COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Consolidarea cooperării în domeniul asigurării respectării legii în UE: modelul european de schimb de informații (EIXM)

1.           Introducere

Pentru asigurarea unui nivel ridicat de securitate în UE și în spațiul Schengen este necesar ca rețelele infracționale să fie combătute printr-o acțiune concertată la nivel european[1]. Acest lucru este necesar pentru a lupta nu numai împotriva infracțiunilor grave și a criminalității organizate, precum traficul de persoane, de droguri ilegale și de arme de foc, ci și împotriva infracțiunilor mai puțin grave, comise la scară largă, de grupuri mobile de criminalitate organizată și împotriva infracțiunilor comise de persoane care acționează în mai multe state membre.

Schimbul de informații între statele membre este, în acest context, un instrument esențial pentru autoritățile de asigurare a respectării legii. Prin urmare, acordurile internaționale și bilaterale au fost completate prin sisteme și instrumente la nivelul UE, cum ar fi Sistemul de Informații Schengen și sistemul informațional Europol, care conțin garanții de protejare a vieții private și a datelor cu caracter personal, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale. Prezenta comunicare face bilanțul modului în care funcționează în prezent schimbul de informații transfrontalier aferent acestor instrumente în UE și face recomandări în legătură cu modalități de îmbunătățire a acestuia.

În comunicare se concluzionează că, în general, schimbul de informații funcționează bine; pentru a susține această afirmație se oferă în continuare exemple de rezultate pozitive. Prin urmare, în prezent, nu sunt necesare noi baze de date de asigurare a respectării legii sau noi instrumente de schimb de informații la nivelul UE. Cu toate acestea, instrumentele UE existente ar putea și ar trebui să fie mai bine folosite, iar schimburile ar trebui să fie organizate într-un mod mai consecvent.

Prin urmare, în prezenta comunicare se oferă recomandări statelor membre cu privire la modul în care instrumentele existente pot fi folosite mai bine, iar canalele de comunicare utilizate pot fi raționalizate. În comunicare se subliniază necesitatea de a se asigura un nivel înalt de calitate, de securitate și de protecție a datelor. De asemenea, se explică modul în care Comisia va oferi sprijin, inclusiv finanțare și formare, pentru statele membre. În acest mod, comunicarea oferă un model pentru orientarea activității UE și a statelor membre.

Prezenta comunicare răspunde Programului de la Stockholm, în cadrul căruia Comisia a fost invitată să evalueze necesitatea unui model european de schimb de informații pe baza unei evaluări a instrumentelor existente. Aceasta se bazează pe Comunicarea Comisiei din 2010 care oferă o prezentare generală a gestionării informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție („Comunicarea din 2010 privind prezentarea generală”[2]) și pe strategia UE de gestionare a informațiilor pentru securitatea internă, convenită în 2009[3], precum și pe acțiunile întreprinse de statele membre, de Comisie și de Europol de punere în aplicare a acestora („acțiunile IMS”). Comunicarea se bazează și pe un exercițiu de evaluare a situației existente în UE privind schimbul de informații între experții naționali și alți experți (AEPD, agențiile UE, Interpol), pe un studiu privind schimbul de informații între autoritățile de asigurare a respectării legii[4], precum și pe discuții cu părțile interesate, inclusiv cu autoritățile din domeniul protecției datelor.

2.           Situația actuală

Autoritățile de asigurare a respectării legii fac schimb de informații în diferite scopuri: anchete penale, prevenirea criminalității, depistarea infractorilor (de exemplu, utilizând operațiuni de colectare a datelor operative în materie penală) și asigurarea ordinii și securității publice. În ceea ce privește volumul schimburilor transfrontaliere, studiul sus-menționat, din 2010, a raportat răspunsurile agențiilor naționale din statele membre care au reliefat faptul că, în aproximativ ¼ din anchetele și operațiunile lor de colectare a datelor operative în materie penală au fost trimise solicitări altor statele membre UE sau Schengen.

2.1.        Instrumente

În Comunicarea din 2010 privind prezentarea generală s-au descris toate măsurile adoptate la nivelul UE care reglementează colectarea, stocarea sau schimbul transfrontalier de informații cu caracter personal în scopul asigurării respectării legii sau al gestionării migrației. Prezenta comunicare se axează pe instrumentele utilizate pentru schimburile transfrontaliere dintre statele membre. Exemplele privind modul în care sunt utilizate instrumentele au fost furnizate de către statele membre.

Inițiativa suedeză[5] stabilește reguli, inclusiv termene care trebuie respectate, pentru schimbul de informații și de date operative între autoritățile de asigurare a respectării legii ale statelor membre, în scopul desfășurării de anchete penale sau operațiuni de colectare a datelor operative în materie penală. Se aplică principiul accesului echivalent: informațiile trebuie furnizate statelor membre solicitante în condiții care să nu fie mai stricte decât cele aplicabile la nivel național. Informațiile trebuie să facă obiectul schimburilor și cu Europol și Eurojust în măsura în care acestea se referă la infracțiuni care se încadrează în aria de competență a acestor două organisme.

În 2012, o societate suedeză a căzut în capcana unui cunoscut fraudator italian și a efectuat o plată de 65 000 € într-un cont italian. Punctul unic de contact suedez (a se vedea secțiunea 3.2 de mai jos) a primit o cerere din partea Italiei, prin intermediul canalului SIRENE (a se vedea mai jos) de a contacta directorul societății pentru a verifica dacă plata a fost primită, în caz afirmativ Italia urmând să înghețe suma respectivă. Suedia a luat măsuri și a răspuns, în cadrul inițiativei suedeze, în mai puțin de 24 de ore. Datorită acestei măsuri rapide, poliția suedeză a primit informații că o societate a fost victima unei fraude, autoritățile italiene au obținut informațiile necesare pentru a lua măsuri, iar banii vor fi probabil recuperați.

În 2012, la secția de urgențe a unui spital de lângă Paris, un bărbat belgian a dat declarații confuze privind circumstanțele în care a suferit o plagă gravă prin împușcare. Declarațiile persoanei care îl însoțea conțineau indicii ale unor posibile fapte comise în Belgia. Primele cercetări au arătat că bărbatul era cunoscut organelor de poliție din Belgia, inclusiv pentru omor. Autoritățile franceze au trimis informații în mod spontan și fără întârziere poliției belgiene, în cadrul inițiativei suedeze, care a făcut rapid conexiunea cu evenimente care se derulaseră cu două zile înainte în Belgia, când patru bărbați armați răpiseră un angajat al unui magazin de bijuterii. Când a intervenit poliția, făptașii au fugit, reușind să scape, dar unul a fost rănit într-un schimb de focuri de armă cu polițiștii. Având aceste informații, autoritățile franceze au reținut bărbatul până la emiterea unui mandat european de arestare (MEA), în aceeași zi, de către autoritățile belgiene, ulterior transmis Franței prin intermediul SIRENE.

În Decizia Prüm[6] se prevede că, în cazul anchetelor privind săvârșirea de infracțiuni, se face schimb automat de profiluri ADN, de date dactiloscopice și de date privind înmatricularea vehiculelor, pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni schimburile au ca obiect date dactiloscopice și date privind înmatricularea vehiculelor, iar pentru menținerea securității publice - date privind înmatricularea vehiculelor. În urma comparării datelor biometrice (ADN și date dactiloscopice) se obține un răspuns de tip pozitiv/negativ: compararea automată produce un răspuns anonim pozitiv în cazul în care există o concordanță între ADN­ul sau datele dactiloscopice deținute de către statul membru solicitant și datele deținute de un alt stat membru. Datele aferente, cu caracter personal sau legate de cazul instrumentat, sunt furnizate numai ca răspuns la o cerere ulterioară, separată.

Într-un apartament dintr-un oraș german a fost găsit cadavrul unui bărbat înjunghiat. Pe ușă a fost găsită o amprentă digitală. O căutare automată în sistemul Prüm a avut un rezultat pozitiv în baza de date bulgară. Informațiile ulterioare solicitate Bulgariei a doua zi au fost furnizate în 3 ore și au fost imediat introduse în Sistemul de Informații Schengen (SIS – a se vedea mai jos). În ziua următoare, persoana în cauză a fost arestată în Austria.

În 2007, la începutul schimburilor Prüm, dintr-o mașină de poliție din Viena s-au furat anumite echipamente. ADN-ul prelevat dintr-o urmă găsită în mașină a corespuns unei urme dintr-un caz similar, înregistrate în baza de date austriacă, însă un răspuns pozitiv Prüm în baza de date germană a fost cel care a condus la identificarea unui hoț în serie polonez. Mandatul european de arestare a fost eliberat în Austria. Persoana suspectată a fost arestată în Polonia (ca urmare a obținerii unui rezultat pozitiv în urma unei alerte SIS) și a fost ulterior condamnată în Austria.

Europol sprijină acțiunile statelor membre și cooperarea dintre acestea în vederea prevenirii și combaterii criminalității organizate, a terorismului și a altor forme grave de criminalitate (astfel cum sunt menționate în anexa la Decizia Consiliului privind Europol[7]), care afectează două sau mai multe state membre. Acesta oferă o platformă pentru statele membre – prin intermediul unităților naționale Europol (UNE) – pentru a face schimb de informații și de date operative în materie penală. Sistemul informațional Europol este o bază de date care conține informații (183 000 de intrări), furnizate de statele membre, privind infracțiunile transfrontaliere care intră în sfera de competență a Europol, persoanele implicate (41 000) și alte date conexe. Europol utilizează această bază de date în cadrul analizelor sale, iar statele membre o pot utiliza pentru anchetele pe care le desfășoară. Începând din 2011, statele membre pot desemna autorități de asigurare a respectării legii, altele decât UNE, care să poată efectua căutări cu răspuns de tip pozitiv/negativ. Fișierele de lucru pentru analiză permit Europol să furnizeze analize operaționale în sprijinul cercetărilor transfrontaliere.

Pe tot teritoriul Sloveniei erau folosite carduri de plată false pentru a retrage sume mari de bani de la bancomate. Ancheta viza doi cetățeni bulgari; prin utilizarea sistemului informațional Europol (EIS) s-a obținut un rezultat pozitiv, conform căruia unul dintre aceștia comisese acte similare în Franța și Italia. Franța a furnizat informații detaliate prin intermediul EIS. Datorită unui răspuns rapid din partea Franței prin intermediul SIENA (a se vedea mai jos), urmat de o verificare a amprentelor digitale și de ridicarea restricției privind utilizarea datelor, autoritățile slovene au putut folosi aceste date ca probă în instanță. Fișierul de lucru pentru analiză Europol a evidențiat legături între cazuri comise în SI, BG, FR, IE, IT și NO.

Sistemul de Informații Schengen (SIS) conține alerte privind persoane și obiecte. Ca măsură compensatorie pentru eliminarea controalelor la frontierele interne, SIS este utilizat atât în spațiul Schengen, cât și la frontierele sale externe, cu scopul menținerii unui nivel ridicat de securitate în acest teritoriu. Este un sistem de mare amploare (peste 43 de milioane de alerte), accesibil ofițerilor din prima linie, producând rezultate de tip pozitiv/negativ. În urma obținerii unui rezultat pozitiv (adică detaliile privind o persoană sau un obiect corespund unei alerte), se pot obține informații suplimentare prin intermediul birourilor SIRENE (a se vedea mai jos). SIS va fi înlocuit de SIS II, care va aduce unele îmbunătățiri, cum ar fi posibilitatea de a stabili o legătură între alerte (de exemplu, o alertă privind o persoană și un vehicul), noi categorii de alerte și un spațiu de stocare pentru amprente digitale, fotografii și copii ale mandatelor europene de arestare. Decizia Consiliului privind SIS II[8] definește categoriile de alerte, pentru a sprijini cooperarea dintre autoritățile polițienești și judiciare în materie penală. În ceea ce privește aceste alerte, toate statele membre ale UE vor participa la SIS II, în timp ce Europol și Eurojust vor continua să aibă acces la sistem. Gestionarea componentelor centrale ale SIS II va fi transferată Agenției IT[9].

Alte instrumente sau alte sisteme informatice ale UE de asigurare a respectării legii asigură schimbul de informații între autoritățile vamale (Convenția Napoli II, sistemul de informare vamală, ca parte a bazelor de date ale sistemului de informații antifraudă gestionate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), unitățile de informații financiare, oficiile de recuperare a creanțelor și platformele de alertă privind criminalitatea informatică[10]. Pentru a asigura prevenirea, depistarea și anchetarea infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave accesul la alte sisteme ale UE de mari dimensiuni în scopul asigurării respectării legii este asigurat (prin Sistemul de Informații privind Vizele) sau este propus a se asigura (prin EURODAC[11]). Problema dacă și în ce condiții să se acorde accesul autorităților de asigurare a respectării legii este discutată în cadrul lucrărilor preparatorii premergătoare propunerii de instituire a unui sistem de intrare/ieșire, care va fi prezentată în curând.

În prezent, este în curs de elaborare un sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) pentru schimbul de informații și o cooperare operațională între centrele naționale de coordonare și cu FRONTEX, în scopul de a îmbunătăți informațiile privind situația frontierelor externe și capacitatea de reacție pentru împiedicarea migrației nereglementate și a criminalității transfrontaliere la frontierele externe ale UE. Este în curs de creare un mediu comun de schimb de informații (CISE) pentru supravegherea domeniul maritim al UE care vizează, printre altele, o cunoaștere mai bună a situației din domeniul maritim, pentru a permite schimburile de informații între autoritățile publice din șapte sectoare relevante (inclusiv asigurarea respectării legislației generale) și la nivel transfrontalier, stabilind totodată interoperabilitatea între sistemele de supraveghere existente și viitoare, cum ar fi EUROSUR.

De asemenea, statele membre fac schimb de informații în conformitate cu legislația internă și cu acordurile bilaterale. Toate statele membre sunt, de asemenea, membre ale Interpol, prin care se pot face schimburi de informații cu țări din întreaga lume, fie prin anunțurile și bazele de date Interpol (de exemplu, privind documente de călătorie furate sau pierdute), fie bilateral, folosind canalul de comunicare Interpol.

2.2.        Canale și instrumente de comunicare

Trei canale principale sunt utilizate în scopul schimbului transfrontalier de informații, fiecare bazat pe unități naționale în fiecare stat membru, care utilizează un instrument de comunicare conex:

(1) În urma obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o alertă în SIS, birourile SIRENE[12] pot să obțină informații suplimentare de la statul membru care a emis alerta. Birourile funcționează 24 de ore din 24 și urmează procedurile descrise în manualul SIRENE. În prezent, acestea fac schimb de informații folosind un sistem numit SISNET, care va fi înlocuit de rețeaua de comunicații a SIS II, până la sfârșitul lunii martie 2013.

(2) Unitățile naționale Europol (UNE) fac schimb de informații cu Europol. De asemenea, acestea pot face schimb de informații în mod bilateral, în ceea ce privește infracțiuni care nu intră în sfera de competență a Europol și fără să implice Europol. UNE pot face schimb de informații direct sau prin intermediul ofițerilor de legătură Europol, care fac parte dintr-un UNE, dar își desfășoară activitatea la sediul Europol. Europol a creat un instrument de comunicare securizată, SIENA[13], pentru schimburile cu Europol și între statele membre. În 2011, statele membre au schimbat 222 000 de mesaje prin intermediul SIENA; în 53 % din aceste cazuri, informațiile conținute în mesaj au fost comunicate Europol.

(3) Birourile centrale naționale ale Interpol, care funcționează 24 de ore din 24, fac schimb de informații cu Interpol, dar și bilateral, fără a implica Interpol. Birourile centrale naționale utilizează un instrument de comunicare elaborat de Interpol, I­24/7.

Printre alte canale se numără ofițerii de legătură bilaterali (cu sediul în alte state membre și care soluționează, de regulă, cazuri mai complexe) și centrele de cooperare polițienească și vamală (instituite de statele membre vecine pentru a sprijini schimbul de informații și cooperarea operațională în zonele de frontieră).

Alegerea canalului de comunicare este parțial reglementată de legislația UE: cererile SIS de informații suplimentare în urma unui răspuns pozitiv trebuie să fie introduse prin intermediul birourilor SIRENE, iar schimbul de informații cu Europol se face prin intermediul UNE. În celelalte cazuri, alegerea este la latitudinea statelor membre.

2.3.        Interacțiunea dintre diferitele instrumente, canale și metode

Există o diversitate de instrumente, canale și metode, fiecare dintre acestea fiind concepută pentru anumite scopuri. O anchetă penală poate implica utilizarea concomitentă sau succesivă a mai multor instrumente. Într-un caz transfrontalier de infracțiune gravă sau de criminalitate organizată, o persoană sau un obiect poate face obiectul verificărilor atât în sistemul informațional Europol, cât și în SIS și, în cazul unor răspunsuri pozitive, pot fi introduse cereri ulterioare prin intermediul canalelor de comunicare ale Europol sau SIRENE. O urmă biometrică poate face obiectul unui schimb Prüm, urmat, după un răspuns pozitiv în cadrul inițiativei suedeze, de o cerere folosind instrumentul SIENA.

Indiferent de combinație sau de ordinea utilizării instrumentelor, trebuie să fie respectate normele fiecărui instrument. Acestea includ normele privind protecția datelor, securitatea și calitatea datelor, precum și scopul pentru care pot fi utilizate instrumentele. Prelucrarea datelor la nivel național pentru schimburile transfrontaliere trebuie, de asemenea, să respecte legislația UE privind protecția datelor cu caracter personal[14]. Principiul proporționalității trebuie respectat; de exemplu, cererile pot fi refuzate în cadrul inițiativei suedeze, dacă furnizarea de informații ar fi în mod evident disproporționată față de scopul cererii. Respectarea acestor norme implică faptul că cererile și răspunsurile trebuie validate de un personal competent, care lucrează cu instrumente adecvate de informare.

2.4.        Interfața cu cooperarea judiciară

Înfăptuirea justiției penale implică atât autoritățile judiciare, cât și pe cele de asigurare a respectării legii, însă există diferențe între statele membre inclusiv în ceea ce privește măsura în care ancheta penală este condusă sau supravegheată de către autoritățile judiciare (inclusiv de procurori). În cazul în care ancheta este condusă de autoritățile judiciare, precum și în cazul în care informațiile sunt necesare ca probe, este necesar să se folosească, de obicei, procedurile de cooperare ale asistenței juridice reciproce (MLA).

În plus, informațiile accesibile în mod direct autorităților de asigurare a respectării legii dintr­un stat membru pot presupune obținerea unei autorizații judiciare în alt stat membru. Inițiativa suedeză prevede că, atunci când pentru informațiile solicitate este nevoie de obținerea unei autorizări judiciare, autoritatea de asigurare a respectării legii solicitată trebuie să depună o cerere la autoritatea judiciară, care este obligată să aplice aceleași norme ca într-un caz intern.

În urma analizării situației din statele membre s-a constat însă că experții în asigurarea respectării legii percep diferențele dintre norme ca o sursă de întârziere a anchetelor transfrontaliere. Deși nu se încadrează în sfera prezentei comunicări, se poate nota că Eurojust este disponibil pentru a facilita cooperarea judiciară. De asemenea, ar putea fi relevante ordinele europene de anchetă, în prezent în curs de dezbatere, care ar putea înlocui regulile existente pentru a obține dovezi transfrontaliere de aplicare a principiului recunoașterii reciproce. Aceste ordine ar trebui să fie recunoscute și executate cu aceeași rapiditate ca în cazul unor anchete naționale similare și, în orice caz, respectând termenele impuse.

2.5.        Principii

În Comunicarea din 2010 privind prezentarea generală, Comisia a stabilit principii esențiale și principii orientate către proces pentru elaborarea unor noi inițiative și pentru evaluarea instrumentelor actuale.

Principiile esențiale sunt:

(1) Garantarea drepturilor fundamentale, în special a dreptului la viață privată și la protecția datelor. Aceste drepturi sunt prevăzute la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2) Necesitatea. O limitare a dreptului la viață privată poate fi justificată numai dacă aceasta este legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică.

(3) Subsidiaritatea.

(4) Gestionarea riguroasă a riscurilor. Sunt esențiale teste de necesitate și de limitare a scopului.

Principiile orientate către proces sunt:

(1) Eficacitatea din punctul de vedere al costurilor. Acest lucru necesită a lua în calcul soluțiile existente și a evalua dacă obiectivele unei propuneri nu ar putea fi realizate printr-o mai bună utilizare a instrumentelor existente.

(2) Elaborarea de politici în mod ascendent. Un exemplu în acest sens este exercițiul de evaluare a situației existente în care au fost implicați, în vederea pregătirii prezentei comunicări, experți în asigurarea respectării legii.

(3) Repartizarea clară a responsabilităților. În Comunicarea din 2010 privind prezentarea generală s-a constatat că statele membre nu au un coordonator de proiect la care să apeleze pentru a cere consiliere în materie de aplicare a Deciziei Prüm. În raportul Comisiei privind Decizia Prüm se precizează modul în care acest deficit este în prezent parțial compensat prin măsurile de sprijin oferite de Europol. În ceea ce privește ideea avansată în Comunicarea din 2010 privind prezentarea generală ca Agenția IT să poată furniza consultanță tehnică, prioritățile actuale ale agenției sunt diferite. O ocazie pentru schimbarea acestei optici va fi evaluarea care va trebui efectuată după cel de-al treilea an de funcționare a agenției, respectiv la sfârșitul anului 2015.

(4) Clauzele privind revizuirea și încetarea de drept a efectelor juridice. Comisia a prezentat rapoarte privind Inițiativa suedeză și Decizia Prüm. Prezenta comunicare ține cont de aceste rapoarte.

3.           Evaluare și recomandări

Această secțiune se concentrează pe Inițiativa suedeză, pe Decizia Prüm și pe canalul Europol. Deși prin SIS și SIRENE se realizează un număr mare de schimburi de informații, nu se prezintă recomandări cu privire la aceste sisteme, întrucât sunt deja în curs de adoptare modificări importante, în special viitoarea migrare la SIS II.

3.1.        Îmbunătățirea utilizării instrumentelor existente

În afară de viitoarea reformă a Europol, Comisia nu intenționează să propună modificări pe termen scurt ale instrumentelor UE menționate mai sus. În prezent nici nu sunt necesare noi instrumente. În primul rând, trebuie puse în aplicare instrumentele existente.

Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește Decizia Prüm. În raportul Comisiei privind Decizia Prüm, care însoțește prezenta comunicare, se constată că schimbul de date introdus de Decizia Prüm este foarte apreciat în cazul anchetelor, dar că punerea în aplicare înregistrează întârzieri semnificative. Multe state membre nu folosesc încă sistemul Prüm pentru schimbul de date, chiar dacă termenul-limită de transpunere a fost 26 august 2011[15]. Principalele motive sunt cele de natură tehnică și lipsa resurselor umane și financiare din statele membre. Cu toate acestea, având în vedere posibilitățile primirii de sprijin din partea UE (finanțare, echipe mobile de competență, servicii de asistență), ceea ce pare a fi necesară mai presus de orice este voința politică legată de punerea în aplicare. După cum se menționează în raport, Comisia va continua să ofere sprijin prin oferirea de finanțare din partea UE. Cu toate acestea, contextul se va schimba în decembrie 2014, când Comisia va putea să inițieze proceduri de sancționare a nerespectării obligațiilor care decurg din calitatea de stat membru. Normele privind verificarea punerii în aplicare la nivel național nu se aplică până în acel moment, întrucât Decizia Prüm, la fel ca Inițiativa suedeză, a fost adoptată în cadrul fostului cel de al treilea pilon.

În ceea ce privește Inițiativa suedeză, Comisia a raportat în 2011 că acest instrument nu și-a atins încă pe deplin potențialul, dar că importanța acestuia va spori[16]. Această evaluare rămâne valabilă; nu toate statele membre au pus încă în aplicare această inițiativă[17]. Majoritatea statelor membre au informat Comisia că au transpus acest instrument în legislația lor internă[18], în timp ce unele state au declarat că nu este necesar să o transpună deoarece legislația lor internă este deja conformă cu acesta[19]. Totuși, în pofida avantajelor pe care le presupune inițiativa, inclusiv principiul accesului echivalent și stabilirea de termene-limită, în practică nu este încă utilizată pe scară largă. Printre motivele invocate se numără faptul că metodele alternative sunt considerate adecvate și că formularul de cerere este dificil de completat (chiar și în versiunea simplificată[20] din 2010).

Comisia a fost invitată să examineze utilitatea inițiativei pentru introducerea de cereri ulterioare folosind canalul Prüm, după obținerea unui răspuns pozitiv[21]. În cazul în care este nevoie de informații ulterioare ca mijloace de probă în fața unei instanțe, în mod normal se impune introducerea unei cereri de cooperare judiciară. Cu toate acestea, în cazul în care utilizarea ca probă nu este necesară sau nu este încă necesară, utilizarea sistematică a inițiativei suedeze ca temei juridic și a canalului SIENA ca instrument de comunicare ar trebui să fie promovate, astfel încât să se facă uz pe deplin de avantajele oferite de fiecare și să se alinieze practicile din statele membre la o bună practică unică.

În ceea ce privește Europol, o evaluare[22] din 2012 a confirmat alte constatări în sensul că statele membre nu fac schimb de informații în mod adecvat cu Europol (și, prin urmare, între ele). Comisia va aborda acest aspect într-o propunere de modificare a temeiului juridic al Europol. La rândul său, Consiliul a invitat statele membre să folosească mai mult sistemul informațional Europol[23].

În conformitate cu Programul de la Stockholm, Comisia a comandat un studiu cu privire la un posibil sistem european de inventariere a evidențelor poliției[24]. Ideea este de a răspunde unei necesități resimțite, ținând cont de numărul în creștere al infracțiunilor transfrontaliere, ca un ofițer de poliție dintr-un stat membru să știe dacă un suspect este cunoscut serviciilor de poliție din alt stat membru. Conform principiului eficacității din punctul de vedere al costurilor, Comisia consideră că, în prezent, nu se justifică crearea unui sistem european de inventariere a evidențelor poliției având în vedere faptul că nu sunt utilizate pe deplin instrumentele și metodele existente, care ar putea atinge parțial sau integral acest scop dacă ar fi utilizate mai bine sau mai des. Această remarcă se referă în special la sistemul informațional Europol (încărcarea datelor relevante și extinderea accesului la nivel național), la SIS II (utilizarea mai frecventă a alertelor cu privire la persoane sau vehicule pentru verificări în cadrul urmăririlor penale și pentru prevenirea amenințărilor la adresa securității publice), la SIENA (dezvoltarea în continuare a accesului la nivel național, interconectarea cu sistemele naționale și automatizarea unor sarcini, după caz) și la Decizia Prüm (transpunerea integrală a deciziei pentru a ameliora identificarea infractorilor care acționează în diferite state membre).

Statele membre sunt invitate:

· să pună în aplicare pe deplin Inițiativa suedeză, inclusiv principiul accesului echivalent;

· să pună pe deplin în aplicare Decizia Prüm, utilizând sprijinul pe care îl oferă UE;

· să utilizeze Inițiativa suedeză și instrumentul SIENA pentru introducerea de cereri ulterioare folosirii canalului Prüm, după obținerea unui răspuns pozitiv.

Comisia:

· va continua să ofere finanțare UE pentru a sprijini punerea în aplicare a Deciziei Prüm;

· până în decembrie 2014 - se va pregăti pentru a aplica în acest domeniu normele pentru garantarea punerii în aplicare la nivel național a legislației UE.

3.2.        Raționalizarea și gestionarea canalelor

Alegerea canalului. O consecință a faptului că statele membre pot alege canalul de comunicare dorit (cu excepția cerințelor legale referitoare la birourile SIRENE și UNE) este că acestea utilizează canale diferite, cu o frecvență diferită. Manualul de bune practici privind unitățile de cooperare polițienească internațională la nivel național („manualul din 2008[25]”), elaborat sub egida șefilor organelor de poliție din UE, conține anumite criterii[26], dar acestea nu sunt obligatorii și nu au generat convergența practicilor naționale. Unele state membre au început să utilizeze mai sistematic canalul Europol. Altele continuă să se bazeze în mare măsură pe canalul de comunicare Interpol, preferința pentru acesta fiind, se pare, consecința rolului său în mod tradițional central în cooperarea polițienească internațională și, parțial, a aparentei ușurințe de utilizare. SISNET este utilizat de unele state membre pentru aspecte ce nu țin de SIS, de exemplu cereri în cadrul inițiativei suedeze.

Comisia consideră că a sosit momentul unei abordări mai coerente în cadrul UE, care să confere canalului Europol un rol central. În cadrul acestei abordări, dacă nu există o prevedere legală imperativă privind utilizarea unui anumit canal, regula ar trebui să fie utilizarea canalului Europol prin instrumentul SIENA, cu excepția cazului în care există motive specifice pentru a folosi un alt canal. Astfel, de exemplu, cererile de cooperare polițienească introduse în prezent prin SISNET (care se va închide când va începe să funcționeze SIS II[27]) vor trebui, în viitor, să fie introduse prin SIENA.

Unele state membre preferă abordarea care lasă libertatea de alegere în utilizarea diferitelor canale. Comisia nu împărtășește această opinie. Dezvoltarea de către toate statele membre a unor reguli naționale privind alegerea canalului și convergența către o abordare comună unică ar fi preferabilă disparităților actuale. Alegerea canalului Europol se justifică prin avantajele pe care le presupune. Ofițerii de legătură Europol pot fi rugați să intervină în cazul în care este necesar. Instrumentul SIENA poate fi utilizat pentru schimburile bilaterale directe, dar și pentru facilitarea schimbului de informații cu Europol, în conformitate cu cerințele legale din Decizia Europol și din Inițiativa suedeză. Mesajele SIENA sunt structurate, pot prelucra volume mari de date și sunt schimbate cu un nivel ridicat de securitate. Protecția datelor este consolidată prin schimbul de informații într-un format structurat, de exemplu prin utilizarea SIENA. Abordarea propusă este pe deplin în conformitate cu viitoarea propunere a Comisiei privind reforma Europol și cu orientările strategice ale Consiliului European din Programul de la Stockholm, care precizează că „Europol ar trebui să devină un centru pentru schimbul de informații dintre autoritățile care asigură respectarea aplicării legii din statele membre, un furnizor de servicii și o platformă pentru serviciile de respectare a aplicării legii”.

Gestionarea canalelor. Un punct de contact unic este un „ghișeu unic” pentru cooperarea polițienească internațională, care funcționează 24 de ore din 24, în care un stat membru reunește biroul său SIRENE, UNE și birourile centrale naționale ale Interpol, precum și punctele de contact pentru alte canale. Crearea de către fiecare stat membru a unui punct de contact unic (chiar dacă acest termen nu a fost utilizat întotdeauna) a fost o concluzie a celei de a treia runde de vizite de evaluare reciprocă[28] din 2007 și o recomandare a manualul din 2008. Majoritatea statelor membre au departamente de cooperare polițienească internațională, însă doar unele dintre acestea au caracteristicile unor veritabile puncte de contact unice. În 2012, Consiliul a invitat statele membre „să analizeze posibilitățile de instituire” a unui punct de contact unic[29]. Comisia ar dori să meargă mai departe: pentru a îmbunătăți schimbul de informații legat de asigurarea respectării legislației UE în ansamblu, toate statele membre ar trebui să instituie puncte de contact unice cu anumite caracteristici minime.

Pentru cererile trimise unui alt stat membru, reunirea diferitelor canale într-o singură structură organizațională, care să respecte normele canalului național ales, va asigura alegerea corectă și coerentă a canalul, precum și calitatea cererilor. Calitatea este asigurată prin faptul că punctul de contact unic ar urma să valideze cererile, pentru a confirma că acestea sunt necesare și adecvate. În cazul în care informațiile nu sunt schimbate chiar prin intermediul punctelor de contact unice (de exemplu, prin intermediul centrelor de cooperare polițienească și vamală sau prin intermediul agențiilor naționale care fac schimburi directe prin SIENA), punctul de contact unic poate să asigure coordonarea la nivel național. Pentru cererile primite, ar trebui ca punctele de contact unice, în cazurile în care acest lucru este permis de lege, să aibă acces direct la bazele de date naționale pentru a răspunde cererilor rapid, în special în cazul termenelor-limită din cadrul inițiativei suedeze. Regulile din manualul SIRENE (de exemplu, privind securitatea, fluxul de activitate a sistemelor, calitatea datelor și personalul) ar putea constitui o bază pentru organizarea tuturor canalelor într-un mod consecvent. Folosirea în comun a personalului și a infrastructurii poate contribui la economii de costuri sau cel puțin la o mai bună utilizare a resurselor.

Punctele de contact unice ar trebui să includă toate agențiile de asigurare a respectării legii, inclusiv autoritățile vamale. Este necesar să se instituie o cooperare între punctele de contact unice și centrele naționale de coordonare pentru supravegherea frontierelor. Atunci când sistemele juridice naționale permit acest lucru, ar trebui să fie create legături cu autoritățile judiciare, în special dacă acestea conduc anchetele penale.

Un număr tot mai mare de centre naționale de coordonare pentru supravegherea frontierelor[30] schimbă cu succes informații la nivel local și regional. Conferințele anuale organizate la nivelul UE permit schimbul de experiențe și discutarea de abordări comune. Deși numărul de obicei ridicat de schimburi nu se referă în principal la cele mai grave infracțiuni și la criminalitatea organizată, una dintre provocări este de a se asigura că, în cazurile relevante, informațiile sunt transferate la nivel național (punctele de contact unice) și, dacă este cazul, la Europol. În acest context, Comisia așteaptă cu interes rezultatele unui proiect-pilot în curs (în cadrul unei acțiuni IMS) utilizând SIENA într-un centru de cooperare polițienească și vamală.

Platforma de schimb de informații este o acțiune IMS, condusă de Europol, pentru a dezvolta un portal comun de accesare a canalelor și sistemelor existente, respectând pe deplin normele aferente de securitate și de protecție a datelor. Comisia consideră că există anumite avantaje ale facilitării utilizării canalelor și sistemelor existente, însă că este necesară o evaluare suplimentară a raportului costuri/beneficii al unei eventuale platforme de schimb de informații, a sursei de proveniență a fondurilor și a modului în care proiectul ar urma fie reglementat. Această evaluare ar trebui să includă, de asemenea, Agenția IT[31].

Statele membre sunt invitate:

· să folosească, ca regulă, canalul Europol și instrumentul SIENA pentru schimburile în care legea nu prevede utilizarea unui anumit canal, cu excepția cazului în care există motive specifice pentru a folosi alt canal;

· să elaboreze instrucțiuni naționale pentru alegerea canalului;

· în special după lansarea SIS II și închiderea SISNET, să utilizeze canalul Europol și instrumentului SIENA pentru schimburile de cooperare polițienească care utilizează în prezent SISNET;

· să creeze, în cazul în care nu este există deja, un punct de contact unic care să acopere toate principalele canale, disponibil 24 de ore din 24 și care să reunească toate autoritățile de asigurare a respectării legii și să aibă acces la bazele de date naționale;

· să se asigure că informațiile schimbate prin intermediul centrului de cooperare polițienească și vamală sunt, după caz, trimise la nivel național și, dacă prezintă relevanță, la Europol;

· să pună bazele cooperării între punctele de contact unice și centrele naționale de coordonare ale EUROSUR.

Consiliul este invitat:

· să modifice orientările la nivelul UE pentru a reflecta orientările privind alegerea canalului sugerate anterior.

Comisia:

· va participa la lucrările de evaluare a fezabilității unei platforme de schimb de informații.

3.3.        Asigurarea calității, securității și protecției datelor

Garanțiile privind protecția datelor prevăzute în instrumentele existente trebuie să fie respectate îndeaproape. În temeiul propunerii de directivă a Comisiei din 25 ianuarie 2012 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor[32], normele de protecție a datelor prevăzute în instrumentele existente vor trebui să fie revizuite pentru a evalua necesitatea de a le alinia cu directiva.

Un nivel ridicat de securitate a datelor este necesar pentru a proteja integritatea datelor cu caracter personal schimbate și pentru a garanta că statele membre au încredere în schimbul de informații. Soliditatea unui lanț depinde de cea mai slabă verigă a sa: statele membre și agențiile UE trebuie să se asigure că datele sunt transmise prin rețele cu un grad înalt de securitate. Propunerea de directivă menționată anterior conține norme privind securitatea datelor[33] și, la nivelul UE, există norme de securitate detaliate pentru protejarea informațiilor clasificate ale UE[34].

Un nivel ridicat de calitate a datelor este, de asemenea, foarte important. În acest context este relevant „procesul tehnologic”, adică modul în care schimbul de informații se realizează în practică. Unul dintre aspectele acestui proces constă, acolo unde este posibil și oportun, în automatizarea anumitor sarcini. De exemplu, pentru adresarea unei cereri de informații unui alt stat membru trebuie recompletate în instrumentul de comunicare utilizat datele înregistrate într-un sistem național; recompletarea manuală implică riscul de a face greșeli și necesită timp. Automatizarea acestei sarcini va fi posibilă odată cu lansarea UMF II[35], o altă acțiune IMS. Acest proiect finanțat de UE și condus de Europol vizează să creeze un standard pentru formatul mesajelor, utilizat pentru solicitarea de informații și pentru furnizarea de răspunsuri. Acest lucru ar permite automatizarea transferurilor de date între diferitele sisteme naționale, de exemplu între sistemele de gestionare a cazurilor și SIENA. Pe lângă potențialele economii de costuri sau cel puțin o mai bună utilizare a resurselor, beneficiile legate de eliminarea recompletării manuale a datelor sunt multiple. Eliberează personal care poate fi folosit la sarcini de validare. În plus, prin reducerea erorilor de copiere și facilitarea schimbului de informații într-un format structurat, se îmbunătățește gestionarea și protecția datelor.

Automatizarea sarcinilor nu implică faptul că fiecare ofițer de poliție din UE ar trebui să aibă acces la toate informațiile organelor de poliție din UE. Schimburile trebuie să se limiteze la informațiile necesare și adecvate și să fie gestionate astfel încât să se asigure că aceste limite sunt respectate. Prin urmare, în cadrul instrumentelor de schimb de informații existente în UE, căutările automatizate - ca o modalitate de a rezolva problemele de capacitate – funcționează pe modelul răspunsurilor pozitive sau negative (de exemplu, SIS, ADN și amprente digitale în cadrul sistemului Prüm) sau, în caz contrar, sunt limitate strict la tipuri definite de date (de exemplu, date privind înmatricularea vehiculelor în cadrul sistemului Prüm). Anumite sarcini nu pot și nu ar trebui să fie automate, în special validarea cererilor și a răspunsurilor. Acest lucru este deosebit de important în cadrul inițiativei suedeze, care necesită justificarea cererilor.

În cele din urmă, interoperabilitatea dintre diferitele sisteme și structuri administrative naționale poate genera beneficii în ceea ce privește existența unor proceduri coerente, intervale de timp mai scurte pentru primirea unui răspuns, o mai bună calitate a datelor și un proces de proiectare și dezvoltare simplificat. Cadrul european de interoperabilitate[36] identifică patru niveluri de interoperabilitate: tehnic, semantic, organizațional și legal. UMF II va elabora nivelul semantic[37]. Alinierea la practicile comune (puncte de contact unice, alegerea canalului) va promova nivelul organizațional. Cu toate acestea, informațiile nu pot face în realitate obiectul schimburilor și nu pot fi utilizate decât atunci când legislația autorizează acest lucru.

Europol și statele membre sunt invitate:

· să continue dezvoltarea standardului UMF II.

3.4.        Îmbunătățirea formării profesionale și a gradului de sensibilizare

Pentru a asigura un nivel adecvat de cunoștințe și de competențe al autorităților responsabile de asigurarea respectării legii în scopul unei cooperări eficace, Comisia pregătește un program european de formare în materie de asigurare a respectării legii. În cadrul unui exercițiu de evaluare a situației existente s-a constatat că instrumentele de schimb de informații relevante ale UE sunt incluse în formarea inițială a agențiilor de asigurare a respectării legii, însă nu s-a evaluat calitatea formării. Agenții specializați, cum ar fi cei care lucrează în punctele de contact unice, au nevoie de formare aprofundată suplimentară. Schimburile de personal din această categorie sunt, de asemenea, recunoscute[38] ca fiind benefice și ar trebui încurajate.

Statele membre sunt invitate:

· să se asigure că toate autoritățile responsabile de asigurarea respectării legii beneficiază de formare corespunzătoare privind schimbul transfrontalier de informații;

· să organizeze schimburi de personal din punctele de contact unice.

Comisia:

· se va asigura că în programul european de formare în materie de asigurare a respectării legii sunt incluse cursuri privind schimbul transfrontalier de informații.

3.5.        Finanțare

Finanțarea din partea UE, prin Fondul de prevenire și combatere a infracționalității (ISEC), a fost alocată proiectelor de schimb de informații precum UMF II (830 000 EUR) și celor de punere în aplicare a Deciziei Prüm (11,9 milioane EUR). Fondul va fi înlocuit în perioada 2014-2020 de un fond UE pentru securitatea internă, în cadrul căruia proiectele UE de schimb de informații vor fi, de asemenea, eligibile.

O parte din Fondul pentru securitate internă va fi gestionată de statele membre în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu programele multianuale. Aceste programe ar trebui să ia în considerare prioritățile naționale relevante în materie de schimb de informații, în conformitate cu recomandările formulate în prezenta comunicare. În paralel, Comisia va examina modul în care unele părți din Fondul pentru securitate internă, în cadrul gestiunii directe, pot să susțină, în special, proiecte-pilot, de exemplu prin dezvoltarea în continuare a UMF II.

În ceea ce privește cheltuielile proprii ale statelor membre, alte recomandări (privind punctele de contact unice, UMF II) ar putea contribui, după cum s-a indicat anterior, la economii de costuri sau cel puțin la o mai bună utilizare a resurselor.

Statele membre sunt invitate:

· să țină seama de prioritățile legate de schimburile relevante de informații în programele naționale multianuale din cadrul Fondului de securitate internă al UE pentru perioada 2014-2020.

Comisia:

· va include politici privind schimbul de informații în dialogurile de programare a ISF cu statele membre;

· va lansa un apel de propuneri care să beneficieze de finanțare directă (din partea Comisiei) a proiectelor-pilot relevante.

3.6.        Statistici

Statisticile existente, deși pertinente în unele domenii (de exemplu, SIS, SIENA), nu sunt complete. Existența unor statistici mai bune ar îmbunătăți cunoștințele despre utilizarea inițiativei suedeze (pentru care se cunoaște doar volumul datelor trimise prin SIENA) și a Deciziei Prüm.

Cu toate acestea, centralizarea datelor statistice poate implica multe resurse, în special dacă nu sunt integrate în atribuțiunile normale de lucru. Ar trebui evitate exercițiile ad hoc. O abordare evolutivă este cea mai potrivită, pe baza proceselor începute deja, de exemplu, după cum se descrie în raportul Prüm, identificând rezultatele pozitive obținute prin sistemul Prüm care au fost utile anchetelor. Utilizarea sporită a instrumentului SIENA pentru cererile formulate în cadrul inițiativei suedeze, recomandată anterior, va conduce la creșterea numărului unor astfel de cereri în statisticile SIENA.

Statele membre sunt invitate:

· să îmbunătățească statisticile privind Decizia Prüm.

4.           Concluzii

Îmbunătățirea schimbului transfrontalier de informații nu este un scop în sine. Obiectivul este de a face față mai eficient criminalității și de a reduce astfel prejudiciile aduse victimelor și economiei UE.

Schimbul transfrontalier de informații funcționează, în general, bine și, după cum demonstrează exemplele de mai sus, reprezintă o contribuție extrem de importantă în lupta împotriva infracțiunilor grave și a criminalității transfrontaliere în UE. Cu toate acestea, se pot aduce îmbunătățiri. Legislația convenită trebuie transpusă integral, de către toate statele membre. În viitor, toate statele membre ar trebui, în special, să se îndrepte spre o utilizare mai sistematică a canalului Europol și să dezvolte puncte de contact unice cu atribuții globale.

La rândul său, Comisia va continua să evalueze modul în care sunt puse în aplicare și utilizate instrumentele, să ofere finanțare UE și să reunească diferitele aspecte pentru a asigura coerența. Comisia nu propune cu această ocazie niciun nou instrument. Dacă va face acest lucru în viitor, va urma principiile esențiale enunțate în Comunicarea din 2010 privind prezentarea generală: garantarea drepturilor fundamentale, asigurarea necesității, subsidiaritatea și gestionarea riguroasă a riscurilor.

Este nevoie de un efort susținut pentru a asigura faptul că informațiile relevante sunt împărtășite cu Europol, astfel încât să se creeze o imagine a criminalității transfrontaliere la nivelul UE. Viitoarea propunere a Comisiei pentru reforma Europol va răspunde acestei necesități. Cu toate acestea, furnizarea de informații către Europol ar fi deja facilitată prin recomandările formulate în prezenta comunicare pentru utilizarea mai sistematică a canalului Europol și a instrumentului securizat de comunicare aferent, SIENA.

Ca măsuri ulterioare prezentei comunicări, Comisia va continua să conlucreze cu statele membre în contextul strategiei UE de gestionare a informațiilor pentru securitatea internă și propune organizarea de către Consiliu a unei dezbateri anuale în cadrul Comitetului său pentru securitate internă. De asemenea, Comisia invită Parlamentul European să dezbată recomandările sale, inclusiv în cadrul Comisiei sale speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani.

[1]               Strategia de securitate internă a UE în acțiune, COM(2010) 673.

[2]               COM(2010) 385.

[3]               Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009, 16637/09.

[4]               http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/categories/studies/index_en.htm

[5]               Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului.

[6]               Decizia 2008/615/JAI a Consiliului.

[7]               2009/371/JAI.

[8]               2007/533/JAI.

[9]               Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice de mari dimensiuni, din domeniul libertății, securității și justiției.

[10]             Viitoarea strategie europeană în materie de securitate cibernetică va reprezenta o ocazie de a evalua nevoile viitoare de schimburi de informații între autoritățile de securitate a rețelelor și a informațiilor și cele de asigurare a respectării legii, de exemplu prin intermediul Centrului european de combatere a criminalității cibernetice.

[11]             Baza de date a UE conținând amprentele digitale ale solicitanților de azil și ale persoanelor care trec frontiera în mod ilegal.

[12]             Supplementary Information REquest at the National Entry (Solicitarea de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național).

[13]             Secure Information Exchange Network Application (Aplicație de rețea pentru schimbul securizat de informații).

[14]             Decizia-cadru 2008/977 a Consiliului.

[15]             Următoarele state membre au transpus dispozițiile privind: ADN-ul: BG/CZ/DE/ES/EE/FR/CY/LV/LT/LU/HU/NL/AT/PT/RO/SI/SK/FI; datele dactiloscopice: BG/CZ/DE/EE/ES/FR/CY/LT/LU/HU/NL/AT/SI/SK; datele privind înmatricularea vehiculelor: BE/DE/ES/FR/LT/LU/NL/AT/PL/RO/SI/FI/SE. Pentru mai multe detalii, a se vedea Raportul privind decizia Prüm.

[16]             SEC(2011) 593.

[17]             Următoarele state membre nu au adoptat încă legislația de transpunere: BE/EL/IT/LU.

[18]             BG/CZ/DK/DE/EE/ES/FR/CY/HU/LT/LV/NL/PL/PT/RO/SI/SK/FI/SE.

[19]             IE/MT/AT/UK.

[20]             9512/1/10.

[21]             Concluziile Consiliului 27-28 octombrie 2011, 15277/11.

[22]             https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/publications/rand_evaluation_report.pdf

[23]             Concluziile Consiliului, 7-8 iunie 2012.

[24]             http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/categories/studies/index_en.htm

[25]             7968/08.

[26]             Repetate în Orientările privind punerea în aplicare a inițiativei suedeze, 9512/1/10.

[27]             Rețeaua de comunicare SIS II este limitată din punct de vedere juridic la datele SIS II și la informațiile suplimentare.

[28]             13321/3/07.

[29]             Concluziile Consiliului din 7-8 iunie 2012, 10333/12.

[30]             Un număr de 38 de centre, la sfârșitul anului 2011.

[31]             Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice de mari dimensiuni, din domeniul libertății, securității și justiției

[32]             COM(2012) 10.

[33]             Articolele 27 - 29 din propunere.

[34]             Decizia 2011/292/UE a Consiliului.

[35]             Universal Message Format (format universal de mesaje).

[36]             COM(2010) 744.

[37]             UMF II ține seama de alte inițiative privind semantica, cum ar fi modelele de date comune dezvoltate în cadrul programului UE privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene.

[38]             10333/12.