6.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 227/25

—

având în vedere articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitoare la ocrotirea sănătății persoanelor și conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului,

—

având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la Cartea verde a Comisiei privind gestionarea deșeurilor biologice în Uniunea Europeană (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă (6),

—

având în vedere Studiul pregătitor privind risipa de alimente în țările UE 27 – DG Mediu Comisia Europeană (2010),

—

având în vedere studiul FAO (2011) referitor la pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0430/2011),

A.

întrucât în fiecare an în Europa o cantitate tot mai mare de alimente sănătoase și comestibile – conform mai multor estimări, până la 50 % – se pierde de-a lungul lanțului alimentar, inclusiv până la consumator, transformându-se în deșeuri;

B.

întrucât un studiu publicat de Comisie evaluează producția anuală de deșeuri alimentare din cele 27 de state membre la aproximativ 89 de milioane de tone, adică 179 kg pe cap de locuitor, cu diferențe considerabile între țări și între diferitele sectoare, fără a pune la socoteală deșeurile alimentare provenite din activitățile agricole și capturile de pește aruncate înapoi în mare; întrucât cantitatea totală de deșeuri alimentare ar ajunge în 2020 la aproximativ 126 de milioane de tone (o creștere cu 40 %) dacă nu se pun în practică acțiuni sau măsuri suplimentară de prevenire;

C.

întrucât în Uniunea Europeană 79 de milioane de persoane trăiesc în continuare sub pragul de sărăcie, ceea ce înseamnă că peste 15 % dintre cetățenii UE au un venit cu 60 % mai mic decât venitul mediu din țara de reședință; întrucât 16 milioane dintre aceștia au primit ajutoare alimentare de la instituții caritabile;

D.

întrucât cifrele alarmante prezentate de FAO, conform cărora există în prezent 925 de milioane de persoane în întreaga lume care riscă să sufere de subnutriție, fac ca îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, inclusiv a celor care vizează reducerea la jumătate a sărăciei și a foametei în lume până în 2015, să fie tot mai îndepărtată;

E.

întrucât, conform studiului FAO, creșterea preconizată a populației mondiale de la 7 la 9 miliarde va necesita o majorare cu cel puțin 70 % a aprovizionării cu produse alimentare până în 2050;

F.

întrucât producția mondială de cereale a crescut de la 824 de milioane de tone în 1960 la aproximativ 2,2 miliarde de tone în 2010, în fiecare an adăugându-se producției 27 de milioane de tone; întrucât, dacă producția agricolă globală continuă această tendință, creșterea producției de cereale până în 2050 în raport cu nivelul actual va fi suficientă pentru a hrăni populația lumii; întrucât între timp, având în vedere că pierderile ulterioare recoltării se ridică la 14 % din producția totală și alte 15 procente se pierd în distribuție și deșeuri menajere, trei cincimi din valoarea totală a creșterii aprovizionării necesare până în anul 2050 ar putea fi obținute prin simpla evitare a risipei alimentare;

G.

întrucât reducerea risipei alimentelor constituie un pas premergător important pentru combaterea foametei la nivel mondial, care vine în întâmpinarea cererii în creștere estimate de FAO și îmbunătățește nivelul de alimentație a populației;

H.

întrucât risipirea într-o mai mică măsură a alimentelor ar însemna o utilizare mai eficientă a terenului, o gestionare mai adecvată a resurselor de apă și efecte pozitive pentru întregul sector agricol la nivel mondial, precum și intensificarea luptei împotriva subnutriției în țările în curs de dezvoltare;

I.

întrucât risipirea alimentelor nu are doar consecințe de natură etică, economică, socială și alimentară, ci și implicații sanitare și ecologice, având în vedere că munții de alimente neconsumate au o contribuție majoră la încălzirea globală și deșeurile alimentare generează metan, care este un gaz cu efect de seră de 21 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon;

J.

întrucât în țările în curs de dezvoltare risipirea alimentelor de către consumatori este minimă; întrucât risipirea alimentelor din aceste țări este, în principal, cauzată de limitările financiare și tehnice existente de-a lungul întregului lanț de producție a alimentelor;

K.

întrucât în Europa și America de Nord, în deceniile anterioare, când producția alimentară era mare, risipa alimentară nu a reprezentat o prioritate politică, ceea ce a condus la sporirea risipei alimentare la nivel mondial în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; întrucât în Europa și America de Nord risipa alimentară survine cu predominanță în etapa comercializării și în cea a consumului, spre deosebire de lumea în curs de dezvoltare, unde producția, recoltarea, prelucrarea și transportul sunt etapele în care pierderile sunt cel mai des întâlnite;

L.

întrucât, conform unor studii recente, pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de CO2; întrucât, în Europa, cele aproximativ 89 de milioane de tone de deșeuri alimentare produc 170 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, din care: industria alimentară 59 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, consumul casnic 78 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, altele 33 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an; întrucât pentru producerea alimentelor care nu se consumă (30 % din cantitatea totală de alimente) se utilizează o cantitate cu 50 % mai mare din resursele de apă pentru irigații, iar producerea unui kilogram de carne de vită necesită între 5 și 10 tone de apă;

M.

întrucât amenințările la adresa securității alimentare sunt însoțite de probleme opuse în țările bogate, cum ar fi obezitatea, bolile cardiovasculare și cancerul, care decurg dintr-un regim excesiv de bogat în grăsimi și proteine, rezultatul fiind că, la nivel mondial, numărul populației hrănite excesiv este egal cu cel al populației subnutrite și malnutrite;

N.

întrucât recenta scădere a factorilor de producție se află în contradicție cu necesitatea de a crește aprovizionarea cu alimente în UE;

O.

întrucât susținerea acordată țărilor în curs de dezvoltare pentru a îmbunătăți eficiența lanțurilor alimentare ale acestora poate fi benefică nu numai, în mod direct, economiilor locale și dezvoltării sustenabile a acestor țări, ci și, indirect, echilibrelor din comerțul mondial cu produse agricole și redistribuirii resurselor naturale;

P.

întrucât schimbul de bune practici la nivel european și internațional, precum și asistența pentru țările în curs de dezvoltare au o importanță majoră în domeniul combaterii risipirii alimentelor la nivel mondial;

Q.

întrucât un număr tot mai mare de state membre întreprind inițiative de sensibilizare a opiniei publice cu privire la cauzele și consecințele risipei de alimente, la modalitățile în care aceasta poate fi redusă și la promovarea unei culturi științifice și civice, bazată pe principiile sustenabilității și solidarității;

R.

întrucât risipa alimentelor se produce pe parcursul întregului lanț de aprovizionare cu alimente, începând cu stadiul producției agricole, până la stadiile de depozitare, procesare, distribuire, gestionare și consum;

S.

întrucât principala responsabilitate în ceea ce privește securitatea alimentară și lupta împotriva risipirii evitabile a alimentelor, atunci când acest lucru este posibil, aparține actorilor din lanțul de aprovizionare cu alimente;

T.

întrucât anumite state membre interzic vânzarea alimentelor sub prețul de cost, neoferindu-le comercianților cu amănuntul posibilitatea de a vinde consumatorilor la un preț inferior, către sfârșitul zilei, alimentele proaspete nevândute, contribuind și mai mult la risipa alimentară din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

U.

întrucât Regulamentul privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare, adoptat de curând, clarifică faptul că alimentele care prezintă o dată a valabilității cu mențiunea „a se consuma înainte de” ar trebui considerate nesigure după expirarea datei respective;

V.

întrucât Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și Masa rotundă europeană privind producția și consumul durabil depun eforturi în vederea îmbunătățirii eficienței și sustenabilității de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente,

1.

consideră că securitatea alimentară este un drept fundamental al omului care se realizează prin disponibilitatea, accesibilitatea, folosirea și stabilitatea în timp a unei alimentații sănătoase, suficiente, adecvate și hrănitoare; subliniază că producția mondială de alimente este condiționată de o serie de factori, inclusiv de caracterul finit al resurselor naturale în raport cu populația în creștere la nivel mondial, precum și de accesul limitat la hrană al celor mai vulnerabile straturi sociale;

2.

invită Consiliul, Comisia, statele membre și actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente să abordeze cât mai rapid problema risipei de alimente de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și consum și să elaboreze orientări și modalități de sprijinire în vederea sporirii eficienței lanțului de aprovizionare cu alimente în fiecare sector în parte și îi îndeamnă pe aceștia să acorde prioritate acestor aspecte în cadrul agendei politice europene; în acest context, invită Comisia să intensifice demersurile de informare cu privire la eforturile care se depun în prezent, atât în cadrul Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, cât și în cadrul Mesei rotunde europene privind producția și consumul durabil, inclusiv în ceea ce privește recomandările privind modalitățile de abordare a risipei de alimente;

3.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, zilnic, o cantitate însemnată de alimente, deși perfect comestibile, este tratată ca deșeu și că risipa alimentelor produce atât probleme de natură etică și de mediu, cât și costuri economice și sociale, care cauzează dificultăți pe piața internă, atât pentru societăți, cât și pentru consumatori; prin urmare, invită Comisia să analizeze cauzele și consecințele aruncării, risipei și transformării în deșeuri, în fiecare an în Europa, a aproximativ 50 % din alimentele produse, precum și să se asigure că este inclusă o analiză detaliată a risipei, alături de o evaluare efectelor economice, asupra mediului, nutriționale și sociale; de asemenea, solicită Comisiei să ia măsuri concrete menite să reducă la jumătate, până în 2025, cantitatea de alimente risipite și totodată să prevină producerea de deșeuri biologice;

4.

remarcă faptul că risipa alimentelor are cauze diverse: supraproducția, direcționarea eronată a produselor (dimensiune sau formă neadaptată), deteriorarea produselor sau a ambalajului, normele de comercializare (probleme de aspect sau defecte de ambalare) sau gestionarea necorespunzătoare a stocurilor și strategiile de marketing;

5.

invită Comisia să evalueze impactul unei politici coercitive în ceea ce privește risipa alimentelor; speră să se adopte o politică coercitivă în materie de tratare a deșeurilor, care să vizeze toate părțile implicate în cadrul lanțului alimentar, prin aplicarea principiului „poluatorul plătește”;

6.

consideră că, pentru a limita la maximum risipa alimentară, trebuie implicați toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente și vizate diferitele cauze ale acestei risipe pentru fiecare sector în parte; prin urmare, invită Comisia să efectueze o analiză a întregului lanț alimentar, pentru a identifica în cadrul cărui sector alimentar se înregistrează cea mai mare risipă de alimente și care ar fi soluțiile pentru prevenirea acesteia;

7.

îndeamnă Comisia să coopereze cu FAO prin stabilirea unor obiective comune pentru reducerea risipei de alimente la nivel mondial;

8.

observă faptul că problema risipei de alimente ar trebui abordată din punctul de vedere al eficienței resurselor și invită Comisia să lanseze inițiative specifice care să abordeze risipa de alimente în temeiul inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, pentru a se asigura că această chestiune beneficiază de același grad de atenție și sensibilizare ca și problema eficienței energetice, deoarece acestea sunt la fel de importante pentru mediu și pentru viitorul nostru;

9.

invită Comisia să stabilească obiective specifice de prevenire a risipei de alimente pentru statele membre, în cadrul obiectivelor de prevenire a generării deșeurilor, care trebuie îndeplinite de statele membre până în 2014, conform recomandărilor Directivei-cadru privind deșeurile din 2008;

10.

consideră că este esențială reducerea risipei de alimente de-a lungul întregului lanț alimentar, de la fermă la consumator; insistă asupra necesității de a adopta o strategie coordonată urmată de acțiuni concrete, inclusiv un schimb de bune practici, la nivel european și național, cu scopul de a îmbunătăți coordonarea între statele membre pentru a evita risipa de alimente și de a spori eficiența lanțului de aprovizionare cu alimente; consideră că acest lucru se poate obține prin promovarea relațiilor directe dintre producători și consumatori și prin scurtarea lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și invitând toate părțile interesate să-și asume o mai mare responsabilitate comună și încurajându-le să intensifice coordonarea pentru a îmbunătăți și mai mult logistica, transportul, gestionarea stocurilor și procesul de ambalare;

11.

invită Comisia, statele membre și părțile interesate să facă schimb de bune practici, reunind cunoștințe din forumurile și platformele relevante, precum Forumul UE al comerțului cu amănuntul privind dezvoltarea durabilă, Masa rotundă europeană privind producția și consumul durabil de alimente, Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, rețeaua informală a statelor membre „Prietenii alimentelor durabile”, Forumul bunurilor de larg consum etc.;

12.

invită Comisia să sprijine, atunci când elaborează politici de dezvoltare, măsuri care au ca scop reducerea risipei de alimente de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu alimente în țările în curs de dezvoltare în care metodele de producție, gestionarea după recoltare, infrastructura și procesele de prelucrare și de ambalare sunt problematice și neadecvate; sugerează încurajarea modernizării acestor echipamente și infrastructuri agricole în scopul de a reduce pierderile după recoltare și de a extinde perioada de depozitare a produselor alimentare; consideră, de asemenea, că îmbunătățirea eficienței lanțului de aprovizionare cu alimente poate ajuta țările în cauză să obțină autonomie alimentară;

13.

solicită o mai bună direcționare a măsurilor de sprijin la nivel european în ceea ce privește distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, ajutoarele comunitare pentru furnizarea laptelui și a anumitor produse lactate elevilor din instituțiile școlare sau programul de încurajare a consumului de fructe în școli, pentru a evita risipa de alimente;

14.

ia act de faptul că există confuzii cu privire la definițiile expresiilor „risipă de alimente” și „deșeuri biologice”; consideră că prin „risipă de alimente” se înțelege în mod obișnuit totalitatea produselor alimentare eliminate din lanțul de aprovizionare cu alimente din motive economice ori estetice sau din cauza apropierii datei de expirare, care sunt însă perfect comestibile și pot să fie destinate în continuare consumului și care, în lipsa unei posibile întrebuințări alternative, sunt eliminate, producând efecte negative din punct de vedere ecologic, precum și din punctul de vedere al costurilor economice și al pierderilor de venit suferite de întreprinderi;

15.

ia act de faptul că în Europa nu există o definiție armonizată a risipei de alimente; prin urmare, invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să definească tipologia „risipei de alimente” și, în acest context, să stabilească, de asemenea, o definiție separată pentru „reziduuri alimentare destinate biocombustibililor” sau „deșeuri biologice”, care reprezintă o categorie separată față de risipa de alimente normală, deoarece sunt reutilizate în scopul producerii de energie;

16.

consideră că toate statele membre ar trebui să permită comercianților cu amănuntul să reducă substanțial prețurile la alimentele proaspete sub prețul de producție cu puțin timp înainte de expirarea termenului de valabilitate pentru vânzare, pentru a reduce cantitatea de alimente nevândute aruncate și pentru a oferi consumatorilor cu venituri disponibile reduse posibilitatea de a cumpăra produse alimentare de înaltă calitate la prețuri reduse;

17.

dorește să evidențieze faptul că agricultura, prin natura sa, este eficientă din punctul de vedere al resurselor și poate avea un rol fundamental și de pionierat în combaterea risipei de alimente; prin urmare, îndeamnă Comisia să introducă măsuri ambițioase în acest sens în următoarele propuneri legislative referitoare la agricultură, comerț și distribuția produselor alimentare; speră că se va întreprinde o acțiune comună în materie de investiții în domeniile cercetării, științei, tehnologiei, educației, consilierii și inovării în agricultură, în vederea reducerii risipei de alimente și a educării și stimulării consumatorilor să adopte un comportament mai responsabil și mai conștient pentru a preveni risipa de alimente;

18.

consideră că cerințele de calitate în ceea ce privește aspectul impuse fie de legislația europeană sau națională, fie de regulile interne ale întreprinderilor, care stabilesc mărimea și forma, mai ales a fructelor și a legumelor proaspete, stau la baza multor cazuri în care alimentele sunt aruncate inutil, ceea ce conduce la creșterea cantității alimentelor risipite; solicită părților interesate să recunoască și să explice valoarea nutrițională a produselor agricole cu dimensiuni/forme imperfecte, în vederea reducerii aruncării de produse;

19.

solicită Comisiei să elaboreze orientări cu privire la punerea în aplicare a articolului 5 din Directiva-cadru privind deșeurile (2008/98/CE), în care sunt definite subprodusele, având în vedere faptul că lipsa de claritate juridică în cadrul legislației UE privind diferența dintre ce este deșeu și ce nu este deșeu ar putea împiedica utilizarea eficientă a subproduselor;

20.

invită Comisia, statele membre, procesatorii și comercianții cu amănuntul să elaboreze orientări pentru a aborda problema risipei de alimente care poate fi evitată și pentru a obține o eficiență sporită a resurselor în cadrul sectorului din lanțul de aprovizionare cu alimente în care aceștia operează, precum și să depună în continuare eforturi în vederea îmbunătățirii procesării, ambalării și transportului, pentru a reduce risipa inutilă de alimente;

21.

îndeamnă Comisia și statele membre să încurajeze schimbul de bune practici și să promoveze campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la valoarea produselor alimentare și agricole, la cauzele și consecințele risipei de alimente și la modalitățile în care aceasta poate fi redusă, promovând astfel o cultură științifică și civică bazată pe principiile sustenabilității și solidarității; invită statele membre să încurajeze introducerea orelor de educație alimentară în toate etapele de învățământ, inclusiv în licee, în cadrul cărora să se explice, de exemplu cum trebuie depozitate, gătite și eliminate alimentele, încurajându-se astfel comportamente mai bune; insistă asupra rolului important al autorităților locale și al întreprinderilor municipale, pe lângă cel al comercianților cu amănuntul și al mass media, în informarea și sprijinirea cetățenilor în ceea ce privește prevenirea și reducerea risipei de alimente;

22.

salută inițiativele pe care unele state membre le-au luat deja, care vizează recuperarea, la nivel local, a produselor nevândute și aruncate de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, în vederea redistribuirii acestora către categoriile de cetățeni cu venituri minime care sunt lipsiți de putere de cumpărare; subliniază importanța schimbului de bune practici între statele membre în această privință, precum și importanța inițiativelor derulate la nivel local; în acest sens, subliniază contribuția valoroasă a voluntarilor în ceea ce privește sortarea și distribuirea acestor produse, pe de o parte, și a societăților profesioniste care dezvoltă sisteme și măsuri de combatere a risipei de alimente, pe de altă parte;

23.

invită comercianții cu amănuntul să se implice în programe de redistribuire a alimentelor către cetățenii fără putere de cumpărare și să pună în aplicare măsuri care să permită vânzarea la preț redus a produselor care urmează să expire în scurt timp;

24.

salută eforturile depuse de societățile și parteneriatele profesionale, provenite din sectorul public, privat, academic și al comunității, în ceea ce privește elaborarea și aplicarea, la nivel european, a unor programe de acțiuni coordonate de luptă împotriva risipei de alimente;

25.

consideră că investițiile în metode care conduc la o reducere a risipei de alimente ar putea avea drept rezultat o reducere a pierderilor suferite de întreprinderile agroalimentare și, în consecință, o scădere a prețurilor la produsele alimentare, oferind astfel posibilitatea unui mai bun acces al celor mai sărace categorii de populație la produsele alimentare; invită Comisia să identifice instrumentele și metode prin care întreprinderile agroalimentare, piețele cu ridicata, magazinele, lanțurile de distribuție, unitățile de restaurație colectivă publice și private, restaurantele, administrațiile publice și ONG-urile să se implice mai mult în practicile de combatere a risipei de alimente; încurajează folosirea internetului și a noilor tehnologii în acest scop; constată, în acest context, importanța înființării unei comunități de cunoaștere și inovare (CCI) pentru produsele alimentare, axată, printre altele, pe prevenirea risipei alimentare; invită Comisia să solicite industriei agroalimentare și altor părți interesate să-și asume responsabilitatea ce le revine pentru problema risipei de alimente, în mod deosebit prin punerea la dispoziția consumatorilor a unor porții de dimensiuni diferite, precum și să evalueze avantajele unei mai mari oferte de produse alimentare în vrac și să țină seama într-o mai mare măsură de gospodăriile cu un singur membru, în vederea reducerii risipei de alimente și, astfel, a amprentei de carbon a consumatorilor;

26.

invită statele membre să creeze stimulente economice în vederea limitării risipei de alimente;

27.

subliniază că emisiile de gaze cu efect de seră generate prin producerea, ambalarea și transportul alimentelor aruncate reprezintă emisii suplimentare inutile; constată că îmbunătățirea eficienței lanțului de aprovizionare cu alimente, astfel încât să se prevină risipa de alimente și să se elimine risipa de alimente comestibile, reprezintă o măsură esențială pentru atenuarea schimbărilor climatice;

28.

invită Comisia să evalueze posibilitatea de a aduce modificări normelor privind achizițiile publice pentru serviciile de alimentație colectivă și hoteliere, astfel încât să se acorde prioritate în faza de adjudecare, în cazul în care există altminteri egalitate între candidați, întreprinderilor care garantează redistribuirea gratuită a produselor neconsumate (nevândute) către categoriile de cetățeni fără putere de cumpărare și care promovează activități specifice de reducere ex-ante a risipei de alimente, cum ar fi, de exemplu, preferința pentru produsele agricole și alimentare fabricate cât mai aproape posibil de locul de consum;

29.

invită Comisia să dea un exemplu și să abordeze problema risipei de alimente în cadrul instituțiilor UE și să adopte de urgență măsurile necesare în vederea diminuării cantității deosebit de mari de alimente aruncate în fiecare zi de către cantinele diferitelor instituții UE;

30.

invită Comisia să evalueze și să încurajeze măsurile pentru reducerea risipei de alimente ex-ante, cum sunt de exemplu etichetarea cu două date (datele limită de comercializare și de consum) și vânzarea la prețuri reduse a produselor alimentare care se apropie de data de expirare sau care sunt deteriorate; observă faptul că utilizarea optimă și eficientă a ambalajelor produselor alimentare poate juca un rol important în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente prin reducerea impactului global al produsului asupra mediului, nu în ultimul rând prin intermediul proiectării ecologice industriale, care include măsuri precum dimensiuni variate ale ambalajelor, pentru a-i ajuta pe consumatori să cumpere cantitatea necesară și pentru a descuraja consumul excesiv de resurse, oferirea de consiliere cu privire la modalitățile de depozitare și de utilizare a produselor și proiectarea ambalajelor astfel încât produsele să reziste mai mult și să-și mențină prospețimea, garantând întotdeauna utilizarea unor materiale care nu afectează sănătatea sau durabilitatea produselor pentru ambalarea și conservarea produselor alimentare;

31.

invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să emită recomandări privind temperatura de refrigerare, pe baza faptului demonstrat că atunci când temperaturile nu sunt ideale și adecvate, alimentele devin necomestibile prematur și se produce o risipă inutilă; subliniază faptul că nivelurile de temperatură armonizate pe parcursul lanțului de aprovizionare ar îmbunătăți conservarea produselor și ar reduce risipa de alimente în cazul produselor transportate și vândute la nivel transfrontalier;

32.

amintește rezultatele anchetei derulate de Comisie („Responsabilizarea consumatorilor în UE” – SEC(2011)0469), potrivit cărora 18 % dintre cetățenii europeni nu înțeleg mențiunea „a se consuma de preferință înainte de”; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să clarifice semnificația datelor indicate pe etichete („a se consuma de preferință înainte de”, „data expirării”, „a se consuma înainte de”), pentru a reduce incertitudinile consumatorilor referitoare la caracterul comestibil al alimentelor, precum și să difuzeze informații exacte în rândul publicului, în special cu privire la clarificarea faptului că termenul minim de valabilitate „a se consuma de preferință înainte de” privește calitatea, în timp ce „a se consuma înainte de” se referă la siguranță, pentru a-i ajuta pe consumatori să ia decizii în cunoștință de cauză; îndeamnă Comisia să publice un manual ușor de folosit pe tema utilizării alimentelor care se apropie de data expirării, asigurând în același timp siguranța alimentară a produselor folosite pentru donații sau ca hrană pentru animale și având ca bază cele mai bune practici ale părților interesate din lanțul de aprovizionare cu alimente, în vederea, de exemplu, a corelării mai rapide și mai eficiente a cererii cu oferta;

33.

invită statele membre să încurajeze și să sprijine inițiativele care vizează stimularea producției sustenabile la scară mică și medie ce are legătură cu piețele și consumul local și regional; admite că piețele locale sunt sustenabile din punct de vedere ecologic și contribuie la stabilitatea sectorului primar; solicită ca politica agricolă comună să asigure, pe viitor, finanțările necesare pentru promovarea stabilității în sectorul primar, de exemplu prin intermediul vânzărilor directe, al piețelor locale și al tuturor măsurilor de promovare a filierelor scurte sau care nu implică transport;

34.

invită statele membre să se asigure că micii producători locali și grupurile locale de producători pot lua parte la procedurile de achiziții publice pentru punerea în aplicare a unor programe specifice de promovare, în special, a consumului de fructe și de produse lactate în școli;

35.

îndeamnă Consiliul și Comisia să desemneze anul 2014 ca Anul european al combaterii risipei de alimente, ca o inițiativă esențială de informare și sensibilizare a cetățenilor europeni și pentru a atrage atenția guvernelor naționale asupra acestei teme importante în vederea alocării unor fonduri suficiente pentru abordarea provocărilor din viitorul apropiat;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.