RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU în conformitate cu articolul 184 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului cu privire la implementarea programului european de încurajare a consumului de fructe în școli /* COM/2012/0768 final */

CUPRINS

1........... INTRODUCERE........................................................................................................... 3

2........... DESCRIEREA PROGRAMULUI ȘI A PRINCIPALELOR SALE ELEMENTE.......... 3

3........... EVALUAREA FUNCȚIONĂRII PROGRAMULUI ȘI A IMPACTULUI ACESTUIA ASUPRA OBICEIURILOR ALIMENTARE ALE COPIILOR...................................................... 4

3.1........ Instituirea unor programe eficiente în statele membre........................................................ 5

3.1.1..... Punerea în aplicare în plan administrativ și provocările aferente....................................... 5

3.1.2..... Aspecte legate de finanțarea programului în statele membre............................................ 7

3.2........ Evaluarea impactului programului asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor...................... 9

3.3........ Recomandări primite....................................................................................................... 9

4........... CONCLUZII GENERALE.......................................................................................... 11

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

în conformitate cu articolul 184 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului cu privire la implementarea programului european de încurajare a consumului de fructe în școli

1. INTRODUCERE

În conformitate cu articolul 184 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului[1] [denumit în continuare „Regulamentul unic pentru organizarea comună a piețelor (OCP)”], prezentul raport privește punerea în aplicare a programului european de încurajare a consumului de fructe în școli (denumit în continuare „programul”) în cursul primilor trei ani de funcționare a acestuia, în perioada cuprinsă între 1 August 2009 și 31 iulie 2012.

Regulamentul unic OCP prevede că raportul trebuie să abordeze, în special, două aspecte principale, și anume măsura în care programul a promovat instituirea în statele membre a unor programe eficiente de încurajare a consumului de fructe în școli și impactul programului asupra îmbunătățirii obiceiurilor alimentare ale copiilor.

Raportul a avut puncte de plecare, în principal, o analiză a informațiilor furnizate de statele membre cu privire la punerea în aplicare în țările respective a programelor de încurajare a consumului de fructe în școli și, în special, informațiile din cadrul rapoartelor anuale de monitorizare și evaluare, furnizate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 288/2009 al Comisiei[2], precum și constatările unei evaluări externe. Sursele menționate au fost constituite exclusiv pe baza datelor corespunzătoare anilor școlari 2009‑2010 și 2010‑2011, anul școlar 2011‑2012 nefiind încă evaluat.

2. DESCRIEREA PROGRAMULUI ȘI A PRINCIPALELOR SALE ELEMENTE

Programul a fost inițiat în contextul reformei din 2007 a organizării comune a pieței în sectorul fructelor și legumelor. Consiliul a invitat Comisia să prezinte o propunere de program de încurajare a consumului de fructe în școli, ca modalitate de a aborda problema scăderii consumului de fructe și legume în rândul copiilor. De asemenea, Parlamentul European și-a exprimat sprijinul deplin pentru această inițiativă. În noiembrie 2008 s-a ajuns la un acord politic privind propunerea Comisiei, ceea ce a făcut posibilă utilizarea sumei de 90 de milioane EUR din fonduri europene pentru cofinanțarea achiziției și distribuirii de fructe și legume proaspete, inclusiv banane, către elevi, în fiecare an, precum și aplicarea unor măsuri conexe.

Obiectivul general al programului este să furnizeze un cadru strategic și financiar la nivelul UE pentru inițiativele statelor membre având drept scop inversarea tendinței de scădere a consumului de fructe și legume, în special în rândul copiilor, care sunt consumatorii cei mai vulnerabili. Se urmărește astfel o creștere, pe termen lung, a ponderii acestor produse în alimentația copiilor într-o etapă timpurie, atunci când obiceiurile lor alimentare sunt în formare. În plus, impactul pozitiv asupra consumului ar contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC, inclusiv la stimularea veniturilor agricole, la stabilizarea piețelor și la securitatea aprovizionării în prezent și în viitor. De asemenea, s-a intenționat accentuarea laturii educative, prin măsuri de însoțire obligatorii care servesc drept instrument pentru stabilirea unor legături cu agricultura, alimentația, sănătatea, mediul și activitatea fizică, toate acestea conlucrând pentru a spori impactul general al programului. În plus, programul contribuie la îndeplinirea obiectivului UE de combatere a creșterii nivelului obezității și al bolilor cronice legate de alimentația nesănătoasă, obiectiv prevăzut în Cartea albă din 2007 privind „Problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate”[3].

Statele membre care doresc să participe la program trebuie să elaboreze strategii la nivel național sau regional, în colaborare cu autoritățile publice din domeniul sănătății și din cel al educației, înainte de perioada punerii în aplicare. Programele naționale se cofinanțează din fonduri UE până la un nivel de 50 %, care crește până la 75 % pentru regiunile de convergență și ultraperiferice ale UE, restul fiind asigurat din contribuții din partea autorităților naționale și/sau a sectorului privat.

Elementele-cheie ale programului sunt următoarele:

(a) distribuirea de produse în unitățile de învățământ, de la creșe la școlile din ciclul gimnazial.

(b) măsuri de însoțire pentru sensibilizarea în legătură cu importanța consumului de fructe și legume, precum și a obiceiurilor alimentare sănătoase, și pentru consolidarea legăturii cu agricultura prin măsuri precum vizite în exploatații sau sesiuni de grădinărit.

(c) dezvoltarea de rețele, monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a programelor în fiecare dintre statele membre.

3. EVALUAREA FUNCȚIONĂRII PROGRAMULUI ȘI A IMPACTULUI ACESTUIA ASUPRA OBICEIURILOR ALIMENTARE ALE COPIILOR

Pe lângă evaluările menționate, desfășurate intern, de către statele membre, și extern, Curtea de Conturi Europeană (denumită în continuare Curtea de Conturi) a publicat Raportul său special nr. 10/2011[4], care cuprinde rezultatele auditului comun asupra programului de încurajare a consumului de fructe în școli și asupra programului de încurajare a consumului de lapte în școli, în cadrul căruia a fost analizată eficacitatea celor două programe. Curtea de Conturi a evaluat în special măsura în care se încurajează participarea, existența unui impact direct al subvențiilor din partea UE asupra consumului beneficiarilor și probabilitatea ca programele să își îndeplinească obiectivele educaționale și să influențeze obiceiurile alimentare pe viitor. În plus, în 2011, în cadrul unui contract special încheiat cu Comisia, CEPS[5] a realizat un studiu, care s-a concentrat asupra estimării și evaluării sarcinilor administrative generate de programul de încurajare a consumului de lapte în școli și cel de încurajare a consumului de fructe în școli.

3.1. Instituirea unor programe eficiente în statele membre

Având în vedere numărul mare de parametri care ar putea fi utilizați pentru evaluarea măsurii în care a fost instituit un program eficient în statele membre, acest raport se concentrează asupra evaluării punerii în aplicare în plan administrativ a programului în statele membre și asupra provocărilor aferente în materie de (a) eficiență, (b) dificultăți întâmpinate, (c) cheltuieli și sarcini administrative, (d) măsuri de însoțire și, în final, asupra aspectelor legate de finanțare.

3.1.1. Punerea în aplicare în plan administrativ și provocările aferente

Există diverse abordări și modele conceptuale pentru punerea în aplicare a unui program bine coordonat de încurajare a consumului de fructe în școli. Chiar și în cadrul unui singur stat membru sau al unei singure regiuni, pot exista moduri diferite de coordonare a programului, ca urmare a deciziilor adoptate la nivel de școală. Evaluările naționale au avut drept obiect punerea în aplicare a programului și nivelul de satisfacție al școlilor și al personalului implicat în punerea efectivă în aplicare. În urma acestei așa-numite evaluări de proces, s-a stabilit că programul a fost integrat cu succes în statele membre și a fost foarte bine primit în egală măsură de copii, profesori și părinți. Multe dintre problemele întâlnite în primul an de aplicare au fost, în mare parte, depășite în anul școlar 2010‑2011, iar programul se derulează în bune condiții în marea majoritate a statelor membre. Cu toate acestea, există încă o serie de state membre și/sau regiuni care consideră dificilă punerea în aplicare a programului [a se vedea litera (b)].

O altă concluzie a evaluărilor a fost aceea că a fost îndeplinită cu succes cerința de instituire a unui parteneriat între educație, sănătate și agricultură, în special în etapa adaptării programului european la cadrele naționale/regionale și în faza elaborării modelului conceptual sau a strategiei programului. Acest parteneriat a fost oarecum mai puțin structurat la nivelul școlilor, fapt ce poate fi atribuit lipsei de contact între diverșii factori implicați.

(a) Eficiența programului

În urma evaluării externe s-a stabilit că nu există o metodă ușoară de determinare a programelor cu nivelul cel mai ridicat de eficiență. Întrucât performanța programului depinde de mai multe rezultate, fiecare dintre acestea putând fi utilizat ca indicator de impact, eficiența trebuie să fie măsurată în mai multe moduri. De exemplu, este dificil de apreciat dacă este de preferat ca programul să includă un număr mai mare de copii, caz în care creșterea nivelului de consum ar fi mai redusă, sau să includă un număr mai mic de copii, dar cu o creștere mai semnificativă a nivelului de consum. Cu toate acestea, evaluarea eficienței a fost aproximativă.

Constatările indică o variație semnificativă de la un stat membru la altul a raportului dintre cantitatea de produse din fructe și legume distribuită și bugetele utilizate (între 0,90 EUR și 7 EUR pe kilogram). Totuși, diferențele de prețuri pot fi atribuite parțial variațiilor considerabile ale cheltuielilor de distribuire, în funcție de diverși factori, precum caracteristicile geografice (zone îndepărtate, insule), densitatea populației și diversitatea ofertei disponibile. Un preț scăzut pe kilogram de produse nu garantează în sine o distribuire eficientă.

Dacă se analizează frecvența distribuirii în raport cu bugetul cheltuit, se constată că programele cele mai eficiente sunt cele în cadrul cărora se cheltuie o sumă mică pe produse cu o frecvență relativ ridicată a distribuirii, ca în Estonia (0,91 EUR pe kilogram de fructe cu 2,6 runde de distribuire pe săptămână). Eficiența distribuirii la scală mai largă a produselor poate fi parțial explicată prin prețul mai mic cheltuit pe kilogramul de produse.

În urma calculării raportului dintre numărul de copii din grupul țintă acoperit și bugetul cheltuit pentru fiecare copil, reiese în mod clar că opt state membre sau regiuni dețin o cotă ridicată de copii participanți. În aceste state membre sau regiuni, programul acoperă peste 60 % din grupul țintă întrucât cheltuielile pentru fiecare copil sunt semnificativ mai scăzute. În statele membre sau regiunile în care cheltuielile pentru fiecare copil sunt foarte ridicate se acoperă, în general, numai un mic procent din totalul copiilor. Există unele excepții, cum ar fi Ungaria, care, pe de altă parte, distribuie un singur tip de fructe (mere).

În plus, în cadrul evaluării s-a observat că nivelul cofinanțării din partea UE influențează măsura în care este acoperit grupul țintă. Un procentaj mai mare al ajutorului din partea UE permite statelor membre să acopere un număr sporit de copii dintr-un grup țintă.

(b) Provocări și dificultăți legate de punerea în aplicare

În mod firesc, cele mai mari dificultăți legate de punerea în aplicare au apărut în primul an de la lansarea programului în 2009. Aceste dificultăți inițiale au fost, în principal, legate de nivelul ridicat al sarcinii administrative, de provocările de ordin logistic/organizatoric și de asigurarea necesarului de finanțare din surse naționale.

Sarcinile și dificultățile administrative legate de cofinanțarea din partea autorităților naționale sau a sectorului privat sunt detaliate la litera (c), respectiv la punctul 3.1.2.

Dificultățile de ordin logistic au fost legate, în mare parte, de capacitatea școlilor de a gestiona pregătirea și distribuirea produselor. Au existat, de asemenea, dificultăți la găsirea furnizorilor, în special în zonele îndepărtate. Statele membre au reușit să depășească dificultățile inițiale în diverse moduri. De exemplu, pentru a atenua dificultățile de ordin logistic, Țările de Jos au redus numărul de furnizori. În consecință, volumul contractului a devenit mai atractiv pentru livrarea produselor, iar eforturile administrative și cheltuielile aferente controalelor au fost reduse. Polonia a introdus un tarif forfetar pe porție, ceea ce a avut un efect pozitiv asupra simplificării și raționalizării procesului de acordare a ajutorului.

În general, în ceea ce privește obligațiile de documentare, raportare și control, rapoartele de evaluare consideră că sarcinile administrative din cadrul programului sunt rezonabile și de nivel mediu față de alte măsuri de politică din cadrul PAC. Astfel, aceste cerințe nu constituie în sine un obstacol în calea participării statelor membre sau a școlilor.

În urma evaluării externe s-a stabilit că sarcina administrativă în cadrul programelor organizate la nivel regional, cum ar fi Catalonia sau Saxonia-Anhalt, este mai mare în raport cu numărul de școli participante și de copii implicați, față de cazul programelor organizate la nivel central. Această constatare este în concordanță cu raportul CEPS, care indică faptul că sarcinile respective sunt similare cheltuielilor fixe, în sensul că nu cresc odată cu amploarea programului.

Pe de altă parte, evaluările au identificat sarcini considerabile legate de punerea în aplicare și executarea programului la nivelul școlilor. Aceste sarcini decurg din provocările organizatorice legate de deciziile statelor membre asupra modului în care ar trebui pus în aplicare programul. În anumite cazuri, școlilor le revine inclusiv sarcina de a încheia și a gestiona contractele cu furnizorii. În majoritatea statelor membre și regiunilor participante, școlile au de îndeplinit sarcini legate de logistică și de livrarea produselor, precum și de gestionarea procesului de pregătire și distribuire către copii. Aceste sarcini necesită timp și forță de muncă suplimentară. Evaluările unor state membre conțin avertismente privind sarcinile excesive ce revin școlilor, sarcini ce ar putea descuraja participarea școlilor la program.

În unele cazuri, sarcina administrativă a fost generată de anumite cerințe foarte stricte impuse în primul an la nivel național de statele membre, care au fost ulterior schimbate, luându‑se în considerare experiența acumulată. De exemplu, Polonia și‑a redus cerințele privind ambalarea și pregătirea produselor, având în vedere incapacitatea furnizorilor de a îndeplini aceste cerințe. În plus, Comisia a simplificat Regulamentul (CE) nr. 288/2009 al Comisiei.

(d) Măsuri de însoțire

Măsurile de însoțire întreprinse în cadrul programului UE diferă de la un stat membru la altul. În general, modelul conceptual al măsurilor a fost elaborat de autoritățile publice responsabile cu educația, sănătatea și agricultura. Cea mai frecventă abordare constă în a le oferi școlilor materiale didactice și sugestii privind măsurile de însoțire și a le lăsa libertatea de a decide asupra modului de punere în aplicare. Pe de altă parte, unele programe naționale sau regionale nu furnizează școlilor sprijin pentru implementarea acestor măsuri. În câteva state membre și regiuni, măsurile de însoțire sunt realizate chiar în cadrul programei școlare normale. Discrepanțele mari între abordări și, în consecință, impactul acestor măsuri pot fi, în parte, atribuite faptului că măsurile nu sunt cofinanțate din fonduri UE și, prin urmare, nu există cerințe suplimentare minime în ceea ce privește punerea lor în aplicare.

În urma analizei, au fost identificate două tipuri de programe: cele în cadrul cărora măsurile reprezintă elementul central al intervenției, cum ar fi cazul Irlandei, și cele care le integrează ca element suplimentar, ca în cazul Țărilor de Jos. Astfel, cheltuielile aferente măsurilor de însoțire au variat în primul an de la mai puțin de 1 EUR pentru fiecare copil în Țările de Jos și în Franța la peste 25 EUR pentru fiecare copil în Irlanda, al cărei sistem este bazat pe recompensare (mici premii).

În ceea ce privește impactul măsurilor de însoțire, cercetările realizate în Irlanda demonstrează că programul „Food Dudes” derulat în această țară, care are la bază puternice măsuri de însoțire, este esențial pentru o creștere durabilă a consumului de fructe și legume în rândul copiilor. Pentru alte state membre, care adoptă abordări diferite, este dificil de evaluat, în stadiul actual, impactul general pe termen scurt al măsurilor de însoțire.

3.1.2. Aspecte legate de finanțarea programului în statele membre

După cum s-a explicat în capitolele anterioare, programul are la bază principiul cofinanțării. Cota de finanțare care trebuie furnizată de statele membre poate proveni din surse publice sau private. Din evaluările desfășurate la nivel național și extern rezultă în mod clar că dificultățile legate de disponibilitatea cofinanțării sunt în creștere, în special în cazul în care aceasta trebuie furnizată exclusiv de către școli, consiliile locale sau părinți. Astfel, cofinanțarea a fost identificată, în repetate rânduri, drept una dintre cele mai mari provocări la punerea în aplicare a programului și motivul pentru care anumite regiuni din cadrul statelor membre au decis să nu participe la program.

(a) Surse de cofinanțare la nivel național

În majoritatea statelor membre participante și a regiunilor acestora, cofinanțarea din surse naționale are la bază exclusiv fondurile publice. Numai Slovacia, Danemarca, Austria și Flandra (Belgia) impun o contribuție din partea părinților, iar trei state membre/regiuni includ finanțarea din surse private în propriul concept de cofinanțare (Baden-Württemberg, Țările de Jos și Flandra).

Contribuțiile sectorului privat la finanțare pot reprezenta o oportunitate favorabilă extinderii dimensiunilor programului, dacă se asigură o gestionare corespunzătoare a participării pe termen lung și a intereselor private. Identificarea și contractarea sponsorizării private par să fie realizate într-o manieră mai eficientă de către autoritățile naționale/regionale de control decât la nivelul școlilor. În urma evaluării s-a stabilit, de asemenea, că programul nu se extinde în regiunile în care contribuțiile sectorului public sunt foarte limitate și finanțarea din surse private trebuie gestionată de școlile participante. Este cazul Franței și al Germaniei. În Baden‑Württemberg, contribuțiile sectorului public sunt de numai 4 %, ceea ce atrage probleme specifice legate de extinderea programului, spre deosebire de regiunile învecinate, Bavaria și Renania-Palatinat, care beneficiază de contribuții publice de 50 %. În Franța, unde nu există cofinanțare din surse naționale, bugetul este furnizat fie de către consiliile locale, fie de către școli, din bugetul propriu de cantină.

(b) Contribuții din partea părinților

Introducerea unei contribuții din partea părinților la finanțare a determinat reacții diverse, cu toate că poate asigura implicarea părinților în program și poate atrage sume suplimentare. În principal, se consideră că o contribuție financiară obligatorie din partea părinților influențează în mod negativ rata de participare, în special în cazul școlilor ai căror elevi provin, în mare parte, dintr-un mediu social mai puțin privilegiat. În plus, mesajul din partea directorilor de școli este că strângerea de fonduri la nivelul școlilor necesită eforturi organizatorice considerabile. Aceste premise sunt confirmate, de exemplu, de experiențele Letoniei. Acolo s-a observat că punerea în aplicare a programului de încurajare a consumului de lapte în școli s-a suspendat atunci când s-a redus finanțarea publică.

Astfel, în urma evaluării s-a stabilit că impactul ajutorului din partea UE – ca procentaj de finanțare și ca sumă totală absolută a fondurilor UE puse la dispoziție – asupra eficienței programului a fost pozitiv sau chiar esențial. Fondurile UE sunt esențiale pentru succesul programelor derulate la nivel național (sau regional) în aproape toate statele membre participante, indiferent de conceptul de cofinanțare care stă la baza acestor programe. În plus, programele naționale și regionale derulate cu implicarea UE se bucură de mai multă credibilitate în rândul cetățenilor.

3.2. Evaluarea impactului programului asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor

Având în vedere că evaluările naționale au acoperit numai doi ani din perioada de punere în aplicare a programului și că au fost utilizate diverse metode de evaluare, rezultatele legate de eficiența acestuia nu pot fi concludente, în special în ceea ce privește impactul pe termen lung.

(a) Impactul asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor

Luând în considerare aceste limitări, rezultatele majorității evaluărilor naționale și regionale indică faptul că programul a condus la o creștere a consumului de fructe și legume în rândul copiilor. De exemplu, Polonia a înregistrat o creștere de 21 % a consumului. Rezultate pozitive similare au fost constatate în urma interviurilor desfășurate în cadrul unei evaluări externe. Numai în cazul a patru dintre evaluări nu s-a reușit identificarea unui impact asupra consumului, fie pentru că încă nu există suficiente date pentru a aprecia impactul programului asupra consumului după numai un an de punere în aplicare, ca în Țările de Jos, fie pentru că nu s-au constatat diferențe statistice semnificative în cadrul modelelor de consum.

În unele cazuri, încurajarea consumului sporit de fructe și legume în rândul copiilor are și un efect pozitiv de propagare în afara orelor oficiale de distribuire în școli, de exemplu asupra consumului după programul școlar în România sau în zilele în care, conform planificării, nu s-au distribuit fructe, ca în Țările de Jos. Cu toate acestea, concluziile au fost diferite în ceea ce privește impactul programului asupra stilului de viață al copiilor în general, de pildă asupra consumului gustărilor sau dulciurilor preferate . În anumite cazuri s-a constatat că nu există un impact vizibil, dar, ocazional, s-a identificat o schimbare pozitivă. Este interesant de remarcat că multe evaluări au concluzionat că programul nu afectează în același mod consumul tuturor copiilor participanți. Au fost observate diferențe în funcție de gen, fetele consumând mai multe fructe și legume decât băieții, precum și în funcție de tipurile de produse, fructele fiind preferate legumelor. În plus, unele evaluări au observat impactul pozitiv al programului în special în ceea ce privește grupurile dezavantajate din punct de vedere socioeconomic, în cazul cărora programul a fost salutat cu entuziasm.

(b) Impactul asupra părinților

În majoritatea evaluărilor, efectele programului asupra părinților și asupra consumului acestora au fost omise sau au fost abordate indirect, fiind analizată numai atitudinea acestora cu privire la program, în general, și la alimentația copiilor lor. Cu toate că multe evaluări au constatat reacția foarte pozitivă a părinților față de program și obiectivele acestuia, în cazul Franței și al Poloniei, programul nu a avut un impact vizibil asupra consumului părinților. Alte evaluări indică faptul că impactul programului a fost pozitiv în ceea ce privește atitudinea părinților față de alimentația copiilor lor. De exemplu, părinții au inclus mai multe produse din fructe și legume în pachetele copiilor în Irlanda, Polonia și Malta. De asemenea, prezența acestor produse acasă a devenit mai frecventă și mai variată (Italia) și, în mai mică măsură, a existat un impact pozitiv chiar și asupra consumului părinților.

3.3. Recomandări primite

Evaluările identifică îmbunătățiri majore în funcționarea programului, față de dificultățile întâmpinate la inițierea acestuia. Cu toate acestea, au fost elaborate mai multe recomandări pentru eficientizarea programului.

În primul rând, pentru a se contracara constrângerile financiare cu care se confruntă mai multe state membre și regiuni și pentru a se consolida impactul programului prin extinderea domeniului de aplicare al acestuia,

· se recomandă creșterea ratei de cofinanțare din partea UE, întrucât nivelurile actuale de 50 % și 75 % sunt considerate obstacole împotriva adoptării programului la scară mai largă. De asemenea, cuantumul total al ajutorului din partea UE ar trebui să crească la peste 90 de milioane EUR.

În al doilea rând, în ceea ce privește punerea în aplicare a programului și parametrii de distribuire, se emit următoarele recomandări:

· Ar trebui să se urmărească o distribuire susținută (≥ 35 de săptămâni din anul școlar), întrucât numai o participare suficient de lungă poate genera un impact sustenabil cu privire la îmbunătățirea obiceiurilor alimentare ale copiilor, conform obiectivelor programului.

· Diversitatea ofertei este văzută ca un important factor de succes pentru eficacitatea programului. Se recomandă oferirea a cel puțin 5 până la 10 produse diferite pentru a păstra interesul copiilor. Totuși, această recomandare ar putea fi greu de urmat în cazul în care statele membre decid să acorde prioritate produselor din fructe și legume locale sau sezoniere.

· Produsele ar trebui să fie în continuare distribuite în mod gratuit. În cadrul a numeroase evaluări naționale (de exemplu, cele realizate în Germania și Țările de Jos), precum și în cadrul raportului Curții de Conturi, acest lucru este considerat a fi determinant pentru succesul programului, cu impact asupra participării și eficacității.

· În plus, se recomandă o frecvență mai mare a oferirii de produse, ideal de trei ori pe săptămână. Această recomandare, ca și în cazul celor trei anterioare, este inerent legată de problema finanțării programului și a bugetului disponibil.

În ceea ce privește grupul țintă al programului:

· Mai multe state membre consideră că este necesară extinderea grupului țintă al programului pentru a permite mai multor copii să beneficieze de acesta. Acest lucru este legat în mod intrinsec de finanțarea disponibilă.

· S-a stabilit, de asemenea, că este necesară o abordare concentrată asupra celor mai „vulnerabile” grupuri, cum ar fi cele care sunt dezavantajate din punct de vedere socioeconomic și care manifestă un interes ridicat pentru program. Cu toate acestea, deși este recomandată concentrarea asupra acestor grupuri, programul nu ar trebui limitat la ele, pentru a se evita stigmatizarea școlilor frecventate de aceste grupuri și având în vedere dificultățile care ar fi întâmpinate la stabilirea criteriilor de identificare cu exactitate a acestor grupuri și școli.

· De asemenea, în cadrul mai multor evaluări s-a semnalat necesitatea identificării unor modalități mai eficiente de concentrare asupra băieților, care au tendința de a consuma mai puține fructe și legume decât fetele.

În ceea ce privește sarcina administrativă și organizatorică,

· Se recomandă ca, pentru reducerea sarcinii administrative, să fie explorate modalitățile de armonizare a obligațiilor de raportare și a procedurilor administrative aferente programului de încurajare a consumului de lapte în școli și celui de încurajare a consumului de fructe în școli. În plus, trebuie găsite soluții în cadrul strategiilor naționale pentru a ajuta școlile să facă față sarcinilor organizatorice și logistice.

În cele din urmă, având în vedere importanța măsurilor de însoțire și pentru a depăși neajunsurile identificate la punerea în aplicare a acestora, se recomandă următoarele:

· Statele membre ar trebui să fie încurajate să acorde mai multă atenție abordării utilizate, întrucât impactul măsurilor respective depinde de abordarea metodologică.

· Aceste măsuri ar trebui să devină eligibile pentru ajutorul din partea UE prin garantarea unui nivel minim de finanțare în vederea consolidării rolului acestora și pentru asigurarea coerenței la punerea în aplicare.

În ceea ce privește programul, în general, mai multe evaluări naționale cuprind următoarea recomandare:

· Sunt imperios necesare sporirea vizibilității programului și furnizarea de informații mai ample și mai bine orientate, precum și implicarea mai sistematică a diverșilor actori și a tuturor părților interesate.

4. CONCLUZII GENERALE

După numai trei ani de derulare a programului european de încurajare a consumului de fructe în școli, stabilirea unor concluzii definitive este încă prea timpurie, în special în ceea ce privește impactul durabil al acestuia asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor. Cu toate acestea, se poate afirma că, judecând după rezultatele evaluării inițiale și după informațiile statistice obținute de Comisie în urma exercițiului de monitorizare, integrarea programului în statele membre s‑a derulat cu succes, iar eficiența acestuia este în creștere în ceea ce privește bugetul utilizat și beneficiile pentru copiii participanți (peste 8 milioane), față de etapa inițială.

În ceea ce privește eficacitatea programului, evaluările naționale indică faptul că acesta are un potențial ridicat și reprezintă un instrument potrivit pentru a exercita o influență pozitivă asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor și, în egală măsură, ale părinților, încurajând consumul unei cantități mai mari de fructe și legume în rândul acestora pe viitor, cu condiția asigurării continuității pe termen lung a programului.

Au fost emise mai multe recomandări și propuneri de îmbunătățire în cadrul evaluărilor desfășurate de statele membre și de contractantul extern, precum și în cadrul raportului special al Curții de Conturi. Unele dintre cele mai importante recomandări au fost deja abordate prin propunerile de modificare a programului din cadrul propunerii de reformă a PAC în perspectiva anului 2020. Astfel, pentru a se permite depășirea numărului de copii care beneficiază în prezent de program (8,1 milioane), Comisia a propus consolidarea programului prin majorarea la 150 de milioane EUR a bugetului global pus la dispoziție de UE pentru program. S-a propus, de asemenea, creșterea ratelor de cofinanțare din partea UE, cofinanțarea fiind considerată unul dintre principalii factori pentru succesul programului. Evaluarea externă consideră că actualele rate de cofinațare constituie unul dintre principalele obstacole împotriva creșterii absorbției de fonduri.

În plus, având în vedere importanța acordată măsurilor de însoțire, Comisia a propus includerea acestora în lista măsurilor eligibile pentru cofinanțare din bugetul UE în anumite condiții și cu respectarea unui prag de stabilit ulterior. Acest lucru va spori impactul și coerența măsurilor, generând beneficii generale pentru program.

Având în vedere acest feedback pozitiv cu privire la eficiența și eficacitatea programului după primii trei ani de punere în aplicare, este important ca, în această etapă, să se înceapă elaborarea de planuri pentru viitor. În plus, raportul Curții de Conturi a subliniat necesitatea unei mai bune coordonări și a unei sinergii sporite între programul de încurajare a consumului de lapte în școli și cel de încurajare a consumului de fructe în școli, pentru a se asigura atât prezentarea de către acestea a unor abordări armonizate asupra alimentației, cât și gestionarea eficientă a acestora.

Prin urmare, Comisia a lansat un proces de evaluare a impactului care va avea la bază constatările evaluărilor și îmbunătățirile deja introduse și va ține seama de raportul Curții de Conturi. În cadrul acestui proces va fi evaluat impactul programelor existente și va fi analizată necesitatea unor evoluții viitoare, precum și modalitățile de realizare a acestor evoluții, luându‑se în considerare în continuare diverse opțiuni, inclusiv posibilitatea unui nou program, mai amplu. În plus, vor fi examinate rolul și modelul măsurilor de însoțire, care reprezintă un instrument important pentru informarea și educarea copiilor în legătură cu importanța produselor agricole, a agriculturii și a activităților agricole, precum și în legătură cu stilul de viață și obiceiurile alimentare sănătoase.

[1] Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).

[2] Regulamentul (CE) nr. 288/2009 al Comisiei din 7 aprilie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește acordarea de ajutoare comunitare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, fructe și legume prelucrate și produse pe bază de banane destinate copiilor, în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în școli (JO L 94, 8.4.2009, p. 38).

[3] Cartea albă - Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate, COM(2007) 279 final, 30.5.2007.

[4] Raportul special nr. 10/2011 al Curții de Conturi „Sunt eficace programele «Lapte în școli» și «Fructe în școli»?”.

[5] Raportul special al Centrului de Studii Politice Europene (CEPS) „Cuantificarea sarcinilor administrative generate de legislația europeană, Cuantificarea sarcinilor administrative generate de programele «Lapte în școli» și «Fructe în școli»”, 7 decembrie 2011.

52012DC0768