3.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 353/47

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8, articolul 153 alineatul (1) punctul (i) și articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173) și documentul însoțitor privind exploatarea potențialului ocupării forței de muncă în sectorul serviciilor destinate persoanelor și gospodăriilor (SWD(2012)0095),

—

având în vedere Propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011 (1),

—

având în vedere raportul Comisiei din 2011 intitulat „Progrese privind egalitatea dintre femei și bărbați în 2010” SEC(2011)0193,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați – 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre – Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 privind „Flexicuritatea în perioade de criză”,

—

având în vedere Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (2),

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare) (3),

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (4),

—

având în vedere Raportul din 2008 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Working in Europe: Gender differences” („Munca în Europa: diferențe de gen”),

—

având în vedere Raportul din 2007 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Working conditions in the European Union: The gender perspective” („Condițiile de muncă din Uniunea Europeană: perspectiva de gen”),

—

având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011 (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 referitoare la femeile cu locuri de muncă precare (7),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0246/2012),

A.

întrucât în multe țări sectorul terțiar a devenit predominant în cadrul economiei, în sensul că sectorul serviciilor asigură în prezent majoritatea locurilor de muncă și are cea mai mare contribuție la PIB-ul țărilor respective, reprezentând peste 70 % din activitatea economică a Uniunii Europene și un procentaj similar și în creștere din totalul locurilor de muncă și întrucât în UE, în anul 2010 locurile de muncă din sectorul serviciilor au reprezentat, în medie, aproximativ 70 % din totalul locurilor de muncă, în timp ce locurile de muncă din industrie au reprezentat 25,4 %, iar cele din agricultură 5,2 %;

B.

întrucât, în prezent, nouă din zece locuri de muncă sunt create în sectorul serviciilor și studiile arată că dezvoltarea viitoare a pieței unice a serviciilor ar putea să contribuie la creșterea semnificativă a locurilor de muncă – locuri de muncă de care UE are nevoie urgentă în această perioadă de criză;

C.

întrucât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este de 62,1 %, în comparație cu 75,1 % în cazul bărbaților, ceea ce înseamnă că obiectivul principal al Strategiei Europa 2020 de atingere a unui procent de ocupare a forței de muncă de 75 % până în 2020 poate fi îndeplinit numai dacă mai multe femei au acces pe piața muncii;

D.

întrucât cea mai mare parte a populației active feminine lucrează în sectorul serviciilor și întrucât în 2010 în UE acest procentaj s-a ridicat la 83,1 %, comparativ cu 58,1 % din populația activă masculină;

E.

întrucât femeile tind să fie reprezentate în mod disproporționat pe piața locurilor de muncă flexibile și cu normă redusă din cauza stereotipurilor de gen din societatea noastră care indică familia drept responsabilitatea principală a femeilor și întrucât, prin urmare, femeile sunt considerate mai potrivite decât bărbații pentru activități temporare, intermitente sau cu normă redusă și pentru lucrul la domiciliu; întrucât aranjamentele flexibile ale timpului de lucru, inclusiv munca la distanță, cu fracțiune de normă sau la domiciliu, sunt încă în mare măsură considerate drept un mod de organizare „feminin” a timpului de lucru;

F.

întrucât sectorul serviciilor oferă multe posibilități de contractele de muncă flexibile, precum cele cu orar flexibil, cu fracțiune de normă sau pe perioadă scurtă, care pot ajuta persoanele cu responsabilități de îngrijire, atât bărbați, cât și femei, să combine munca și activitățile de îngrijire, oferindu-le mai multe opțiuni; întrucât femeile recurg într-o mai mare măsură la munca flexibilă sau cu fracțiune de normă în scopul de a concilia obligațiile profesionale și familiale, chiar dacă există o diferență de remunerare în ceea ce privește tariful orar între lucrătorii cu fracțiune de normă și lucrătorii cu normă întreagă; și întrucât femeile au mai multe pauze în carieră și acumulează mai puține ore de muncă decât bărbații, fapt care le poate afecta dezvoltarea carierei și perspectivele de promovare socială, ceea ce duce, de asemenea, la o carieră mai puțin profitabilă;

G.

întrucât munca precară este o caracteristică persistentă a pieței muncii din Uniunea Europeană și întrucât femeile sunt mai afectate de această precaritate, sunt discriminate din punctul de vedere al remunerării și lucrează în mai mare măsură cu fracțiune de normă și, prin urmare, sunt plătite mai puțin decât bărbații, beneficiază de o protecție socială mai scăzută, eu o evoluție a carierei mai restricționată și au mai puține șanse de independență economică, factori care încurajează revenirea lor în sfera privată, antrenând o reducere ulterioară a împărțirii responsabilităților; întrucât femeile reprezintă o mare proporție a lucrătorilor nedeclarați, care sunt angajate în principal în activități casnice sau de îngrijire;

H.

întrucât, în cazul tuturor nivelurilor de formare, rata de angajare a bărbaților este mai ridicată decât cea a femeilor, deși femeile pot fi la fel de calificate sau mai calificate decât bărbații, dar competențele lor sunt adesea mai puțin bine văzute, iar cariera lor avansează mai încet;

I.

întrucât femeile reprezintă circa 60 % din absolvenții de studii universitare, dar reprezentarea lor în funcțiile de conducere cu putere de decizie din sectorul serviciilor este disproporționat de scăzută;

J.

întrucât locurile de muncă și funcțiile ocupate de femei în sectorul serviciilor sunt deseori de nivelul cel mai scăzut din punctul de vedere al calificărilor, al plății, al remunerației și al prestigiului, drept pentru care femeile se confruntă cu o nesiguranță mai mare a locurilor de muncă decât bărbații și sunt plătite mai puțin decât aceștia;

K.

întrucât contribuția femeilor la forța de muncă este de obicei subestimată de angajatori, deoarece este mai probabil ca ele să își întrerupă cariera pentru nașterea și creșterea copiilor;

L.

întrucât asigurarea unor oportunități mai bune pentru femei în viața profesională trebuie văzută ca un avantaj și ca o investiție pentru ansamblul societății, în special în contextul modificărilor și provocărilor demografice actuale din Europa;

M.

întrucât femeile se confruntă cu dificultăți mai mari în concilierea vieții profesionale cu cea de familie, deoarece responsabilitățile asociate cu viața de familie nu sunt întotdeauna împărțite în mod egal, iar îngrijirea membrilor de familie aflați în întreținere cade în principal în sarcina femeilor, și întrucât realizarea unui echilibru între viața profesională și cea de familie va contribui la creșterea semnificativă a ratei de ocupare în rândul femeilor și va facilita o mai bună compatibilitate a acestora cu locurile de muncă disponibile în sectorul serviciilor și în toate celelalte sectoare profesionale, stimulând astfel creșterea economică, ocuparea forței de muncă și inovarea; întrucât, în acest context, politicile publice care asigură servicii de îngrijire pentru copii și persoanele aflate în întreținere sunt un factor important în capacitatea femeilor și a bărbaților de a gestiona diferitele exigențe care decurg de la locul de muncă și din activitățile de îngrijire;

N.

întrucât rolurile tradiționale și stereotipurile în materie de gen continuă să aibă o influență puternică asupra împărțirii rolurilor între femei și bărbați acasă, la locul de muncă și în societate în general și tind să perpetueze status quo-ul obstacolelor moștenite din calea realizării egalității de gen și să limiteze opțiunile femeilor în materie de locuri de muncă și de dezvoltare personală în sectorul serviciilor, împiedicându-le să își valorifice la maximum potențialul ca persoane și ca actori economici;

O.

întrucât violența domestică, conjugală, economică și sexuală împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor omului care afectează toate categoriile sociale, culturale și economice;

P.

întrucât independența economică a femeilor este o condiție indispensabilă pentru ca ele să își poată controla traiectoria lor personală și profesională și pentru a beneficia de opțiuni reale;

Q.

întrucât există în continuare inegalități între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la noile tehnologii și la internet și utilizarea acestora, care conduc adesea la o diferență de competențe și chiar la „analfabetism digital”, un fenomen cunoscut sub numele de „decalajul digital dintre sexe”;

R.

întrucât diferența de remunerare dintre bărbați și femei pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de valoare egală este la unul dintre cele mai ridicate niveluri în sectorul serviciilor,

1.

subliniază că în sectorul serviciilor există o puternică segregare orizontală sau o diviziune a muncii pe bază de gen: aproximativ jumătate din forța de muncă feminină se regăsește în 10 dintre cele 130 de ocupații din Clasificarea internațională standard a ocupațiilor (ISCO) stabilită de Organizația Internațională a Muncii (OIM): vânzătoare și agente de promovare în magazine, menajere și alte ajutoare casnice, spălătorese și călcătorese, personal de îngrijire și personal asimilat acestuia, ocupații de birou, profesii intermediare în domeniul serviciilor administrative, personal în sectorul hotelier și de alimentație publică, secretare și operatoare de echipamente de birotică, administratoare/directoare ale unor întreprinderi mici, profesii intermediare în domeniul operațiunilor financiare și comerciale și infirmiere și moașe cu calificare medie;

2.

invită Comisia să combată această divizare în funcție de gen prin campanii de promovare a ocupațiilor menționate;

3.

subliniază importanța reducerii segregării ocupaționale pentru a elimina diferența de salarizare în funcție de gen, care este adesea mai mare pentru femeile angajate în locuri de muncă dominate de femei, decât pentru femeile cu aceleași calificări, dar angajate în alte sectoare;

4.

menționează că se observă o concentrare a ocupării forței de muncă feminine în sectorul public, în acesta lucrând 25 % populația activă feminină, față de 17 % din populația activă masculină; subliniază că, în acest sector, femeile sunt mai vulnerabile la pierderea locului de muncă din cauza reducerilor bugetare; atrage atenția asupra faptului că, pentru a realiza obiectivul de ocupare a forței de muncă în proporție de 75 % pentru femei și bărbați, stabilit în Strategia Europa 2020 (strategia UE de creștere economică), sunt necesare eforturi pentru a avea mai multe femei angajate atât în sectorul public, cât și în cel privat; menționează că într-un număr mare de state membre există mult mai mulți medici femei decât medici bărbați;

5.

solicită statelor membre să se asigure că sectorul public, caracterizat de criterii de recrutare și condiții de promovare transparente și clare, are o atitudine exemplară față de accesul egal la locurile de muncă în serviciul public și în special la funcțiile de conducere; subliniază nevoia de a introduce reguli transparente pentru selectarea și recrutarea angajaților în sectorul privat;

6.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri concrete pentru a aprofunda și mai mult piața serviciilor în vederea dezvoltării potențialului său semnificativ de ocupare a forței de muncă;

7.

subliniază importanța combaterii stereotipurilor și a discriminării în funcție de gen prin adoptarea unor politici active capabile să reducă dezavantajele reale care afectează femeile din sectorul serviciilor, care presupun existența unor locuri de muncă tipic masculine și, respectiv, feminine și faptul că acestea din urmă sunt asociate activităților realizate de femei în domeniul casnic și sunt considerate o prelungire a acestora (confecții și textile, învățământ, infirmerie, servicii de curățenie etc.); solicită ca serviciile de consiliere educațională și profesională să aibă un rol mai semnificativ în cadrul școlilor pentru a promova egalitatea dintre bărbați și femei în rândul tinerilor și pentru ca lupta împotriva stereotipurilor să orienteze tinerele femei spre calificări și profesii în care sunt subreprezentate; remarcă faptul că proporția de bărbați care aleg să devină profesori este considerabil mai mică decât cea a femeilor și evidențiază necesitatea unui număr mai mare de bărbați în cadrul acestei profesii;

8.

subliniază că, printre femeile angajate în sectorul serviciilor sunt mai multe femei care găsesc locuri de muncă în sectorul social, al îngrijirii și al telecomunicațiilor, care tind să necesite calificări mai reduse, să se bucure de un prestigiu social mai scăzut și să corespundă rolurilor tradiționale ale femeii în societate, în timp ce bărbații domină sectoarele cele mai prestigioase și mai lucrative: sectoarele financiar și bancar;

9.

observă că politicile și serviciile pentru persoanele în vârstă, persoanele aflate în întreținere și copii, inclusiv dispozițiile privind concediul de maternitate, concediul de paternitate și concediul pentru creșterea copilului sunt elemente absolut fundamentale pentru a realiza egalitatea de gen; remarcă, așadar, că femeile și bărbații ar trebui să aibă opțiunea de a se angaja în activități plătite și să aibă copii și o familie fără a fi privați de libertatea lor de a-și exercita pe deplin dreptul la un loc de muncă și la șanse egale;

10.

atrage atenția asupra faptului că locurile de muncă cu fracțiune de normă (19,2 % din totalul locurilor de muncă din UE în 2010) sunt în continuare ocupate în principal de femei; observă că în 2010, în UE, un procent de 31,9 % din populația activă feminină lucra cu fracțiune de normă, față de numai 8,7 % din populația masculină, ceea ce înseamnă că 78 % din locurile de muncă cu fracțiune de normă sunt ocupate de femei; indică faptul că, la nivelul întregii UE, 19 % dintre femei și 7 % dintre bărbați lucrează cu fracțiune de normă „redusă” (mai puțin de 20 de ore pe săptămână) și 3 % dintre bărbații cu vârste cuprinse între 35 și 49 de ani lucrează cu fracțiune de normă „redusă”, comparativ cu 18 % dintre femeile din aceeași grupă de vârstă; constată, de asemenea, că locurile de muncă cu fracțiune de normă se regăsesc cu precădere în anumite sectoare: mai mult de 38 % dintre lucrătorii cu fracțiune de normă [atât „redusă”, cât și „substanțială”(între 20 și 34 de ore pe săptămână)] se regăsesc în domeniul învățământului, al serviciilor sociale și de sănătate, al altor servicii și în sectorul comerțului cu amănuntul și cu ridicata;

11.

atrage atenția asupra prevalenței în creștere a programelor de lucru flexibile, prin munca la sfârșit de săptămână, programele de lucru neregulate și imprevizibile și prelungirea zilei de lucru, și asupra faptului că, deoarece exigența de flexibilitate îi vizează în cea mai mare măsură pe lucrătorii cu fracțiune de normă, care sunt în principal femei, acest lucru înseamnă că mai multe femei decât bărbați suferă modificări ale programului de lucru de la o săptămână la alta, ceea ce face și mai dificilă pentru femei concilierea vieții profesionale cu viața de familie, mai ales în cazul mamelor singure și al femeilor care îngrijesc membri ai familiei aflați în întreținere; evidențiază faptul că contractele de muncă trebuie să fie stabile și programul de lucru stabilit, dar să poată fi negociat la cererea angajatei pentru a concilia mai bine viața profesională, viața de familie și viața privată; subliniază faptul că programul de lucru flexibil ar trebui să fie alegerea lucrătoarei și să nu fie impus sau aplicat de angajator; respinge situațiile de flexibilitate și nesiguranță contractuală care nu permit formarea unei familii și stabilitate;

12.

reamintește că programul de lucru flexibil este specific multor locuri de muncă din acest sector; subliniază că, pe de o parte, o flexibilitate sporită a programului de lucru – cu condiția să fie voluntară și orientată asupra nevoilor reale ale lucrătoarelor, și ca acestea să dețină controlul asupra programului lor de lucru și a aranjamentelor privind munca cu fracțiune de normă, care trebuie să fie clare – crește șansele femeilor de a participa activ la sectorul serviciilor și sprijină concilierea vieții profesionale, a vieții de familie și a vieții private, dar că, pe de altă parte, flexibilitatea poate avea efecte negative asupra salariilor și pensiilor femeilor și consecințe negative în ceea ce privește condițiile lor de angajare, precum lipsa unor contracte oficiale, a securității sociale și a securității locului de muncă; observă că flexibilitatea poate avea ca rezultat și neasigurarea de către angajatori a unor condiții corespunzătoare de sănătate și securitate în muncă;

13.

evidențiază importanța „muncii la domiciliu”, care este o tendință în creștere; subliniază că mai mult de 90 % dintre întreprinderile din Germania și Suedia își împart săptămâna de lucru în moduri noi, evaluând personalul în funcție de numărul de ore anual, și nu săptămânal și permițând soților și soțiilor să împartă locurile de muncă;

14.

subliniază importanța asigurării unor condiții de muncă decente însoțite de drepturi legate de, printre altele, standardele de sănătate și de siguranță, accesibilitatea, perspectivele de carieră, perfecționarea profesională, securitatea socială durabilă și învățarea pe tot parcursul vieții;

15.

observă că, în anul 2010 în UE, proporția populației feminine active cu contract de muncă cu durată determinată a fost de 14,5 %, puțin mai mare decât proporția aferentă a populației masculine active, care a fost de 13 %;

16.

reamintește că în Uniunea Europeană femeile câștigă în medie cu 16,4 % mai puțin decât bărbații; declară că femeile nu primesc același salariu în cazul în care ocupă aceleași posturi ca bărbații sau posturi de valoare egală; observă că, în alte cazuri, nu ocupă aceleași posturi din cauza persistenței segregării profesionale verticale și orizontale și a incidenței sporite a posturilor cu fracțiune de normă; solicită, prin urmare, statelor membre, angajatorilor și mișcărilor sindicaliste să elaboreze și să implementeze instrumente utile și specifice de evaluare a posturilor pentru a facilita stabilirea muncii de valoare egală și a asigura astfel remunerarea egală a femeilor și a bărbaților și încurajează întreprinderile să realizeze audituri anuale ale egalității de remunerare și să publice datele obținute pentru a asigura o transparență maximă și a reduce diferența de remunerare dintre femei și bărbați; subliniază că diferența de remunerare dintre femei și bărbați duce adesea la o diferență de pensie, ceea ce poate avea ca rezultat situarea femeilor sub limita sărăciei;

17.

subliniază, așadar, importanța punerii în aplicare a principiului egalității de remunerare între femei și bărbați în același loc de muncă, astfel cum este consacrat la articolul 157 din Tratatul de la Lisabona; reamintește Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și a femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală (8) și își reiterează solicitarea formulată în rezoluție ca Directiva 2006/54/CE să fie revizuită până la 15 februarie 2013 cel târziu;

18.

observă cu preocupare că marea majoritate a salariilor mici și aproape toate salariile foarte mici sunt pentru munca cu fracțiune de normă și că aproximativ 80 % dintre lucrătorii săraci sunt femei; atrage atenția asupra necesității de a adopta măsuri concrete pentru a combate condițiile precare de angajare din sectorul serviciilor, care afectează îndeosebi femeile, și solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii de combatere a condițiilor precare de angajare;

19.

afirmă că practica de atribuire a unor categorii ocupaționale diferite bărbaților și femeilor pentru aceeași muncă sau o muncă de valoare egală este răspândită, deși discriminatorie: în cazul serviciilor de curățenie, de exemplu, bărbații sunt angajați ca tehnicieni de întreținere, în timp ce femeile sunt angajate ca personal auxiliar de curățenie, situație utilizată pentru a justifica remunerarea mai scăzută a muncii femeilor;

20.

observă că creșterea nivelului de studii al femeilor este rareori însoțită de o ascensiune în ierarhia profesională sau de îmbunătățirea condițiilor de muncă, astfel încât se poate vorbi despre o supracalificare a populației feminine;

21.

observă că, având în vedere tendința în creștere de angajare a femeilor pe posturile cu fracțiune de normă și preferința angajatorilor de a investi în angajați cu contracte de muncă permanente, femeile au în mod evident acces limitat la o gamă largă de cursuri de formare și de recalificare, ceea ce le diminuează posibilitățile de dezvoltare profesională;

22.

subliniază necesitatea ca toți lucrătorii din domeniul serviciilor – acordându-se atenție celor din grupurile celor mai vulnerabile – să aibă acces la programe de îmbunătățire permanentă a competențelor și de învățare pe tot parcursul vieții, pentru a le spori șansele viitoare pe piața muncii și a reduce neconcordanța dintre competențe și sarcinile de lucru în permanentă evoluție;

23.

subliniază nivelul redus de participare a femeilor la formarea profesională în sectorul serviciilor în contextul învățării pe tot parcursul vieții și invită statele membre să ia măsuri în acest sens;

24.

subliniază necesitatea îmbunătățirii competențelor în cazul lucrătorilor în vârstă și al părinților care se întorc pe piața muncii după o perioadă în care au îngrijit copii sau rude aflate în întreținere;

25.

subliniază că, în 2010, numai unul din șapte membri ai consiliilor de administrație ale celor mai importante întreprinderi europene era femeie (13,7 %) și că numai 3,4 % dintre consiliile de administrație ale marilor întreprinderi erau conduse de femei;

26.

evidențiază importanța eforturilor menite să implice mai multe femei în sectorul cercetării și faptul că femeile pot juca un rol decisiv în dezvoltarea unor sisteme noi și inovatoare și a unor produse și servicii noi în sectorul serviciilor, în special deoarece, deși femeile sunt responsabile de 80 % dintre deciziile de cumpărare de la nivel mondial, majoritatea produselor sunt proiectate de bărbați, inclusiv 90 % dintre produsele tehnice; consideră că o mai mare participare a femeilor la procesele de inovare ar deschide noi piețe și ar crește competitivitatea; consideră, de asemenea, că serviciile inovatoare sunt esențiale pentru a face față provocărilor viitorului, în special creșterii cererii de servicii de asistență socială din partea unei populații în curs de îmbătrânire, și poate oferi cetățenilor posibilități mai bune de a locui și de a lucra în orașele și zonele rurale din Uniune, prin asigurarea unor comunicații și servicii comerciale bune;

27.

subliniază că, întrucât multe femei continuă să-și aleagă o formare în sectorul serviciilor și, astfel, să acumuleze experiență comercială și cunoștințe de specialitate, există posibilități ample de a acționa și un potențial ridicat în ceea ce privește antreprenoriatul feminin; este de părere că, pentru ca eforturile de creștere a antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor să fie eficace, în sectorul producției sunt necesare condiții echivalente cu cele din sectorul serviciilor; salută, în acest context, propunerea de extindere a microfinanțării ca axă specifică a Programului pentru schimbări sociale și inovare socială și evidențiază importanța microfinanțării ca instrument de sprijin al antreprenorilor femei și al persoanelor care se află într-o situație vulnerabilă pe piața muncii din sectorul serviciilor; salută Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social” (COM(2011)0682), deoarece în special femeile inițiază activități în domeniul antreprenoriatului social;

28.

observă că, în sectorul serviciilor, femeile cu funcții de conducere tind să lucreze în principal în domenii precum vânzarea cu amănuntul și sectorul hotelier, chiar dacă încep să avanseze și în sectoare mai puțin tradiționale, precum cel bancar sau al asigurărilor, iar în majoritatea cazurilor femeile sunt directoare ale unor întreprinderi mici sau ale unor întreprinderi fără salariați; observă totodată că, în organizațiile de mari dimensiuni, femeile ajung de obicei în funcții superioare doar în domenii mai puțin importante pentru activitatea întreprinderii, precum cel al resurselor umane și cel administrativ; încurajează întreprinderile să ofere angajaților noi cursuri de formare regulate și să implementeze programe eficace de sprijin maternal, paternal și parental;

29.

solicită eliminarea pragurilor din serviciile publice care împiedică femeile să obțină funcții cu responsabilitate mare; observă că sectorul public trebuie să aibă un rol exemplar în acest sens;

30.

subliniază faptul că ponderea economiei paralele la nivelul locurilor de muncă ocupate de femei în sectorul serviciilor este mai mare decât la nivelul celor ocupate de bărbați, parțial deoarece sectoarele în care este prezentă în mod tradițional forța de muncă feminină, precum activitățile de menaj sau de îngrijire, se caracterizează printr-un grad mai ridicat de dereglementare; observă, pe de altă parte, că economia paralelă a crescut ca urmare a crizei, deși particularitățile sale sunt foarte greu de determinat, în lipsa unor date sigure privind incidența și efectele sale;

31.

salută documentul de lucru privind Analiza anuală a creșterii intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al serviciilor destinate persoanelor și gospodăriilor” și solicită statelor membre, partenerilor sociali și tuturor celorlalte părți interesate să accepte în mod activ invitația Comisiei de a dezbate această chestiune;

32.

solicită statelor membre să elaboreze politici pentru transformarea lucrătorilor care lucrează în condiții precare în economia paralelă în lucrători care lucrează în condiții normale, de exemplu prin introducerea beneficiilor fiscale și a cupoanelor de servicii; solicită elaborarea unui program menit să-i educe pe lucrătorii din sectorul serviciilor cu privire la drepturile lor și să promoveze organizarea lor; solicită adoptarea unor măsuri de sensibilizare a lucrătorilor și a publicului larg cu privire la efectele și consecințele negative ale muncii ilegale în condiții precare, inclusiv asupra securității și sănătății în muncă;

33.

invită Comisia să asigure realizarea unui studiu independent privind efectele liberalizării sectorului serviciilor de îngrijire la domiciliu asupra situației și condițiilor lucrătorilor;

34.

își exprimă preocuparea cu privire la situația lucrătoarelor imigrante și nedeclarate din sectorul serviciilor, în special cu privire la cele care sunt angajate în cadrul gospodăriilor private, întrucât majoritatea lucrează fără contract, într-un loc de muncă precar în domeniul serviciilor la domiciliu și în condiții de muncă necorespunzătoare, cu salarii semnificativ mai mici decât salariile lucrătorilor declarați și fără niciun fel de drepturi sociale; evidențiază, prin urmare, necesitatea adoptării unor politici corespunzătoare care să garanteze că lucrătorii imigranți beneficiază de drepturile fundamentale ale omului, inclusiv de dreptul la asistență medicală, la condiții echitabile de muncă, la educație și formare, la integritate fizică și morală și la egalitate în fața legii; solicită statelor membre să revizuiască politicile și practicile naționale pentru a pune un accent mai mare pe practicile de recrutare, pe accesul la informații și pe protecția drepturilor omului și să-i încurajeze pe lucrătorii nedeclarați să denunțe condițiile de muncă abuzive fără ca statutul șederii lor să fie afectat negativ;

35.

încurajează statele membre să ratifice fără întârziere Convenția nr. 189 a Organizației Internaționale a Muncii privind personalul casnic, adoptată de organizația tripartită în 2011 cu scopul de a asigura condiții decente de muncă pentru personalul casnic și aceleași drepturi de muncă fundamentale ca și cele de care se bucură ceilalți lucrători și de a sprijini dezvoltarea unui sector oficial al serviciilor la domiciliu și de îngrijire;

36.

solicită statelor membre să analizeze posibilitatea introducerii unui regim special pentru sectorul serviciilor destinate persoanelor și gospodăriilor, pentru a reglementa fenomenul răspândit al muncii nedeclarate - care afectează în mod deosebit femeile - și pentru a asigura astfel condiții decente de muncă; solicită statelor membre să prezinte informații cu privire la eforturile lor de combatere a muncii nedeclarate în cadrul programelor lor de reformă naționale prezentate în conformitate cu Strategia Europa 2020;

37.

solicită statelor membre să adopte politici de integrare pe piața muncii a lucrătorilor vulnerabili, acordând o atenție deosebită celor cu calificări reduse, șomerilor, lucrătorilor tineri și celor în vârstă, persoanelor cu handicap, persoanelor cu handicap psihic sau grupurilor minoritare precum lucrătorii migranți și romii, prin programe de orientare profesională, de formare și de ucenicie specifice și adaptate;

38.

observă că criza economică și așa-zisele măsuri de austeritate au dus la o reducere a măsurilor privind egalitatea de gen și constituie un obstacol suplimentar în calea aplicării principiului egalității de gen, îndeosebi în ceea ce privește pierderea locului de muncă, accesul la noi locuri de muncă și creșterea insecurității în cazul femeilor, aspecte care, împreună cu faptul că rata de ocupare a forței de muncă masculine tinde să revină mai repede la nivelurile inițiale comparativ cu cea a forței de muncă feminine, au efecte negative asupra angajării femeilor în sectorul serviciilor și asupra carierelor și pensiilor lor; solicită Comisiei să colecteze date cu privire la efectul măsurilor de austeritate asupra femeilor de pe piața muncii, acordând o atenție deosebită sectorului serviciilor; subliniază necesitatea unei mai mari recunoașteri a interdependenței problemelor sociale și economice, deoarece acordarea unei atenții sporite problemelor sociale este o condiție indispensabilă pentru eliminarea efectivă a inegalităților dintre femei și bărbați;

39.

subliniază faptul că, potrivit celui de al cincilea sondaj privind condițiile de muncă în Europa, publicat în aprilie 2012, 18 % dintre lucrători au declarat absența unui echilibru între viața profesională și cea personală; subliniază necesitatea de a consolida politicile care vizează concilierea vieții de familie cu viața profesională și, în special, solicită creșterea serviciilor și structurilor publice sociale gratuite și de calitate pentru a asigura servicii de îngrijire a copiilor și a altor persoane aflate în întreținere compatibile cu concilierea vieții profesionale, a vieții de familie și a vieții private, atât în zonele rurale, cât și în cele urbane; subliniază că asigurarea structurilor de îngrijire va contribui și la reducerea sărăciei în rândul femeilor, dându-le acestora posibilitatea să lucreze;

40.

evidențiază faptul că participarea și implicarea active ale bărbaților în măsurile de conciliere, cum ar fi munca cu fracțiune de normă, sunt cruciale pentru a realiza un echilibru între viața profesională și viața personală, din moment ce atât bărbații, cât și femeile ar putea beneficia de politicile de angajare care favorizează familia și de împărțirea egală a muncii neplătite și a responsabilităților casnice; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri de politică decisive pentru a combate stereotipurile de gen și a încuraja bărbații să își asume o parte egală a responsabilităților casnice și de îngrijire, îndeosebi stimulându-i să își ia concediu parental și de paternitate, fapt care le va consolida drepturile de părinți, va asigura un grad mai mare de egalitate între femei și bărbați și o împărțire mai adecvată a responsabilităților familiale și menajere și va spori șansele femeilor de a participa pe deplin la piața muncii; sugerează statelor membre să aplice corect Directiva 2010/18/UE a Consiliului privind concediul pentru creșterea copilului (9), atât prin măsuri legislative, cât și educaționale referitoare la egalitatea de gen;

41.

solicită Comisiei și Consiliului să adopte un plan de acțiune pentru a realiza obiectivele de la Barcelona legate de furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor, precum și să stabilească un calendar pentru creșterea progresivă a nivelurilor obiectivelor;

42.

subliniază posibilitățile limitate ale femeilor de a se adapta la cerințele piețelor muncii într-o lume modernă și extrem de globalizată, în care principalul atribut al lucrătorului este mobilitatea și capacitatea de a se deplasa pentru a prelua o funcție în afara locului său de rezidență, fapt care, în cazul femeilor, care sunt mai implicate în îngrijirea copiilor și a gospodăriei este adesea imposibil, împiedicându-le să beneficieze pe deplin de posibilitățile oferite de piața muncii;

43.

îndeamnă Consiliul să deblocheze adoptarea modificării Directivei privind lucrătoarele gravide, acceptând flexibilitatea propusă de Parlament, astfel încât Europa să poată avansa în direcția protecției drepturilor și îmbunătățirii condițiilor de muncă ale lucrătoarelor gravide sau care au născut de curând; subliniază, în acest context, importanța protejării eficace a maternității și a paternității prin combaterea (i) concedierii din funcție în timpul sau după perioada sarcinii, (ii) reducerii salariului în timpul concediului de maternitate și (iii) retrogradării sau a reducerii remunerației la reluarea activității; subliniază necesitatea de a asigura faptul că angajații atipici din întreprinderi, precum suplinitorii, colaboratorii independenți și alți angajați temporari să poată beneficia de drepturi într-o măsură care să reflecte contribuția activității angajatului în perioada anterioară sarcinii și nașterii și care să asigure în cea mai mare măsură posibilă egalitatea de tratament cu colegii permanenți din sectorul în cauză;

44.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze, respectând principiul subsidiarității și după consultarea partenerilor sociali, strategii pentru stabilirea unor standarde minime în sectorul serviciilor, inclusiv contracte standard și negocieri colective, și să încerce să elimine consecințele negative ale segregării orizontale și verticale;

45.

subliniază necesitatea combaterii tuturor tipurilor de violență împotriva femeilor în sectorul serviciilor, inclusiv a violenței economice, a hărțuirii psihologice și sexuale la locul de muncă, a abuzurilor sexuale și a traficului de ființe umane;

46.

subliniază că Comisia și statele membre trebuie să se asigure că condițiile de muncă ale femeilor (dificultatea și riscurile activității realizate, precum și mediul de lucru) din sectorul serviciilor sunt conforme cu Declarația Organizației Internaționale a Muncii privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, adoptată în iunie 1998, și cu convențiile fundamentale specifice ale OIM;

47.

solicită statelor membre să ia măsuri împotriva abuzurilor aflate în spatele serviciilor de îngrijire personală, precum masajele și sauna, folosite pentru a ascunde servicii de natură sexuală, acestea din urmă fiind furnizate prin constrângere și controlate de rețele de trafic de persoane;

48.

solicită Comisiei și statelor membre să garanteze protecția drepturilor sociale și de muncă pentru numărul mare de lucrători mobili din domeniul serviciilor și să combată orice formă de exploatare și riscul de excluziune socială, asigurându-se în același timp că informațiile cu privire la drepturile lucrătorilor sunt accesibile cu ușurință; subliniază faptul că mobilitatea ar trebui să fie voluntară;

49.

menționează necesitatea de a promova opțiuni de formare inițială și continuă pentru femeile vizate și în conformitate cu obiectivul de dezvoltare a competențelor tehnice și științifice necesare pentru a găsi un loc de muncă și a construi o carieră;

50.

observă că, deși numărul de femei care utilizează calculatorul și navighează pe internet la un nivel elementar se află în creștere, diferențele în materie de competențe digitale rămân semnificative, limitând accesul femeilor la tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) și utilizarea acestora, ceea ce le îngreunează posibilitățile de a căuta și de a găsi locuri de muncă calificate și, prin urmare, intensifică inegalitățile din cadrul gospodăriilor, al comunităților, al piețelor muncii și al economiei la scară mai largă; solicită, așadar, promovarea accesului femeilor la utilizarea noilor tehnologii prin acordarea unui acces prioritar la cursuri gratuite de formare; invită statele membre și regiunile să organizeze cursuri de formare gratuite în domeniul utilizării calculatoarelor în cadrul proiectelor finanțate prin Fondul social european (FSE), pentru a le oferi femeilor șansa de a dobândi noi competențe tehnice în domeniile tehnologiei și informaticii și a crește șansele femeilor de a-și găsi un loc de muncă în sectorul serviciilor; solicită, așadar, guvernelor să aplice politici (ca, de exemplu, campanii de promovare și burse specifice) care să aibă ca obiectiv creșterea numărului de studente înscrise la cursurile de tehnologie a informației și comunicațiilor;

51.

solicită un dialog social intens și implicarea reprezentanților angajatorilor și ai lucrătorilor în stabilirea priorităților UE în sectorul serviciilor cu privire la protecția drepturilor sociale și de muncă, la ajutorul de șomaj și la drepturile reprezentanților;

52.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.