13.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 264/33

—

având în vedere articolele 2, 3, 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 153, 191, 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 12, 21, 28, 29, 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Protocolul de aderare a Republicii Populare Chineze la Organizația Mondială a Comerțului din 23 noiembrie 2001,

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 (1) și raportul Direcției sale Generale Politici Externe din iulie 2011 privind relațiile comerciale și economice cu China,

—

având în vedere declarația comună prezentată cu ocazia celui de-al treisprezecelea summit UE-China, care a avut loc la Bruxelles la 6 octombrie 2010,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale. Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612) și Rezoluția Parlamentului din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia EUROPA 2020 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene (3),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene și Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2006 intitulată „Europa globală: instrumentele europene de protecție comercială într-o economie globală în schimbare”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 mai 2011 intitulată „O piață unică pentru drepturile de proprietate intelectuală”, propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale (COM(2011)0285), raportul Comisiei din 14 iulie 2011 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale din UE și Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional,

—

având în vedere Raportul OMC din 5 iulie 2011 referitor la măsurile luate de China privind exportul anumitor materii prime și Rezoluția Parlamentului din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la obstacolele din calea comerțului și a investițiilor (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (6),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (7), la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (8) și la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2008 intitulată „Spre o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului” (10) și Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la stadiul actual al negocierilor privind Agenda de dezvoltare de la Doha (11),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „UE–China: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631) și documentul de politică anexat intitulat „Concurență și parteneriat - o strategie privind relațiile comerciale și de investiții dintre UE și China” (COM(2006)0632),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor europene în comerțul internațional (12),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2011 și declarația finală a summitului G20 de la Cannes din 4 noiembrie 2011 intitulată „Construirea viitorului nostru comun: reînnoirea acțiunii colective în interesul tuturor”,

—

având în vedere Cartea albă publicată de guvernul chinez la 23 decembrie 2010 cu privire la cooperarea economică și comercială dintre China și Africa,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0141/2012),

A.

întrucât China a aderat la OMC în 2001 și a devenit ulterior primul exportator mondial de bunuri, cu 10,36 % din exporturile efectuate în 2010, și a doua putere economică a lumii;

B.

întrucât UE este cea mai importantă destinație a exporturilor chineze, care au crescut cu 39,5 % între 2009 și 2010, și întrucât China este al doilea cel mai important partener comercial al UE;

C.

întrucât UE a înlocuit Japonia ca principală sursă de importuri în China; întrucât exporturile în creștere către China au fost un element esențial al performanței economice recente înregistrate de unele state membre ale UE orientate spre exporturi, cum ar fi Germania;

D.

întrucât dezvoltarea accelerată a economiei chineze și aderarea acestei țări la OMC înseamnă beneficii substanțiale, dar impun totodată Chinei o responsabilitate sporită de a juca un rol deplin și pozitiv în ordinea economică mondială, în special în cadrul Fondului Monetar Internațional și al Grupului Băncii Mondiale;

E.

întrucât relațiile comerciale bilaterale s-au dezvoltat considerabil de la semnarea în 1985 a acordului de cooperare dintre UE și China și întrucât, prin urmare, este foarte important ca acest acord să fie adaptat la situația economică actuală; întrucât Comisia Europeană și-a adoptat strategia politică majoră pentru China în 2006 și, în acest cadru, a deschis în ianuarie 2007 negocieri privind un acord cuprinzător de parteneriat și de cooperare cu scopul de a îmbunătăți în continuare relațiile dintre UE și China în domeniul investițiilor și al comerțului;

F.

întrucât comerțul dintre UE și China s-a dezvoltat rapid și constant în ultimele trei decenii, înregistrând o valoare de vârf de 395 de miliarde EUR în 2010, și întrucât din 1997 încoace a fost observat un dezechilibru în relațiile comerciale bilaterale în favoarea Chinei, deficitul comercial ridicându-se la 168,8 miliarde EUR în 2010, față de 49 de miliarde EUR în 2000; întrucât valoarea adăugată pe care o prezintă exporturile chineze este foarte limitată odată ce valoarea componentelor importate din UE și din alte regiuni este dedusă; întrucât întreprinderile străine stabilite în China realizează aproape 85 % din exporturile care decurg din operațiuni de asamblare;

G.

întrucât investițiile străine realizate de UE în China în 2010 s-au ridicat la 4,9 miliarde EUR, iar investițiile străine realizate de China în UE în același an au totalizat 0,9 miliarde EUR;

H.

întrucât diferențele existente între China și UE sub aspectul modelului social, economic și democratic și al caracteristicilor în materie de demografie și de resurse naturale joacă un rol important în dezechilibrele comerciale dintre cele două regiuni;

I.

întrucât provocarea reprezentată de China este mai degrabă industrială decât comercială și impune Europei să aplice o politică industrială ambițioasă la scară europeană, dat fiind că abordările exclusiv naționale nu permit o poziție comunitară coerentă în relațiile cu China;

J.

întrucât transferul producției de numeroase bunuri de consum către China a eliminat un număr mare de locuri de muncă din Uniunea Europeană; întrucât acest transfer a fost însoțit și de reduceri drastice ale prețurilor, datorită cărora multe dintre aceste bunuri de consum au devenit accesibile pentru gospodăriile cu venituri reduse din UE și care au contribuit la asigurarea unei inflații relativ scăzute;

K.

întrucât participanții la ultima conferință a Organizației Națiunilor Unite pe tema schimbărilor climatice, desfășurată la Durban, nu au ajuns la un acord cu caracter obligatoriu și întrucât angajamentele asumate de unele țări în direcția reducerii emisiilor lor de gaze cu efect de seră nu sunt suficiente, având în vedere faptul că creșterea temperaturii planetei trebuie limitată de urgență la două grade în cursul secolului 21 pentru a putea atinge obiectivele stabilite în materie de schimbări climatice;

L.

întrucât, potrivit estimărilor, creșterea economică în Europa va fi mult mai slabă decât cea din China, care va fi de aproximativ 9 % în 2012;

M.

întrucât tipurile de dezechilibru economic intern care afectează economiile europene se accentuează și în economia chineză, nu în ultimul rând în sectorul imobiliar, așa cum a demonstrat recenta bulă imobiliară;

N.

întrucât impactul politicii comerciale comune a UE este uneori subminat de interesele naționale divergente pe care statele membre le urmăresc în relațiile cu China;

O.

întrucât costurile sociale ale actualei crize economice sunt ridicate; întrucât rata ocupării forței de muncă a scăzut în UE cu 1,8 % și, în consecință, 9,6 % din populația activă economic (23 de milioane de persoane) se află în șomaj, întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este de 21 %, șansele de redresare a ratei ocupării forței de muncă rămân incerte, iar 17 % dintre cetățenii din UE se confruntă cu riscul sărăciei;

P.

întrucât China, care a aderat la OMC în 2001, trebuie să respecte normele OMC liberalizându-și comerțul și deschizându-și piața; întrucât eforturile depuse până acum în această direcție nu au fost deloc satisfăcătoare;

Q.

întrucât aderarea Chinei la Acordul privind achizițiile publice ar trebui facilitată prin extinderea sferei de aplicare a normelor acestui acord în urma unei revizuiri, așa cum s-a convenit în cadrul ultimei conferințe ministeriale a OMC din 15 decembrie 2011;

R.

întrucât eforturile făcute de întreprinderile europene pentru a pătrunde pe piața chineză suferă din cauza politicilor industriale intervenționiste ale guvernului chinez, a protecției inadecvate a proprietății intelectuale, sistemul normativ fiind ambiguu atât în ceea ce privește conținutul normelor, cât și aplicarea lor, precum și din cauza altor obstacole tehnice și netarifare în calea comerțului;

S.

întrucât subevaluarea yuanului creează în continuare avantaje comerciale artificiale pentru China și întrucât țările membre ale G20 s-au angajat să faciliteze o mai bună flexibilitate a cursurilor de schimb;

T.

întrucât UE a confiscat la granițele sale externe în 2010 peste 103 milioane de produse suspectate de a încălca drepturile de proprietate intelectuală, valoarea totală a acestora fiind de 1,11 miliarde EUR; întrucât China este țara de origine pentru 85 % dintre aceste produse; întrucât un element important al protecției proprietății intelectuale este buna aplicare a legislației existente și a angajamentelor internaționale, inclusiv în ceea ce privește sancțiunile; întrucât aceste bunuri sunt adesea produse în unități în care se produc și bunuri etichetate în mod corect, iar în procesul de producție se încalcă adesea drepturile lucrătorilor și normele de sănătate și siguranță, ceea ce duce la apariția unor riscuri pentru consumatori, iar în cazul produselor chimice, pentru mediu în sens larg;

U.

întrucât, în conformitate cu al 12-lea plan cincinal, care conține unele obiective similare cu obiective ale Strategiei Europa 2020, China își propune să dezvolte sectoarele strategice ale energiei, construcțiilor și transporturilor și va trebui să facă față unor nevoi importante în sectorul serviciilor; întrucât aceste evoluții pot oferi noi oportunități de investiții pentru întreprinderile europene și pot contribui la o cooperare consolidată,

1.

solicită Comisiei să aplice principiul reciprocității în politica comercială comună a UE cu țările dezvoltate și emergente, cum ar fi China, pentru a reinstitui o concurență corectă și pentru a asigura condiții mai echitabile de interacțiune;

2.

salută consolidarea relațiilor economice dintre Uniunea Europeană și China; invită UE și China să construiască o relație de parteneriat bazată pe avantaje reciproce, mai degrabă decât să se angajeze într-o relație caracterizată de concurență feroce și de confruntare;

3.

constată că economia chineză nu îndeplinește criteriile unei economii de piață, așa cum este definită de OMC; invită Comisia să coopereze cu guvernul chinez pentru a elimina toate obstacolele rămase înainte de 2016, an în care OMC ar trebui să acorde Chinei statutul de economie de piață; subliniază faptul că acest statut ar trebui acordat înainte de 2016 numai dacă China îndeplinește toate condițiile necesare; solicită ca UE să procedeze la evaluarea regulată, sub forma unor rapoarte anuale, a respectării de către China a obligațiilor incluse în protocolul său de aderare la OMC;

4.

deși recunoaște că este puțin probabil ca China să îndeplinească în viitorul apropiat condițiile obiective pentru obținerea statutului de economie de piață, invită Comisia să prezinte Parlamentului European, înainte de sfârșitul lui 2012, o propunere privind măsurile preconizate de Comisie înainte ca Uniunea să recunoască acest statut;

5.

regretă existența a numeroase bariere tarifare și netarifare pe piața chineză, precum și a anumitor forme de discriminare împotriva operatorilor străini, în special în sectorul bancar, al asigurărilor și al telecomunicațiilor, complexitatea structurii tarifare și barierele tehnice din calea comerțului, cum ar fi lipsa transparenței normelor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității sau sistemul chinez de certificare obligatorie; regretă că, în pofida dispozițiilor Acordului OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, China nu notifică sistematic aceste subvenții specifice;

6.

subliniază faptul că China beneficiază de avantaje comerciale foarte importante în relația cu UE prin intermediul subvențiilor de stat cu ținte specifice la care recurge pe baza unei mari varietăți de dispozitive juridice; solicită Chinei să își adapteze programele de subvenții de stat la normele OMC relevante; solicită Comisiei să reformeze regulamentul împotriva subvențiilor pentru ca UE să poată reacționa cu eficacitate la provocările majore prezentate de China;

7.

ia act de faptul că China regretă existența barierelor comerciale la intrarea pe piața europeană, cum ar fi subvențiile agricole substanțiale acordate de UE agricultorilor europeni, sistemul complex de taxe vamale agricole, obstacolele tehnice din calea comerțului și barierele impuse pentru a bloca investițiile țărilor terțe în anumite state membre;

8.

este preocupat de lipsa de fiabilitate a sistemului judiciar, care nu reușește să asigure respectarea obligațiilor contractuale, precum și de lipsa de transparență și de uniformitate în aplicarea regimului de reglementări în materie de investiții;

9.

este preocupat de lipsa de previzibilitate și de publicitate a normelor și a standardelor tehnice aplicabile produselor, în special în ceea ce privește certificarea, care creează bariere comerciale importante pentru întreprinderile care exportă în China;

10.

invită China să adopte standarde internaționale pentru produse și servicii în vederea promovării în mai mare măsură a comerțului dintre China și alte țări; salută faptul că China își intensifică participarea în organismele internaționale de stabilire a standardelor și consideră că trebuie încurajată în această direcție printr-o participare reciprocă a UE în organismele care stabilesc standardele în China; subliniază importanța asigurării conformității produselor alimentare și nealimentare importate din China cu standardele europene;

11.

este preocupat de faptul că întreprinderile străine se confruntă cu dificultăți atunci când doresc să pătrundă pe piața chineză a achizițiilor publice, în timp ce accesul la piețele europene de achiziții publice este garantat; este preocupat de o posibilă situație de concurență neloială, în special de ajutoarele de stat mascate care permit întreprinderilor chineze să propună oferte mult mai avantajoase decât concurenții lor europeni; salută revizuirea Acordului privind achizițiile publice și extinderea domeniului său de aplicare, convenite în cadrul ultimei conferințe ministeriale a OMC din 15 decembrie 2011, precum și angajamentele asumate de China cu această ocazie, deși ele rămân insuficiente; prin urmare, încurajează China să se alăture acordului în termeni comparabili cu cei care se aplică celorlalte părți la acord, în conformitate cu angajamentul asumat în protocolul de aderare la OMC; invită Comisia să elaboreze rapid, dacă este posibil chiar în 2012, un instrument european pentru a asigura reciprocitatea în ceea ce privește deschiderea piețelor de achiziții publice; de asemenea, consideră că este indispensabil să fie consolidate instrumentele care încurajează, coordonează și sprijină accesul IMM-urilor europene pe piețe prioritare, cum ar fi piața chineză;

12.

ia act de faptul că creditele la export acordate de autoritățile și băncile chineze favorizează denaturarea comerțului; prin urmare, invită China să se conformeze Acordului OCDE privind orientările pentru creditele la export care beneficiază de sprijin public; solicită Comisiei să sprijine eforturile OCDE pentru a obține participarea Chinei la acest acord; de asemenea, încurajează China să semneze Convenția OCDE privind lupta împotriva corupției;

13.

reamintește faptul că principala formă autorizată prin care întreprinderile străine își pot desfășura activitatea în China este mecanismul de asociere în participație, care este foarte restrictiv și prea des asociat cu transferuri de tehnologii strategice care pot favoriza dezvoltarea concurențială a Chinei în detrimentul industriei europene în domenii în care UE este în fruntea clasamentului; este convins o deschidere mai mare a Chinei în legătură cu acest mecanism, combinată cu o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală, ar aduce beneficii ambelor părți și ar favoriza un acces îmbunătățit al întreprinderilor europene pe piața chineză;

14.

solicită UE să recurgă, în cazul în care China se angajează în practici comerciale ilegale, la instrumentele de apărare comercială care se impun și care sunt conforme cu normele OMC, cum ar fi măsurile antidumping, antisubvenții și de salvgardare, și să apeleze în mai mare măsură la mecanismul OMC de soluționare a litigiilor pentru a asigura condiții echitabile de concurență pentru schimburile comerciale dintre UE și China; este preocupat de utilizarea crescută de către China a măsurilor antidumping care vizează exporturi din UE, precum și de practicile de dumping și de subvențiile de stat; prin urmare, invită China să se asigure că măsurile antidumping pe care le ia sunt conforme cu normele OMC;

15.

regretă protecția insuficientă a drepturilor de proprietate intelectuală în China, precum și lipsa de mijloace concrete puse la dispoziția întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor, pentru a lupta în mod eficace împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală; salută decizia Comisiei de a propune o revizuire a directivei privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală; invită Comisia și statele membre să apere cu mai multă fermitate drepturile de proprietate intelectuală în cadrul tuturor organizațiilor multilaterale din care China face parte (OMC, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale); îndeamnă China să transpună în legislația sa națională dispozițiile legislative internaționale în vigoare privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală și, mai concret, să combată contrafacerea și pirateria; de asemenea, îndeamnă autoritățile chineze să asigure respectarea reglementărilor, în special la nivel regional; regretă faptul că China nu a participat la negocierile legate de Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA); îndeamnă Comisia și statele membre să intensifice cooperarea vamală în UE și cu țările terțe, în special cu China, în ceea ce privește confiscarea bunurilor contrafăcute, precum și să simplifice procedurile vamale; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze mai îndeaproape cu țările terțe în ceea ce privește aspectele legate de drepturile de autor și licențele;

16.

este convins de faptul că o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și punerea efectivă în aplicare a normelor conexe în China ar promova într-o măsură considerabilă obiectivul UE și al altor investitori străini de a face investiții, de a partaja noile capabilități tehnologice și de a actualiza tehnologia existentă în această țară;

17.

remarcă faptul că China produce 97 % din pământurile rare utilizate în lume și solicită acestei țări să garanteze metode de producție durabile și un acces echitabil pe piață pentru partenerii săi comerciali; invită Comisia să acorde o atenție specială oricărei eventuale restricții impuse de China asupra exportului acestor materii prime; în acest sens, reamintește de condamnarea Chinei de către OMC la 5 iulie 2011, confirmată în urma recursului, pentru instituirea de restricții la exportul anumitor materii prime; solicită Comisiei să elaboreze o strategie europeană de gestionare adecvată a materiilor prime, care să implice creșterea eficienței energetice, reciclarea, utilizarea mai eficientă a resurselor, precum și dezvoltarea cooperării industriale în sectoarele de inovare și de creștere din economia verde; solicită să fie desfășurate negocieri vizând adoptarea de norme și principii comune pentru comerțul cu materii prime, constituindu-se astfel un cadru pentru utilizarea restricțiilor la export la nivelul OMC, dar și al G20, întrucât această chestiune privește în principal țările industrializate și China;

18.

îndeamnă Comisia să negocieze un acord de investiții ambițios și echilibrat între UE și China, care să vizeze crearea unui mediu mai bun pentru investitorii europeni în China și să garanteze transparența în ceea ce privește guvernanța întreprinderilor chineze care investesc în UE, mărind totodată nivelul fluxurilor de capital reciproce; invită Consiliul să elaboreze un mandat pentru un viitor acord de investiții cu China, ținând seama pe deplin de opiniile și pozițiile Parlamentului, așa cum sunt descrise în Rezoluția din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale;

19.

salută inaugurarea la Beijing în noiembrie 2010 a Centrului UE pentru IMM-urile europene, care și-a deschis porțile pentru acestea în martie 2011 și care le asistă în depășirea dificultăților cu care se confruntă pe piața chineză, în special în primele etape de dezvoltare a afacerilor lor; de asemenea, salută faptul că Centrul caută să identifice domenii de oportunități pentru IMM-urile europene în China și le oferă asistență în legătură cu mediul de reglementare din această țară;

20.

subliniază importanța cooperării dintre întreprinderi și a creării de parteneriate între universitățile chineze și întreprinderile din UE pentru a ameliora inovarea în China; solicită să fie fructificate avantajele oferite de baza de date a UE privind accesul pe piețe, care conține informații destinate întreprinderilor din UE privind condițiile de acces pe piețe, cum ar fi taxele vamale, cerințele impuse produselor, barierele comerciale, formalitățile, documentele și statisticile; salută activitatea Camerei Europene de Comerț din China;

21.

consideră că instituirea de către Comisie a unui mecanism de schimb de informații privind acordurile interguvernamentale semnate între statele membre și țări terțe în domeniul relațiilor comerciale cu China va facilita adoptarea unei abordări coerente în relațiile cu această țară;

22.

reamintește faptul că China deține titluri de datorie publică ale unor țări membre ale zonei euro; subliniază că acest fapt a căpătat o nouă dimensiune politică în urma unor grave probleme de îndatorare din cadrul zonei euro; solicită Comisiei să se angajeze într-un exercițiu de reflecție cu Banca Centrală Europeană și cu statele membre cu privire la înființarea unui sistem coordonat pentru identificarea deținătorilor de datorie publică; este preocupat de situația în care capacitățile de negociere ale UE în cadrul negocierilor comerciale cu China ar putea fi subminate de contribuția acesteia la stabilizarea financiară a zonei euro;

23.

subliniază faptul că presupusa subevaluare și neconvertibilitate a yuanului pot aduce un avantaj concurențial neloial exporturilor chineze, în condițiile în care China deține o treime din rezervele valutare mondiale; solicită ca reglementările financiare internaționale aplicabile țărilor G20 și coordonarea macroeconomică dintre acestea să fie consolidate, întrucât, în caz contrar, stabilitatea economică și comercială mondială ar fi în pericol; solicită Chinei să permită aprecierea yuanului până la atingerea unui curs de schimb corespunzător; reamintește faptul că, în conformitate cu tratatele europene, UE poate, în caz de dezechilibre monetare mondiale nesustenabile, să recurgă la o politică a cursului de schimb;

24.

invită Comisia să încurajeze China să își liberalizeze operațiunile curente; invită Comisia să demonstreze modul în care regimul cursului fix de schimb aduce atingere competitivității europene și, apoi, să prevadă acțiunile prioritare care se impun;

25.

invită statele membre să se asigure, prin mecanisme adecvate de monitorizare, că întreprinderile străine care desfășoară activități în UE respectă toate dispozițiile legislative în vigoare pe piața unică, inclusiv standardele sociale și de mediu, asigură protecția brevetelor și contribuie la eforturile de promovare a durabilității locurilor de muncă atunci când achiziționează întreprinderi europene sau înființează filiale în UE; solicită Comisiei și statelor membre să creeze un organism însărcinat cu evaluarea ex-ante a investiților străine strategice, similar Comitetului pentru investiții străine din SUA (CFIUS), urmărindu-se obținerea unei imagini clare asupra întreprinderilor care operează și investesc în UE, și să informeze periodic Parlamentul în acest sens;

26.

solicită UE să depună eforturi în cadrul tuturor organismelor internaționale vizate, cum ar fi OMS, Organizația Internațională a Muncii (OIM) și ONU, pentru a iniția un proces de reformă vizând includerea standardelor obligatorii sociale, de mediu și de sănătate în sistemul de organizare a comerțului gestionat de OMC;

27.

regretă fragmentarea și lipsa de coordonare care caracterizează cadrul instituțional al relațiilor dintre UE și China; solicită Comisiei să revizuiască de urgență carta organizațională a relațiilor bilaterale, să urmărească o mai bună coordonare și să elimine redundanțele de la nivelul nenumăratelor grupuri de lucru, dialoguri și alte organe formale și informale active în acest domeniu; invită statele membre, regiunile și municipalitățile să își coordoneze mai bine propriile politici în relațiile cu China și să ia măsuri urgente pentru a ajunge la un consens operațional care să servească obiectivelor comune ale UE;

28.

invită UE să elaboreze o strategie pentru a evita transferurile forțate de tehnologie; în acest sens, dorește încheierea rapidă a procedurii de cooperare consolidată referitoare la brevetul comunitar;

29.

solicită ca toate bunurile aflate în circulație pe piața internă să respecte cu strictețe standardele și normele europene și solicită Comisiei să propună cu promptitudine și în conformitate cu normele OMC un scenariu de introducere progresivă a unor condiții pentru schimburile comerciale și/sau un set de măsuri de ajustare la frontiere pentru bunurile originare din țări terțe care nu respectă aceste standarde;

30.

subliniază influența din ce în ce mai mare a Chinei pe scena comerțului internațional; prin urmare, solicită UE să rămână vigilentă în ceea ce privește impactul politic, economic, social și de mediu al investițiilor din ce în ce mai mari ale Chinei în țările în curs de dezvoltare, în special în Africa și în America Latină;

31.

reafirmă că este nevoie ca investițiile chineze din Africa și din America Latină, în special din zonele economice speciale, să contribuie la dezvoltarea economică a țărilor respective și la dezvoltarea lanțurilor locale de producție prin utilizarea forței de muncă locale;

32.

este preocupat de faptul că unele întreprinderi europene investesc în China în principal din cauza costului scăzut de producție datorat unor norme mai puțin stricte în domeniul social, al mediului și al drepturilor omului; recomandă insistent Comisiei și statelor membre să promoveze practici eficace în materie de responsabilitate socială corporativă în rândul întreprinderilor europene din China și să încurajeze diseminarea și promovarea celor mai bune practici în materie de inițiative legate de responsabilitatea socială a întreprinderilor; în plus, solicită Comisiei să evalueze modul în care ar putea fi incluse dispoziții în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor în viitorul acord de investiții dintre UE și China;

33.

consideră că nu este productiv, îndeosebi pentru țările în curs de dezvoltare vizate, ca angajamentul Chinei în aceste țări să fie perceput drept concurență neloială și nici să se urmărească un răspuns conflictual; subliniază că, în interesul țărilor în curs de dezvoltare și al concurenței și creșterii economice la nivel mondial în general, întreprinderile și actorii din UE care doresc să concureze cu China în relațiile comerciale și economice cu țările în curs de dezvoltare ar trebui să depună eforturi pentru a prezenta oferte care să fie cele mai atractive din punctul de vedere al sustenabilității și al beneficiilor pe termen lung, inclusiv în ceea ce privește mediul, drepturile sociale, drepturile omului și aspecte de guvernanță;

34.

reamintește faptul că China este cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră; solicită UE să propună în cadrul organizațiilor internaționale ca aspectele ecologice și obiectivele legate de schimbările climatice să fie incluse în discuțiile referitoare la comerțul internațional; consideră că puterea economică a Chinei și capacitatea sa de a promova inovarea tehnologică ar trebui utilizate în sprijinul luptei mondiale împotriva schimbărilor climatice;

35.

consideră că eforturile făcute de autoritățile chineze în ceea ce privește anumite drepturi de bază în China, în special drepturile sociale și cele ale lucrătorilor, nu sunt suficiente; prin urmare, încurajează UE și China să dezvolte un dialog strategic mai strâns și mai responsabil, bazat pe înțelegere reciprocă;

36.

solicită UE să dezvolte o politică industrială comună ambițioasă, fondată pe cercetare și inovare, care să beneficieze de mecanisme inovatoare de finanțare, cum ar fi obligațiunile pentru finanțarea proiectelor, și care să sprijine dezvoltarea IMM-urilor, în special prin intermediul accesului la piețele de achiziții publice, pentru a menține competitivitatea UE în fața noilor actori majori din domeniul industriei și al cercetării; solicită UE să pună în valoare producția europeană, oferind consumatorilor informații de mai bună calitate, în special prin adoptarea unui regulament privind marcajul de origine al produselor importate în UE;

37.

dorește consolidarea guvernanței economice, bugetare, fiscale și politice a UE, pentru ca aceasta să devină un interlocutor credibil și cu greutate pe scena internațională; solicită Consiliului și Comisiei să comunice la unison pentru a evita ca parteneriatele și acordurile încheiate pe bază bilaterală să slăbească poziția UE; îndeamnă Comisia să coopereze îndeaproape cu statele membre în cadrul definirii politicilor lor comerciale și a relațiilor lor cu China; invită UE să implementeze o strategie pe termen lung în relațiile cu China și să asigure coordonarea operațională atât între instituțiile UE, cât și între UE și statele membre;

38.

subliniază nevoia de a adopta o abordare echilibrată în relațiile cu China; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte o cooperare extinsă cu China în domenii de cercetare comună, cum ar fi siguranța produselor și sănătatea umană, precum și să instituie noi schimburi în domeniul științific, tehnologic și cultural;

39.

observă că numeroase diferende comerciale cu China sunt legate de calitatea și aplicarea reglementărilor din diverse domenii de politică, inclusiv politica industrială, politica de mediu, măsurile de luptă împotriva crizei, stabilitatea financiară și protecția consumatorilor; solicită ca aceste diferende să fie soluționate printr-o cooperare bilaterală intensificată sau prin mecanismul OMC de soluționare a litigiilor;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.