13.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 264/7

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și, în special, partea a treia titlul V capitolul 4 intitulat „Cooperarea judiciară în materie penală”,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, titlul VI privind justiția,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Către o politică a UE în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor UE prin intermediul dreptului penal” (COM(2011)0573),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind modele de dispoziții pentru îndrumarea dezbaterilor Consiliului în domeniul dreptului penal,

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la criminalitatea organizată în Uniunea Europeană (1),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind crearea unui spațiu UE al justiției penale (2),

—

având în vedere studiile Parlamentului European privind „Armonizarea dreptului penal în UE” (3) și „Crearea unui spațiu UE al justiției penale” (4),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0144/2012),

A.

întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în coroborare cu măsuri adecvate privind, inter alia, prevenirea și combaterea criminalității;

B.

întrucât, în conformitate cu articolul 83 din TFUE, Parlamentul și Consiliul pot stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domeniul criminalității;

C.

întrucât simultan articolul 83 alineatul (3) din TFUE introduce o procedură de suspendare, în cazul în care un membru al Consiliului consideră că măsura legislativă propusă ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiție penală, recunoscându-se astfel, că dreptul penal reflectă adesea valorile de bază, uzanțele și opțiunile oricărei societăți, cu toate acestea respectându-se pe deplin legislația internațională privind drepturile omului;

D.

întrucât, prin urmare, principiile subsidiarității și proporționalității, după cum se menționează la articolul 5 din TUE, sunt relevante în mod special în cazul propunerilor legislative de reglementare a dreptului penal;

E.

întrucât sistemele de drept penal și de procedură penală ale statelor membre s-au dezvoltat de-a lungul secolelor și fiecare stat membru are propriile caracteristici și particularități și, în consecință, domeniile de bază ale dreptului penal trebuie să rămână în responsabilitatea statelor membre;

F.

întrucât principiul recunoașterii reciproce câștigă teren într-un număr tot mai mare de domenii politice, în special în legătură cu hotărârile și deciziile judecătorești și este un principiu bazat pe încredere reciprocă, care necesită instituirea unor standarde minime de protecție la cel mai înalt nivel posibil;

G.

întrucât armonizarea dreptului penal în UE ar trebui să contribuie la realizarea unei culturi juridice comune a UE în materie de combatere a criminalității, care se adaugă la, dar nu substituie, tradițiile juridice naționale, și are un impact pozitiv asupra încrederii reciproce dintre sistemele judiciare ale statelor membre;

H.

întrucât dreptul penal trebuie să reprezinte un sistem legislativ coerent, reglementat de un set de principii fundamentale și de norme de bună guvernanță, respectând pe deplin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană a drepturilor omului și alte convenții internaționale privind drepturile omului la care statele membre sunt semnatare;

I.

întrucât, având în vedere că prin însăși natura sa dreptul penal poate să limiteze anumite drepturi ale omului și libertăți fundamentale ale persoanelor suspectate, acuzate sau condamnate, în plus față de eventualul efect de stigmatizare al anchetelor penale, precum și că utilizarea excesivă a legislației penale duce la o scădere a eficacității, dreptul penal trebuie aplicat în ultimă instanță (ultima ratio) prin abordarea unei conduite clar definite și delimitate, care nu poate fi rezolvată eficient prin măsuri mai puțin severe și care aduce prejudicii semnificative societății sau persoanelor fizice;

J.

întrucât, în general, legislația penală a UE ar trebui doar să prevadă pedepse pentru acte care au fost comise în mod intenționat sau, în situații excepționale, pentru actele care implică o neglijență gravă, și trebuie să aibă la bază principiul răspunderii penale subiective (nulla poena sine culpa), cu toate că, în anumite cazuri poate fi justificată prevederea răspunderii persoanelor juridice pentru anumite tipuri de infracțiuni;

K.

întrucât, în conformitate cu cerința de lex certa, elementele unei infracțiuni trebuie să fie exprimate în mod precis pentru a i se asigura predictibilitatea în ceea ce privește aplicarea, domeniul de aplicare și sensul;

L.

întrucât, în cazul directivelor, statele membre își păstrează o anumită libertate cu privire la modul de transpunere a dispozițiilor în legislația lor națională, ceea ce înseamnă că, pentru a îndeplini cerința de lex certa, nu doar legislația UE în sine, dar și transpunerea sa în legislația națională trebuie să fie de cea mai înaltă calitate;

M.

întrucât introducerea dispozițiilor UE în materie de drept penal nu se limitează la domeniul libertății, securității și justiției, ci poate avea legătură cu numeroase politici diferite;

N.

întrucât, până în prezent, Uniunea Europeană adesea a elaborat ad-hoc dispoziții de drept penal, astfel creându-se nevoia unei coerențe crescute;

O.

întrucât este nevoie ca Parlamentul să își dezvolte propriile proceduri pentru a asigura, împreună cu colegislatorul, un sistem de drept penal coerent și de cea mai înaltă calitate;

P.

întrucât, pentru a facilita cooperarea în domeniul dreptului penal dintre Comisie, Consiliu și Parlament, este necesar un acord interinstituțional,

Q.

întrucât articolul 67 alineatul (1) din TFUE prevede că Uniunea reprezintă un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale, a diferitelor sisteme judiciare și tradiții ale statelor membre;

1.

subliniază faptul că propunerile de dispoziții de drept penal material ale UE trebuie să respecte pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității;

2.

reamintește faptul că dreptul penal trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale ale persoanelor suspectate, acuzate sau condamnate;

3.

subliniază faptul că, în acest sens, nu este suficient să se facă referiri la noțiuni abstracte sau la efecte simbolice, ci trebuie demonstrată necesitatea dispozițiilor de drept penal material prin probe necesare care să clarifice următoarele:

4.

recunoaște importanța celorlalte principii generale care reglementează dreptul penal, precum:

5.

salută recunoașterea de către Comisie în Comunicarea sa recentă privind o politică a UE în materie de drept penal, a faptului că primul demers în cadrul legislației în materie de drept penal ar trebui să fie întotdeauna decizia de adoptare sau nu a măsurilor de drept penal material;

6.

încurajează Comisia să propună măsuri care să faciliteze o aplicare mai consistentă și coerentă la nivel național a dispozițiilor existente în materie de drept penal material al UE, fără a aduce atingere principiilor necesității și subsidiarității;

7.

subliniază faptul că măsurile de armonizare ar trebui propuse în primul rând cu scopul de a sprijini punerea în practică a principiului recunoașterii reciproce, mai degrabă decât numai pentru a extinde domeniul de aplicare a dreptului penal armonizat al UE;

8.

încurajează Comisia să continue să includă în evaluările sale de impact testul privind necesitatea și proporționalitatea, să se bazeze pe cele mai bune practici din statele membre care prezintă garanții înalte privind drepturile procedurale, să includă o evaluare în conformitate cu lista sa de control în domeniul drepturilor fundamentale și să introducă un test prin care să se specifice modul în care propunerile sale reflectă principiile generale sus-menționate care reglementează dreptul penal;

9.

subliniază necesitatea creării de standarde unitare minime de protecție la cel mai înalt nivel posibil pentru persoanele suspecte și acuzate în cadrul proceselor penale în vederea consolidării încrederii reciproce;

10.

încurajează Comisia și statele membre să ia în considerare, de asemenea, măsuri fără caracter legislativ care consolidează încrederea reciprocă între diferitele sisteme judiciare din statele membre, consolidează coerența și încurajează crearea unei culturi juridice comune împotriva criminalității în UE;

11.

subliniază nevoia unei abordări mai coerente și de înaltă calitate din partea UE față de dreptul penal și deplânge abordarea fragmentată urmată până în prezent;

12.

salută existența în cadrul Comisiei a unui grup de coordonare interservicii privind dreptul penal și solicită Comisiei să furnizeze Parlamentului informații mai specifice privind mandatul și funcționarea grupului;

13.

solicită asigurarea în cadrul Comisiei a unei responsabilități clare de coordonare pentru toate propunerile care conțin dispoziții de drept penal, pentru a asigura astfel, o abordare coerentă;

14.

salută existența unui grup de lucru al Consiliului privind dreptul penal material și solicită Consiliului să furnizeze Parlamentului informații specifice privind modul în care acest grup cooperează cu alte grupuri de lucru ale Consiliului care tratează dispoziții de drept penal în domenii politice, altele decât justiția și afacerile interne;

15.

solicită un acord interinstituțional privind principiile și metodele de lucru ce reglementează propunerile de viitoare dispoziții de drept penal material ale UE și invită Comisia și Consiliul să creeze un grup de lucru interinstituțional în cadrul căruia aceste instituții și Parlamentul să poată să elaboreze un astfel de acord și să discute, consultând, unde este cazul, experți independenți, chestiuni generale în vederea asigurării coerenței dreptului penal al UE;

16.

consideră că grupul de lucru interinstituțional ar trebui să contribuie la definirea unui domeniu și a unei aplicări adecvate pentru sancțiunile de drept penal la nivelul UE, precum și la examinarea legislației existente cu scopul de a reduce fragmentarea și conflictele de jurisdicție care caracterizează actuala abordare;

17.

decide să examineze modul în care o abordare coerentă a legislației UE privind dreptul penal material poate fi asigurată cel mai bine în cadrul Parlamentului și evidențiază, în acest sens, lipsa actuală a unei comisii de coordonare, precum și rolul important pe care Serviciul său Juridic ar putea eventual să îl joace;

18.

subliniază necesitatea creării unui serviciu de informare în cadrul Parlamentului, care poate sprijini deputații în activitatea zilnică, asigurând astfel calitatea activității Parlamentului, în calitate de colegiuitor;

19.

indică faptul că o abordare coerentă impune Parlamentului, înainte de adoptarea oricărei propuneri legislative privind dreptul penal material, să aibă la dispoziție o analiză juridică a propunerii, în care se arată dacă au fost integral îndeplinite toate cerințele menționate în prezenta rezoluție sau ce îmbunătățiri ar fi încă necesare;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale ale statelor membre și Consiliului Europei.