COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Foaie de parcurs către o uniune bancară

1.           Introducere

În ultimii patru ani, UE a reacționat decisiv în fața crizei economice și financiare. Au fost aduse îmbunătățiri substanțiale Uniunii Economice și Monetare (UEM), iar în prezent se implementează o agendă complexă de reforme financiare. Se dă curs astfel angajamentelor asumate în cadrul G20 ca reacție în fața crizei financiare și se iau măsurile necesare pentru ca instituțiile și piețele financiare să devină mai stabile, mai competitive și mai reziliente[1].

Această reformă a cadrului de reglementare din UE este esențială, însă nu va fi suficientă pentru a reacționa eficient în fața amenințărilor la adresa stabilității financiare la nivelul Uniunii Economice și Monetare. Sunt necesari pași suplimentari pentru a contracara riscurile care amenință zona euro, în cadrul căreia responsabilitățile monetare comune au determinat o integrare economică și financiară profundă și implicit posibilitatea apariției unor efecte transfrontaliere de contagiune în cazul unei crize bancare. Este, de asemenea, necesar să se suprime legătura dintre datoria suverană și datoriile băncilor, precum și cercul vicios care a dus la utilizarea a peste 4,5 mii de miliarde EUR din banii contribuabililor pentru salvarea băncilor cu probleme din UE. Coordonarea dintre autoritățile de supraveghere este vitală, însă criza a demonstrat că simpla coordonare nu este de ajuns, mai ales în contextul monedei unice și ținând cont de necesitatea unui proces comun de luare a deciziilor. Este, de asemenea, important să se limiteze riscurile tot mai pronunțate de fragmentare a piețelor bancare din UE, care subminează puternic piața unică a serviciilor financiare și afectează aplicarea eficace a politicii monetare în economia reală la nivelul zonei euro.

În aceste condiții, Comisia a solicitat[2] crearea unei uniuni bancare pentru a construi o bază mai solidă pentru sectorul bancar și pentru a reinstaura încrederea în moneda euro, totul ca parte a unei viziuni pe termen lung asupra integrării economice și bugetare. Transferul supravegherii bancare la nivel european este un element esențial al acestui proces, care trebuie ulterior combinat cu alte măsuri, cum ar fi crearea unui sistem comun de protecție a depozitelor și gestionarea integrată a crizelor bancare. În raportul prezentat în data de 26 iunie 2012[3], președintele Consiliului European, președintele Comisiei, președintele Eurogrupului și președintele Băncii Centrale Europene (BCE) au susținut această viziune. La rândul său, Parlamentul European a recomandat să se adopte măsuri în aceeași direcție, de exemplu în raportul din iulie 2010 referitor la gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar[4]. La aceeași concluzie s-a ajuns și la summitul zonei euro din 29 iunie 2012[5].

Dacă se iau măsurile necesare pentru a garanta că în zona euro supravegherea și rezoluția bancară se realizează conform unor standarde înalte, cetățenii și piețele vor avea certitudinea că tuturor băncilor li se aplică în mod uniform reglementări prudențiale comune, la cel mai înalt nivel. Dacă pe viitor băncile se vor mai confrunta cu probleme, publicul poate avea încredere că ele vor fi restructurate sau închise, reducându-se la minimum costurile suportate de contribuabili. Acest viitor sistem va contribui la construirea încrederii necesare între statele membre, care reprezintă o condiție prealabilă pentru introducerea unor mecanisme financiare comune de protecție a deponenților și de facilitare a rezoluției ordonate a băncilor aflate în criză.

Prezenta comunicare însoțește două propuneri legislative; prima prevede crearea unui mecanism de supraveghere unic (MSU) prin atribuirea unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene legate de politicile de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, iar cea de-a doua aduce anumite adaptări regulamentului de înființare a Autorității bancare europene (ABE)[6] Aceste propuneri legislative marchează un prim pas important care va aduce o îmbunătățire calitativă în ceea ce privește stabilitatea financiară și încrederea în zona euro. Comunicarea de față prezintă contextul creării mecanismului de supraveghere unic și noile acțiuni care vor fi întreprinse, pornind de la aceste prime propuneri, în direcția construcției unei uniuni bancare

2.           Uniunea bancară și piața unică

Piața unică a serviciilor financiare se bazează pe norme comune care garantează faptul că băncile și alte instituții financiare care, conform tratatului, beneficiază de dreptul de liberă stabilire și prestare liberă de servicii, sunt supuse acelorași reguli și fac obiectul unei supravegheri adecvate în întreaga UE.

Crearea uniunii bancare nu trebuie să compromită unitatea și integritatea pieței unice, care rămâne una dintre cele mai mari realizări ale integrării europene. De altfel, uniunea bancară se bazează pe realizarea unui program de reforme substanțiale în materie de reglementare a pieței unice, aflat în derulare („cadrul de reglementare unic”).

Piața unică și uniunea bancară sunt așadar două procese care se consolidează reciproc. Eforturile de întărire a pieței unice trebuie să continue în toate domeniile la care se referă propunerile Comisiei.

Totodată, în trei domenii cu relevanță deosebită pentru uniunea bancară, aceste eforturi ar trebui accelerate, iar în privința propunerilor legate de acest subiect ar trebui să se ajungă la un acord între co-legislatori înainte de sfârșitul anului 2012.

– Au fost propuse cerințe prudențiale mai stricte pentru bănci. Prin propunerile referitoare la cerințele de capital pentru bănci (CRD4)[7], Comisia a lansat procesul de implementare a noilor standarde internaționale în materie de capital bancar și lichiditate. Crearea unui mecanism de supraveghere unic nu ar trebui să impună modificări substanțiale ale propunerilor de regulament și de directivă, cu toate că în câteva domenii ar putea fi nevoie de mici ajustări care să reflecte noua stare de fapt. În etapele finale ale negocierilor cu privire la CRD4, Comisia va încerca în mod special să se asigure că textele convenite sunt compatibile tehnic cu propunerea de regulament privind crearea mecanismului de supraveghere unic și va colabora cu Parlamentul European și Consiliul în această perspectivă. Concret, acest lucru va presupune ca toate dispozițiile propunerii de directivă privind CRD4 să fie operaționale în vederea aplicării atât la nivel național, cât și de către BCE.

– Gradul de acoperire a schemelor de garantare a depozitelor (SGD) naționale a fost deja mărit, fiind stabilit la suma armonizată de 100 000 EUR per deponent și per instituție începând cu data de 31 decembrie 2010. În iulie 2010, Comisia a propus noi măsuri[8] care vizau armonizarea și simplificarea depozitelor protejate, accelerarea plăților și îmbunătățirea finanțării, în special prin finanțarea ex-ante a schemelor de garantare a depozitelor asigurată prin contribuții din partea băncilor și printr-un mecanism de împrumut reciproc cu caracter obligatoriu între schemele naționale, cu anumite limite fixate în prealabil.

– Propunerea Comisiei privind instrumentele de redresare și rezoluție pentru băncile aflate în criză, adoptată în data de 6 iunie 2012[9], este ultima dintr-o serie de măsuri al căror scop este să întărească sectorul bancar european și să prevină efectele de contagiune ale unor eventuale crize financiare viitoare care ar putea avea consecințe negative asupra deponenților și contribuabililor. Pentru a garanta menținerea stabilității financiare și asumarea integrală a răspunderii care le revine pentru pierderi și costurile de recapitalizare de către acționarii și creditorii băncilor, Comisia a propus un cadru comun de norme și competențe, care va ajuta statele membre să prevină izbucnirea crizelor, iar dacă acestea se vor produce totuși, să le gestioneze într-o manieră mai ordonată și mai eficace. Statelor membre li se va solicita să constituie un fond de rezoluție ex-ante alimentat cu ajutorul contribuțiilor din partea băncilor; de asemenea, se prevede un mecanism de împrumut cu caracter obligatoriu între schemele naționale, supus la rândul său unor limitări clare.

Aceste norme vor constitui așadar o bază comună pentru piața unică, pornind de la care se pot elabora propuneri privind uniunea bancară. Cadrul de reglementare unic este necesar pentru stabilitatea și integritatea pieței interne a serviciilor financiare din UE. El oferă un fundament comun care permite avansarea către uniunea bancară fără să existe riscul fragmentării pieței unice. Ca atare, este absolut esențial ca co-legislatorii să-și aducă urgent sprijinul, până la sfârșitul anului, pentru reformele restante cu privire la cerințele de capital, schemele de garantare a depozitelor și rezoluția bancară.

Aceste norme trebuie aplicate în același mod peste tot în Uniune, printr-o supraveghere coerentă și convergentă a instituțiilor de credit de către autoritățile naționale competente și BCE. Autoritatea bancară europeană (ABE) are un rol crucial în îndeplinirea acestui obiectiv, datorită instrumentelor și competențelor prevăzute de regulamentul de înființare a acestei instituții (intervenție în cazul încălcării legislației, mediere, standarde tehnice obligatorii, orientări și recomandări). Ca atare, este absolut esențial ca ABE să-și îndeplinească foarte bine rolul, acela de a construi în întreaga Uniune un cadru legal și o cultură a supravegherii comune.

În plus, pentru a se evita diferențele dintre zona euro și restul UE, cadrul de reglementare unic trebuie susținut de practici uniforme în materie de supraveghere. În acest sens, existența unor îndrumări și abordări diferite între statele membre care participă la mecanismul de supraveghere unic și celelalte state membre implică riscul fragmentării pieței unice, deoarece băncile ar putea profita de aceste diferențe în căutarea arbitrajului de reglementare. Se impune ca ABE să elaboreze instrucțiuni de supraveghere unice care să completeze cadrul de reglementare unic.

Orice măsuri adoptate de BCE – de exemplu, furnizarea unor detalii suplimentare cu privire la modul de desfășurare a supravegherii prudențiale în contextul structurii de supraveghere specifice create de mecanismul de supraveghere unic – trebuie să fie conforme cu cadrul de reglementare unic (inclusiv cu standardele tehnice) prevăzut de actele delegate adoptate de Comisia Europeană. În fine, trebuie remarcat faptul că propunerile prezentate astăzi păstrează actualul echilibru între statele membre de origine și statele membre gazdă, inclusiv în ceea ce privește participarea în cadrul colegiilor de supraveghere.

Impactul efectiv și implicațiile mecanismului de supraveghere unic asupra funcționării operaționale a ABE vor fi reexaminate cu prilejul următoarei evaluări a funcționării autorităților europene de supraveghere pe care o va prezenta Comisia până în data de 2 ianuarie 2014.[10] În acest context, Comisia va analiza în special dacă trebuie consolidat rolul ABE în ceea ce privește testele de rezistență (stress tests), astfel încât să se evite ca autoritatea să depindă prea mult de informații și contribuții primite de la autoritățile responsabile de evaluarea rezilienței sectorului bancar din Uniune.

În paralel, Comisia va continua să întărească stabilitatea financiară și să asigure condiții de concurență echitabile pe piața unică a serviciilor bancare din UE prin intermediul controlului ajutoarelor de stat și al condițiilor impuse pentru acordarea ajutorului pentru ajustare economică.

Acțiuni-cheie Comisia îndeamnă Parlamentul European și Consiliul ca până la finele anului 2012 să ajungă la un acord cu privire la: (i) propunerile referitoare la CRD4, pentru ca ele să poată fi aplicate pe piața unică și în contextul mecanismului de supraveghere unic; (ii) propunerea Comisiei de directivă privind schemele de garantare a depozitelor, (iii) propunerea de directivă privind redresarea și rezoluția bancară.

3.           Edificarea uniunii bancare

După cum a indicat Comisia[11] înainte de Consiliul European din iunie 2012 și în raportul președinților Consiliului European, Comisiei, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene din 26 iunie 2012[12], pentru a definitiva uniunea bancară sunt necesare noi acțiuni îndreptate către crearea unui mecanism de supraveghere unic, a unui sistem comun de garantare a depozitelor și a unui cadru integrat pentru gestionarea crizelor. Crearea unui mecanism de supraveghere unic reprezintă un pas absolut crucial.

3.1.        Un mecanism de supraveghere unic

Mecanismul de supraveghere unic propus de Comisie se bazează pe transferul la nivel european al unor competențe esențiale specifice în materie de supraveghere a băncilor stabilite în statele membre ale zonei euro. Băncii Centrale Europene îi va reveni în continuare responsabilitatea finală, dar își va îndeplini totodată sarcinile în contextul mecanismului de supraveghere unic din care face parte împreună cu autoritățile naționale de supraveghere. Această structură va oferi o supraveghere strictă și coerentă în întreaga zonă euro și în același timp va utiliza din plin cunoștințele și experiența autorităților naționale de supraveghere. Se va garanta astfel că în activitățile de supraveghere se ține cont în continuare într-o foarte mare măsură de toate condițiile naționale și locale relevante pentru stabilitatea financiară. Comisia mai propune un mecanism care le va permite statelor membre care nu au adoptat euro, dar care ar dori să participe la mecanismul de supraveghere unic, să coopereze strâns cu BCE.

În cadrul mecanismului de supraveghere unic, BCE va deveni răspunzătoare de supravegherea tuturor băncilor din uniunea bancară, cărora li se va aplica cadrul de reglementare unic valabil peste tot în interiorul pieței unice. Experiența recentă a arătat că problemele cu care se confruntă chiar și cele mai mici bănci pot avea efecte negative grave asupra stabilității financiare a statelor membre. Ca atare, încă din prima zi, BCE va fi abilitată să preia supravegherea oricărei bănci din zona euro dacă decide acest lucru, în special în cazul în care o anumită bancă beneficiază de ajutor public. Pentru toate celelalte bănci, supravegherea BCE va fi introdusă progresiv în mod automat: la 1 iulie 2013 pentru băncile europene cu cea mai mare importanță sistemică și la 1 ianuarie 2014 pentru restul. Așadar, până la 1 ianuarie 2014, toate băncile din zona euro vor face obiectul supravegherii la nivel european.

Băncii Centrale Europene i se vor atribui o serie de sarcini specifice în materie de supraveghere, indispensabile pentru detectarea riscurilor la adresa viabilității băncilor. BCE va fi abilitată să le ceară băncilor să ia măsurile de corecție care se impun. Inter alia, BCE va fi autoritatea competentă care va autoriza instituțiile de credit, va evalua holdingurile care îndeplinesc criteriile necesare, va asigura respectarea cerințelor minime de capital, va asigura adecvarea capitalului intern în raport cu profilul de risc al instituțiilor de credit (măsurile din cadrul pilonului II), va exercita activități de supraveghere pe o bază consolidată și va avea atribuții de supraveghere în raport cu conglomeratele financiare. De asemenea, BCE va asigura respectarea dispozițiilor privind gradul de îndatorare și lichiditatea, va lua decizii cu privire la rezervele de capital și va aplica, în coordonare cu autoritățile de rezoluție, măsuri de intervenție rapidă în cazul în care băncile încalcă sau sunt pe punctul de a încălca cerințele de capital obligatorii.

Pentru a-și îndeplini atribuțiile, BCE va avea competențele necesare în materie de investigare și supraveghere. Se prevede implicarea activă a autorităților naționale de supraveghere în cadrul MSU. Acest lucru este necesar pentru a se asigura pregătirea și punerea în aplicare într-un mod eficient și fluent a deciziilor în materie de supraveghere, precum și coordonarea și fluxul de informații necesare cu privire la aspecte de importanță atât locală, cât și națională, cu scopul de a garanta stabilitatea financiară în Uniune și în statele sale membre.

Toate atribuțiile care nu au fost conferite în mod explicit Băncii Centrale Europene rămân în sfera de competențe a autorităților naționale de supraveghere. De exemplu, autoritățile naționale de supraveghere vor răspunde în continuare de protecția consumatorului, de combaterea spălării banilor și de supravegherea instituțiilor de credit din țări terțe care deschid filiale sau prestează servicii transfrontaliere în statele membre.

BCE trebuie să aibă capacitatea de a-și îndeplini noile funcții de supraveghere în mod complet independent, purtând în același timp răspunderea integrală pentru acțiunile sale. Pentru a asigura legitimitatea democratică, propunerea Comisiei cuprinde garanții solide în materie de responsabilitate, în special față de Parlamentul European și Consiliu. În plus, propunerea prevede o serie de principii de natură organizațională, pentru a asigura separarea clară dintre politica monetară și supraveghere. În acest mod se va reduce riscul unor eventuale conflicte între obiectivele diferitelor politici, dar se va profita totodată la maximum de sinergiile create. Așadar, toate activitățile pregătitoare și politicile specifice vor fi executate de organisme și divizii administrative separate de funcțiile de politică monetară prin intermediul unui consiliu de supraveghere creat special în acest scop în cadrul BCE.

În fine, modificările propuse la regulamentul privind ABE vor garanta că această instituție își poate continua efectiv misiunea în raport cu statele membre. Mai exact, ABE își va exercita atribuțiile și în raport cu BCE. Modalitățile de vot în cadrul ABE vor fi adaptate astfel încât structurile de luare a deciziilor în cadrul ABE să fie în continuare echilibrate și eficace și să reflecte pozițiile autorităților competente din statele membre care participă la mecanismul de supraveghere unic și din cele care nu participă, menținându-se astfel integritatea pieței unice. Modificările legate de modalitățile de vot s-au concentrat asupra domeniilor în care ABE ia decizii cu caracter obligatoriu legate de aplicarea cadrului de reglementare unic în cazul încălcării legislației sau al soluționării dezacordurilor. În alte domenii, garanțiile procedurale existente sunt considerate suficiente pentru a asigura un proces decizional echilibrat și eficace. De exemplu, Comisiei i se trimit spre adoptare proiecte de standarde tehnice, iar Comisia poate decide să nu le aprobe sau să le modifice, în special dacă nu sunt pe deplin conforme cu principiile fundamentale ale pieței interne în domeniul serviciilor financiare. În fine, în proiectul de regulament de modificare a Regulamentului nr. 1093/2010 a fost introdusă o clauză de revizuire specifică astfel încât să se ia în considerare eventualele evoluții în ceea ce privește numărul de state membre care au euro ca monedă națională sau ale căror autorități competente au intrat într-o relație de cooperare strânsă și să se analizeze dacă, în lumina acestor evoluții, sunt necesare noi modificări ale dispozițiilor pentru a garanta că deciziile ABE sunt luate în interesul menținerii și consolidării pieței interne a serviciilor financiare.

Acțiuni-cheie Comisia: (i) îndeamnă Consiliul să analizeze și să adopte de urgență propunerea de Regulament al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, luând în considerare avizul Parlamentului European; (ii) îndeamnă Parlamentul European și Consiliul să analizeze și să adopte de urgență propunerea de modificare a Regulamentului nr. 1093/2010 de înființare a ABE. Este necesar să se ajungă la un acord cu privire la aceste două propuneri înainte de sfârșitul anului 2012.

             

3.2.        Etapele următoare în gestionarea crizelor bancare

Integrarea financiară globală și piața unică a UE au permis sectoarelor bancare din anumite state membre să depășească de mai multe ori PIB-ul național, ducând la apariția unor instituții „prea mari pentru a da faliment” și „prea mari pentru a fi salvate”. Pe de altă parte, experiența demonstrează că până și băncile relativ mici care intră în criză pot provoca probleme sistemice transfrontaliere. În plus, retragerile internaționale masive sub imperiul panicii (bank runs) pot slăbi considerabil sistemele bancare naționale, afectând în plus și finanțele statului și creând pentru ambele probleme de finanțare.

Consolidarea supravegherii în cadrul uniunii bancare va contribui la sporirea solidității băncilor. Dacă totuși apare o criză, este necesar să se garanteze că instituțiile sunt supuse unei rezoluții ordonate, iar deponenții au siguranța că economiile lor nu sunt în pericol.

Pe acest fond, Comisia a subliniat[13] faptul că o uniune bancară trebuie să includă o gestionare mai centralizată a crizelor bancare. La rândul său, și Parlamentul a insistat că trebuie să se facă progrese în acest domeniu. Necesitatea unor „mecanisme comune de soluționare a situațiilor de criză bancară și de garantare a depozitelor bancare ale clienților” a fost semnalată și în raportul semnat de președintele Consiliului European, președintele Comisiei, președintele Eurogrupului și de președintele Băncii Centrale Europene, din 26 iunie 2012[14].

Prin urmare, Comisia intenționează să prezinte o propunere privind un mecanism de rezoluție unic, care să reglementeze rezoluția băncilor și să coordoneze aplicarea instrumentelor de rezoluție în cazul băncilor din cadrul uniunii bancare. Acest mecanism ar fi mai eficient decât o rețea de autorități naționale de rezoluție, mai ales în cazul băncilor transfrontaliere care intră în criză, având în vedere nevoia de acțiuni rapide și de credibilitate în gestionarea crizelor bancare. Un astfel de mecanism ar reprezenta o completare firească la crearea unui mecanism de supraveghere unic. El ar genera în egală măsură economii de scară semnificative și ar evita efectele externe negative care ar rezulta în urma unor decizii pur naționale. Deciziile sale s-ar lua conform principiilor rezoluției stabilite prin cadrul de reglementare unic, care sunt în ton cu bunele practici internaționale și în deplină conformitate cu normele Uniunii în materie de ajutoare de stat. În mod concret, acționarii și creditorii sunt cei care trebuie să suporte costurile rezoluției înainte de acordarea vreunei finanțări externe și, înainte de utiliza banii contribuabililor, trebuie căutate soluții în sectorul privat.

În plus, pe baza unei evaluări a funcționării sale, unui astfel de mecanism de rezoluție i s-ar putea încredința și alte sarcini de coordonare în ceea ce privește gestionarea situațiilor de criză și instrumentele de rezoluție din sistemul bancar, după cum se arată în raportul prezentat în iunie 2012 de președintele Consiliului European, președintele Comisiei, președintele Eurogrupului și președintele Băncii Centrale Europene.

 

Acțiuni-cheie După ce se va ajunge la un acord cu privire la propunerile privind SGD și redresarea și rezoluția bancară, Comisia intenționează să propună crearea unui mecanism de rezoluție unic pentru rezoluția băncilor și coordonarea aplicării instrumentelor de rezoluție în cazul băncilor din cadrul uniunii bancare.

4.           Pașii care urmează

Uniunea Europeană dispune de mijloacele necesare pentru a corecta deficiențele constatate și pentru a institui uniunea bancară, etapă esențială în construcția unei uniuni economice și monetare autentice.

Comisia îndeamnă Parlamentul European și Consiliul:

– să acorde tot sprijinul necesar uniunii bancare și să aprobe orientările și foaia de parcurs descrise în prezenta comunicare;

– să acorde prioritate maximă în procesul legislativ acțiunilor necesare pentru crearea uniunii bancare;

– să finalizeze, cât mai curând posibil, dar cel târziu până la sfârșitul anului, propunerile aflate pe masa de lucru referitoare la:

– schemele de garantare a depozitelor;

– accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiți (CRD)

– cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (CRR);

– cadrul pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții

– cadrul prin care se conferă BCE anumite sarcini legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit,

– modificarea anumitor dispoziții ale regulamentului privind ABE.

Prin prezenta comunicare și propunerile legislative care o însoțesc, Comisia a acționat prompt și responsabil ca urmare a mandatului acordat de Consiliul European și de șefii de state și guverne din zona euro la sfârșitul lunii iunie. Acum este rândul altor instituții să acționeze pentru a asigura instaurarea mecanismului de supraveghere unic până la data de 1 ianuarie 2013.

[1] http://ec.europa.eu/internal_market/finances/policy/map_reform_en.htm

[2] http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/president/news/archives/2012/06/20120626_speeches_2_en.htm

[3] http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/131201.pdf

[4] Rezoluția Parlamentului European din 7 iulie 2010 conținând recomandări către Comisie privind gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar [2010/2006(INI)]

[5] „Comisia va prezenta în curând, în temeiul articolului 127 alineatul (6), propuneri referitoare la un mecanism unic de supraveghere. Solicităm Consiliului să analizeze de urgență aceste propuneri până la sfârșitul anului 2012. Odată ce va fi instituit un mecanism unic de supraveghere destinat băncilor din zona euro, care să implice BCE, MES ar putea avea posibilitatea de a recapitaliza băncile în mod direct, în urma unor proceduri normale de luare a deciziilor. Acest mecanism s-ar baza pe o condiționalitate adecvată, care să includă respectarea normelor în materie de ajutoare de stat și care ar trebui să fie specifică instituției, specifică sectorului sau la nivelul întregii economii și ar fi formalizată într-un memorandum de înțelegere.” http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/131359.pdf

[6] Regulamentul (UE) nr. 1093/2010

[7] http://ec.europa.eu/internal_market/bank/regcapital/new_proposals_en.htm

[8] http://ec.europa.eu/internal_market/bank/docs/guarantee/200914_en.pdf

[9] http://ec.europa.eu/internal_market/bank/crisis_management/index_en.htm

[10] În temeiul articolului 81 din regulamentele de înființare a autorităților europene de supraveghere [Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr 1095/2010].

[11] http://ec.europa.eu/europe2020/banking-union/index_en.htm

[12] http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/131201.pdf

[13] http://ec.europa.eu/europe2020/banking-union/index_en.htm

[14] http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/131201.pdf