RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Al șaptelea raport privind menținerea obligativității vizei de către anumite țări terțe, încălcând principiul reciprocității

CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 4

2........... Rezultate obținute de la cel de-al șaselea raport al Comisiei privind reciprocitatea......... 5

2.1........ Australia......................................................................................................................... 5

2.2........ Brazilia........................................................................................................................... 7

2.3........ Brunei Darussalam.......................................................................................................... 8

2.4........ Canada.......................................................................................................................... 9

2.5........ Japonia......................................................................................................................... 11

2.6........ Statele Unite ale Americii (SUA)................................................................................... 12

3........... Concluzie..................................................................................................................... 16

ANEXĂ..................................................................................................................................... 18

1.           Introducere

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001[1] de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre (anexa I la regulament, „lista negativă”) și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (anexa II la regulament, „lista pozitivă”) constituie instrumentul de bază al politicii noastre comune privind vizele, oferind un mecanism de reciprocitate pentru situațiile în care o țară terță de pe lista pozitivă menține sau introduce obligativitatea vizelor pentru resortisanții unuia sau mai multor state membre.

Prezentul mecanism de reciprocitate a fost introdus prin Regulamentul (CE) 851/2005 al Consiliului din 2 iunie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) 539/2001 al Consiliului[2]. În cadrul acestui mecanism, în situația în care o țară terță care figurează pe lista pozitivă introduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii unuia sau ai mai multor state membre, Comisia trebuie să ia măsuri pentru a obține restituirea, de către țările terțe în cauză, a dreptului de a călători fără viză și trebuie să înainteze Consiliului un raport care poate fi însoțit de o propunere pentru reintroducerea temporară a obligativității vizelor pentru resortisanții țării terțe în cauză. În plus, Comisia trebuie să înainteze Parlamentului European și Consiliului rapoarte bianuale privind situația de nereciprocitate, care pot fi însoțite, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare.

Cele șase rapoarte periodice privind reciprocitatea vizelor, adoptate de Comisie până în prezent[3], indică faptul că actualul mecanism de reciprocitate s-a dovedit destul de eficient: prin eforturile depuse de Comisie și de statele membre interesate, numărul cazurilor de nereciprocitate care existau în momentul intrării în vigoare a mecanismului sau în momentul intrării în vigoare a Tratatului de aderare din 2005[4] – în total aproape o sută de cazuri cu 18 țări terțe - a fost redus considerabil.

În afară de cele șase rapoarte periodice, Comisia a adoptat un raport ad-hoc privind reintroducerea, de către Canada, în iulie 2009, a obligativității vizelor pentru cetățenii cehi[5]. Acesta constituie singurul caz de la introducerea, în 2005, a actualului mecanism de reciprocitate a vizelor în care o țară terță care figurează pe lista pozitivă a reintrodus obligativitatea vizelor pentru cetățenii unui stat membru.

Rapoartele privind reciprocitatea vizelor care au fost înaintate de către Comisie până în prezent indică existența unui număr foarte redus de „cazuri de nereciprocitate”. În cel de-al șaselea raport de reciprocitate, Comisia a afirmat următoarele:

„Atunci când abordează celelalte cazuri de reciprocitate rămase, și anume privind Statele Unite (obligativitatea vizelor pentru Bulgaria, Cipru, România și Polonia) și Canada (obligativitatea vizelor pentru Bulgaria și România), UE se confruntă cu limitele mecanismului de reciprocitate, astfel cum este prevăzut de acquis-ul actual. În aceste cazuri, există țări terțe care consideră că anumite state membre nu îndeplinesc criteriile obiective pentru eliminarea obligativității vizelor, criterii stabilite în mod unilateral de către aceste țări în legislația națională (de exemplu, faptul că nu eliberează pașapoarte biometrice sau faptul că nu depășesc pragurile stabilite pentru ratele de refuz al vizelor /depășire a perioadei autorizate de ședere)”.

Prin urmare, Comisia a invitat Parlamentul European, Consiliul și statele membre să reflecteze cu privire la modalitățile de abordare a acestor cazuri de nereciprocitate.

În martie 2011, Parlamentul European a adoptat o declarație prin care a solicitat, inter alia, o revizuire a mecanismului de reciprocitate existent[6].

În propunerea sa din 24 mai 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului[7], Comisia a propus modificarea mecanismului de reciprocitate existent, având în vedere efectele pe care le are intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, prin adăugarea rolului colegislativ al Parlamentului European. Ca urmare a sugestiilor prezentate de anumite state membre și luând în considerare cererile formulate de Parlamentul European pentru un nou mecanism de reciprocitate, sunt în desfășurare negocieri cu Parlamentul European și Consiliul, având ca scop revizuirea mecanismului de reciprocitate existent în vederea eficientizării acestuia, asigurându-se, în același timp, respectarea deplină a dispozițiilor tratatelor. Noul mecanism de reciprocitate, odată revizuit, ar trebui să vizeze, în special, o capacitate de reacție mai rapidă și mai eficientă pentru situațiile în care o țară terță, care figurează pe lista pozitivă, introduce obligativitatea vizelor pentru unul sau mai multe state membre.

În conformitate cu dispozițiile mecanismului de reciprocitate existent, acest al șaptelea raport privind reciprocitatea vizelor face un bilanț al rezultatelor eforturilor depuse de la adoptarea, la 5 noiembrie 2010, a celui de-al șaselea raport, în vederea realizării reciprocității depline a vizelor cu toate țările terțe care figurează pe lista pozitivă.

2.           Rezultate obținute de la cel de-al șaselea raport al Comisiei privind reciprocitatea

2.1.        Australia

Situația existentă la data redactării celui de-al șaselea raport privind reciprocitatea

Cetățenii tuturor statelor membre și ai țărilor asociate spațiului Schengen beneficiază de dreptul de a utiliza sistemul eVisitor, încă din 27 octombrie 2008[8]. Comisia a considerat că, în principiu, eVisitor asigura tratamentul egal al cetățenilor din toate statele membre și din țările asociate spațiului Schengen. Cu toate acestea, rapoartele statistice trimestriale privind solicitările de viză eVisitor au evidențiat faptul că, din cauza preocupărilor cu privire la gradul de integritate invocate de Australia, solicitările provenite de la cetățenii anumitor state membre erau, în mare parte, procesate manual pentru a permite efectuarea unui control suplimentar. Prin urmare, Comisia s-a angajat să continue monitorizarea atentă a procesării solicitărilor de viză eVisitor. Comisia urma să înainteze, într-un document separat, rezultatele evaluării cu privire la gradul de echivalență dintre sistemul eVisitor și procesul de solicitare a vizei Schengen.

Situația actuală

Cetățenii tuturor statelor membre și ai țărilor asociate spațiului Schengen utilizează, în continuare, sistemul eVisitor, cu toate că solicitările din partea cetățenilor anumitor state membre sunt, în mare parte, procesate manual pentru a le permite autorităților australiene să efectueze un control suplimentar.

Procesarea cererilor de viză eVisitor

Australia a înaintat Comisiei rapoarte statistice trimestriale periodice privind solicitările de viză eVisitor pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2010 și 30 septembrie 2011.

Rapoartele trimestriale indică faptul că media ratei de acordare automată este foarte ridicată (86,36%). Acordarea automată este un proces automatizat prin care solicitările de viză eVisitor sunt verificate, iar, dacă acestea satisfac criteriile de validare automatizată, autorizația eVisitor este acordată, în general, la câteva minute de la introducerea solicitării.

Ratele de acordare automată în cazul Bulgariei și al României au fost cele mai scăzute în rândul statelor membre și au indicat o scădere pe parcursul perioadei de raportare (de la 37%, cât figura pentru ambele state în raportul trimestrial pentru perioada cuprinsă între 1.7.2010 și 30.9.2010, la 18%, respectiv 23%, în raportul trimestrial pentru perioada cuprinsă între 1.7.2011 și 30.9.2011). Ca urmare a preocupărilor privind integritatea constatate în ceea ce privește solicitanții din Bulgaria și România, Australia a decis procesarea manuală a unui număr mai mare de solicitări provenite de la aceste state membre. Prin urmare, aceste solicitări sunt examinate, iar autorizația eVisitor este acordată sau refuzată în termen de 2­10 zile lucrătoare.

Mai mult, rapoartele au indicat faptul că statele membre cu cele mai ridicate rate modificate de nereturnare (RMNR) au fost Bulgaria, Letonia, Lituania și România. RMNR reprezintă calculul procentajului vizitatorilor care au intrat pe teritoriul Australiei, ale căror vize inițiale au expirat în cursul perioadei vizate de raport și care au rămas ilegal în Australia, au părăsit Australia cu o viză expirată sau care au introdus o solicitare de viză suplimentară, alta decât cele considerate avantajoase pentru Australia. Cele mai ridicate rate modificate de nereturnare au variat considerabil de la o perioadă de raportare trimestrială la alta (de la 9,84% pentru Letonia pentru perioada trimestrială cuprinsă între 1.10.2010 și 31.12.2010, la 4,45% pentru Lituania pentru perioada trimestrială cuprinsă între 1.4.2011 și 30.6.2011 și pentru România pentru perioada trimestrială cuprinsă între 1.7.2011 și 30.9.2011, în timp ce ratele modificate de nereturnare medii au înregistrat o variație cuprinsă între 1,69% și 0,62%).

Ca urmare a solicitării înaintate de autoritățile australiene cu ocazia Dialogului UE-Australia al înalților funcționari privind migrația, azilul și aspectele legate de diversitate, din 28 noiembrie 2011, s-a convenit ca Australia să înainteze, pe viitor, la cererea Comisiei, rapoarte statistice ad-hoc privind solicitările de viză eVisitor, pentru a permite continuarea monitorizării, de către Comisie, a procesării solicitărilor de viză eVisitor.

Așa cum s-a precizat deja în cel de-al șaselea raport privind reciprocitatea vizelor, evaluarea gradului de echivalență dintre sistemul eVisitor și procesul de solicitare a vizei Schengen va fi prezentată într-un document separat, în paralel cu evaluarea documentului Final Rule cu privire la sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (electronic system for travel authorization, ESTA) (a se vedea punctul 2.6 de mai jos), date fiind trăsăturile asemănătoare ale celor două.

Evaluarea

În principiu, sistemul eVisitor continuă să asigure tratamentul egal al cetățenilor din toate statele membre și din țările asociate spațiului Schengen. În plus, rata medie de acordare automată a vizelor rămâne foarte ridicată. Situația actuală nu creează probleme pentru cetățenii UE. Cu toate acestea, Comisia va continua monitorizarea procesării solicitărilor de viză eVisitor, cu scopul de a finaliza evaluarea gradului de echivalență dintre sistemul eVisitor și procesul de solicitare a vizei Schengen.

2.2.        Brazilia

Situația existentă la data redactării celui de-al șaselea raport privind reciprocitatea

Acordurile dintre UE și Brazilia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașaport diplomatic, de serviciu sau oficial și pentru titularii de pașaport simplu au fost parafate de către ambele părți în aprilie 2010. Comisia a depus eforturi în vederea realizării unei ratificări rapide, de către Uniunea Europeană, a celor două acorduri și s-a angajat să monitorizeze ratificarea de către partea braziliană, în vederea asigurării unui regim de călătorie fără viză în Brazilia pentru cetățenii tuturor statelor membre.

Situația actuală

Acordurile dintre Uniunea Europeană și Brazilia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașaport diplomatic, de serviciu sau oficial și pentru titularii de pașaport simplu au fost semnate în mod oficial la 8 noiembrie 2010.

La 24 februarie 2011, Consiliul a adoptat deciziile privind încheierea celor două acorduri, semnate cu Brazilia, de exonerare de obligația de a deține viză de scurtă ședere, partea braziliană fiind informată imediat cu privire la aceasta.

Guvernul brazilian a aprobat, la 7 decembrie 2010, acordul privind exonerarea de obligația de a deține viză pentru titularii de pașaport diplomatic, de serviciu sau oficial. În consecință, acest acord a intrat în vigoare la 1 aprilie 2011, iar astfel s-a realizat deplina reciprocitate a scutirii de viză pentru aceste categorii de titulari de pașaport.

În iunie 2011, Comisia i-a trimis ministrului brazilian al afacerilor externe o scrisoare prin care solicita informații referitoare la situația actuală a procedurilor interne de ratificare ale Braziliei cu privire la acordurile de exonerare de obligația de a deține viză de scurtă ședere în cazul titularilor de pașaport simplu și prin care lansa un apel autorităților braziliene să demonstreze angajamentul Braziliei de a exonera de obligația de a deține viză toți cetățenii UE – inclusiv cetățenii celor patru state membre (Cipru, Estonia, Letonia și Malta) care continuă să fie supuși obligativității vizelor pentru a intra în Brazilia – prin ratificarea, cât mai rapid posibil, a acordului în cauză.

Acordul de exonerare de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașaport simplu a fost înaintat Congresului brazilian în vederea ratificării doar la 3 octombrie 2011. Cu ocazia summitului UE-Brazilia din 4 octombrie 2011 care a avut loc la Bruxelles, ambele părți au evidențiat importanța intrării în vigoare a acestui acord cât mai repede posibil.

În urma aprobării acestui acord, la 19 aprilie 2012, de către Camera Deputaților și, la 27 iunie 2012, de către Senat, procesul de ratificare de către Brazilia este încheiat. În urma notificării înaintate de către partea braziliană, acordul UE-Brazilia de exonerare de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașaport simplu a intrat în vigoare la 1 octombrie 2012.

Evaluarea

Comisia salută intrarea în vigoare, la 1 aprilie 2011, a acordului UE-Brazilia de exonerare de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașaport diplomatic, de serviciu sau oficial. Comisia salută încheierea, în ciuda întârzierii semnificative, a procesului de ratificare, de către partea braziliană, a acordului de exonerare de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașaport simplu, în urma aprobării, la 19 aprilie 2012, de către Camera Deputaților și, la 27 iunie 2012, de către Senat. Comisia salută deplina punere în aplicare, începând cu 1 octombrie 2012, a acordului prin care se asigură deplina reciprocitate a scutirii de viză cu Brazilia, inclusiv pentru cetățenii celor patru state membre care continuau să fie supuși, până la acea dată, obligativității vizelor pentru călătoriile de scurtă ședere în Brazilia.

2.3.        Brunei Darussalam

Situația existentă la data redactării celui de-al șaselea raport privind reciprocitatea

Cetățenii tuturor statelor membre beneficiau de exonerare de obligația de a deține viză pentru șederile de până la 30 de zile, perioadă care putea fi prelungită, de către autoritățile locale, pentru două perioade de câte 30 de zile, până la o exonerare de obligația de a deține viză pentru șederi de până la 90 de zile. La 24 iunie 2010, Comisia a solicitat în mod formal autorităților din Brunei Darussalam să acorde cetățenilor UE exonerarea de obligația de a deține viză pentru o perioadă de 90 de zile, în vederea asigurării deplinei reciprocități a scutirii de viză.

Situația actuală

Ca răspuns la scrisoarea din partea Comisiei din 24 iunie 2010, autoritățile din Brunei Darussalam au informat Comisia, prin scrisoarea din 30 septembrie 2011, că cetățenii tuturor statelor membre ale UE beneficiază, de la acea dată, de exonerare de viză pentru șederi de până la 90 de zile în Brunei Darussalam, asigurându-se astfel deplina reciprocitate a scutirii de viză.

La 5 ianuarie 2012, Comisia a solicitat în mod formal autorităților din Brunei Darussalam extinderea la 90 de zile a perioadei de exonerare de obligația de a deține viză și pentru cetățenii țărilor asociate spațiului Schengen care beneficiau deja de exonerare de obligația de a deține viză de până la 30 de zile pentru Islanda și Norvegia și de până la 14 zile pentru Liechtenstein și Elveția. Prin scrisoarea din 15 octombrie 2012, autoritățile din Brunei Darussalam au informat Comisia cu privire la introducerea exonerării de obligația de a deține viză pentru șederi în Brunei Darussalam de până la 90 de zile pentru cetățenii Islandei, Norvegiei și Elveției.

Evaluarea

Comisia salută extinderea la 90 de zile de către Brunei Darussalam a perioadei de exonerare de obligația de a deține viză pentru cetățenii tuturor statelor membre începând cu 30 septembrie 2011, prin care se asigură deplina reciprocitate a scutirii de viză. Comisia salută, de asemenea, extinderea, începând cu 15 octombrie 2012, a exonerării de obligația de a deține viză pentru șederi de până la 90 de zile pentru cetățenii din Islanda, Norvegia și Elveția. În prezent, Comisia intenționează să solicite în mod formal autorităților din Brunei Darussalam să extindă perioada de acordare a exonerării de obligația de a deține viză pentru șederile de până la 90 de zile și pentru cetățenii din Liechtenstein.

2.4.        Canada

Situația existentă la data redactării celui de-al șaselea raport privind reciprocitatea

În contextul punerii în aplicare a proiectului de măsuri convenit de Republica Cehă și Canada în cadrul Grupului de lucru al experților din Republica Cehă și Canada, Canada s-a angajat ca înainte de sfârșitul anului 2010 să efectueze, în Republica Cehă, o vizită de colectare de date, fapt care putea deschide perspective concrete pentru o decizie a Canadei cu privire la o revenire la regimul de exonerare de obligația de a deține viză pentru cetățenii cehi. Mai mult, conform informațiilor furnizate de Canada, legislația de punere în aplicare a Legii privind măsurile de reformă echitabile referitoare la refugiați urma să fie adoptată, iar intrarea în vigoare a acesteia urma să aibă loc înainte de sfârșitul anului 2011.

Comisia s-a angajat să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate privind punerea în aplicare, de către Canada, a proiectului de măsuri, în special în ceea ce privește adoptarea unor măsuri prompte și adecvate în urma misiunii de colectare de date desfășurate în Republica Cehă. În situația unei evaluări pozitive în urma respectivei misiuni, Comisia se aștepta la o eliminare promptă, de către Canada, a obligativității vizelor pentru cetățenii cehi, în conformitate cu angajamentele luate anterior în contextul proiectului de măsuri. Comisia a constatat că, în conformitate cu procesul-verbal, convenit între Republica Cehă, Canada și Comisia Europeană, al celei de-a doua reuniuni din 15 martie 2010 a Grupului de lucru al experților din Republica Cehă și Canada, adoptarea noii legislații canadiene în materie de azil – care nu putea fi pusă în aplicare înainte de 2013 – nu urma să condiționeze eliminarea obligativității vizelor; punerea în aplicare a proiectului de măsuri urma să permită Canadei să decidă eliminarea obligativității vizelor înainte de aplicarea acestei noi legislații canadiene în materie de azil.

Bulgaria și România nu îndeplineau încă toate criteriile cerute de Canada pentru eliminarea obligativității vizelor. Comisia s-a angajat să monitorizeze situația cu atenție și să continue să poarte discuții cu Canada în vederea înregistrării de progrese în direcția eliminării obligativității vizelor pentru cetățenii din Bulgaria și România.

Situația actuală

În perioada cuprinsă între 31 ianuarie și 4 februarie 2011, Canada a efectuat o vizită de colectare de date în Republica Cehă. Comisia a solicitat Canadei să îi înainteze un raport privind vizita de colectare de date, cu fiecare ocazie și la toate nivelurile, inclusiv cu ocazia întâlnirii din 30 august 2011 dintre dna comisar Malmström și dl Kenney, ministrul Canadei pentru imigrație, cetățenie și multiculturalism, cu ocazia unui demers din 23 noiembrie 2011 întreprins de delegația Uniunii în Canada și cu ocazia reuniunii din 17 ianuarie 2012 dintre Serviciul European de Acțiune Externă și ministrul adjunct al Canadei, dl Yeates.

La 30 august 2011, autoritățile canadiene au informat Comisia cu privire la amânarea, până în iunie 2012 în loc de decembrie 2011, a punerii în aplicare a Legii privind măsurile de reformă echitabile referitoare la refugiați.

La 16 februarie 2012, guvernul canadian – în prezent guvern majoritar în urma alegerilor generale din mai 2011 – a introdus un nou proiect de lege, Legea privind protejarea sistemului canadian de imigrație, pentru a soluționa, printre altele, problema cererilor de azil nefondate înaintate de cetățenii UE. Obiectivul noului proiect de lege este acela de a preveni abuzurile legate de sistemul de imigrație și de azil al Canadei, de a decongestiona sistemul aflat sub presiune din cauza cererilor de azil nelegitime sau nefondate și de a reduce durata procesării și întârzierile la acest nivel. Proiectul de lege prevede, inter alia, o reducere semnificativă a duratei de examinare a cererilor de azil provenind din țările de origine desemnate. Se preconizează ca majoritatea statelor membre ale UE să primească statutul de țară de origine desemnată.

La 8 martie 2012, Canada i-a înaintat Comisiei un document de reflecție cu privire la un potențial acord UE-Canada de gestionare a fluxurilor solicitanților de azil; Canada consideră încheierea acestuia ca fiind un progres în direcția abordării preocupărilor sale cu privire la numărul ridicat de cereri de azil nefondate înaintate de resortisanți UE și care ar permite eliminarea, de către Canada, a obligativității vizelor pentru Bulgaria, Republica Cehă și România. De atunci, Comisia a purtat discuții preliminare cu înalți funcționari canadieni pe marginea documentului de reflecție, din care reiese faptul că mecanismul propus de Canada nu este fezabil dintr-o serie de motive juridice și politice. Mai precis, un astfel de acord ar fi contrar principiului fundamental consacrat de Tratatul UE cu privire la recunoașterea reciprocă a statelor membre drept țări de origine sigure și bunei funcționări a sistemului european comun de azil. Mai mult, tratatele nu furnizează niciun temei legal în vederea încheierii de acorduri între UE și o țară terță privind cererile de azil înaintate acelei țări terțe de către cetățeni UE.

Legea privind protejarea sistemului canadian de imigrație a fost adoptată la 28 iunie 2012. Această lege va fi pusă în aplicare integral după finalizarea redactării reglementărilor suplimentare și a orientărilor operaționale și după recrutarea și formarea personalului suplimentar. Anumite măsuri prevăzute de noua lege au intrat în vigoare imediat după adoptare, în timp ce altele urmează să intre în vigoare mai târziu în cursul acestui an, la o dată care va fi stabilită de guvernul canadian[9]. Legea privind măsurile de reformă echitabile referitoare la refugiați, care a fost programată să intre în vigoare la 29 iunie 2012, a fost abandonată.

Autoritățile canadiene au evidențiat faptul că noua lege va contribui la reducerea factorilor de atracție, în timp ce factorii de respingere care determină situația nesatisfăcătoare actuală persistă. Prin urmare, acestea consideră că adoptarea, alături de UE, a unor măsuri suplimentare este necesară în vederea soluționării problemei. Comisia și Canada au decis să organizeze consultări tehnice informale la nivel de experți, în vederea explorării de soluții alternative care ar putea contribui la soluționarea problemei referitoare la cererile de azil nefondate provenind din UE. Prima consultare tehnică a avut loc la 25 iunie 2012. Comisia a furnizat autorităților canadiene, în scopul identificării unor idei potențiale pentru monitorizare ulterioară, informații detaliate asupra principiilor fundamentale care guvernează politicile UE relevante în acest sens. Autoritățile canadiene au informat Comisia că finalizarea procesului de punere în aplicare a Legii privind protejarea sistemului canadian de imigrație va avea loc înainte de sfârșitul anului 2012.

Evaluarea

În ceea ce privește problema vizelor dintre Republica Cehă și Canada, Comisia regretă faptul că până în prezent Canada nu i-a înaintat nici raportul cu privire la vizita de colectare de date în Republica Cehă și nici o altă bază de cooperare între Republica Cehă, Canada și Comisia Europeană în cadrul proiectului de măsuri convenit.

Lipsa continuă a unei soluții pentru această problemă ar putea avea un impact nefericit asupra procesului de aprobare și ratificare a mai multor acorduri importante UE-Canada care se află în prezent în curs de negociere. În acest sens, Comisia ia act de Declarația Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la „Reintroducerea principiului reciprocității în regimul vizelor – solidaritate cu statutul inegal al cetățenilor cehi după introducerea unilaterală a vizelor de către Canada”[10], în care PE solicită eliminarea, de către Canada, a obligativității vizelor pentru cele trei state membre în cauză cât de curând posibil și, dacă această nerespectare a principiului reciprocității nu este soluționată curând, adoptarea, de către UE, a unor măsuri de retorsiune echivalente, menționând riscurile care pot întâmpina viitoarea ratificare a Acordului economic și comercial cuprinzător UE – Canada (CETA).

Comisia consideră că prevederile noii legi din Canada, adoptată la 28 iunie 2012, cu privire la Legea privind protejarea sistemului canadian de imigrație și, în special, decizia de a desemna statele membre ale UE drept țări de origine sigure și de a procesa, printr-o procedură accelerată, cererile înaintate de resortisanții acestor state ar trebui să descurajeze cererile de azil nefondate provenind din UE. Prin urmare, Comisia se așteaptă ca, de îndată ce dispozițiile corespunzătoare ale noii legi intră în vigoare, Canada să elimine obligativitatea vizelor pentru cetățenii cehi.

În cadrul consultărilor tehnice informale la nivel de experți dintre Comisie și Canada, din 25 iunie 2012, Comisia s-a angajat să găsească modalități pentru o cooperare mai strânsă și să exploreze posibilele sugestii alternative alături de Canada și în deplină coordonare cu statele membre interesate, cu scopul de a soluționa problema numărului tot mai mare al solicitanților de azil în Canada provenind din UE. Cu toate acestea, astfel de măsuri de cooperare mai strânsă nu ar trebui să constituie condiții prealabile în vederea eliminării, de către Canada, a obligativității vizelor.

Comisia va continua să ridice problema nereciprocității în cadrul contactelor sale cu Canada, în vederea realizării deplinei reciprocități a vizelor cât mai curând posibil.

2.5.        Japonia

Situația existentă la data redactării celui de-al șaselea raport privind reciprocitatea

Toate statele membre beneficiau la acel moment de posibilitatea de a călători fără viză în Japonia. Cu toate acestea, cetățenii români aveau dreptul de a călători fără viză în Japonia doar temporar, pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2009 și 31 decembrie 2011.

Comisia și-a exprimat speranța că evaluarea primului an de acordare, de către Oficiul pentru imigrație din Japonia, a exonerării temporare de la obligația de a deține viză pentru cetățenii români, pentru perioada septembrie 2009 – august 2010, va determina Japonia să înlocuiască exonerarea temporară cu una permanentă.

Situația actuală

Toate statele membre continuă să beneficieze de posibilitatea de a călători fără viză în Japonia. Cu toate acestea, cetățenii români nu beneficiază, în prezent, decât de o exonerare temporară de obligația de a deține viză. În baza rezultatelor evaluării primei perioade de acordare a exonerării temporare de la obligația de a deține viză pentru cetățenii români (septembrie 2009 - august 2010), Japonia a decis să continue implementarea exonerării temporare și pentru cea de-a doua perioadă (septembrie 2010 – decembrie 2011). Japonia a menționat anumite preocupări privitoare la îndeplinirea, de către cetățenii români, a condițiilor de intrare și/sau de ședere.

Ca răspuns la preocupările exprimate de Japonia, Ministerul Administrației și Internelor din România a trimis un atașat la Ambasada României în Japonia, iar autoritățile române au derulat o campanie de sensibilizare a publicului cu privire la condițiile de intrare și de ședere în Japonia, în conformitate cu condițiile prevăzute pentru eliminarea temporară a obligativității vizelor.

Comisia a organizat, la 26 iulie 2011 și 7 decembrie 2011, reuniuni bilaterale cu autoritățile japoneze și, la 10 noiembrie 2011, o reuniune tripartită tehnică cu autoritățile române și japoneze, în vederea dezbaterii preocupărilor exprimate de Japonia cu privire la numărul de intrări și/sau de șederi ilegale în Japonia ale cetățenilor români. Comisia a solicitat autorităților japoneze ca, în momentul evaluării privind exonerarea temporară de obligația de a deține viză, să ia în considerare numărul foarte limitat de intrări și/sau de șederi ilegale în Japonia ale cetățenilor români. Comisia a propus, în vederea identificării măsurilor specifice care ar putea contribui la diminuarea numărului de șederi ilegale, organizarea unei alte reuniuni tripartite cu autoritățile române și cu cele japoneze.

La 28 decembrie 2011, Japonia a decis extinderea, până la 31 decembrie 2012, a implementării exonerării temporare de la obligația de a deține viză, cu condiția ca un atașat al Ministerului Administrației și Internelor din România să fie în continuare menținut la Ambasada României în Japonia și ca autoritățile române să continue activitățile de sensibilizare a publicului cu privire la condițiile de intrare și de ședere și cu privire la riscurile pe care le prezintă traficul de persoane.

Evaluarea

Comisia salută decizia autorităților japoneze de a extinde, până la 31 decembrie 2012, exonerarea temporară de obligația de a deține viză pentru cetățenii români. Comisia se angajează să identifice, în strânsă cooperare cu autoritățile române, soluțiile corespunzătoare pentru a răspunde preocupărilor exprimate de autoritățile japoneze. Comisia își exprimă speranța că implementarea de către România a măsurilor corespunzătoare va determina Japonia să înlocuiască exonerarea temporară cu una permanentă.

2.6.        Statele Unite ale Americii (SUA)

Situația existentă la data redactării celui de-al șaselea raport privind reciprocitatea

Spre satisfacția Comisiei, Grecia a aderat, la 5 aprilie 2010, la Programul de scutire de vize și s-a angajat să abordeze, în cadrul contactelor sale cu SUA, problema nereciprocității pentru cetățenii din Bulgaria, Cipru, Polonia și România, în vederea obținerii, cât de curând posibil, a deplinei reciprocități a scutirii de viză.

Comisia și-a exprimat regretul profund cu privire la adoptarea, de către SUA, a documentului Interim Final Rule privind taxa pentru sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (electronic system for travel authorisation, ESTA), înțelegând totodată că această decizie a fost luată în conformitate cu obligațiile prevăzute de Legea privind promovarea călătoriilor („Travel Promotion Act”). La 7 octombrie 2010, Comisia a transmis Statelor Unite, în cadrul unei proceduri de consultare publică organizate de autoritățile SUA, observații scrise referitoare la Interim Final Rule privind taxa ESTA.

Comisia a așteptat publicarea, de către autoritățile SUA, a documentului Final Rule privind ESTA, pentru a finaliza evaluarea privind ESTA, întreprinsă cu scopul de a determina gradul de echivalență dintre sistemul ESTA și procesul de solicitare a vizei Schengen; nu exista nicio îndoială cu privire la importanța pe care o are perceperea unei taxe în această evaluare.

De asemenea, astfel cum s-a convenit la 12 martie 2008 de către Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper), Comisia s-a angajat să analizeze cu mai mare atenție „dubla abordare” („twin track approach”) în ceea ce privește exercitarea competențelor externe, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Situația actuală

Autoritățile SUA nu au publicat încă documentul Final Rule privind ESTA și nici nu au oferit un răspuns la comentariile Comisiei asupra documentului Interim Final Rule privind taxa ESTA.

După publicarea documentului Final Rule privind ESTA, Comisia va prezenta o evaluare finală care va lua în considerare toate modificările posibile, inclusiv introducerea unei taxe pentru sistemul ESTA.

Comisia a continuat să abordeze problema nereciprocității și să își exprime preocupările cu privire la introducerea taxei ESTA, în dialogul cu autoritățile SUA, atât la nivel politic, cât și la nivel tehnic[11].

În declarația susținută cu ocazia vizitei efectuate la Washington D.C. de către președintele Poloniei, Bronisław Komorowski, în decembrie 2010, președintele SUA, Barack Obama, s-a angajat să considere drept prioritară chestiunea integrării statelor membre în Programul de scutire de vize, în vederea soluționării acesteia pe durata mandatului său.

În martie 2011 a fost propus, în cadrul Congresului SUA, un nou proiect de lege, care a beneficiat de susținerea președintelui Obama, și anume Legea privind programul de parteneriat pentru asigurarea unor călătorii sigure și combaterea terorismului (S. 497 și H.R. 959). Acest proiect de lege a vizat, printre altele, actualizarea criteriilor de eligibilitate în vederea aderării la Programul de scutire de vize, prin înlocuirea criteriului ratei de refuz al vizelor cu cel al ratei de depășire a duratei de ședere autorizate, care nu trebuie să depășească 3%. Proiectul de lege prevedea, de asemenea, posibilitatea de a elimina, în anumite condiții, cerința privind rata de depășire a duratei de ședere autorizate.

În ianuarie 2012 Congresului SUA i s-a înaintat un nou proiect de lege, Legea îmbunătățirii securității și a reformei Programului de scutire de vize (S. 2046 și H.R. 3855), care înlocuiește proiectul de lege anterior, Legea privind programul de parteneriat pentru asigurarea unor călătorii sigure și combaterea terorismului. Noul proiect de lege prevede, pe lângă cerința deja existentă de a menține o rată de refuz al vizelor de maximum 3%, cerința ca țările candidate să mențină o rată de depășire a duratei de ședere autorizate sub 3%. Mai mult, acest proiect reinstituie competența de exonerare de obligația vizelor a Secretarului pentru Securitate Internă (Homeland Security), cu scopul de a permite unei țări să fie desemnată în cadrul Programului de scutire de vize în anumite condiții, printre care menținerea unei rate de refuz al vizelor sub 10%, și creează o perioadă de probă pentru țările participante la Programul de scutire de vize, dacă acestea nu mențin o rată de depășire a duratei de ședere autorizate sub 3% sau dacă nu respectă alte cerințe prevăzute de program. În plus, noul proiect de lege modifică metoda de calculare a ratei de refuz al vizelor.

În ianuarie 2012, președintele Obama a emis un decret prezidențial menit să îmbunătățească procesarea solicitărilor de viză și a dosarelor solicitanților, precum și promovarea călătoriilor, cu scopul de a crea locuri de muncă și de a stimula creșterea economică în SUA, fără însă a pierde din vedere protecția securității naționale. Printre altele, decretul face un apel pentru a se depune eforturi suplimentare în vederea extinderii Programului de scutire de vize.

Un alt proiect de lege, Legea locurilor de muncă generate de relansarea călătoriilor (S. 2233), a fost propus în martie 2012 de către un grup bipartizan de senatori, vizând extinderea Programului de scutire de vize și reluând anumite formulări din Legea îmbunătățirii securității și a reformei Programului de scutire de vize. Acest proiect reflectă abordarea adoptată în decretul prezidențial în vederea îmbunătățirii procesării solicitărilor de viză și a dosarelor solicitanților, precum și a promovării călătoriilor.

Noul proiect de lege privind Programul de scutire de vize se află încă în curs de examinare de către Congresul SUA[12].

La 13 aprilie 2012, Departamentul de Stat american a majorat taxele de procesare a solicitărilor de viză pentru majoritatea solicitărilor de viză efectuate în alte scopuri decât imigrarea, inclusiv pentru solicitările de viză efectuate în scopuri de afaceri sau turistice, de la 140 USD la 160 USD.

Comisia a efectuat o analiză juridică a efectelor pe care le are intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra „dublei abordări” adoptate de Coreper la 12 martie 2008 în vederea negocierilor cu SUA, în contextul negocierilor privind Programul de scutire de vize [13]. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, statele membre pot, în principiu, continua negocierea și încheierea de acorduri cu țări terțe în sfera cooperării polițienești și a cooperării judiciare în materie penală – sfere care, în prezent, țin de competența partajată – atât timp cât UE nu a încheiat acorduri de aceeași natură cu aceste țări terțe. Cu toate acestea, această competență a statelor membre nu este nelimitată: statele membre nu pot încheia acorduri care ar aduce prejudicii acquis-ului UE, inclusiv instrumentelor din sfera cooperării polițienești și a cooperării judiciare în materie penală, sau care ar modifica domeniul de aplicare al acestuia.

Dată fiind exercitarea exhaustivă, de către Uniune, a competenței sale în sfera politicilor în domeniul vizelor și dat fiind că acordurile bilaterale constituie de facto o condiție prealabilă pentru aderarea la Programul de scutire de vize, ar fi necesar, în principiu, să se negocieze și să se încheie un acord global UE-SUA care să acopere toate condițiile cu privire la aderarea la Programul de scutire de vize. Cu toate acestea, ținând seama de situația actuală în care un număr semnificativ de state membre au încheiat deja acorduri cu SUA privind depistarea amenințărilor teroriste și acorduri privind intensificarea cooperării în vederea prevenirii și combaterii cazurilor grave de criminalitate, statele membre ar putea continua negocierea și punerea în practică a acestor acorduri bilaterale, cu condiția ca ele să nu aducă prejudicii sau să nu modifice domeniul de aplicare al normelor comune la nivelul Uniunii în sfera cooperării polițienești și a cooperării judiciare în materie penală, în special cu privire la schimbul de informații privind aplicarea legii, precum și în sfera protecției datelor în acest context.

Comisia a solicitat statelor membre, în vederea verificării conformității cu normele comune ale Uniunii, să prezinte textele acordurilor bilaterale încheiate cu SUA în cadrul Programului de scutire de vize sau să ofere informații privind negocierile în curs.

Rezultatele analizei Comisiei cu privire la cooperarea în domeniul aplicării legii indică faptul că acordurile privind intensificarea cooperării în vederea prevenirii și combaterii cazurilor grave de criminalitate și acordurile privind schimbul de informații provenite din controalele de securitate privind teroriști cunoscuți sau suspectați, încheiate în mod bilateral și înaintate Comisiei de către statele membre, sunt conforme cu normele comune ale Uniunii în sfera cooperării polițienești și a cooperării judiciare în materie penală și nu modifică domeniul de aplicare al acestora (a se vedea anexa pentru o prezentare generală a notificărilor primite de la statele membre și pentru o evaluare detaliată).

În ceea ce privește conformitatea cu acquis-ul UE în sfera protecției datelor, Comisia ia act de faptul că o trimitere generală la aplicabilitatea legislației naționale a fiecărei părți, care se găsește în majoritatea acordurilor bilaterale încheiate în cadrul Programului de scutire de vize, ar putea să nu fie întotdeauna suficientă în vederea asigurării nivelului de protecție cerut de Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală[14] („decizia‑cadru”). Mai mult, anumite acorduri bilaterale dintre statele membre și SUA nu oferă o limitare clară a scopului și nici criterii stricte de departajare a cazurilor pentru care datele transferate trebuie să facă obiectul unei prelucrări ulterioare. Acest aspect ar putea ridica probleme la nivelul conformității cu acquis-ul UE a acestor acorduri, mai precis la nivelul normelor din acquis care limitează prelucrarea ulterioară a datelor în alte scopuri decât cele pentru care acestea au fost colectate[15].

În prezent, Comisia negociază cu SUA un acord privind schimbul de date cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală. Acest acord va completa, cu timpul, acordurile existente și viitoare în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală cu garanțiile necesare din punctul de vedere al protecției datelor.

Evaluarea

Comisia își exprimă regretul cu privire la lipsa unui răspuns din partea autorităților SUA la comentariile scrise ale Comisiei, trimise în octombrie 2010, referitoare la Interim Final Rule privind taxa ESTA.

Comisia nu și-a definitivat încă evaluarea privind ESTA, pe baza căreia să poată stabili dacă acest sistem este echivalent sau nu cu procesul solicitărilor de viză Schengen, întrucât Final Rule privind ESTA nu a fost încă publicat în Monitorul oficial al SUA.

Comisia va continua să ridice problema nereciprocității în cadrul contactelor sale cu SUA, în vederea realizării deplinei reciprocități a vizelor cât mai curând posibil.

În prezent, pragul maxim al ratei de refuz de acordare a vizelor pentru țările candidate la Programul de scutire de vize este de 3%. Pe baza cifrelor din 2011 ale celor patru state membre care încă nu au aderat la Programul de scutire de vize, doar Cipru respectă acest prag: ratele de refuz de acordare a vizelor în 2011 au fost de 15,7% pentru Bulgaria, 10,2% pentru Polonia și 22,4% pentru România. Punerea în practică de către autoritățile SUA a unui sistem biometric de ieșire din aeroport ar permite acestor țări să mărească, în conformitate cu legislația SUA, pragul maxim al ratei de refuz de acordare a vizelor la 10%.

Comisia va continua să monitorizeze cu atenție evoluțiile legate de instituirea, de către autoritățile SUA, a unui sistem de ieșire din aeroport, în vederea asigurării, printre altele, a preciziei monitorizării și calculării cazurilor de depășire a șederii autorizate și în vederea facilitării creșterii la 10% a pragului de refuz de acordare a vizelor.

Comisia regretă majorarea, de către autoritățile SUA, a taxelor pentru procesarea solicitărilor de viză, care are consecințe negative în special pentru cetățenii celor patru state membre care nu au aderat încă la Programul de scutire de vize care doresc să călătorească în SUA.

Comisia salută noul proiect de lege privind Programul de scutire de vize, susținut de actuala administrație SUA. Comisia consideră că noul proiect de lege ar putea deschide calea aderării la Programul de scutire de vize pentru mai multe state membre și așteaptă cu interes adoptarea legii cât de curând posibil.

3.           Concluzie

Comisia își exprimă satisfacția cu privire la faptul că, în contextul punerii în aplicare a mecanismului actual de reciprocitate a vizelor, reciprocitatea deplină a vizelor cu țări terțe a fost realizată sau este în curs de realizare:

– deplina reciprocitate a scutirii de viză a fost realizată pentru toate statele membre cu Brunei Darussalam, ca urmare a deciziei adoptate de către autoritățile din Brunei Darussalam de a extinde la 90 de zile exonerarea de obligația de a deține viză. Începând cu 15 octombrie 2012, cetățenii Islandei, Norvegiei și Elveției beneficiază, de asemenea, de o perioadă de exonerare de obligația de a deține viză pentru șederi în Brunei Darussalam de până la 90 de zile. Comisia urmează să solicite autorităților din Brunei Darussalam extinderea perioadei de exonerare de obligația de a deține viză pentru șederi de până la 90 de zile și pentru cetățenii din Liechtenstein;

– acordul UE-Brazilia de exonerare de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașaport simplu a intrat în vigoare la 1 octombrie 2012, permițând cetățenilor tuturor statelor membre să efectueze călătorii fără viză în Brazilia;

– Comisia salută decizia autorităților japoneze de a extinde, până la 31 decembrie 2012, exonerarea temporară de obligația de a deține viză pentru cetățenii români și se așteaptă ca, în urma punerii în aplicare a măsurilor specifice care urmează să fie stabilite de România și Japonia, exonerarea temporară să fie înlocuită, de către Japonia, cu una permanentă.

În ceea ce privește SUA, noul proiect de lege privind Programul de scutire de vize, în cazul în care este adoptat, ar putea deschide calea pentru aderarea altor state membre la acest program, înregistrându-se astfel progrese substanțiale în procesul de realizare a deplinei reciprocități cu SUA.

În ceea ce privește reintroducerea, de către Canada, a obligativității de a deține viză pentru cetățenii cehi, Comisia regretă faptul că, până în prezent, Canada nu a înaintat Comisiei raportul privind vizita de colectare de date în Republica Cehă, împiedicând astfel de facto cooperarea în cadrul Grupului de lucru al experților din Republica Cehă și Canada. Comisia așteaptă cu interes deplina punere în aplicare, înainte de sfârșitul anului 2012, a noii legislații canadiene privind azilul, care ar trebui să permită eliminarea factorilor de atracție importanți și reducerea în mod semnificativ a numărului de solicitări de azil nefondate provenind din UE. Odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor noii legi, acestea ar trebui să permită autorităților canadiene să decidă revenirea la eliminarea obligativității vizelor pentru cetățenii cehi. Comisia se angajează să exploreze, alături de Canada și în deplină coordonare cu statele membre interesate, căile posibile de cooperare la nivel politic și juridic cu privire la problema solicitărilor de azil nefondate provenind din UE. Cu toate acestea, astfel de măsuri de cooperare nu ar trebui să constituie condiții prealabile în vederea eliminării, de către Canada, a obligativității vizelor pentru cele trei state membre interesate.

Comisia așteaptă cu interes adoptarea, de către Parlamentul European și Consiliu, a proiectului de regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001, care vizează, printre altele, stabilirea unui nou mecanism de reciprocitate mai eficient. Odată ce acesta va fi adoptat, Comisia va examina atât puținele cazuri de nereciprocitate încă nesoluționate, cât și noile cazuri de nereciprocitate și va lua măsurile corespunzătoare, în conformitate cu noul mecanism de reciprocitate revizuit.

ANEXĂ

Prezentare generală și evaluare a acordurilor bilaterale ale statelor membre încheiate cu SUA în contextul analizei juridice a consecințelor pe care le are intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra dublei abordări privind negocierile cu SUA în cadrul Programului de scutire de vize

– Prezentare generală a acordurilor bilaterale

Comisia a solicitat statelor membre să prezinte textele acordurilor privind intensificarea cooperării în vederea prevenirii și combaterii cazurilor grave de criminalitate și ale acordurilor privind schimbul de informații provenite din controalele de securitate privind teroriști cunoscuți sau suspectați, încheiate cu SUA în cadrul Programului de scutire de vize, sau să prezinte informații cu privire la negocierile în desfășurare, pentru a evalua dacă aceste acorduri aduc prejudicii acquis-ului UE sau dacă modifică domeniul de aplicare al acestuia.

Cincisprezece state membre (Austria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Țările de Jos și Ungaria) au prezentat textele acordurilor bilaterale semnate cu SUA cu privire la acordurile privind intensificarea cooperării în vederea prevenirii și combaterii cazurilor grave de criminalitate. În ceea ce privește acordurile privind schimbul de informații provenite din controalele de securitate privind teroriști cunoscuți sau suspectați, șase state membre (Estonia, Grecia, Letonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria) au prezentat textele acestor acorduri bilaterale cu SUA. Tabelul de mai jos oferă o prezentare a răspunsurilor primite din partea statelor membre[16]:

SM || MoU[17] || Declarație[18] || Acord TSC [19] || Acord de tip Prüm (Acord PCSC)[20]

BE || || || - || Negocieri în curs

BG || - || X || - (observații inițiale privind proiectul de acord înaintat autorităților SUA) || - (observații inițiale privind proiectul de acord înaintat autorităților SUA)

CZ || X || || X (text clasificat; nu a fost furnizat) || X

DK || - || || - (încă în așteptarea proiectului de acord din partea autorităților SUA) || X

DE || - || || - || X

EE || X || || X || X

EL || X || || X || X

ES || || || Nu au fost furnizate informații || Nu au fost furnizate informații

FR || || || În curs de negociere cu SUA (textul nu a fost furnizat) || În curs de negociere cu SUA (textul nu a fost furnizat)

IT || || || Nu au fost furnizate Memorandumul din 2007 privind schimbul de informații cu SUA referitor la teroriștii cunoscuți sau suspectați și nici textul cuprinzând modalitățile de punere în aplicare din 2009; acordul bilateral din 1986 a fost furnizat. || X

CY || - || || - (negocierile nu au fost încă demarate; autoritățile analizează textul acordului) || - (negocierile nu au fost încă demarate; autoritățile analizează textul acordului)

LV || X || || X || X

LT || Nu au fost furnizate informații. || || Nu au fost furnizate informații || X

LU || || || Nu au fost furnizate informații || Nu au fost furnizate informații

HU || Nu au fost furnizate informații. || || X || X

MT || X || || - || X[21]

NL || Nu au fost furnizate informații. || || Nu au fost furnizate informații || X

AT || - || || - || X

PL || || || X (text clasificat; nu a fost furnizat) || -

PT || - || || Negocieri în curs || X[22]

RO || || X || Prima etapă de consultări cu SUA || Prima etapă de consultări cu SUA

SI || - || || X || Pregătiri pentru demararea negocierilor

SK || X || || X || X

FI || || || - || X[23]

SE || - || || - || -

– Rezultatele analizei Comisiei privind acordurile bilaterale încheiate, în cadrul Programului de scutire de vize, de către statele membre cu SUA

Scopul solicitării formulate de Comisie a fost acela de a verifica dacă acordurile bilaterale încheiate de către statele membre cu SUA în cadrul Programului de scutire de vize sunt conforme cu normele UE actuale în sfera cooperării polițienești și judiciare în materie penală, în special cu privire la schimbul de informații privind aplicarea legii, fiind vizate inclusiv:

– Decizia 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privind schimbul de informații și cooperarea referitoare la infracțiunile de terorism;

– Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene („Inițiativa suedeză”);

– Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (Decizia Prüm);

– Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală.

În baza rezultatelor analizei Comisiei, acordurile privind intensificarea cooperării în vederea prevenirii și combaterii cazurilor grave de criminalitate și acordurile privind schimbul de informații provenite din controalele de securitate privind teroriști cunoscuți sau suspectați, încheiate bilateral, sunt compatibile cu acquis-ul UE în sfera cooperării polițienești și a cooperării judiciare în materie penală și nu modifică domeniul de aplicare al acestuia. Decizia Prüm (Decizia 2008/615/JAI a Consiliului) nu aduce atingere acordurilor bilaterale sau multilaterale dintre statele membre și țările terțe, în conformitate cu articolul 35 alineatul (6) din respectiva decizie. De asemenea, așa numita „Inițiativă suedeză” (Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului) nu aduce atingere acordurilor bilaterale sau multilaterale dintre statele membre și țările terțe, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din respectiva decizie-cadru. Acordurile sunt compatibile, de asemenea, cu Decizia 2005/671/JAI a Consiliului și nu modifică domeniul de aplicare al acesteia, din moment ce decizia în cauză se limitează la transferul de informații de la statele membre către Europol, Eurojust și alte state membre. Mai precis, decizia în cauză se limitează la transferul tuturor informațiilor relevante către Europol și statele membre interesate, informații care se referă la cercetările penale legate de infracțiunile de terorism și care au fost obținute în urma acestora, astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatele (1) și (6) din decizia în cauză, precum și la transferul tuturor informațiilor relevante către Eurojust și statele membre interesate, care privesc urmărirea penală și condamnarea pentru infracțiunile de terorism, astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatele (2) și (6) din decizia în cauză. Decizia 2005/671/JAI a Consiliului nu reglementează transferul de informații către țări terțe.

În ceea ce privește schimbul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR), Comisia s-a asigurat, încă de la începutul dublei abordări, că acordurile bilaterale dintre statele membre și SUA nu vor include schimburi de date din registrul cu numele pasagerilor. Niciunul dintre acordurile bilaterale înaintate Comisiei nu prevede schimburi de date din registrul cu numele pasagerilor.

O mai strânsă cooperare polițienească și judiciară în materie penală trebuie însoțită de respectarea drepturilor fundamentale și, în special, a dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal. Acest drept trebuie să fie garantat prin modalități speciale de protecție a datelor[24]. Ameliorarea schimbului de informații la nivelul Uniunii Europene implică deseori o colaborare între statele membre, dat fiind caracterul transfrontalier al procesului de combatere a criminalității și al problemelor legate de securitate. În situațiile în care datele cu caracter personal sunt transmise sau puse la dispoziție între autoritățile statelor membre sau de către aceste autorități altor autorități sau sisteme de informații instituite în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, anterior Tratatului de la Lisabona (precum Eurojust, Europol etc.), se aplică Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală[25] („decizia-cadru”). Decizia-cadru se aplică și în situațiile în care datele cu caracter personal sunt transmise sau puse la dispoziție autorităților statelor membre de către autoritățile sau sistemele de informații instituite în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, anterior Tratatului de la Lisabona[26].

Articolul 13 din Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului prevede normele aplicabile pentru cazurile în care autoritățile de resort transferă date cu caracter personal țărilor terțe, printre care se numără cerința ca statul terț să asigure un nivel corespunzător de protecție pentru prelucrarea de date avută în vedere[27]. În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din decizia‑cadru, caracterul adecvat al nivelului de protecție este evaluat în lumina tuturor factorilor prezenți într-o operațiune sau într-un ansamblu de operațiuni de transfer de date. Mai exact, ar trebui evaluate caracterul datelor, scopul și durata prelucrării, dar și cadrul legal al statului terț. Prin derogare de la această cerință, datele cu caracter personal pot fi transferate în condiții stricte, cum ar fi, printre altele, asigurarea, de către țara terță, a unor garanții corespunzătoare și eficiente[28].

Acordurile bilaterale dintre statele membre și SUA privind transferul de date care intră în domeniul de aplicare a deciziei-cadru ar trebui, astfel, să îndeplinească aceste criterii.

În acest context, o trimitere generală la aplicabilitatea legislației naționale a fiecărei părți, care se poate găsi în majoritatea acordurilor bilaterale încheiate în cadrul Programului de scutire de vize, ar putea să nu fie întotdeauna suficientă în vederea asigurării nivelului de protecție cerut de decizia‑cadru. Mai mult, anumite acorduri bilaterale dintre statele membre și SUA nu oferă o limitare clară a scopului și nici criterii stricte de departajare a cazurilor pentru care datele transferate trebuie să facă obiectul unei prelucrări ulterioare. Acest aspect ar putea ridica probleme la nivelul conformității cu acquis-ul UE a acestor acorduri, mai precis la nivelul normelor din acquis care limitează prelucrarea ulterioară a datelor în alte scopuri decât cele pentru care acestea au fost colectate[29].

În prezent, Comisia negociază cu SUA un acord privind schimbul de date cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală. Acest acord va completa, cu timpul, acordurile existente și viitoare în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală cu garanțiile necesare din punctul de vedere al protecției datelor.

[1]               JO L 81, 21.3.2001.

[2]               JO L 141, 4.6. 2005.

[3]               COM(2006) 3 final din 10.1.2006, COM(2006) 568 final din 2.10.2006, COM(2007) 533 final din 13.9.2007, COM(2008) 486 final/2 din 9.9.2008, COM(2009) 560 final din 19.10.2009, COM(2010) 620 final din 5.11.2010.

[4]               JO L 157, 21.6.2005.

[5]               COM(2009) 562 final, 19.10.2009.

[6]               Declarația scrisă 0089/2010 „Reintroducerea principiului reciprocității în regimul vizelor – solidaritate cu statutul inegal al cetățenilor cehi după introducerea unilaterală a vizelor de către Canada”, din 8 martie 2011.

[7]               COM(2011) 290 final.

[8]               O autorizație de tip „eVisitor” implică permisiunea de a vizita Australia pentru turism sau afaceri pentru o perioadă maximă de trei luni corespunzătoare fiecărei intrări pe teritoriul țării. Autorizația „eVisitor” este valabilă timp de douăsprezece luni de la data acordării.

[9]               Noi măsuri cu privire la datele biometrice vor intra în vigoare în 2013.

[10]             JO C 199 E, 7.7.2012, p. 89.

[11]             În special în cadrul summiturilor UE-SUA din 20 noiembrie 2010 și 28 noiembrie 2011, cu ocazia vizitei la Washington D.C. a directorului general al Direcției Generale Afaceri Interne din noiembrie 2010, în cadrul reuniunilor ministeriale UE-SUA privind Justiția și Afacerile interne din decembrie 2010, aprilie 2011, noiembrie 2011 și iunie 2012, precum și cu ocazia reuniunilor înalților funcționari UE-SUA privind justiția și afacerile interne din ianuarie 2011, iulie 2011, ianuarie 2012 și iulie 2012.

[12]             Cu ocazia ultimei reuniuni a înalților funcționari UE-SUA (25-26 iulie 2012), Departamentul pentru Securitate Internă al SUA (Department of Homeland Security, DHS) a evidențiat condiționarea, de către Congresul SUA, a adoptării noilor criterii de eligibilitate de implementarea unui „sistem de intrare-ieșire” eficient - necesar în vederea calculării precise a ratei de depășire a duratei de ședere autorizate la nivel de țară de origine. În ciuda eforturilor semnificative depuse, Departamentul pentru Securitate Internă al SUA s-a confruntat cu dificultăți în punerea în aplicare a unui „sistem de ieșire” fiabil și preconizează că realizarea acestui obiectiv va dura mai multe luni.

[13]             Pentru informații suplimentare privind „dubla abordare” („twin-track approach”), a se consulta cel de-al patrulea raport de reciprocitate al Comisiei [COM(2008) 486 final/2 din 9.9.2008] și cel de-al cincilea raport de reciprocitate [COM(2009) 560 final]. Negocierile cu privire la schimbul de scrisori dintre UE și SUA referitoare la anumite condiții de acces la Programul de scutire de vize sau de participare în continuare la acesta, care au intrat în competența UE, nu au fost continuate în mod activ cu SUA începând din 2009: SUA nu cere statelor membre încheierea de acorduri bilaterale cu SUA cu privire la aceste cerințe.

[14]             JO L 350, 30.12.2008.

[15]             Articolul 3 alineatul (2) din decizia-cadru.

[16]             Notă explicativă: „X” înseamnă „acord încheiat”, iar „-” înseamnă „fără vreun acord încheiat”.

[17]             Memorandum de înțelegere privind Programul SUA de scutire a vizelor și măsurile de securitate corespunzătoare.

[18]             Declarația privind principiile de cooperare referitoare la măsurile bilaterale consolidate în materie de securitate pentru călătoriile internaționale și cerințele Programului SUA de scutire a vizelor.

[19]             Acordul privind schimbul de informații provenite din controalele de securitate privind teroriști cunoscuți sau suspectați.

[20]             Acordul privind intensificarea cooperării în vederea prevenirii și combaterii cazurilor grave de criminalitate.

[21]             Încă neratificat.

[22]             În curs de ratificare.

[23]             Proces de aprobare parlamentară în așteptare.

[24]             Considerentul (17) din Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere.

[25]             JO L 350, 30.12.2008.

[26]             Articolul 1 alineatul (2) din decizia-cadru.

[27]             Articolul 13 alineatul (1) litera (d) din decizia‑cadru.

[28]             Articolul 13 alineatul (3) din decizia-cadru.

[29]             Articolul 3 alineatul (2) din decizia-cadru.