, în principal pentru a transporta marfă și care este echipat cu o unitate de răcire.

Capitolul II Izolarea

Articolul 2 Prevenirea emisiilor

1.           Se interzice eliberarea voluntară de gaze fluorurate cu efect de seră în atmosferă dacă aceasta nu este necesară din punct de vedere tehnic pentru utilizarea preconizată.

2.           Operatorii de echipamente care conțin gaze fluorurate cu efect de seră iau măsuri de precauție pentru a preveni eliberarea involuntară a acestor gaze (denumită în continuare „scurgere”).

3.           În cazul în care se detectează o scurgere a acestor gaze, operatorii se asigură că echipamentul este reparat fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care o scurgere a echipamentului a fost remediată, operatorii se asigură că echipamentul este verificat în termen de o lună de la reparație de către persoane certificate să verifice eficacitatea reparației.

4.           Sunt certificate în conformitate cu articolul 8 persoanele și întreprinderile care desfășoară următoarele sarcini:

(a) instalarea, asigurarea service-ului, întreținerea, repararea sau scoaterea din funcțiune a echipamentelor menționate la articolul 3 alineatul (1);

(b) asigurarea service-ului, întreținerea, repararea sau scoaterea din funcțiune a echipamentelor mobile de climatizare care conțin gaze fluorurate cu efect de seră;

(c) instalarea, asigurarea service-ului, întreținerea, repararea sau scoaterea din funcțiune a întrerupătoarelor electrice care conțin SF6;

(d) livrarea sau recepționarea gazelor fluorurate cu efect de seră pentru sarcinile enumerate la literele (a), (b) și (c).

La îndeplinirea acestor sarcini, persoanele și întreprinderile menționate la primul paragraf iau măsuri de precauție pentru a preveni scurgerile de gaze fluorurate cu efect de seră.

5.           Orice persoană care încredințează altei părți sarcina de instalare, asigurare a service-ului, întreținere, reparare sau scoatere din funcțiune a unui întrerupător electric care conține SF6 sau a unor echipamente precum cele menționate la articolul 3 alineatul (1) se asigură că partea respectivă deține certificatele necesare, în conformitate cu articolul 8, pentru sarcinile care îi sunt încredințate.

Articolul 3 Verificarea în vederea detectării scurgerilor

1.           Operatorii de echipamente care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală echivalent cu 5 tone de CO2 neconținute în spume se asigură că echipamentele sunt verificate în vederea detectării scurgerilor. Cu toate acestea, echipamentele cu sisteme închise ermetic, etichetate ca atare, care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală echivalent cu mai puțin de 10 tone de CO2 nu sunt supuse verificărilor în vederea detectării scurgerilor efectuate în conformitate cu prezentul articol.

Verificările se efectuează de către persoanele certificate în conformitate cu normele prevăzute la articolul 8.

Prezentul alineat se aplică operatorilor următoarelor echipamente care conțin gaze fluorurate cu efect de seră:

(a) echipamente staționare de refrigerare;

(b) echipamente staționare de climatizare;

(c) pompe de căldură staționare;

(d) sisteme staționare de protecție împotriva incendiilor;

(e) camioane frigorifice și remorci frigorifice.

2.           Verificările prevăzute la alineatul (1) se efectuează cu următoarea frecvență:

(a) echipamentele care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală echivalent cu 5 tone de CO2 sau mai mult, dar cu mai puțin de 50 de tone de CO2, sunt verificate în vederea detectării scurgerilor cel puțin o dată la 12 luni;

(b) echipamentele care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală echivalent cu 50 de tone de CO2 sau mai mult, dar cu mai puțin de 500 de tone de CO2, sunt verificate în vederea detectării scurgerilor cel puțin o dată la șase luni;

(c) echipamentele care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală echivalent cu 500 de tone de CO2 sau mai mult se verifică în vederea detectării scurgerilor cel puțin o dată la trei luni.

3.           În cazul în care, în ceea ce privește sistemele de protecție împotriva incendiilor menționate la alineatul (1) litera (d), se aplică un regim de inspecție care respectă standardele ISO 14520 sau EN 15004, iar sistemul de protecție împotriva incendiilor este inspectat ori de câte ori este necesar în conformitate cu alineatul (2), se consideră că aceste inspecții îndeplinesc obligațiile prevăzute la alineatul (1).

4.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20, precizând cerințele pentru verificările în vederea detectării scurgerilor care urmează să fie efectuate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol pentru fiecare tip de echipament menționat la alineatul respectiv, identificând părțile din echipament cele mai susceptibile de a produce scurgeri și modificând lista de echipamente de la alineatul (1) din prezentul articol pentru a include și alte tipuri de echipamente, în funcție de tendințele pieței și de progresul tehnologic.

Articolul 4 Sisteme de detectare a scurgerilor

1.           Operatorii echipamentelor menționate la articolul 3 alineatul (1) care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală echivalent cu 500 de tone de CO2 sau mai mult, se asigură că echipamentele sunt prevăzute cu un sistem de detectare a scurgerilor care alertează operatorul în caz de scurgere.

              Sistemele de detectare a scurgerilor se verifică cel puțin o dată la 12 luni pentru a se asigura funcționarea adecvată a acestora.

2.           Prin derogare de la articolul 3 alineatul (2) litera (b), în cazul în care echipamentele care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală echivalent cu 50 de tone de CO2 sau mai mult, dar cu mai puțin de 500 de tone de CO2, sunt prevăzute cu un sistem de detectare a scurgerilor, echipamentele se verifică în vederea detectării scurgerilor cel puțin o dată la 12 luni.

Articolul 5 Evidențe

1.           Operatorii de echipamente care conțin gaze fluorurate cu efect de seră care nu se regăsesc în spume înregistrează și țin pentru fiecare echipament evidența următoarelor informații cu care sunt identificate echipamentele:

(a) cantitatea și tipul de gaze fluorurate cu efect de seră utilizate;

(b) cantitățile de gaze fluorurate cu efect de seră adăugate și motivele pentru adăugarea lor;

(c) cantitatea de gaze fluorurate cu efect de seră recuperată;

(d) frecvența observată a scurgerilor;

(e) informații permițând o identificare a întreprinderii și a persoanei care a instalat, a asigurat service-ul, a întreținut și, dacă este cazul, a reparat sau a scos din funcțiune echipamentul;

(f) datele și rezultatele verificărilor efectuate în temeiul articolului 3 alineatele (1) și (3);

(g) în cazul în care echipamentul a fost scos din funcțiune, măsurile luate pentru recuperarea și eliminarea gazelor fluorurate cu efect de seră.

Prezentul alineat se aplică operatorilor de întrerupătoare electrice care conțin SF6 și de echipamente menționate la articolul 3 alineatul (2).

2.           Cu excepția cazului în care evidențele menționate la alineatul (1) sunt înregistrate într-o bază de date creată de către autoritățile competente ale statelor membre, operatorii menționați la alineatul (1) păstrează evidențele timp de cel puțin doi ani după scoaterea din funcțiune a echipamentului.

Cu excepția cazului în care evidențele menționate la alineatul (1) sunt înregistrate într-o bază de date creată de către autoritățile competente ale statelor membre, persoanele sau întreprinderile care desfășoară activitățile menționate la alineatul (1) litera (e) pentru operatori păstrează copii ale evidențelor timp de cel puțin cinci ani.

La cerere, evidențele se pun la dispoziția autorității competente sau a Comisiei.

3.           Comisia poate stabili, printr-un act de punere în aplicare, formatul evidențelor menționate la alineatul (1) și poate preciza modul în care ar trebui să fie întocmite și păstrate. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21.

Articolul 6 Emisii generate de producție

Producătorii de compuși fluorurați iau toate măsurile de precauție necesare pentru a limita emisiile de gaze fluorurate cu efect de seră, în cea mai mare măsură posibilă, în timpul procesului de producție, transport și stocare.

Producătorii se asigură că trifluormetanul (HFC-23) obținut ca subprodus în cantități semnificative este distrus în cadrul procesului de producție.

Articolul 7 Recuperare

1.           Operatorii de echipamente, inclusiv de echipamente mobile, care conțin gaze fluorurate cu efect de seră care nu se regăsesc în spume, adoptă măsuri pentru recuperarea acestor gaze de către persoane și întreprinderi care dețin certificatele corespunzătoare prevăzute la articolul 8, pentru a se asigura că aceste gaze sunt reciclate, regenerate sau distruse.

Această obligație se aplică operatorilor oricărora dintre următoarele echipamente:

(a) circuite de răcire pentru echipamente de refrigerare, de climatizare și pompe de căldură;

(b) echipamente care conțin solvenți pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră;

(c) sisteme de protecție împotriva incendiilor și extinctoare;

(d) întrerupătoare electrice.

2.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru modificarea listei de echipamente de la alineatul (1) cu scopul de a include și alte tipuri de echipamente, având în vedere creșterea importanței lor ca urmare a dezvoltării comerciale sau tehnologice.

3.           Înainte de eliminarea unui container de gaze fluorurate cu efect de seră, persoana care a utilizat containerul pentru transport sau stocare ia măsuri pentru recuperarea oricăror gaze reziduale, cu scopul de a se asigura că acestea sunt reciclate, regenerate sau distruse.

4.           Utilizatorii de produse și operatorii de echipamente neenumerate la alineatul (1) care conțin gaze fluorurate cu efect de seră iau măsuri pentru recuperarea gazelor, în măsura în care este posibil din punct de vedere practic, de către persoane calificate corespunzător, cu scopul de a se asigura că acestea sunt reciclate, regenerate sau distruse sau pentru distrugerea lor fără recuperare prealabilă.

Articolul 8 Formarea și certificarea

1.           Statele membre instituie programe de formare și certificare pentru următoarele categorii de persoane:

(a)     persoanele care instalează, asigură service, întrețin, repară sau scot din funcțiune echipamentele enumerate la articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf;

(b)     persoanele care instalează, asigură service-ul, întrețin, repară sau scot din funcțiune întrerupătoare electrice care conțin SF6;

(c)     persoanele care efectuează verificări în vederea detectării scurgerilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1);

(d)     persoanele care recuperează gazele fluorurate cu efect de seră prevăzute la articolul 7.

2.           Programele de formare prevăzute la alineatul (1) vizează următoarele:

(a)     reglementările și standardele tehnice aplicabile;

(b)     prevenirea emisiilor;

(c)     recuperarea gazelor fluorurate cu efect de seră;

(d)     manipularea în condiții de siguranță a echipamentelor de tipul și dimensiunea înscrisă în certificat;

(e)     tehnologiile de înlocuire sau reducere a utilizării de gaze fluorurate cu efect de seră și manipularea în condiții de siguranță a acestora.

3.           În cadrul programelor de certificare prevăzute la alineatul (1) se eliberează certificate cu condiția ca solicitantul să fi absolvit un program de formare instituit în conformitate cu alineatele (1) și (2).

4.           Statele membre instituie programe de certificare pentru întreprinderile care efectuează pentru alte părți activitățile menționate la alineatul (1) literele (a)-(d).

5.           Certificatele prevăzute la alineatele (1) și (3) sunt valabile timp de cel mult 5 ani. Statele membre pot prelungi valabilitatea certificatelor prevăzute la alineatul (1) dacă persoana în cauză efectuează o formare periodică obligatorie, din cinci în cinci ani, pentru a-și actualiza cunoștințele privind subiectele menționate la alineatul (2).

6.           Statele membre informează Comisia până la 1 ianuarie 2015 cu privire la programele lor de formare și certificare. Statele membre recunosc certificatele eliberate într-un alt stat membru. Acestea nu restrâng libertatea de a presta servicii sau libertatea de stabilire, pe motiv că un certificat a fost eliberat în alt stat membru.

7.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20, precizând cerințele minime de formare și certificare prevăzute la alineatul (1) și precizând condițiile pentru recunoașterea reciprocă a certificatelor.

8.           Comisia poate, prin intermediul actelor de punere în aplicare, să stabilească formatul informării menționate la alineatul (6). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21.

Capitolul III Introducerea pe piață și controlul utilizării

Articolul 9 Restricții pentru introducerea pe piață

1.           Se interzice introducerea pe piață a anumitor produse și echipamente enumerate în anexa III de la data menționată în respectiva anexă, după caz, făcându-se o diferențiere în funcție de tipul sau de potențialul de încălzire globală al gazelor fluorurate cu efect de seră conținute.

Pentru calcularea potențialului de încălzire globală al amestecurilor de gaze fluorurate cu efect de seră conținute în aceste produse și în echipamentele respective se aplică metoda prevăzută în anexa IV.

2.                         Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică echipamentelor pentru care s-a stabilit în cerințele de proiectare ecologică adoptate în Directiva 2009/125/CE[44] că, datorită creșterii eficienței energetice din cursul exploatării lor, emisiile de CO2 aferente ciclului de viață al echipamentelor ar fi mai scăzute decât cele provenind de la un echipament echivalent care respectă cerințele de proiectare ecologică corespunzătoare și nu conține hidrofluorocarburi.

3.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru modificarea listei stabilite în anexa III cu scopul de a include și alte produse și echipamente care conțin gaze fluorurate cu efect de seră având un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult sau care depind de aceste gaze pentru a funcționa, dacă se stabilește că sunt disponibile alternative la utilizarea gazelor fluorurate cu efect de seră sau la folosirea unor tipuri specifice de gaze fluorurate cu efect de seră și dacă utilizarea lor ar avea ca rezultat reducerea globală a emisiilor de gaze cu efect de seră și cu scopul de a exclude dacă este cazul pentru a anumită perioadă de timp anumite categorii de produse sau echipamente pentru care nu sunt disponibile substanțe alternative aflate sub limita specificată de potențial de încălzire globală, din motive tehnice, economice sau de siguranță.

Articolul 10 Etichetarea și informațiile despre produs

1.           Produsele și echipamentele care conțin gaze fluorurate cu efect de seră nu pot fi introduse pe piață dacă nu sunt etichetate.

Prezentul alineat se aplică următoarelor tipuri de echipamente:

(a) echipamente de refrigerare;

(b) echipamente de climatizare;

(c) pompe de căldură;

(d) sisteme de protecție împotriva incendiilor;

(e) întrerupătoare electrice;

(f) tuburi cu aerosoli care conțin gaze fluorurate cu efect de seră;

(g) toate containerele de gaz fluorurat cu efect de seră.

2.           Eticheta necesară în conformitate cu alineatul (1) conține următoarele informații:

(a) informații că produsul sau echipamentul conține gaze fluorurate cu efect de seră;

(b) denumirea gazelor fluorurate cu efect de seră, folosind denumirea acceptată de industria de resort sau, în cazul în care nu există o astfel de denumire, denumirea chimică;

(c) Începând de la 1 ianuarie 2017, cantitatea de gaze cu efect de seră conținută în produs sau echipament, exprimată în greutate și în echivalent CO2.

În cazul în care gazele fluorurate cu efect de seră sunt conținute într-un sistem închis ermetic, acest lucru se menționează pe etichetă.

3.           Eticheta trebuie să fie clar lizibilă și indelebilă și trebuie să fie amplasată lângă punctele de service pentru încărcarea sau recuperarea gazului fluorurat cu efect de seră sau pe partea produsului sau a echipamentului care conține gazul fluorurat cu efect de seră.

4.           Spumele care conțin gaze fluorurate cu efect de seră nu pot fi introduse pe piață dacă gazele fluorurate cu efect de seră nu sunt identificate cu ajutorul unei etichete care utilizează denumirea acceptată de industria de resort sau denumirea chimică, în cazul în care o astfel de denumire nu există. Eticheta trebuie să indice în mod clar că spuma conține gaze fluorurate cu efect de seră.

În cazul plăcilor din spumă, aceste informații trebuie să fie indicate clar și indelebil pe plăci.

5.           Informațiile menționate la alineatele (2) și (3) se includ în manualele de utilizare pentru astfel de produse și echipamente. În cazul produselor și echipamentelor care conțin gaze fluorurate cu efect de seră având un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult, aceste informații se includ și în descrierile folosite în scopuri publicitare.

6.           Comisia poate, prin intermediul actelor de punere în aplicare, să stabilească formatul etichetelor menționate la alineatele (1) și (3). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21.

7.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru modificarea cerințelor de etichetare prevăzute la alineatele (1) și (3) și pentru modificarea listei de produse și echipamente din alineatul (1) pentru a include și alte produse și echipamente, după caz, în vederea dezvoltării tehnologice sau comerciale.

Articolul 11 Controlul utilizării

1.           Se interzice utilizarea de SF6 pentru turnarea sub presiune a magneziului și la reciclarea aliajelor obținute prin turnarea sub presiune a magneziului. În ceea ce privește instalațiile care utilizează SF6 într-o cantitate mai mică de 850 kg pe an, această interdicție se aplică numai de la data de 1 ianuarie 2015.

2.           Se interzice utilizarea SF6 pentru umplerea pneurilor vehiculelor.

3.           Începând de la 1 ianuarie 2020 se interzice utilizarea gazelor fluorurate cu efect de seră sau a amestecurilor care conțin gaze fluorurate cu efect de seră având un potențial de încălzire globală de 2500 sau mai mult pentru a asigura service-ul sau pentru a întreține echipamente de refrigerare cu o capacitate de umplere egală sau mai mare de 5 tone de CO2.

În sensul prezentei dispoziții, potențialul de încălzire globală al amestecurilor care conțin gaze fluorurate cu efect de seră se calculează în conformitate cu anexa IV.

Articolul 12 Preumplerea echipamentelor

1.           Începând din [zz/ll/aaaa] [a se introduce data, 3 ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament], echipamentele de refrigerare, de climatizare și pompele de căldură nu se umplu cu hidrofluorocarburi înainte de introducerea pe piață sau înainte să fie puse la dispoziția utilizatorului final pentru prima instalare.

Echipamentele se umplu la locul de utilizare preconizat, de către persoane certificate în conformitate cu articolul 8.

2.           Alineatul (1) nu se aplică echipamentelor închise ermetic sau echipamentelor care conțin hidrofluorocarburi într-o cantitate ce corespunde unei proporții mai mici de 2% din capacitatea maximă prevăzută a echipamentului.

Capitolul IV Restrângerea introducerii pe piață a hidrofluorocarburilor

Articolul 13 Restrângerea introducerii pe piață a hidrofluorocarburilor

1.           Comisia se asigură că respectiva cantitate de hidrofluorocarburi pe care producătorii și importatorii au dreptul să o introducă pe piață în Uniune în fiecare an nu depășește cantitatea maximă pentru anul în cauză calculată în conformitate cu anexa V. Fiecare producător și importator se asigură că respectiva cantitate de hidrofluorocarburi calculată în conformitate cu anexa V pe care o introduce pe piață nu depășește cota care îi este alocată în temeiul articolului 14 alineatul (5) sau care îi este transferată în temeiul articolului 16.

2.           Prezentul articol nu se aplică hidrofluorocarburilor importate în Uniune pentru a fi distruse.

Acesta nu se aplică producătorilor sau importatorilor de hidrofluorocarburi de mai puțin de 1 000 de tone de echivalent CO2 pe an.

3.           Prezentul articol și articolele 14, 16, 17 și 22 se aplică și hidrofluorocarburilor conținute în amestecurile de poliol.

4.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20

(a) pentru a modifica cantitățile maxime stabilite în anexa V astfel încât să reflecte evoluțiile pieței în materie de hidrofluorocarburi, precum și emisiile aferente hidrofluorocarburilor; și

(b) pentru a exonera unele utilizări specifice, la introducerea pe piață, de respectarea cerinței privind cota, prevăzută la alineatul (1), în cazul în care utilizarea hidrofluorocarburilor este necesară din motive de sănătate sau de siguranță, iar altfel nu s-ar asigura o aprovizionare suficientă.

Articolul 14 Alocarea cotelor pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor

1.           Până la 31 octombrie 2014 Comisia stabilește, prin intermediul deciziilor de punere în aplicare, pentru fiecare producător sau importator care a raportat date în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 842/2006 o valoare de referință pe baza mediei cantităților anuale de hidrofluorocarburi pe care producătorul sau importatorul le-a raportat ca fiind produse sau importante de el în perioada 2008-2011. Pentru a determina valoarea de referință, nu se ține seama de cantitățile raportate în afara cotei. Valorile de referință se calculează în conformitate cu anexa V la prezentul regulament.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21.

2.           Producătorii și importatorii care nu au raportat vreo producție sau importuri în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 842/2006 pentru perioada de referință prevăzută la alineatul (1) își pot declara intenția de a produce sau de a importa hidrofluorocarburi în anul următor.

Declarația se adresează Comisiei, specificând tipurile de hidrofluorocarburi și cantitățile estimate a fi introduse pe piață.

Comisia publică o înștiințare privind termenul limită pentru depunerea acestor declarații. Înainte de a depune o declarație în conformitate cu alineatele (2) și (3), întreprinderile se înregistrează în registrul prevăzut la articolul 15.

3.           Până la 31 octombrie 2017 și ulterior din trei în trei ani, Comisia recalculează valorile de referință pentru producătorii și importatorii menționați la alineatele (1) și (2) pe baza mediei cantităților anuale de hidrofluorocarburi produse sau importate după 1 ianuarie 2015, raportate în conformitate cu articolul 17. Aceasta stabilește aceste valori de referință prin intermediul actelor de punere în aplicare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21.

4.           Producătorii și importatorii pentru care au fost determinate valorile de referință pot declara cantități suplimentare pe care le anticipează, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2).

5.           Comisia atribuie fiecărui producător și importator cotele pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor pentru fiecare an începând cu anul 2015, aplicând mecanismul de alocare prevăzut în anexa VI.

6.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru a stabili mecanismul de recalculare a valorilor de referință în conformitate cu alineatul (3) și pentru a modifica sau completa mecanismul de alocare a cotelor prevăzut în anexa VI.

Articolul 15 Registrul de cote

1.           Se întocmește un registru electronic al cotelor de hidrofluorocarburi introduse pe piață. Comisia adoptă măsuri pentru a crea și a asigura funcționarea registrului electronic respectiv.

În registrul electronic se înregistrează la cerere

(a) producătorii și importatorii cărora li s-a alocat o cotă de introducere pe piață în conformitate cu articolul 14 alineatul (5);

(b) producătorii și importatorii cărora li s-a transferat o cotă în conformitate cu articolul 16;

(c) producătorii și importatorii care își declară intenția de a depune o declarație în conformitate cu articolul 14 alineatul (2).

2.           Comisia se asigură că producătorii și importatorii, precum și autoritățile competente ale statelor membre sunt informate prin intermediul registrului în cauză cu privire la cota alocată și cu privire la orice modificare adusă acesteia pe parcursul perioadei de alocare.

Articolul 16 Transferul de cote

Orice producător sau importator pentru care s-a stabilit o valoare de referință în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) sau (3) și căruia i-a fost alocată o cotă în conformitate cu articolul 14 alineatul (5), poate transfera cota respectivă de cantități, integral sau parțial, unei alte întreprinderi din Uniune care este înregistrată în registrul menționat la articolul 15 alineatul (1). Orice transfer de acest gen se notifică în prealabil Comisiei.

Capitolul V

Raportare

Articolul 17 Raportarea producției, importului, exportului și distrugerii

1.           Până la 31 martie 2014 și în fiecare an după aceea, fiecare producător, importator și exportator care a produs, importat sau exportat una sau mai multe tone sau 1 000 de tone de echivalent CO2 de gaze fluorurate cu efect de seră și de gaze enumerate în anexa II în cursul anului calendaristic precedent raportează Comisiei datele specificate în anexa VII pentru fiecare dintre aceste substanțe pentru respectivul an calendaristic.

2.           Până la 31 martie 2014 și în fiecare an după aceea, fiecare întreprindere care a distrus una sau mai multe tone sau 1 000 de tone de echivalent CO2 de gaze fluorurate cu efect de seră și de gaze enumerate în anexa II în cursul anului calendaristic precedent raportează Comisiei datele specificate în anexa VII pentru fiecare dintre aceste substanțe pentru respectivul an calendaristic.

3.           Până la 31 martie 2014 și în fiecare an după aceea, fiecare întreprindere care a introdus pe piață, în produse sau echipamente, mai mult de 10 000 de tone de echivalent CO2 de gaze fluorurate cu efect de seră și de gaze enumerate în anexa II conținute în cursul anului calendaristic precedent raportează Comisiei datele specificate în anexa VII pentru fiecare dintre aceste substanțe pentru respectivul an calendaristic.

4.           Fiecare întreprindere care trebuie să raporteze, în temeiul alineatului (1) și (3), date cu privire la introducerea pe piață a mai mult de 10 000 de tone de echivalent CO2 de hidrofluorocarburi în cursul anului calendaristic precedent, se asigură, înainte de prezentarea raportului, că acuratețea datelor este verificată de un auditor independent, acreditat în conformitate cu Directiva 2003/87/CE[45] sau acreditat să verifice situații financiare în conformitate cu legislația statului membru în cauză.

Întreprinderea păstrează raportul de verificare pentru o perioadă de cel puțin cinci ani. La cerere, raportul de verificare este pus la dispoziția autorității competente și a Comisiei.

5.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru modificarea pragurilor aferente obligațiilor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) după caz, astfel încât să reflecte evoluția pieței, cu scopul de a evita situațiile în care cantități substanțiale de gaze fluorurate cu efect de seră produse, importate sau exportate nu sunt monitorizate sau cu scopul de a reduce sarcinile administrative pentru cazurile în care cantitățile raportate sunt nesemnificative.

6.           Comisia poate stabili, prin intermediul actelor de punere în aplicare, formatul și mijloacele de prezentare a rapoartelor menționate la prezentul articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21.

7.           Comisia ia măsurile adecvate pentru a proteja confidențialitatea informațiilor astfel primite în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 18 Colectarea datelor privind emisiile

1.           Statele membre colectează date privind emisiile de gaze fluorurate cu efect de seră.

În acest scop, ele instituie unul dintre următoarele sisteme, după caz:

(a)     un sistem prin care o bază de date este păstrată la nivel național pentru colectarea datelor înregistrate în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);

(b)     un sistem în cadrul căruia se efectuează anchete privind emisiile provenite de la un eșantion reprezentativ de operatori care fac obiectul dispozițiilor de la articolul 5 alineatul (1), iar rezultatele sunt extrapolate în urma acestor anchete.

2.           La cerere, datele colectate în conformitate cu alineatul (1) sunt puse la dispoziția Comisiei. Comisia poate comunica aceste date și celorlalte state membre.

3.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru a stabili cerințele privind sistemele de colectare a datelor menționate la prezentul articol alineatul (1) al doilea paragraf și pentru a prevedea dacă, pentru anumite sectoare, trebuie instituit un sistem în conformitate cu prezentul articol alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) sau litera (b).

Capitolul VI

dispoziții finale

Articolul 19 Reexaminarea

1.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru modificarea anexei I cu scopul de a include în listă substanțele cu un potențial de încălzire globală important care sunt utilizate ca înlocuitor pentru substanțele deja enumerate în anexa respectivă și care sunt exportate, importate, produse sau introduse pe piață în cantități semnificative.

2.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru actualizarea anexelor I, II și IV pentru a reflecta noile descoperiri științifice, în special în ceea ce privește potențialul de încălzire globală al substanțelor enumerate.

3.           Pe baza informațiilor privind introducerea pe piață, raportate în conformitate cu articolul 17 și privind emisiile de gaze fluorurate cu efect de seră, puse la dispoziție în conformitate cu articolul 18 alineatul (2), Comisia monitorizează aplicarea și efectele prezentului regulament.

La cel târziu 31 decembrie 2020, Comisia publică un raport privind disponibilitatea hidrofluorocarburilor pe piața Uniunii, în special pentru utilizările medicale.

La cel târziu 31 decembrie 2024, Comisia publică un raport complet privind efectele prezentului regulament, incluzând previziuni privind cererea de hidrofluorocarburi după 2030.

Articolul 20 Exercitarea delegării

1.           Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol.

2.           Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 3 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2), articolul 8 alineatul (7), articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (7), articolul 13 alineatul (5), articolul 14 alineatul (6), articolul 17 alineatul (5), articolul 18 alineatul (3) și articolul 19 alineatele (1) și (2) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată începând din [zz/ll/aaaa] [a se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament].

3.           Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 3 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2), articolul 8 alineatul (7), articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (7), articolul 13 alineatul (5), articolul 14 alineatul (6), articolul 17 alineatul (5), articolul 18 alineatul (3) și articolul 19 alineatele (1) și (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.           De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5.           Actul delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (4), articolului 7 alineatul (2), articolului 8 alineatul (7), articolului 9 alineatul (3), articolului 10 alineatul (7), articolului 13 alineatul (5), articolului 14 alineatul (6), articolului 17 alineatul (5), articolului 18 alineatul (3) și articolului 19 alineatele (1) și (2) intră în vigoare numai în cazul în care Parlamentul European sau Consiliul nu a exprimat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 21 Procedura Comitetului

1.           Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet instituit în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.           Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul (5) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 22 Sancțiuni

1.           Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre informează Comisia cu privire la aceste dispoziții cel târziu până la [zz/ll/aaaa] [data aplicării] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

2.           Pe lângă sancțiunile menționate la alineatul (1), întreprinderile care și-au depășit cota de hidrofluorocarburi introduse pe piață, alocată în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau transferată în conformitate cu articolul 16, pot să beneficieze doar de o cotă redusă alocată pentru perioada de alocare de după depistarea depășirii.

Valoarea reducerii se calculează ca 200% din cantitatea cu care a fost depășită cota. În cazul în care valoarea reducerii este mai mare decât cantitatea care urmează să fie alocată în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) drept cotă pentru perioada de alocare de după depistarea depășirii, nu se mai alocă nicio cotă pentru această perioadă de alocare, iar cota pentru următoarele perioade de alocare se reduce până la scăderea întregii cantități.

Articolul 23 Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 842/2006 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.

Articolul 24 Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

ANEXA I

Gazele fluorurate cu efect de seră menționate la articolul 1 punctul (1)

 Substanță || Potențial de încălzire globală[46]

Denumire industrială || Denumire chimică (Denumire comună) || Formulă chimică

Secțiunea 1:      Hidrofluorocarburi (HFC)

HFC-23 || trifluormetan (fluoroform) || CHF3 || 14800

HFC-32 || difluormetan || CH2F2 || 675

HFC-41 || fluorometan (florură de metil) || CH3F || 92

HFC-125 || pentafluoretan || CHF2CF3 || 3 500

HFC-134 || 1,1,2,2-tetrafluoretan || CHF2CHF2 || 1 100

HFC-134a || 1,1,1,2-tetrafluoretan || CH2FCF3 || 1 430

HFC-143 || 1,1,2-trifluoretan || CH2FCHF2 || 353

HFC-143a || 1,1,1-trifluoretan || CH3CF3 || 4 470

HFC-152 || 1,2-difluoretan || CH2FCH2F || 53

HFC-152a || 1,2-difluoretan || CH3CHF2 || 124

HFC-161 || fluoretan (florură de etil) || CH3CH2F || 12

HFC-227ea || 1,1,1,2,3,3,3-heptafluorpropan || CF3CHFCF3 || 3 220

HFC-236cb || 1,1,1,2,2,3-hexafluorpropan || CH2FCF2CF3 || 1 340

HFC-236ea || 1,1,1,2,3,3-hexafluorpropan || CHF2CHFCF3 || 1 370

HFC-236fa || 1,1,1,3,3,3-hexafluorpropan || CF3CH2CF3 || 9 810

HFC-245ca || 1,1,2,2,3-pentafluorpropan || CH2FCF2CHF2 || 693

HFC-245fa || 1,1,1,3,3-pentafluorpropan || CHF2CH2CF3 || 1030

HFC-365 mfc || 1,1,1,3,3-pentafluorbutan || CF3CH2CF2CH3 || 794

HFC-43-10 mee || 1,1,1,2,2,3,4,5,5,5-decafluorpentan || CF3CHFCHFCF2CF3 || 1 640

Secțiunea 2:      Perfluorocarburi (PFC)

 PFC-14 || perfluorometan (tetraflorură de carbon) || CF4 || 7 390

 PFC-116 || hexafluoretan (perfluoroetan) || C2F6 || 12 200

 PFC-218 || octafluoropropan (perfluoropropan) || C3F8 || 8 830

 PFC-3-1-10 (R-31-10) || decafluorobutan (perfluorobutan) || C4F10 || 8 860

 PFC-4-1-12 (R-41-12) || dodecafluoropentan (perfluoropentan) || C5F12 || 9 160

 PFC-5-1-14 (R-51-14) || tetradecafluorohexan (perfluorohexan) || C6F14 || 9 300

 PFC-c-318 || octafluorociclobutan              (perfluorociclobutan) || c-C4F8 || 10 300

Secțiunea 3:      Alți compuși perfluorurați

|| hexafluorură de sulf || SF6 || 22 800

ANEXA II

Alte gaze fluorurate supuse obligației de raportare în conformitate cu articolul 17

Substanță || Potențial de încălzire globală[47]

Denumire comună/denumire industrială || Formulă chimică

Secțiunea 1:      Hidrofluorocarburi nesaturate

HFC-1234yf || CF3CF=CH2 || 4 Fn [48]

HFC-1234ze || trans — CHF=CHCF3 || 7 Fn 48

Secțiunea 2:      Eteri fluorurați

HFE-125 || CHF2OCF3 || 14 900

HFE-134 || CHF2OCHF2 || 6 320

HFE-143a || CH3OCF3 || 756

HCFE-235da2 || CHF2OCHClCF3 || 350

HFE-245cb2 || CH3OCF2CF3 || 708

HFE-245fa2 || CHF2OCH2CF3 || 659

HFE-254cb2 || CH3OCF2CHF2 || 359

HFE-347 mcc3 || CH3OCF2CF2CF3 || 575

HFE-347pcf2 || CHF2CF2OCH2CF3 || 580

HFE-356pcc3 || CH3OCF2CF2CHF2 || 110

HFE-449sl (HFE-7100) || C4F9OCH3 || 297

HFE-569sf2 (HFE-7200) || C4F9OC2:5 || 59

HFE-43-10pccc124 (H-Galden 1040x) || CHF2OCF2OC2F4OCHF2 || 1 870

HFE-236ca12 (HG-10) || CHF2OCF2OCHF2 || 2 800

HFE-338pcc13 (HG-01) || CHF2OCF2CF2OCHF2 || 1 500

|| (CF3)2CFOCH3 || 343

|| CF3CF2CH2OH || 42

|| (CF3)2CHOH || 195

HFE-227ea || CF3CHFOCF3 || 1 540

HFE-236ea2 || CHF2OCHFCF3 || 989

HFE-236fa || CF3CH2OCF3 || 487

HFE-245fa1 || CHF2CH2OCF3 || 286

HFE 263fb2 || CF3CH2OCH3 || 11

HFE-329 mcc2 || CHF2CF2OCF2CF3 || 919

HFE-338 mcf2 || CF3CH2OCF2CF3 || 552

HFE-347 mcf2 || CHF2CH2OCF2CF3 || 374

HFE-356 mec3 || CH3OCF2CHFCF3 || 101

HFE-356pcf2 || CHF2CH2OCF2CHF2 || 265

HFE-356pcf3 || CHF2OCH2CF2CHF2 || 502

HFE 365 mcf3 || CF3CF2CH2OCH3 || 11

HFE-374pc2 || CHF2CF2OCH2CH3 || 557

|| - (CF2)4CH (OH) - || 73

|| (CF3)2CHOCHF2 || 380

|| (CF3)2CHOCH3 || 27

Secțiunea 3:      Alți compuși perfluorurați

PFPMIE || CF3OCF(CF3)CF2OCF2OCF3 || 10 300

trifluorură de azot || NF3 || 17 200

pentaflorură de sulf-trifluorometil || SF5CF3 || 17 700

perfluorociclopropan || c-C3F6 || 17 340 Fn [49]

ANEXA III

Interdicții referitoare la introducerea pe piață prevăzute la articolul 9 alineatul (1)

Produse și echipamente Dacă este necesar, potențialul de încălzire globală (GWP) al amestecurilor care conțin gaze fluorurate cu efect de seră se calculează în conformitate cu anexa IV, conform dispozițiilor de la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf. || Data interdicției

1.      Containere de unică folosință pentru gaze fluorurate cu efect de seră utilizate pentru a asigura service-ul, a întreține sau umple echipamentele de refrigerare, de climatizare sau pentru pompele de căldură, sistemele de protecție împotriva incendiilor sau întrerupătoare sau pentru folosire ca solvenți || 4 iulie 2007

2.      Sisteme deschise de evaporare directă care conțin HFC și PFC ca agenți frigorifici || 4 iulie 2007

3.      Sisteme de protecție împotriva incendiilor și extinctoare || care conțin PFC || 4 iulie 2007

care conțin HFC-23 || 1 ianuarie 2015

4.      Ferestre pentru uz casnic care conțin gaze fluorurate cu efect de seră || 4 iulie 2007

5.      Alte ferestre care conțin gaze fluorurate cu efect de seră || 4 iulie 2008

6.      Încălțăminte care conține gaze fluorurate cu efect de seră || 4 iulie 2006

7.      Pneuri care conțin gaze fluorurate cu efect de seră || 4 iulie 2007

8.      Spume unicomponente, cu excepția cazului în care sunt necesare pentru a respecta standardele naționale de securitate, care conțin gaze fluorurate cu efect de seră cu potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult || 4 iulie 2008

9.      Generatoare de aerosoli comercializate și destinate vânzării către publicul larg pentru scopuri de divertisment și de decorare, enumerate la punctual 40 din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006[50] și claxoane de semnalizare care conțin HFC cu un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult || 4 iulie 2009

10.    Frigidere și congelatoare de uz casnic cu HFC având un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult || 1 ianuarie 2015

11.    Frigidere și congelatoare pentru depozitarea, prezentarea sau distribuția de produse în cadrul serviciilor de vânzare cu amănuntul sau de alimentație („de uz comercial”) - sisteme închise ermetic || care conțin HFC cu potențial de încălzire globală de 2500 sau mai mult || 1 ianuarie 2017

care conțin HFC cu potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult || 1 ianuarie 2020

12.    Aparate de climatizare mobile de interior (echipamente închise ermetic care pot fi mutate dintr-o cameră în alta de către utilizatorul final) care conțin HFC având un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult || 1 ianuarie 2020

ANEXA IV

Metoda de calcul al potențialului de încălzire globală al unui amestec menționat la articolul 9 alineatul (1) și la articolul 11 alineatul (3)

Potențialul total de încălzire globală (GWP) al unui amestec care conține gaze fluorurate cu efect de seră este calculat ca medie ponderată, derivată din suma fracțiilor de masă ale fiecărei substanțe multiplicată cu potențialul de încălzire globală al acestora, cu excepția cazului în care se prevede altfel, incluzând substanțele care nu sunt gaze fluorurate cu efect de seră.

Σ (Substanța X % x GWP) + (Substanța Y % x GWP) + … (Substanța N % x GWP),

unde % este factor de ponderare cu o toleranță de greutate de +/– 1 %.

De exemplu: aplicând formula la un amestec de gaze constând din 60% dimetil eter, 10% HFC-152a și 30% izobutan:

Σ (60 % x 1) + (10 % x 125) + (30 % x 4)

→ GWP total = 14,3

Potențialul de încălzire globală al următoarelor substanțe nefluorurate este utilizat pentru a calcula potențialul de încălzire globală al amestecurilor. Pentru alte substanțe care nu sunt enumerate în prezenta anexă se aplică o valoare 0 standard.

Substanță || Potențial de încălzire globală[51]

Denumire comună || Denumire industrială || Formula chimică

Metan || || CH4 || 25

Protoxid de azot || || N2O || 298

Eter dimetilic || || CH3OCH3 || 1

Clorură de metilen || || CH2Cl2 || 9

Clorometan || || CH3Cl || 13

Cloroform || || CHCl3 || 31

Etan || R-170 || CH3CH3 || 6

Propan || R-290 || CH3CH2CH3 || 3

Butan || R-600 || CH3CH2CH2CH3 || 4

Izobutan || R-600a || CH(CH3)2CH3 || 3

Pentan || R-601 || CH3CH2CH2CH2CH3 || 20

Izopentan || R-601a || (CH3)2CHCH2CH3 || 4

Dietil eter (eter etilic) || R-610 || CH3CH2OCH2CH3 || 4

Formiat de metil || R-611 || HCOOCH3 || 25

Hidrogen || R-702 || H2 || 6

Amoniac || R-717 || NH3 || 0

Etilenă || R-1150 || C2H5 || 4

Propilenă || R-1270 || C3H6 || 2

ANEXA V

Calcularea cantității maxime, a valorilor de referință și a cotelor pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor

Cantitatea maximă prevăzută la articolul 13 alineatul (1) se calculează prin aplicarea următoarelor procentaje la media anuală a cantității totale produse și importate în Uniune în perioada 2008 - 2011:

Ani ||

2015 || 100 %

2016–17 || 93 %

2018–20 || 63 %

2021–23 || 45 %

2024–26 || 31 %

2027–29 || 24 %

2030 || 21 %

Cantitatea maximă, valorile de referință și cotele pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor, menționate la articolele 13 și 14 se calculează drept cantități cumulate ale tuturor tipurilor de hidrofluorocarburi, exprimate în tone de echivalent CO2.

Calcularea valorilor de referință și a cotelor pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor, menționate la articolele 13 și 14 se bazează pe cantitățile de hidrofluorocarburi pe care producătorii și importatorii le-au introdus pe piață în Uniune în timpul unei perioade de alocare.

Cantitățile transferate unei întreprinderi pentru a fi exportate în aceeași perioadă de alocare nu sunt luate în considerare la calcularea unei cote sau la evaluarea conformității cu articolul 13 alineatul (2), cu condiția ca exportul să aibă loc în timpul aceleiași perioade și ca exportatorul să îl raporteze în conformitate cu articolul 17 alineatul (1). Tranzacția trebuie să fie verificată în conformitate cu articolul 17 alineatul (4), indiferent de cantitățile implicate.

ANEXA VI

Mecanismul de alocare menționat la articolul 14

1.           Stabilirea cantității de alocat întreprinderilor pentru care s-a stabilit o valoare de referință în conformitate cu articolul 14 alineatele (1) și (3)

Fiecare întreprindere pentru care s-a stabilit o valoare de referință primește o cotă ce corespunde unei proporții de 95% din valoarea de referință înmulțită cu procentajul indicat în anexa V pentru anul respectiv.

2.           Stabilirea cantității de alocat întreprinderilor care au depus o declarație în conformitate cu articolul 14 alineatul (2)

Suma cotelor alocate în conformitate cu punctul 1 se scade din cantitatea maximă aferentă unui anumit an stabilită în anexa V pentru a determina cantitatea care trebuie alocată întreprinderilor pentru care nu s-a stabilit o valoare de referință și care au depus o declarație în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) (cantitatea care urmează să fie alocată în etapa 1 din calcul).

2.1.        Etapa 1 a calculului

Fiecare întreprindere nouă primește o alocare corespunzătoare cantității solicitate în declarația sa, însă nu mai mare decât o cotă proporțională din cantitatea alocată în etapa 1.

Cota proporțională se calculează împărțind 100 la numărul de întreprinderi care au depus o declarație. Suma cotelor alocate în etapa 1 se scade din cantitatea care trebuie alocată în etapa 1 pentru a determina cantitatea care urmează să fie alocată în etapa 2.

2.2.        Etapa 2 a calculului

Fiecare întreprindere care nu a obținut 100% din cantitatea solicitată în declarația sa în etapa 1 primește o alocare suplimentară ce corespunde diferenței dintre cantitatea solicitată și cantitatea obținută în etapa 1. Cu toate acestea, aceasta nu trebuie să depășească cota proporțională din cantitatea care urmează să fie alocată în etapa 2.

Cota proporțională se calculează împărțind 100 la numărul de întreprinderi eligibile pentru o alocare în etapa 2. Suma cotelor alocate în etapa 2 se scade din cantitatea care trebuie alocată în etapa 2 pentru a determina cantitatea care urmează să fie alocată în etapa 3.

2.3.        Etapa 3 a calculului

Etapa 2 se repetă până când cantitatea rămasă care trebuie alocată în etapa următoare este mai mică de 1 000 de tone de echivalent CO2.

3.           Stabilirea cantității de alocat întreprinderilor care au depus o declarație în conformitate cu articolul 13 alineatul (4)

Suma cotelor alocate în conformitate cu punctele 1 și 2 se scade din cantitatea maximă pentru un anumit an stabilită în anexa V pentru a determina cantitatea care trebuie alocată întreprinderilor cărora a fost stabilită o valoare de referință și care au depus o declarație în temeiul articolului 14 alineatul (4).

Se aplică mecanismul de alocare prevăzute la punctele 2.1 și 2.2.

ANEXA VII

Datele care trebuie raportate în conformitate cu articolul 17

1.           Fiecare producător menționat la articolul 17 alineatul (1) raportează date cu privire la:

(a) producția totală a fiecărei substanțe în Uniune, identificând principalele categorii de aplicații în care este utilizată substanța;

(b) cantitățile din fiecare substanță pe care a introdus-o pe piață în Uniune;

(c) cantitățile reciclate, regenerate sau distruse din fiecare substanță;

(d) stocurile deținute la începutul și la sfârșitul perioadei de raportare.

2.           Fiecare importator menționat la articolul 17 alineatul (1) raportează date cu privire la:

(a) cantitatea importată în Uniune din fiecare substanță, identificând principalele categorii de aplicații în care este utilizată substanța;

(b) cantitățile reciclate, regenerate sau distruse din fiecare substanță;

3.           Fiecare exportator menționat la articolul 17 alineatul (1) raportează date cu privire la:

(a) cantitățile exportate din UE din fiecare substanță, în alt scop decât pentru reciclare, regenerare sau distrugere;

(b) cantitățile din fiecare substanță pe care le-a exportat cu scopul de a fi reciclate, regenerate și, respectiv, distruse.

4.           Fiecare producător menționat la articolul 17 alineatul (2) raportează date cu privire la:

(a) cantitățile distruse din fiecare substanță, inclusiv cantitățile conținute în produse sau echipamente;

(b) stocurile din fiecare substanță care așteaptă să fie distruse, inclusiv cantitățile conținute în produse sau echipamente;

(c) tehnologia utilizată pentru distrugere.

5.           Fiecare producător menționat la articolul 17 alineatul (3) raportează date cu privire la:

(a) categoriile de produse sau echipamente;

(b) numărul de unități;

(c) cantitățile din fiecare substanță conținute în produse sau echipamente.

ANEXA VIII

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 842/2006 || Prezentul regulament

Articolul 1 || -

Articolul 2 || Articolul 1

Articolul 3 alineatul (1) || Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf || Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf || Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (2) al treilea paragraf || Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (3) || Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (4) || Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (5) || Articolul 3 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (6) || Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (7) || Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 4 alineatul (1) || Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (2) || Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (3) || Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (4) || Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 5 alineatul (1) || Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 5 alineatul (2) prima teză || Articolul 8 alineatele (1) și (4)

Articolul 5 alineatul (2) a doua teză || Articolul 8 alineatul (6) prima teză

Articolul 5 alineatul (2) a treia teză || Articolul 8 alineatul (6) a doua teză

Articolul 5 alineatul (3) || Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 5 alineatul (4) || Articolul 2 alineatul (4) litera (d)

Articolul 5 alineatul (5) || Articolul 8 alineatul (8)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf || Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (1) || Articolul 17 alineatul (1) și anexa VII

Articolul 6 alineatul (2) || Articolul 17 alineatul (5)

Articolul 6 alineatul (3) || Articolul 17 alineatul (6)

Articolul 6 alineatul (4) || Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (1)         primul paragraf, prima      teză || Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (1)         al doilea paragraf,  a doua și a treia teză || Articolul 10 alineatele (2) și (3)

Articolul 7 alineatul (2) || Articolul 10 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (3) prima teză || Articolul 10 alineatul (6)

Articolul 7 alineatul (3) a doua teză || Articolul 10 alineatul (7)

Articolul 8 alineatul (1) || Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2) || Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (1) || Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (2) || -

Articolul 9 alineatul (3) || -

Articolul 10 || Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 11 || -

Articolul 12 || Articolul 21

Articolul 13 alineatul (1) || Articolul 22 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 13 alineatul (2) || Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 14 || -

Articolul 15 || Articolul 24

Anexa I, Partea 1 || Anexa I

Anexa I, Partea 2 || Anexa IV

Anexa II || Anexa III

[1]               Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), contribuția grupului de lucru III la cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, 2007. www.ipcc.ch/publications_and_data/ar4/wg3/en/contents.html.

[2]               „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”, COM (2011)112.

                http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52011DC0112:RO:NOT

[3]               Raport al Comisiei privind caracterul adecvat, aplicarea și efectele Regulamentului privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră [Regulamentul (CE) nr. 842/2006], COM(2011)581 final.

[4]               Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră, JO L 161, 14.6.2006, p. 1.

[5]               Schwarz et al., 2011, „Studiu pregătitor pentru o revizuire a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră”, Öko-Recherche et al.

[6]               În perspectivă, reducerile de emisii de gaze fluorurate anuale rentabile și posibile până în 2030 corespund în mare cu valorile pe care industriile vizate de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), trebuie să le reducă în prezent într-o perioadă de doi ani.

[7]               „Cum să aducem mai repede pe piață agenții frigorifici naturali”, Raport de sinteză al ATMOsphere 2010, Atelier internațional pe tema agenților frigorifici naturali.

[8]               Concluziile Consiliului din 10 octombrie 2011 privind pregătirile pentru cea de-a 17-a sesiune a Conferinței părților (COP 17) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) și cea de-a șaptea sesiune a reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto din Durban.

[9]               http://www.uncsd2012.org/thefuturewewant.html.

[10]             http://www.unep.org/CCAC/.

[11]             Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la o abordare globală privind emisiile antropice cu efecte asupra climei, altele decât cele de CO2, P7_TA-PROV(2011)0384 și Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2012 O economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 – Rezoluția Parlamentului European referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050, P7_TA-PROV (2012) 0086.

[12]             Regulamentul (CE) nr. 1493/2007 al Comisiei din 17 decembrie 2007, JO L 332, 18.12.2007, p. 7.

[13]             Regulamentul (CE) nr. 1494/2007 al Comisiei din 17 decembrie 2007, JO L 332, 18.12.2007, p. 25.

[14]             Regulamentul (CE) nr. 1516/2007 al Comisiei din 19 decembrie 2007, JO L 335, 20.12.2007, p. 10.

[15]             Regulamentul (CE) nr. 1497/2007 al Comisiei din 18 decembrie 2007, JO L 333, 19.12.2007, p. 4.

[16]             Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008, JO L 92, 3.4.2008, p. 3.

[17]             Regulamentul (CE) nr. 304/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008, JO L 92, 3.4.2008, p. 12.

[18]             Regulamentul (CE) nr. 305/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008, JO L 92, 3.4.2008, p. 17.

[19]             Regulamentul (CE) nr. 306/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008, JO L 92, 3.4.2008, p. 21.

[20]             Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008, JO L 92, 3.4.2008, p. 25.

[21]             Regulamentul (CE) nr. 308/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008, JO L 92, 3.4.2008, p. 28.

[22]             http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/sustainable-growth/index_ro.htm.

[23]             http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/small-business-act/index_en.htm.

[24]             http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sustainable-business/ecodesign/index_en.htm.

[25]             http://ec.europa.eu/energy/efficiency/index_en.htm.

[26]             SKM Enviros, 2012, „Evaluare extinsă a opțiunilor strategice pentru gestionarea și distrugerea băncilor de substanțe care epuizează stratul de ozon și de gaze fluorurate din UE”. http://ec.europa.eu/clima/policies/ozone/research/docs/ods_f-gas_destruction_report_2012_en.pdf.

[27]             Becken et al., 2010. „Evitarea gazelor fluorurate cu efect de seră — Perspective pentru eliminarea lor treptată”, Umweltbundesamt, Dessau, Germania. http://www.umweltbundesamt.de/uba-info-medien-e/3977.html.

[28]             Comitetul de evaluare economică și tehnologică (TEAP) din cadrul UNEP, Nairobi, 2009. „Analiza alternativelor la HCFC și HFC și actualizarea datelor din raportul suplimentar al TEAP din 2005”, Protocolul de la Montreal, Raportul UNEP, Comitetul de evaluare tehnologică și economică.

                http://ozone.unep.org/teap/Reports/TEAP_Reports/teap-may-2009-decisionXX-8-task-force-report.pdf.

[29]             Clodic et al., 2011, „Stocurile agenților frigorifici din 1990 până în 2010 pentru Europa – Previziuni privind băncile și emisiile din 2006 până în 2030 pentru Uniunea Europeană”, Armines/ERIE.

                http://www.epeeglobal.org/refrigerants/F-Gas-review/.

[30]             Scrisoarea adresată de Rețeaua europeană a directorilor agențiilor de protecție a mediului comisarilor Potočnik, Hedegaard, Tajani și Oettinger, la 15 mai 2012.

[31]             Se estimează că, în 2030, aproape 20% din cantitățile de hidrofluorocarburi introduse pe piață vor fi în interiorul echipamentelor importate. Dacă echipamentele importate nu ar trebuit să se supună acelorași restricții în materie de gaze fluorurate ca echipamentele produse în UE, cel mai probabil că ponderea de echipamente importate și, prin urmare, de oferte necontrolate de gaze fluorurate ar fi chiar mai ridicată.

[32]             De asemenea, umplerea echipamentelor cu HFC la instalarea la fața locului ar înlătura preocupările exprimate de sectorul serviciilor (în special de IMM-uri) potrivit cărora, în prezent, noile echipamente sunt adesea instalate incorect, fără a apela la experți certificați, așa cum se prevede în Regulamentul privind gazele fluorurate. Acest lucru conduce la emisii suplimentare. AREA, 2010, „Document de poziție: Reexaminarea Regulamentului (CE) nr. 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră – Instalații de climatizare preîncărcate nemonobloc”. www.area-eur.be.

[33]             „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”, COM (2011)112 final.              

[34]             JO C , , p. .

[35]             JO C , , p. .

[36]             Decizia Consiliului din 15 decembrie 1993 privind încheierea Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (JO L 33, 7.2.1994, p. 11).

[37]             Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), „Contribuția grupului de lucru III la cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, 2007”, Atenuarea efectelor schimbărilor climatice, Capitolul 13.3.3.

[38]             „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”, COM (2011)112 final.

[39]             Raport al Comisiei privind caracterul adecvat, aplicarea și efectele regulamentului privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră [Regulamentul (CE) nr. 842/2006], COM(2011)581 final.

[40]             Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră, JO L 161, 14.6.2006, p. 1.

[41]             Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

[42]             JO L 286, 31.10.2009, p. 1.

[43]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[44]             Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

[45]             Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

[46]             Pe baza celui de-al patrulea raport de evaluare adoptat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, cu excepția cazului în care se prevede altceva.

[47]             Pe baza celui de-al patrulea raport de evaluare adoptat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, cu excepția cazului în care se prevede altceva.

[48]             GWP în conformitate cu Raportul de evaluare din 2010 al Comitetul de evaluare științifică al Protocolului de la Montreal, tabelele 1-11, invocând două referințe științifice supuse unei evaluări inter pares.

                http://ozone.unep.org/Assessment_Panels/SAP/Scientific_Assessment_2010/index.shtml.

[49]             Valoarea minimă potrivit Cererii UNFCCC de acțiuni viitoare.

[50]             Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

[51]             Pe baza celui de-al patrulea raport de evaluare adoptat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, cu excepția cazului în care se prevede altceva.