10.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 261/21

—

având în vedere Declarația de la Barcelona din 28 noiembrie 1995, prin care s-a instituit un parteneriat între Uniunea Europeană și țările din sudul Mediteranei, precum și programul de lucru adoptat în cadrul conferinței în cauză,

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2005 referitoare la Procesul de la Barcelona revizuit (1) și Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la parteneriatul economic și comercial euro-mediteranean înainte de cea de a opta Conferință Ministerială Euromed în domeniul comerțului (2),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 martie 2011 intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 mai 2011 privind „Un nou răspuns la o vecinătate în schimbare” (COM(2011)0303),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 24 mai 2011 privind „Un dialog cu țările sud-mediteraneene privind migrația, mobilitatea și securitatea” (COM(2011)0292),

—

având în vedere „Foaia de parcurs euro-mediteraneană până în 2010 și post-2010”, adoptată la cea de a opta Conferință a miniștrilor comerțului din statele Uniunii pentru Mediterana din 2009,

—

având în vedere concluziile conferințelor ministeriale euro-mediteraneene și ale conferințelor ministeriale sectoriale care au avut loc de la lansarea Procesului de la Barcelona și, în special, concluziile celei de a noua Conferințe a miniștrilor comerțului din țările Uniunii pentru Mediterana, organizate la 11 noiembrie 2010,

—

având în vedere Acordurile de asociere euro-mediteraneene între Comunitățile Europene și statele sale membre, pe de o parte, și Tunisia (3), Israel (4), Maroc (5), Iordania (6), Egipt (7), Liban (8) și Algeria (9), pe de altă parte, precum și Acordul euro-mediteranean de asociere interimar privind schimburile comerciale și cooperarea dintre Comunitatea Europeană și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP) (acționând în numele Autorității Palestiniene) (10),

—

având în vedere Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a fazei finale a Uniunii Vamale (96/142/CE) (11),

—

având în vedere acordul de liber schimb, cunoscut drept Acordul Agadir, semnat de Iordania, Egipt, Tunisia și Maroc la 25 februarie 2004,

—

având în vedere evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile a zonei de liber schimb euro-mediteraneene (ZLS), întocmită de Institutul pentru Politica de Dezvoltare și Management din cadrul Universității din Manchester,

—

având în vedere Documentul de Strategie Regională (2007-2013) și Programul Indicativ Regional pentru parteneriatul euro-mediteranean (2007-2013) și obiectivele enunțate în acestea (12), precum și Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 29 iulie 2011 privind partea a doua a Programului anual de acțiune 2011 în favoarea regiunii mediteraneene pentru a fi finanțată în temeiul articolului 19 08 01 01 din bugetul general al Uniunii Europene (13),

—

având în vedere activitatea Facilității euro-mediteraneene de investiții și parteneriat, în special Conferința ministerială care a avut loc la Bruxelles la data de 12 iulie 2011 și raportul său anual pentru 2010 publicat la 8 august 2011,

—

având în vedere Decizia din 5 octombrie 2011 a Consiliului guvernatorilor Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare de a repartiza fonduri în țările sud-mediteraneene și est-mediteraneene,

—

având în vedere activitatea Adunării parlamentare a Uniunii pentru Mediterana,

—

având în vedere activitatea Uniunii pentru Mediterana,

—

având în vedere Decizia Consiliului din 14 decembrie 2011 de a adopta directive de negociere a acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare pentru Egipt, Iordania, Maroc și Tunisia,

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (14), Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate – dimensiunea sudică (15) și Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (16),

—

având în vedere toate rezoluțiile adoptate de către Parlament în contextul Primăverii arabe, privind libertatea religioasă, libertatea convingerilor și libertatea de conștiință ca valori fundamentale și universale care sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și democratică;

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, precum și avizele Comisiei pentru afaceri externe și ale Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0104/2012),

A.

întrucât Primăvara arabă reprezintă cea mai importantă transformare politică din vecinătatea europeană de la prăbușirea Zidului Berlinului și au oferit Uniunii Europene oportunitatea de a-și sincroniza politica externă și interesele comerciale cu valorile sale fundamentale ale drepturilor omului, ale democrației și ale unei societăți libere; întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să creeze o relație specială cu țările învecinate, cu scopul de a stabili o zonă de prosperitate și o bună vecinătate, întemeiată pe valorile Uniunii și caracterizată prin relații apropiate și pașnice bazate pe cooperare, fiind singurul element esențial pentru o stabilitate permanentă, securitate și dezvoltarea și progresul economic al Europei;

B.

întrucât Uniunea Europeană are competență exclusivă asupra politicii comerciale și de investiții care îi permite să asigure un răspuns efectiv la transformări și să contribuie la progresul economic și social din țările sud-mediteraneene;

C.

întrucât Tratatul de la Lisabona definește comerțul internațional ca una dintre cele trei arme ale Acțiunii externe a Uniunii Europene și necesită coerență cu celelalte politici ale sale: afaceri externe și evoluția internațională; întrucât comerțul a fost întotdeauna un pilon solid în cadrul politicii de vecinătate și acest lucru a fost evidențiat în comunicările Comisiei privind „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” și „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”;

D.

întrucât există o percepție printre societățile civile ale țărilor sud-mediteraneene conform căreia Uniunea Europeană ar trebui să fie mai proactivă în sprijinirea transformărilor politice și economice ale acestora;

E.

întrucât reconstrucția economică și politică ca urmare a Primăverii arabe nu este controlată de instituțiile regionale care joacă un rol similar celui al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în Europa Centrală și de Est și Asia Centrală;

F.

întrucât nu există nicio instituție financiară euro-mediteraneană, deși experiența acumulată de către BERD pe durata tranziției din Europa Centrală și de Est din ultimii ani ar trebui să îi permită să aibă un rol pozitiv în țările sud-mediteraneene; constată cu regret, cu toate acestea, că o parte dintre statele membre ale UE nu și-au ratificat încă amendamentele la Acordul BERD, care va ajuta banca să devină complet operațională în regiunea mediteraneană;

G.

întrucât, până în prezent, economiile țărilor sud-mediteraneene au fost conduse de lideri nedemocratici în beneficiul unei părți minoritare; adesea neglijând nevoile țărilor celor mai vulnerabile; întrucât faptul că mulți dintre dictatori au fost detronați oferă noi posibilități pentru a deschide economiile regiunii și a crea o economie de piață reală;

H.

întrucât UE dispune deja de o uniune vamală cu Turcia și de Acordurile existente de liber schimb (ASL) cu țările sud-mediteraneene, cu excepția Siriei, care nu a semnat pachetul final negociat, și a Libiei, cu care au fost suspendate negocierile în februarie 2011 ca urmare a izbucnirii războiului civil;

I.

întrucât apartenența la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) nu este o condiție prealabilă pentru angajarea în negocierile comerciale, astfel cum s-a demonstrat prin dispozițiile comerciale ale Acordurilor de asociere cu Liban și Algeria, prin acordul provizoriu cu Teritoriile Palestiniene, prin negocierile suspendate cu Libia și prin acordul neratificat cu Siria;

J.

întrucât zona de liber schimb euro-mediteraneană, cel mai ambițios proiect economic rezultat din Declarația de la Barcelona, nu a reușit să se materializeze până la termenul prevăzut, 2010, din cauza conflictelor din regiune și a lipsei unui angajament intraregional (Sud-Sud);

K.

întrucât criza economică din 2008 a afectat în mod direct factorii economici principali ai țărilor sud-mediteraneene, iar tulburările sociale și politice prin care au trecut Tunisia, Egiptul, Siria și Libia în timpul revoluțiilor din lumea arabă au accentuat în continuare scăderea economică în aceste țări; întrucât nu toate țările sud-mediteraneene au trecut prin Primăvara arabă în același mod din moment ce vechile regimuri sunt încă la putere în anumite țări, în timp ce altele trec printr-o perioadă continuă de tulburări sociale care le slăbesc în continuare economia;

L.

întrucât Primăvara arabă a dezvăluit slăbiciunea comercială și fiscală structurală și sistemică a regiunii, în special susceptibilitatea creșterilor de prețuri neașteptate de pe piețele de mărfuri, iar orice strategie comercială nouă pentru Mediterana trebuie să combată aceste neajunsuri, să stimuleze securitatea alimentară și să pună capăt speculației financiare privind bunurile alimentare, dacă speră să îndeplinească aspirațiile cetățenilor;

M.

întrucât rata foarte ridicată a șomajului, în special în rândul tinerilor, și lipsa diversificării comerțului rămân o preocupare semnificativă; întrucât nivelul șomajului structural pe termen lung și al muncii la negru, inclusiv al exploatării copiilor prin muncă, rămâne crescut în majoritatea țărilor sud-mediteraneene și s-a deteriorat în continuare în acele țări care au trecut prin tulburări sociale severe în timpul Primăverii arabe; întrucât Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) estimează că regiunea are nevoie să creeze aproximativ 25 de milioane de locuri noi de muncă în următoarea decadă pentru a menține nivelul actual de ocupare a forței de muncă;

N.

întrucât adolescenții (cu vârste între 10 și 19 ani) reprezintă 20 % din populație și ratele șomajului pentru cei cu vârste între 15 și 24 de ani sunt de aproximativ 25-30 %, în timp ce participarea femeilor pe piața muncii rămâne foarte scăzută; întrucât șomajul este în special ridicat printre absolvenții de studii universitare, ceea ce duce la un exod al creierelor și o irosire a resurselor umane,

O.

întrucât este în interesul Uniunii Europene să dea dovadă de ambiție în ceea ce privește cooperarea economică și să adopte o strategie reciproc avantajoasă, responsabilă și flexibilă, bazată pe sprijinirea tranzițiilor democratice și a apărării drepturilor omului;

1.

este de părere că Primăvara arabă reprezintă un eveniment istoric incomparabil instigat de aspirațiile de libertate ale oamenilor, drepturile democratice și o îmbunătățire a nivelului lor de trai; își exprimă regretul profund pentru viețile pierdut în lupta de detronare a dictaturilor corupte;

2.

are cunoștință de faptul că, după aceste sacrificii, există o speranță foarte mare a societăților din țările sud-mediteraneene pentru un sprijin mult mai consistent și mai corect din partea UE pentru reformele democratice și dezvoltarea economică reală în beneficiul tuturor;

3.

remarcă faptul că câștigurile revoluțiilor Primăverii arabe nu au fost consolidate încă și că UE trebuie să acționeze rapid pentru a pune în aplicare ordinea de zi „Un comerț pentru schimbare”, pe lângă beneficiile economice imediate, comerțul este un mijloc eficient de a consolida democrația și de a promova stabilitatea, ajutând la prevenirea corupției, facilitând o distribuție mai echitabilă a bunăstării și împuternicind populația generală; încurajează autoritățile de tranziție să faciliteze tranziția pașnică către o democrație veritabilă; îndeamnă autoritățile naționale să respecte drepturile cetățenilor lor de a demonstra în mod pașnic și să nu recurgă la represalii violente;

4.

salută, în acest context, crearea Grupului operativ UE-Tunisia, primul grup operativ instituit în cooperare cu o țară sud-mediteraneană pentru a asigura o mai bună coordonare a sprijinului european și a celui internațional pentru tranziția acestei țări; salută faptul că Parlamentul a fost implicat în cadrul primei reuniuni; solicită VP/ÎR și Comisiei să continue să implice Parlamentul în cadrul acestei inițiative, dar și al celor viitoare; salută crearea în cadrul Parlamentului European a unui grup de monitorizare a spațiului sud-mediteranean în vederea monitorizării răspunsului UE la crizele din cadrul statelor mediteraneene;

5.

salută recentele alegeri echitabile și transparente din Tunisia, care – însoțite de reforme la nivel economic, juridic și social – oferă un bun exemplu pentru alte țări din regiune; subliniază importanța alegerilor libere și echitabile pentru asigurarea unității acestor state prin instaurarea unor instituții democratice și pluraliste, punând astfel bazele unei stabilități crescute și ale modernizării structurilor socioeconomice, care constituie, la rândul lor, o precondiție necesară pentru atragerea investițiilor internaționale și generarea de creștere sustenabilă; subliniază necesitatea unor reforme la nivel economic, juridic și social, pe lângă schimbările democratice, în vederea deschiderii și modernizării structurilor socioeconomice din aceste țări;

6.

consideră datoria publică externă a țărilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu ca fiind o datorie odioasă, având în vedere că datoria a fost generată de regimurile dictatoriale, în principal prin îmbogățirea personalului din elita politică și economică și achiziția de arme, utilizate adesea pentru a oprima propriul popor; solicită, prin urmare, reanalizarea acestor datorii, cu precădere a celor legate de cheltuielile pentru arme;

7.

deplânge rolul companiilor europene în exportul de arme și de articole cu utilizare duală în regimuri represive și în conformitate cu perturbările tehnologice organizate de dictaturi; solicită Comisiei să elaboreze orientări pentru companiile UE pentru a acționa în conformitate cu principiile fundamentale ale UE în astfel de situații;

8.

subliniază faptul că politica comercială și de investiții este o competență exclusivă a Uniunii Europene și ar trebui să ofere instrumente inovatoare și concrete pentru atingerea obiectivelor politicii externe a Uniunii Europene privind democrația, prosperitatea, stabilitatea și pacea în regiune;

9.

recunoaște că UE trebuie să adopte o politică coordonată în legătură cu țările sud-mediteraneene, dar atenționează asupra unei abordări „unice” a Primăverii arabe, chiar dacă țările sud-mediteraneene au multe asemănări, acestea au experimentat forme de diferite de guvernare represivă, au niveluri diferite de dezvoltare economică și fac față provocărilor demografice și sociale în mod diferit;

10.

subliniază că rolurile principale ale Parlamentului European sunt consolidarea dialogului politic, înțelegerea și încrederea reciprocă între Europa și țările terțe, inclusiv țările sud-mediteraneene, Parlamentul trebuind să se concentreze pe răspândirea și promovarea de reforme democratice, libertățile cu drepturi depline și statul de drept; subliniază că aceste sarcini importante, bazate pe relații directe, ar putea constitui un mod de evaluare a îndeplinirii criteriilor viitoare (în lumina evenimentelor și a progreselor obținute) și să facă toate ajustările necesare la acordurile de asociere, în special în domeniul comerțului, al investițiilor și al finanțelor;

11.

este conștient de faptul că în ultimii zece ani, UE a încurajat o abordare mai adâncă și mai cuprinzătoare a Acordurilor de liber schimb cu conducătorii mai multor țări sud-mediteraneene, fără a aduce atingere lipsei aparente de legitimitate democratică a partenerilor de negocieri; subliniază importanța preocupării imediate de a stabiliza procesele democratice în construirea unor noi instituții sociale și politice, care să poată acționa ca parteneri informați și legali în negocierile pentru acordurile comerciale;

12.

evidențiază faptul că Uniunea Europeană este cea mai mare piață de consum din lume la care accesul ar trebui să fie acordat numai dacă țările partenere sunt serioase în ceea ce privește angajarea în deschiderea bilaterală a piețelor, dacă de beneficiile reformelor economice se bucură întreaga populație a țării partenere, inclusiv a celei mai vulnerabile, și dacă sunt asumate și îndeplinite angajamente politice, sociale și de mediu corespunzătoare;

13.

menționează că multe țări sud-mediteraneene au un potențial economic imens, moștenind cantități mari de bunuri și resurse naturale care, dacă sunt gestionate corect, asigură o posibilitate de dezvoltare economică de ambele părți ale Mediteranei; consideră că trebuie să se stabilească măsuri și mecanisme necesare care să garanteze anumite standarde sociale, de mediu și fitosanitare echivalente;

14.

salută abordarea ascendentă personalizată preconizată de Comisie, bazată pe o condiționalitate mai puternică și o diferențiere mai puternică în contextul recentei revizuiri a PEV și pe principiul „mai mult pentru mai mult”, asigurând o asistență propusă mai bună pentru fiecare țară învecinată a UE și garantând că finanțarea se potrivește cu ambiția politică; consideră că realizările în materie de reforme democratice și de libertăți individuale ar trebui dublate de un proces similar în peisajul economic și comercial cu libertăți asociate pentru înființarea și administrarea de afaceri în vederea demolării oligarhiilor care au dominat în mod tradițional țările sud-mediteraneene;

15.

menționează că Uniunea Europeană a încheiat deja acorduri comerciale durabile preferențiale cu numeroase țări sud-mediteraneene în temeiul acordurilor de asociere; cu toate acestea, subliniază faptul că niciunul dintre aceste procese nu a fost finalizat în întregime și are convingerea că există în continuare un mare potențial de a aprofunda relațiile economice, în special în domeniul de reglementare, având pe termen lung obiectivul integrării în piața internă a UE;

16.

prin urmare, ia act de decizia Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru Acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Egipt, Iordania, Maroc și Tunisia imediat ce procesele pregătitoare necesare sunt finalizate; este de părere că exercițiile ulterioare de lărgire a sferei de interacțiune ar trebui să se bazeze pe experiențele din cadrul etapelor pregătitoare realizate cu partenerii estici, în același timp recunoscând marea importanță politică a evitării întârzierilor inutile pentru acei parteneri care sunt gata de a începe negocierile; consideră indispensabil ca toate forțele sociale, în special ONG-urile și sindicatele, să fie implicate și consultate de la începutul oricărei negocieri în domeniul comerțului;

17.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) nu a făcut încă publice detaliile privind criteriile „mai mult pentru mai mult” care vor determina, împreună cu exercițiul de lărgire a sferei de interacțiune în domeniul comercial, dacă o țară este pregătită pentru un acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător; prin urmare, solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să stabilească aceste criterii în așa fel încât procesul să fie transparent, iar țările partenere să cunoască în avans unde trebuie făcute ajustări; insistă asupra faptului că instituțiile democratice și drepturile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare și libertatea de asociere, protecția minorităților religioase, respectarea dreptului internațional al muncii, a convențiilor OIM și a Convenției ONU privind drepturile copilului (UNCRC) și inițiativele care încurajează abolirea pedepsei capitale, trebuie să reprezinte elementele centrale ale acestui proces și consideră că ar trebui să fie sensibil la îmbunătățirile sau deteriorările semnificative din țările partenere în timpul etapei pregătitoare și al negocierilor; insistă asupra faptului că exercițiul de lărgire a sferei de interacțiune în domeniul comercial ar trebui să determine un nivel corespunzător de deschidere economică și un indice al modului în care toate nivelurile societății beneficiază de comerț și de investițiile străine directe (ISD);

18.

reamintește că susține faptul că ZLS înseși nu reprezintă o limită și că ar trebui să fie benefice fiecărei țări; susține faptul că dispozițiile comerciale ar trebui sprijinite de clauzele consolidate privind drepturile umane, cu dispoziții îmbunătățite privind monitorizarea și implementarea, și de un capitol detaliat privind dezvoltarea durabilă, cu un rol central pentru societatea civilă, incluzând dispoziții privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) care vor consolida proprietatea comună asupra procesului;

19.

salută preocuparea pentru barierele din calea comerțului din afara granițelor și alinierea la acquis-ul Uniunii Europene, dar menționează faptul că pentru negocierile următoare privind reducerile de tarif cu anumite țări; evidențiază faptul că, pentru ca acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare să aibă o valoare reală pentru țările sud-mediteraneene, UE trebuie să fie pregătită de eforturi suplimentare în domenii sensibile ca, de exemplu, agricultura și serviciile din modul IV; menționează că, în acest context, UE a înregistrat de fapt un excedent comercial total important în sectorul agricol cu aceste țări;

20.

solicită Comisiei să sprijine și să promoveze în mod specific Comerțul loial și inițiativele agricole ecologice, în special, pentru a sprijini fermierii cu proprietăți mici, producătorii și cooperativele, ca un mijloc de a integra practici agricole durabile și dezvoltarea rurală, dezvoltând în același timp lanțul de aprovizionare pentru a asigura consumatorilor europeni calitatea, trasabilitatea produsului și prerogativele de mediu;

21.

subliniază importanța agriculturii, sector în care lucrează peste o treime din populația activă din țările sud-mediteraneene, precum și a dezvoltării rurale în procesul de stabilizare, având în vedere că acestea contribuie, în special în condiții de volatilitate crescută pe piețele mondiale, la îmbunătățirea securității alimentare, generarea și distribuția mai echitabilă a veniturilor, crearea de locuri de muncă și integrarea femeilor și a micilor proprietari în economie;

22.

salută, prin urmare, intenția Comisiei de a susține dezvoltarea rurală prin programul „Facilitate Europeană în cadrul politicii de vecinătate în sectorul agricol și în sectorul dezvoltării rurale”, care ar integra sprijinul pentru investiții și care ar dezvolta capacitățile administrative pe baza bunelor practici din UE în ceea ce privește dezvoltarea zonelor rurale, pentru a facilita modernizarea producției agricole conform standardelor UE de calitate și de siguranță alimentară;

23.

salută, de asemenea, angajamentul Comisiei, asumat în Comunicarea comună din 25 mai 2011 (COM(2011)0303), de a finanța programe-pilot pentru dezvoltarea agricolă, rurală și regională, profitând de pe urma bogatei experiențe a UE în aceste domenii și utilizând în mod optim cooperarea strânsă cu FAO, Banca Mondială și, eventual, BEI;

24.

solicită UE să sprijine atât dezvoltarea producției agricole sănătoase, cât și dezvoltarea rurală în regiune în cadrul luptei pentru combaterea sărăciei, problemă ce persistă în zonele rurale, în vederea consolidării procesului de stabilizare; subliniază, în acest sens, importanța îmbunătățirilor în domeniul instituțional și al infrastructurii (cum ar fi sistemele de irigare, manipulare, stocare, ambalare, transport, comercializare și accesul la servicii), în plus față de cele tehnologice, precum și importanța programelor de educație și instruire, în special pentru femei, fără a ignora gradul scăzut de organizare din multe locuri al producătorilor și fragilitatea societății civile, dat fiind că acești factori reprezintă alte obstacole în calea dezvoltării unui sistem agroalimentar eficient; subliniază rolul serviciilor de informare în ceea ce privește facilitarea difuzării informațiilor; subliniază faptul că preocupările legate de schimbările climatice și de mediu la nivel mondial ar trebui să determine sprijinul în vederea promovării utilizării sustenabile a resurselor naturale și a energiei, și a metodelor de producție compatibile; subliniază necesitatea încurajării diversificării producției în vederea sporirii rezistenței în timpul fluctuațiilor pieței și a crizelor de mediu, în condițiile creșterii globale a cererii de alimente;

25.

solicită, în plus, ca, pentru a împiedică dumpingul social și de mediu între țările vizate și în relațiile lor cu UE, măsurile propuse de Comisie să permită consolidarea punerii în aplicare a unor acțiuni inovatoare de promovare a competențelor locale și de școlarizare în vederea formării organizațiilor de producători, precum și a dezvoltării piețelor locale și regionale în cadrul schimbului de bune practici dintre țări, respectiv cu UE, cum ar fi procedurile practicate în trecut în perioada de pre-aderare și în cadrul relațiilor cu țările vecine ale Uniunii Europene;

26.

atrage atenția asupra posibilei contribuții pe care o poate aduce o mai bună integrare a țărilor sub-sahariene și a celor din nordul Africii și subliniază nevoia de a lua măsuri la nivel mondial pentru evitarea tipului de acțiune unilaterală care se adoptă adesea pentru a răspunde crizelor alimentare și fenomenelor meteorologice extreme;

27.

subliniază faptul că ISD sunt în special importante pentru dezvoltarea economică a țărilor sud-mediteraneene, din moment ce nivelurile investițiilor sunt fie insuficiente, fie excesiv orientate către industriile de extracție a materiilor prime; solicită Comisiei să asigure că acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare și eforturile de investiții din regiune sunt coordonate pentru a promova diversificarea economică;

28.

menționează, cu toate acestea, faptul că încercările anterioare de negociere a acordurilor sectoriale în temeiul acordurilor de asociere nu s-au dovedit a avea succes; solicită Comisiei să creeze stimulente pentru țările sud-mediteraneene să negocieze cu privire la investiții și la alte „teme de la Singapore” ca, de exemplu, serviciile în contextul acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare; consideră că aceasta ar trebui să pună în aplicare o implementare asimetrică, dacă este cazul, și să fie flexibilă în ceea ce privește sectoarele sensibile ale țărilor în cauză;

29.

subliniază importanța completării deschiderii comerciale cu o asistență tehnică mai substanțială pentru țările partenere și afacerile acestora, astfel încât acestea să poată maximiza oportunitățile oferite; recunoaște faptul că UE oferă deja o astfel de asistență, dar consideră că aceste programe ar trebui să fie mai orientate către IMM-uri, inclusiv prin intermediul unei extinderi a ajutorului pentru comerț;

30.

solicită Comisiei să utilizeze acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare pentru alinierea normelor în domeniul reglementării, în special normele și regulamentele tehnice, măsurile sanitare și fitosanitare (SPS), regulile de transparență pentru achizițiile publice, politica de protecție a consumatorilor, normele de protejare a proprietății intelectuale, facilitarea comerțului/activităților vamale și eliminarea barierelor netarifare (BNT); scoate în evidență faptul că această cooperare nu este tratată în mod satisfăcător în acordurile de asociere și că nivelul implicării Uniunii Europene ar trebui intensificat;

31.

salută, în această privință, resursele suplimentare alocate pentru cooperare tehnică și insistă asupra faptului că acestea ar trebui să devină disponibile cât mai devreme cu putință pentru Direcția Generală Dezvoltare și Cooperare (DG DEVCO) și să fie descentralizate către delegațiile UE de la fața locului;

32.

recunoaște faptul că acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare ar trebui să fie obiectivul principal, dar este conștient că, între timp, Comisia continuă negocierile sectoriale în temeiul acordurilor de asociere existente, inclusiv al acordurilor privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale, al acordurilor în domeniul agriculturii și pescuitului, al acordurile de servicii și de investiții serviciilor și al acordurilor de soluționare a litigiilor; solicită Comisiei să ia în considerare și actualizarea acordurilor sectoriale existente cu țările în care ofertele pot fi îmbunătățite, iar un acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător nu este posibil imediat; solicită Comisiei să acorde o mai mare importanță momentului și modului în care aceste procese vor fuziona, în cele din urmă, cu viitoarele acorduri de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare și să asigure faptul că pierderea calității de membru al Sistemului generalizat de preferințe (SGP) în 2014 nu va afecta în mod negativ accesul țărilor sud-mediteraneene la piața UE pentru nicio gamă de produse;

33.

solicită Comisiei să elaboreze, de asemenea, o strategie pentru acei parteneri „mai mult pentru mai mult” cu care nu există un acord prealabil sau care nu reprezintă obiectivele imediate ale acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, în special parteneri precum Libia și Liban, care nu sunt încă membri ai OMC; subliniază faptul că, în timp ce asistența tehnică pentru ajutorarea progresului acestor state către obținerea calității de membru al OMC trebuie să continue cu toată convingerea, acest fapt în mod individual nu este suficient și trebuie completat de acorduri compatibile cu OMC care vor aduce beneficii pe termen scurt;

34.

este convins că o strategie comercială de succes pentru regiune ar trebui să consolideze rolul IMM-urilor care asigură până la 30 % din ocuparea forței de muncă în anumite țări; recunoaște importanța microîntreprinderilor care reprezintă 98,1 % din IMM-uri în Egipt, 97,8 % în Maroc, 89,1 % în Iordania, dar numai 9,2 % în Tunisia;

35.

își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul mare de IMM-uri neînregistrate care funcționează pe „piața neagră” și la proporția ocupării forței de muncă la negru (cu excepția agriculturii) în anumite țări sud-mediteraneene care se ridică până la 70 %; are convingerea că, dacă regiunea se va angaja într-o creștere economică semnificativă, strategia comercială a UE ar trebui să ofere stimulente întreprinderilor neînregistrate să intre în legalitate; îndeamnă Comisia să sprijine programele de consolidare a capacității administrative, și anume, în domeniul înregistrării afacerilor, al ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, acordând o atenție specială consolidării capacității în serviciile legale, care vor asigura o pregătire mai bună pentru conducerea reformelor necesare;

36.

își exprimă regretul că IMM-urile și cooperativele au un acces foarte limitat la investiții și insistă asupra necesității de a furniza un acces adecvat la finanțare prin oferirea de microcredite fiabile, accesibile și ușor de utilizat și prin programe de contragaranții ale Băncii Europene de Investiții (BEI); este de părere că astfel de programe le vor permite beneficiarilor inovarea și restructurarea într-un mod care le-ar permite să valorifice potențialul pieței interne a UE;

37.

subliniază importanța dezvoltării unei activități cuprinzătoare adaptând măsurile necesare pentru a crea un mediu care să favorizeze și să implice societatea în acesta; programului Invest in Med, al cãrui mandat specific este promovarea cooperãrii între IMM-uri și organizațiile care le reprezintã în statele membre ale UE și în țãrile din zona sud-mediteraneanã;

38.

recunoaște rolul BEI, prin intermediul Facilității euro-mediteraneene de investiții și parteneriat (FEMIP), în ajutorarea IMM-urilor din zona sud-mediteraneană; salută decizia de a majora plafonul pentru operațiunile sale în regiune cu 1 miliard de euro, ceea ce va duce la creșterea valorii acestor operațiuni BEI în regiune la 6 miliarde de euro în următorii trei ani; reafirmă faptul că BEI ar trebui să își direcționeze proiectele de investiții către IMM-uri și către dezvoltarea proiectelor de infrastructură, în special energetice, având în vedere potențialul acestui regim și ajutorul pe care îl poate acorda UE pentru dezvoltarea și valorificarea sa; insistă că BEI trebuie să își majoreze capacitățile administrative pentru a-și controla băncile partenere intermediare care distribuie „Împrumuturi globale” conform criteriilor obiectivelor acțiunii externe a UE, pentru a prezenta publicului operațiunile sale complet contabilizate;

39.

salută implicarea recentă a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) în regiunea mediteraneană și fondurile suplimentare puse ca garanție de către UE și de mai multe state membre în parte pentru activitățile băncii; solicită Consiliului Europei și Parlamentului European să ratifice imediat amendamentele la Acordul BERD, care va ajuta banca să fie complet operațională în regiunea mediteraneană; consideră că fondurile totale disponibile pentru investițiile BERD în regiune ar trebui majorate și că IMM-urile ar trebui să fie beneficiarii principali ai acestor investiții; încurajează țările sud-mediteraneene să își demonstreze angajamentul prin aplicarea principiilor democrației, pluralismului și economiei de piață, astfel încât să poată avea acces la investiții, în conformitate cu statutul băncii;

40.

are convingerea că circulația flexibilă a oamenilor de afaceri în afara frontierelor este esențială pentru ca o zonă de liber schimb să funcționeze în mod corespunzător; este în mod ferm de părere că UE ar trebui să urmărească o mai mare coerență între politicile sale privind imigrarea și comerțul;

41.

constată că facilitarea vizelor rămâne o problemă pentru numeroși reprezentanți ai IMM-urilor din țările sud-mediteraneene, care sunt nevoiți să întreprindă vizite la instituțiile UE pentru a participa la reuniuni sau sesiuni de formare, sau din alte motive de natură comercială. în acest context, salută recenta comunicare având ca temă „Un dialog cu țările sud-mediteraneene privind migrația, mobilitatea și securitatea”, în care Comisia are în vedere acorduri privind facilitarea vizelor care să sporească mobilitatea, inter alia, a oamenilor de afaceri; consideră că procedurile privind „integritatea” și „fiabilitatea” pentru vize ar trebui să fie simplificate și solicită Comisiei să negocieze astfel de acorduri în coordonare cu negocierile comerciale pentru a asigura faptul că implementarea lor nu este prea birocratică pentru IMM-uri;

42.

își exprimă regretul că zona de liber schimb euro-mediteraneană nu a fost stabilită până în 2010 și speră că toți partenerii vor folosi impulsul generat de Primăvara arabă pentru a accelera reformele necesare în vederea creării unei zone de schimb funcționale și complet dezvoltate fără a deforma concurența în rândul producătorilor din UE;

43.

propune ca impactul progresului spre o politică de liber schimb să fie evaluat cu regularitate, pentru a monitoriza în continuu repercusiunile acestei politici asupra țărilor mediteraneene din sudul Europei, în scopul generării de beneficii pentru public și pentru sistemul economic și cel productiv al diferitelor țări în cauză;

44.

subliniază faptul că, deși strategiile comerciale specifice țării ar trebui să fie binevenite, aceste acorduri nu ar trebui să fie în detrimentul integrării regionale; își exprimă regretul că rămâne foarte limitat comerțul Sud-Sud și menționează, în această privință, că în 2009 numai 6 % din importurile din țările sud-mediteraneene proveneau din alte țări sud-mediteraneene, în comparație cu 40 % din UE; încurajează noile guverne alese în mod democratic să fie mai deschise decât predecesorii lor spre comerțul cu țările învecinate;

45.

recunoaște Grupul Agadir ca unicul exemplu al unui efort concentrat în ceea ce privește comerțul Sud-Sud și încurajează semnatarii să își lărgească sfera și componența relațiilor lor comerciale; solicită Comisiei să își continue sprijinul pentru acest grup, ca o piatră de temelie pe care să construiască viitoarea strategie comercială a UE;

46.

mai mult, solicită Comisiei să includă în acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare anumite elemente flexibile care ar permite eventual fuzionarea acordurilor individuale cu Acordul Agadir pentru a forma o zonă unică de liber schimb euro-mediteraneană;

47.

menționează cu satisfacție faptul că implementarea mecanismului de facilitare a comerțului și a investițiilor care va servi ca bază de date care permite operatorilor economici să obțină informații actualizate privind condițiile de comerț și investiții în regiune; insistă asupra faptului că un astfel de mecanism ar trebui să fie promovat în mod activ societăților din țările sud-mediteraneene, ar trebui să se dezvolte într-un agent funcțional care facilitează afacerile intraregionale și să nu acționeze numai ca un instrument de informare;

48.

salută Convenția regională privind regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene care ar trebui să includă respectarea integrală a Acordului tehnic UE-Israel privind produsele provenite din colonii; solicită Comisiei să accelereze stabilirea unor noi reguli de origine în cadrul Convenției Pan-Euromed, cel târziu până la sfârșitul anului 2013, când țările sud-mediteraneene vor pierde preferințele SGP și regulile de origine favorabile prevăzute de SGP;

49.

încurajează statele membre să joace un rol mai ambițios în strategia UE pentru vecinătatea sudică prin oferirea de programe importante de burse pe termen lung pentru studenți din țările sud-mediteraneene din ambele sexe și din toate mediile socioculturale și etnice, în special în domeniile economiei, afacerilor, IT, comunicațiilor și comerțului; solicită Comisiei și vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant să propună imediat stabilirea programelor Euromed Erasmus și Da Vinci; remarcă faptul că alți actori din regiune, de exemplu, țările din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), au fost mai eficienți în furnizarea unui astfel de sprijin țărilor sud-mediteraneene; este de părere că astfel de schimburi pot crea legături de durată cu viitori parteneri de afaceri din țările sud-mediteraneene;

50.

reamintește rolul pe care îl au artiștii, actorii culturali și bloggerii în facilitarea unor societăți civile arabe pentru a se elibera de dictatură și a deschide calea spre democrație; solicită UE să se asigure că integrează dimensiunea cooperării culturale în politica în domeniul comerțului, inclusiv inițiativele comune în domeniul artei, educației, mass-mediei, internetului și alte sectoare, pentru a promova drepturile omului și democrația;

51.

solicită crearea iminentă a camerelor de comerț ale UE cu țările partenere pentru a servi ca exemplu pentru promovarea activităților comune de comerț și a schimburilor reciproce între partenerii economici, inclusiv seminarii și târguri de afaceri; își exprimă regretul cu privire la faptul că nu există camere de comerț bilaterale ale UE în regiune, cu excepția Camerei de Comerț UE-Israel;

52.

este hotărât faptul că inițiativele comerciale ale Comisiei trebuie să fie sprijinite printr-o prezență mai fermă a oficialilor UE în domeniul comerțului la fața locului; deplânge faptul că Delegația UE nu are decât un singur oficial în domeniul comerțului în Tunisia și nu este prezentă deloc în Iordania, în ciuda realizării exercițiilor de lărgire a sferei de interacțiune pentru acorduri de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare cu aceste țări;

53.

consideră, în plus, că pentru a asigura un impact pozitiv maxim, este esențial ca UE să-și coordoneze pe deplin activitățile de sprijin în materie de schimburi comerciale, investiții și finanțare în regiune; își exprimă îngrijorarea că numărul semnificativ de actori de la nivel intern din UE și din țările partenere precum și de alți actori externi ar putea duce la irosirea sau duplicarea de eforturi cruciale din cauza lipsei de coordonare;

54.

evidențiază necesitatea pentru o coordonare mai strânsă între instrumentele financiare ale Politicii europene de vecinătate (PEV), de exemplu, Facilitatea de investiții pentru vecinătate, și diferitele instituții financiare internaționale și regionale și ale UE din regiune, inclusiv BEI, BERD și Banca Mondială, astfel încât să se garanteze eficiența și coerența maxime; solicită Comisiei să preia conducerea în coordonarea unor astfel de eforturi;â

55.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, șefilor de stat și de guvern și parlamentelor statelor membre și țărilor sud-mediteraneene și Uniunii pentru Mediterana.