6.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/35

1.1

Criza financiară a atins nivelul întreprinderilor. Depășirea ei, în interesul tuturor grupurilor afectate – investitori, antreprenori, lucrători, regiuni („abordarea multipartită”), presupune eforturi comune și obiective percepute drept coerente, cum ar fi, de exemplu, cel al dezvoltării pe termen lung a întreprinderilor, existența unui dialog social funcțional purtat într-un climat de încredere și atitudine pozitivă. CESE dorește să dea un impuls în vederea deschiderii unor noi căi de abordare, inclusiv în ceea ce privește cadrul european de guvernanță economică („corporate governance”).

1.2

CESE este convins că o guvernanță „bună” și în acest sens și „durabilă” trebuie să se bazeze pe structurile și practicile juridice consacrate de pe piața internă în ceea ce privește participarea lucrătorilor prin informare, consultare și, acolo unde este aplicabil, și prin implicarea acestora.

1.3

Concilierea eficienței economice cu obiectivele sociale și ecologice trebuie să ducă astfel la durabilitate. Acest fapt presupune ca întreprinderea să fie percepută ca o instituție în care toate părțile implicate cooperează, în căutarea comună a unei perspective comerciale pe termen lung, a competitivității economice și a echilibrului social, acționând în consecință. În această privință, CESE propune introducerea conceptului de guvernanță economică „Sustainable Company” (întreprindere durabilă). Acest concept include și faptul că deciziile la nivel de întreprindere țin seama de „vocea” lucrătorilor.

1.4

Întreprinderile pot fi gestionate în baza acestui concept, dacă managementul acesteia se bazează pe principiul unei „relații echitabile” între lucrători, management și proprietari, astfel încât tuturor părților interesate să le stea la dispoziție modalități fiabile de punere în practică a schimbării, într-un spirit orientat spre rezultate și atingerea obiectivelor propuse, cu respectarea întocmai a prerogativelor managementului. Pentru aceasta dispunem deja în prezent de o serie de instrumente de participare obligatorie a lucrătorilor prin intermediul comitetelor de întreprindere la nivel național și european, instrumente care trebuie aplicate într-un mod eficient. În acest fel, restructurarea unei întreprinderi poate fi mult mai bine gestionată și anticipată, mai ales în perioade de criză.

1.5

Pentru a ancora acest model în viața practică și a-l consolida, CESE consideră că și politica europeană trebuie să-și aducă contribuția prin crearea, în limitele competențelor sale cu privire la realizarea pieței interne, stimulentelor corespunzătoare, și prin îmbunătățirea cadrului juridic necesar, fără a interveni în competențele de la nivel național. În acest sens, CESE prezintă propuneri pentru o mai bună punere în aplicare a dreptului fundamental european în materie de participare a lucrătorilor în drept național.

1.6

Posibilitățile de participare a lucrătorilor la orientarea strategică a întreprinderilor ar trebui să devină un element integral al dreptului european al întreprinderilor, care, în conformitate cu planurile Comisiei Europene, va fi revizuit în viitorul apropiat. În plus, dispozițiile prevăzute în legislația UE privind participarea obligatorie a lucrătorilor ar trebui consolidate și generalizate în baza standardelor atinse în acest domeniu, cuprinzând în mod special uniformizarea definițiilor privind informarea, consultarea și participarea.

1.7

O nouă etapă preliminară a acestei dezbateri s-a încheiat odată cu Rezoluția PE din 15 ianuarie 2013. Cu o majoritate covârșitoare s-a solicitat, între altele, un cadru juridic cu norme minime pentru restructurări, pentru a reduce costurile sociale și economice și a sprijini anticiparea. Acestea ar trebui să cuprindă, între altele, obligații privind planificarea strategică și măsurile preventive de calificare și formare profesională, măsuri care să vizeze păstrarea locurilor de muncă și a forței de muncă în caz de restructurare, precum și cerințe care să înlesnească cooperarea preventivă cu autoritățile regionale (administrația locală, oficiile de ocupare a forței de muncă) și lanțurile de furnizori locali în caz de restructurare.

2.1

Prin acest aviz, CESE dorește să scoată în evidență modalitățile ce stau la dispoziție întreprinderilor și investitorilor pentru a găsi, împreună cu lucrătorii lor, soluții echilibrate și durabile pentru a depăși criza economică și a face față schimbărilor climatice. În plus, avizul prezintă condițiile-cadru de ordin social și juridic de care au nevoie actorii implicați și arată care sunt situațiile în care ar trebui îmbunătățit cadrul legal european în acest sens, ținând seama de diversitatea situațiilor și acordurilor existente la nivel național.

2.2

Un management orientat către o dezvoltare pe termen lung se întemeiază pe un dialog bazat pe încredere și cu un cadru juridic garantat între management și lucrători. Această convingere a CESE se bazează pe un consens politic adânc înrădăcinat în istoria integrării europene între guverne, parteneri sociali și societatea civilă. Participarea garantată din punct de vedere juridic a lucrătorilor la activitatea economică – așa cum prevăd și numeroase directive europene - constituie un element indispensabil al unei economii responsabile din punct de vedere social. Miile de reprezentanți în întreprinderile Europei și cei aproximativ 17 000 de reprezentanți activi în cadrul a peste o mie de comitete europene de întreprindere arată că principiul guvernanței economice participative se aplică în mod practic în viața de zi cu zi.

2.3

Diferitele surse de drept european, elaborate în perioade istorice diferite, reflectă acest consens politic: informarea și consultarea sunt obligatorii nu numai la nivel național (1) (inclusiv pentru IMM-uri), în virtutea dreptului european aplicabil, ci și la nivel transnațional (2)unde este prevăzută în plus și posibilitatea participării lucrătorilor la nivel de întreprindere ca normă generală pentru societățile europene (SE) și cooperativele europene (SCE) (3). Numeroase alte directive europene (4), inclusiv din domeniul protecției muncii și sănătății, precum și dreptul european al întreprinderilor prevăd informarea și consultarea lucrătorilor. Articolul 27 din Carta drepturilor fundamentale a UE face din acest drept individual fundamental la informare și consultare un element obligatoriu al legislației comunitare. Participarea obligatorie a lucrătorilor la activitatea economică face deci, fără doar și poate, parte din fundamentul juridic al democrației europene.

2.4

Este important ca această resursă consacrată, care și-a dovedit eficiența în viața economică cotidiană, să fie consolidată, nu numai în interesul beneficiului economic, ci și, în mod special, în interesul coeziunii sociale în Europa, contribuind astfel la depășirea crizei actuale. Întreprinderile, a căror misiune nu este doar de a servi intereselor investitorilor, ci și de a contribui la bunul mers al societății, sunt expuse în prezent unor condiții-cadru care au devenit mai nesigure:

2.5

Toate acestea subliniază necesitatea unei contrabalansări împotriva amenințării care planează, pe termen scurt, asupra valorilor întreprinderii. Este necesar să se indice aici căile prin care politica europeană poate duce la depășirea abordării actuale de a asigura în mod unilateral transparență cu privire la întreprindere în interesul acționarilor, printr-o înțelegere mai largă a întreprinderii ca „întreprindere durabilă” în vederea dezvoltării pe termen lung a întreprinderii (5).

2.6

Ieșirea din criză, orientarea pe termen lung, buna gestionare a întreprinderii, capacitatea de inovare și cooperarea bazată pe încredere între angajatori și lucrători în baza unor drepturi de participare obligatorii aparțin deopotrivă aceluiași context unic pentru viitorul Europei. CESE propune ca noul concept de întreprindere durabilă să fie ancorat ca un nou model de urmat în politica europeană și să fie consolidat în mod corespunzător. Această abordare ar deschide orizonturi noi în materie de legislație și pentru măsuri economice și politice, oferind celor implicați în mod activ motivația și orientarea necesară pentru punerea în practică a unei gestionări durabile a întreprinderii. Trebuie să se ajungă la un consens cu privire la elementele care definesc întreprinderea durabilă. Punerea concretă în aplicare trebuie să corespundă situației din fiecare întreprindere. Ea va diferi de la un stat la altul.

3.1

Modelul de întreprindere durabilă  (6) este în măsură să transpună în practică liniile directoare ale politicii europene într-o metodă cuprinzătoare de management al întreprinderii, combinând într-un cadru coerent obiectivele de eficiență economică cu obiectivele sociale și de mediu. Întreprinderea durabilă se bazează pe conceptul că întreprinderile sunt organizații sociale, în cadrul cărora „vocea” lucrătorilor trebuie respectată; deciziile luate în cadrul întreprinderii devin astfel mai calculabile pentru ambele părți și nu în ultimul rând și pentru clienți. Astfel, ele sunt mai puțin vulnerabile la intervenții din exterior care urmăresc doar obiective de randament pe termen scurt.

3.2

Întreprinderile durabile prezintă următoarele caracteristici fundamentale (7):

3.3

Întreprinderea durabilă poate funcționa cu succes numai dacă respectă un principiu de gestionare special, și anume cel al relațiilor echitabile: tuturor celor implicați (management, reprezentanți ai lucrătorilor, investitori și regiunile respective) li se oferă posibilitatea de a influența evoluția întreprinderii într-o manieră pertinentă și orientată către rezolvarea problemelor existente, cu respectarea prerogativelor managementului. Aceasta este o modalitate de a face față și a anticipa mai bine restructurările, mai ales în perioade de criză.

3.4

În cazul achiziției sau fuziunii, acest concept al relațiilor echitabile se bazează pe acorduri obligatorii între părțile implicate privind perspectivele pe termen lung și dimensiunea socială, care garantează, în măsura posibilităților, păstrarea unităților de producție și a locurilor de muncă. Mai ales la vânzarea și cumpărarea transfrontalieră a unor întreprinderi sau părți sociale ale unor întreprinderi, dar și la restructurări, ar trebui să se aplice următoarele principii:

3.5

Punerea în practică a unei întreprinderi durabile și participarea obligatorie a lucrătorilor prin intermediul informării, consultării și, acolo unde este cazul, prin intermediul participării la nivel național și transnațional se condiționează reciproc. Din acest punct de vedere, experiența a demonstrat că statele care acordă lucrătorilor un drept de participare mai cuprinzător și în care relațiile între partenerii sociali sunt mai solide au reușit să depășească mai bine decât alte state ultima criză. Utilizarea lor în beneficiul unei dezvoltări pe termen lung a întreprinderii presupune ca, în limitele competențelor sale privind realizarea pieței interne, politica europeană să creeze stimulentele și să definească obligațiile juridice corespunzătoare în cadrul guvernanței corporative.

4.1.1

Munca, investițiile și spiritul antreprenorial trebuie să fie recunoscute la adevărata lor valoare în Europa. Întreprinderea durabilă propune modelul potrivit acestui deziderat. Ea urmărește, deopotrivă, obiective economice, sociale și ecologice pe termen lung. O astfel de întreprindere este condusă în conformitate cu principiul relațiilor echitabile, pentru care schimbarea reprezintă o provocare interesantă și rentabilă din punct de vedere antreprenorial, și care recunosc în același timp realizările și drepturile sociale ale lucrătorilor lor.

4.1.2

CESE consideră că politica europeană trebuie să continue să consolideze baza necesară pentru cooperarea între principalele categorii economice și ar primi salutar orice nouă inițiativă a Comisiei, pentru a adapta drepturile lucrătorilor și a reprezentanților acestora la realitățile pieței unice europene și pentru a consolida aceste drepturi, plecând de la standardele europene în vigoare privind participarea lucrătorilor. Din acestea fac parte și inițiativele legislative menite să îmbunătățească baza de acțiune pentru punerea în practică a noului model prezentat.

4.1.3

Întreprinderile care aplică principiul relațiilor echitabile dispun de o capacitate deosebită de a anticipa și a da contur mutațiilor structurale. Din punct de vedere economic, o participare a lucrătorilor la punerea în practică și la anticiparea mutațiilor se impune de la sine. Cadrul juridic european necesar acestei abordări trebuie îmbunătățit. În conformitate cu obiectivul de durabilitate prevăzut de Strategia Europa 2020, aceste măsuri ar favoriza cooperarea între principalele categorii economice, spre beneficiul democrației în Europa și a competitivității economiei europene.

4.2.1

În vederea îmbunătățirii dreptului la liberă stabilire și a mobilității întreprinderilor în interiorul pieței unice, dreptul european al societăților este expus unui proces permanent de extindere. La nivel european există din ce în ce mai multe reguli în materie de guvernanță corporativă. CESE consideră că responsabilii politici europeni sunt obligați, în cadrul legislației europene, să acorde tuturor actorilor economici implicați (întreprinderi, investitori și lucrători) același statut în ceea ce privește acțiunile acestora la nivel național și transnațional (9). „Bilanțul de calitate“ cu privire la directivele europene în materie de participare obligatorie a lucrătorilor, anunțat de Comisie, nu trebuie să servească drept alibi pentru renunțarea la inițiative politice de amploare în acest domeniu. În acest context, CESE se raliază punctului de vedere al Parlamentului European, care consideră că este nevoie de noi eforturi politice pentru a consolida posibilitățile de participare a lucrătorilor la nivel transnațional, atât la locul de muncă, cât și în întreprindere.

4.2.2

În acest context, CESE consideră că este nevoie de o transpunere a dreptului fundamental european în materie de participare a lucrătorilor în drept național și o concretizare adecvată a acestui drept în legislația europeană, în special cu privire la cerințele privind drepturile de participare obligatorie, plecând de la acquis-ul existent în domeniu (10).

4.2.3

Astfel de măsuri ar contribui la îmbunătățirea cadrului juridic european. Ar deveni mai facil să investești, să produci și să muncești în Europa. Prin urmare, CESE salută aceste recomandări în mod expres și speră că instituțiile europene vor trece în timp util la punerea în practică a acestora.

4.2.4

CESE pledează în favoarea unei consolidări a dispozițiilor privind participarea lucrătorilor în ansamblul legislației UE, luând în considerare natura diferitelor chestiuni implicate. Cu privire la conținutul acestui drept de participare, următoarele acte juridice ar trebui să fie utilizate drept etalon: Directiva revizuită 2009/38/CE privind comitetele europene de întreprindere (mai ales în ce privește definiția informării și consultării și definițiile privind modificările structurale), precum și Directiva-cadru 2002/14/CE (privind participarea lucrătorilor din Comunitatea Europeană) cu privire la participarea la organele întreprinderii.

4.2.5

CESE consideră că în cadrul tuturor acestor măsuri, dreptul european ar trebui să garanteze și să consolideze drepturile de participare existente la nivel național și dispozițiile europene în vigoare. Aceasta se referă în special la participarea lucrătorilor la organele întreprinderilor. Dată fiind diversitatea situațiilor și diferitele acorduri existente la nivel național, impunerea unui model unic european de participare a lucrătorilor ar fi însă nerecomandabilă și contraproductivă.

4.3.1

Având în vedere creșterea intensității proceselor de restructurare (16) și accentuarea agresivității mediului de finanțare a întreprinderii, CESE consideră că sunt necesare abordări inovatoare pe plan național și european, care, pe de-o parte, să arate investitorilor deschiderea și atractivitatea Europei și, pe de altă parte, așa cum se arată și în avizul CESE privind Cartea verde „Restructurarea și anticiparea schimbărilor“, să pregătească întreprinderile și lucrătorii pentru noile provocări, pentru a reduce la minim consecințele sociale negative ale schimbării și a crește la maxim șansele de succes (17).

4.3.2

Criza financiară a demonstrat necesitatea unei noi abordări care să pună în prim plan obiectivul creării durabile de valori în detrimentul așteptărilor de profit pe termen scurt. Un răspuns adecvat al politicii la provocările restructurărilor constă într-o abordare integrată, cu luarea în considerarea a mai multor domenii de politică (ocuparea forței de muncă, educație, inovare și politică industrială). O astfel de abordare trebuie să țină seama și de interesele lucrătorilor, atunci când aceștia sunt afectați de deciziile luate la nivel de întreprindere. Conceptul de întreprindere durabilă constă într-o orientare pe termen lung, oferind un răspuns care poate fi pus în mod concret în aplicare la această provocare a politicii europene de a sprijini întreprinderile la crearea unei „creșteri durabile“.

4.3.3

Din punctul de vedere al CESE, anticiparea schimbării este posibilă numai într-un climat al încrederii reciproce, cu participarea consecventă a partenerilor sociali și a societății civile organizate (18). Aceasta cuprinde și posibilitatea ca lucrătorii să se poată implica în prealabil, înainte de luarea unor decizii la nivel de întreprindere, făcând uz de dreptul lor la informare și consultare pentru găsirea unor soluții efective în context local (19). Directiva din 2009 privind comitetele europene de întreprindere prevede în acest sens și o participare din timp a acestora în chestiuni de ordin transfrontalier.

4.3.4

Abordarea adecvată a restructurărilor face obiectul unor dezbateri ample la nivel european, cu participarea activă, pe lângă Comisie, în special a partenerilor sociali europeni, a Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social European.

4.3.5

O nouă etapă preliminară a acestei dezbateri s-a încheiat odată cu Rezoluția PE din 15 ianuarie 2013. Cu o majoritate covârșitoare s-a solicitat, între altele, un cadru juridic cu norme minime pentru restructurări, pentru a reduce costurile sociale și economice și a sprijini anticiparea (20). Acestea ar trebui să cuprindă, între altele, obligații privind planificarea strategică și măsurile preventive de calificare și formare profesională, măsuri care să vizeze păstrarea locurilor de muncă și a forței de muncă în caz de restructurare, precum și cerințe care să înlesnească cooperarea preventivă cu autoritățile regionale (administrația locală, oficiile de ocupare a forței de muncă) și lanțurile de furnizori locali în caz de restructurare.