RAPORT AL COMISIEI

PRIVIND SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA (al 19-lea raport „O mai bună legiferare” pe anul 2011)

1.           Introducere

Prezentul document reprezintă cel de al 19-lea raport anual privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în cadrul procesului de legiferare la nivelul UE. Este prezentat în conformitate cu articolul 9 din Protocolul (nr. 2) privind aplicarea acestor principii (denumit în continuare „protocolul”) care este anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

La fel ca în anii anteriori, raportul analizează modul în care principiile sunt puse în aplicare de diversele instituții și organisme ale UE – Comisia, Parlamentul European, Consiliul și Comitetului Regiunilor – și prezintă în detaliu unele dintre inițiativele și propunerile legislative ale Comisiei care au ridicat probleme legate de subsidiaritate în anul 2011. De asemenea, acesta examinează modul în care a evoluat de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona mecanismul de control al subsidiarității, care, în temeiul articolului 12 din TUE și al protocolului, conferă parlamentelor naționale un rol special în ceea ce privește controlul aplicării principiului subsidiarității. Date fiind legăturile strânse dintre mecanismele de control al subsidiarității și dialogul politic dintre parlamentele naționale și Comisie, prezentul raport ar trebui considerat complementar raportului anual al Comisiei pe 2011 privind relațiile cu parlamentele naționale[1].

2.           Modul în care instituțiile aplică principiile

Deciziile de a propune acțiuni la nivelul UE (subsidiaritate) și, în acest caz, limitele și forma acestor acțiuni (proporționalitate) au o importanță majoră în cadrul reglementării inteligente[2]. Toate instituțiile și organismele UE trebuie să respecte ambele principii.

În faza prelegislativă este important să se efectueze o evaluare atentă a principiilor subsidiarității și proporționalității pentru a se asigura că propunerile sunt elaborate în mod corespunzător. În faza postlegislativă, Curtea de Justiție poate fi sesizată cu verificarea legalității legislației adoptate. Până în prezent, Curtea nu a anulat nicio măsură pentru încălcarea principiului subsidiarității.

Este esențială asigurarea transparenței argumentelor privind subsidiaritatea și proporționalitatea, deoarece aceasta permite atât diferiților actori instituționali, cât și publicului larg să discute în mod constructiv despre valabilitatea propunerii. Prin urmare, în temeiul articolului 5 din protocol și indiferent de proveniența inițiativei, un proiect de act legislativ ar trebui să cuprindă o „fișă” detaliată care să permită părților interesate să evalueze conformitatea cu acest principiu. Deși subsidiaritatea nu poate fi evaluată mecanic în funcție de criterii operaționale, Comisia continuă să utilizeze verificarea „necesității” unei acțiuni și a „valorii adăugate a acțiunii UE” ca parte a cadrului său analitic și recomandă ca alții să facă același lucru.

2.1.        Comisia

În calitate de autor al propunerilor legislative în temeiul dreptului său de inițiativă, Comisia depune eforturi pentru a se asigura că sunt luate deciziile corecte privind eventualitatea și modul în care se propune o acțiune la nivelul UE într-un stadiu inițial al elaborării politicilor.

Foile de parcurs[3], care sunt publicate pentru toate inițiativele majore, prezintă intențiile Comisiei, inclusiv o justificare inițială privind principiile subsidiarității și proporționalității. Aceste idei sunt verificate într-o etapă ulterioară pe parcursul consultării părților interesate și al procesului de evaluare a impactului (EI). În conformitate cu articolul 5 din protocol, fișa privind subsidiaritatea pentru fiecare propunere legislativă este prezentată în expunerea de motive, iar conținutul acesteia este menționat în considerentele propunerii. Evaluările impactului care însoțesc propunerile cu impact semnificativ oferă cea mai detaliată analiză în materie de subsidiaritate și proporționalitate. Calitatea acestei analize este verificată sistematic de către Comitetul de evaluare a impactului.

În 2011, Comitetul a continuat să evalueze valoarea adăugată a acțiunii UE atunci când a analizat calitatea evaluărilor de impact. Chiar dacă totalul recomandărilor formulate de către Comitet privind subsidiaritatea și proporționalitatea a scăzut ușor în comparație cu 2010, acestea sunt încă prezente într-un număr considerabil de avize (43 %). Comitetul a solicitat în mod frecvent să se justifice mai bine necesitatea unei acțiuni la nivelul UE, în special:

—        necesitatea mai multor dovezi cu privire la problemele care impun o acțiune la nivelul UE. În ceea ce privește inițiativa privind soluționarea alternativă a litigiilor, Comitetul a solicitat o dovadă mai bună a existenței și a amplorii eșecului pieței, precum și a relevanței acestuia pentru funcționarea pieței interne. În mod similar, în cazul strategiei UE pentru protecția și bunăstarea animalelor, Comitetul a solicitat ca problemele asociate competenței UE, cum ar fi denaturarea concurenței pe piața internă, să fie diferențiate mai bine de celelalte probleme în cazul cărora ar fi mai adecvată o acțiune la nivelul statelor membre;

—        în unele situații, Comitetul a concluzionat că elementele care atestă necesitatea și proporționalitatea unei inițiative legislative a UE au fost nesatisfăcătoare, de exemplu în cazul inițiativei menționate anterior privind soluționarea alternativă a litigiilor, cu privire la care a considerat că nu există suficientă claritate în legătură cu costurile și beneficiile pe care le generează un sistem de soluționare alternativă a litigiilor aplicabil la nivelul întregii Uniuni, atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre. Similar, referitor la inițiativa privind accesul la un cont de plăți de bază, Comitetul a considerat că trebuie în continuare să se demonstreze într-un mod mai convingător necesitatea și proporționalitatea unui instrument obligatoriu al UE. Serviciile Comisiei au inclus observațiile Comitetului în raportul final privind evaluarea impactului.

2.2.        Parlamentele naționale

Mecanismul de control al subsidiarității conferă parlamentelor naționale dreptul să își exprime punctele de vedere în sensul dacă proiectele de acte legislative care nu intră în sfera competențelor exclusive ale UE respectă principiul subsidiarității. În funcție de numărul de avize motivate care concluzionează că o propunere încalcă principiul subsidiarității[4], adică în cazul în care pragurile menționate la articolul 7 din protocol sunt îndeplinite în termenul de opt săptămâni, se poate aplica așa-numitul „cartonaș galben” sau „cartonaș portocaliu”. Aceste mecanisme implică o revizuire a proiectului de act legislativ și poate conduce la modificarea sau la retragerea propunerii legislative respective.

În 2011, Comisia a primit 64 de avize motivate din partea parlamentelor naționale, ceea ce reprezintă o creștere cu aproximativ 75 % în comparație cu 2010, primul an de funcționare a mecanismului de control al subsidiarității. În ciuda acestei creșteri, cele 64 de avize motivate nu reprezintă decât aproximativ 10 % din cele 622 de avize primite în total de către Comisie în 2011 în cadrul dialogului său politic mai larg cu parlamentele naționale.

La fel ca în primul an de aplicare a noului mecanism de control al subsidiarității, cele 64 de avize motivate transmise în 2011 de parlamentele naționale au fost destul de eterogene, acestea referindu-se la 28 de propuneri diferite ale Comisiei. Majoritatea avizelor motivate s-au axat pe propuneri legislative în domeniul impozitării, al agriculturii, al pieței interne și al justiției. Propunerile care au provocat cel mai mare număr de avize motivate s-au referit la baza fiscală consolidată comună a societăților (nouă avize), la reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale (șase), la legislația europeană comună în materie de vânzare (5) și la Regulamentul privind OCP unice (cinci). Parlamentele naționale cele mai active în ceea ce privește emiterea de avize motivate au fost Riksdagul din Suedia, Chambre des Députés din Luxemburg (camera inferioară) și Seimul și Senatul din Polonia (camera superioară și inferioară).

În niciunul din cazurile din 2011 nu au fost atinse pragurile de activare a procedurii cartonașului galben sau portocaliu. Cu excepția dosarelor sus-menționate, cea mai mare parte a celor 28 de propuneri legislative cu privire la care parlamentele naționale au emis avize motivate în 2011 a generat cel mult trei avize motivate. În conformitate cu angajamentul său politic față de parlamentele naționale, Comisia a răspuns sau este în curs de pregătire a unui răspuns în cazul fiecărui aviz motivat în contextul dialogului politic și va ține cont de acestea în cadrul discuțiilor și negocierilor interinstituționale care vor avea loc.

Fiecare parlament național își alege propriile sale proceduri interne pentru adoptarea avizelor motivate și formatul în care acestea sunt trimise Comisiei. Acest lucru se reflectă în imensa diversitate de formate, de lungimi, de detalii furnizate și de actori implicați în procesul de adoptare. Dat fiind că dialogul politic și mecanismul de control al subsidiarității se suprapun în mod inevitabil, într-o anumită măsură, singura solicitare adresată de președintele Barroso parlamentelor naționale în scrisoarea sa din 1 decembrie 2009[5] a fost aceea „ca în avizele lor să facă distincție, în măsura posibilului, între aspectele care țin de subsidiaritate și observațiile cu privire la fondul unei propuneri și ca evaluarea lor cu privire la conformitatea propunerii cu principiul subsidiarității să fie cât mai clară posibil”. Comisia va continua să sublinieze acest ultim aspect în contactele sale cu parlamentele naționale.

Pe lângă mai multe aspecte formale, variază, de asemenea, și conținutul, și raționamentul avizelor motivate transmise Comisiei în 2011. În mai multe cazuri, parlamentele naționale au folosit argumente de fond pentru a justifica o încălcare a subsidiarității, cum ar fi eventualele efecte negative ale unei măsuri propuse cu privire la situația economică globală, în timp ce altele și-au bazat concluziile pe argumente care țin de subsidiaritate și proporționalitate sau pe un temei juridic presupus incorect sau nespecificat. În sfârșit, în mai multe cazuri parlamentele naționale s-au folosit de un aviz motivat pentru a-și exprima opoziția față de utilizarea propusă a actelor delegate într-un anumit domeniu sau față de lipsa unei justificări a subsidiarității în expunerea de motive (a se vedea capitolul 3.1.). Astfel cum se arată în scrisoarea președintelui Barroso care a fost menționată anterior, Comisia va „lua în considerare toate avizele motivate care ridică obiecții privind conformitatea unei propuneri legislative cu principiul subsidiarității (…), chiar dacă diferitele avize motivate prezintă argumente diferite cu privire la nerespectarea principiului subsidiarității”. În conformitate cu interpretarea sa privind mecanismul de control al subsidiarității, Comisia consideră că emiterea unui aviz motivat cu privire la o propunere a Comisiei și argumentele pe care se întemeiază acesta se află exclusiv în responsabilitatea fiecărui parlament național.

Întrucât în unele avize motivate primite în 2011 s-a subliniat insuficiența sau lipsa unor justificări cu privire la subsidiaritate și unele au concluzionat că aceasta constituie o încălcare formală a principiului subsidiarității, Comisia își reiterează angajamentul de a se asigura că expunerile de motive ale tuturor propunerilor legislative care țin de domeniul de aplicare a mecanismului de control al subsidiarității conțin o justificare corespunzătoare referitoare la subsidiaritate.

2.3.        Parlamentul European și Consiliul

Legiuitorii au, de asemenea, responsabilitatea de a asigura conformitatea propunerii respective cu principiile subsidiarității și proporționalității și de a oferi o justificare în cazul în care propun un amendament care afectează domeniul de aplicare al acțiunii la nivelul UE[6].

În Consiliu, Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper) asigură respectarea acestor principii[7]. În Parlamentul European, Regulamentul intern de procedură conține un articol specific privind „examinarea respectării principiului subsidiarității”[8], care prevede că respectarea este verificată de către comisiile însărcinate cu dosare legislative specifice, împreună cu Comisia pentru afaceri juridice, și că votul final al comisiei competente nu poate avea loc înainte de expirarea termenului de opt săptămâni.

Ar trebui, de asemenea, remarcat faptul că, în 2011, Comisia a primit un număr mic de întrebări parlamentare (32 din peste 12 000) care au vizat aspecte legate de respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Aceste întrebări au constat în principal în cereri de dovedire a respectării celor două principii în anumite propuneri ale Comisiei și au reluat, în parte, preocupările exprimate de alte instituții și părți interesate.

2.4.        Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor își exprimă punctele de vedere fie atunci când este consultat, fie sub forma avizelor din proprie inițiativă. În conformitate cu articolul 8 din protocol, acesta are, de asemenea, dreptul de a contesta, potrivit articolului 263 din TFUE, valabilitatea legislației în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității, dar numai în cazul în care acesta a fost consultat, în virtutea unei obligații în temeiul TFUE.

Comitetul comunică rezultatele controlului său în materie de subsidiaritate fie prin intermediul avizelor, al activităților rețelei de monitorizare a subsidiarității (RMS), fie prin contribuții transmise parlamentelor naționale, în cadrul mecanismului de control al subsidiarității, de parlamentele regionale cu competențe legislative. Modul în care parlamentele regionale cu competențe legislative sunt consultate de către parlamentele naționale diferă și, în acest sens, termenul de opt săptămâni reprezintă o provocare majoră. Câteva parlamente regionale au început să transmită direct Comisiei avizele lor privind subsidiaritatea, pentru informare.

Deși în 2011 nu a constatat nicio încălcare a subsidiarității, Comitetul a multiplicat trimiterile la acest principiu în avizele sale și are în vedere creșterea numărului de evaluări privind subsidiaritatea care sunt incluse în avizele finale. Comitetul continuă să își folosească grila de analiză a subsidiarității și a proporționalității.

Până la sfârșitul anului 2011, rețeaua de monitorizare a subsidiarității (RMS) din cadrul Comitetului includea 134 de parteneri. Aceasta reprezintă o creștere semnificativă în special în ceea ce privește parlamentele și guvernele regionale. În 2011, RMS a realizat consultări specifice cu privire la cinci propuneri ale Comisiei (mecanismul Conectarea Europei, mai puține demersuri administrative pentru cetățeni, revizuirea politicii UE privind calitatea aerului și emisiile, eficiența energetică și integrarea romilor[9]). De asemenea, rețeaua a lansat al doilea plan de acțiune axat pe politica referitoare la TEN-T, în vederea identificării celor mai bune practici în ceea ce privește aplicarea principiului subsidiarității în regiunile și orașele europene.

Anul 2011 a fost, de asemenea, marcat de lansarea site-ului web REGPEX, al cărui rol este acela de a ajuta regiunile care dispun de competențe legislative să contribuie la mecanismul de control al subsidiarității și de a oferi o sursă de informații și de schimburi între parlamentele regionale și guverne în contextul elaborării analizelor privind subsidiaritatea. Site-ul web a fost lansat în martie 2012[10].

În cele din urmă, acordul revizuit de cooperare între Comisia Europeană și Comitetul Regiunilor, ale cărui negocieri au început în 2011 și care a fost semnat la 16 februarie 2012[11], reflectă o dorință de a consolida în continuare cooperarea și schimburile în ceea ce privește punerea în aplicare a protocolului.

2.5.        Curtea de Justiție

În conformitate cu articolul 263 din TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de a controla legalitatea actelor legislative, în ceea ce privește conformitatea cu principiul subsidiarității. Protocolul prevede că statele membre sau Comitetul Regiunilor pot să sesizeze Curtea în nume propriu sau în numele parlamentelor naționale.

În hotărârea Luxemburg/Parlament și Consiliu[12], s-a confirmat ceea ce se constatase deja în hotărârea referitoare la Regulamentul privind serviciile de roaming[13], care a fost cuprinsă în raportul din 2009. Atunci când va examina conformitatea cu principiile proporționalității și subsidiarității, Curtea va avea în vedere evaluarea impactului realizată de Comisie.

3.           Principalele cazuri în care au fost exprimate preocupări cu privire la subsidiaritate și proporționalitate

Prezenta secțiune analizează propunerile Comisiei care au generat cele mai multe discuții privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

3.1.        Urmărirea cazurilor menționate în rapoartele anterioare

Pentru unele dintre cazurile menționate în rapoartele anterioare, cum ar fi directivele privind tarifele de securitate aviatică[14], protecția solului[15], tratamentul egal în afara ocupării forței de muncă[16] și cultivarea de organisme modificate genetic, nu au existat evoluții semnificative în cadrul procedurilor legislative în curs pe parcursul anului 2011. Discuțiile referitoare la Directiva privind lucrătorii sezonieri au continuat în cadrul Parlamentului European și Consiliului, fără a fi semnalate aspecte legate de subsidiaritate sau proporționalitate.

În ceea ce privește Directiva privind concediul de maternitate[17], menționată în raportul pe anul 2008, legiuitorii nu au reușit încă să ajungă la o poziție comună. La reuniunea din iunie 2011 a Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori, Consiliul a luat notă de raportul privind progresele înregistrate care ia act de îngrijorările exprimate de anumite delegații ce solicită să se acorde atenția cuvenită principiului subsidiarității și diversității situațiilor din diferite state membre. Unele delegații prezente la reuniune au reamintit declarația consemnată într-un proces-verbal a celor opt delegații care au participat la reuniunea Consiliului din decembrie 2010, în care se propune ca fiecare stat membru să aibă libertatea de a decide cu privire la nivelul de protecție, respectând în același timp anumite cerințe minime, în conformitate cu principiul subsidiarității. Au existat unele voci care au solicitat Consiliului să își întrerupă activitatea cu privire la acest subiect.

În cursul discuțiilor interinstituționale din decembrie 2011 s-a ajuns la un acord privind propunerea referitoare la distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate, care a generat 3 avize motivate de la parlamentele naționale în 2010. Parlamentul European și-a exprimat sprijinul puternic pentru continuarea programului după anul 2013. De asemenea, Consiliul a ajuns la un acord politic asupra continuării acestui sistem până în 2013. În declarația sa, Comisia a luat notă de avizul unui grup semnificativ de state membre potrivit căruia programul nu ar trebui continuat după anul 2013. Acest lucru nu aduce totuși atingere dreptului de inițiativă al Comisiei în temeiul tratatului.

În cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European din februarie 2012 s-a adoptat un raport referitor la propunerea privind schema de garantare a depozitelor, care nu a făcut obiectul unui acord în primă lectură. Această propunere a generat 3 avize motivate de la parlamentele naționale în 2010. Cu toate acestea, atât raportorul, domnul Simon (S&D/DE), cât și președinția daneză a Consiliului și-au exprimat dorința de a continua negocierile în vederea încheierii unui acord rapid în a doua lectură.

În cele din urmă, Directiva privind drepturile consumatorilor a fost adoptată oficial de către Consiliu în octombrie 2011.

3.2.        Alte cazuri în care a fost dezbătută respectarea principiului subsidiarității

Baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)[18]

În martie 2011, Comisia a propus un sistem comun de calculare a bazei fiscale a societăților care își desfășoară activitatea în UE. Scopul acestei propuneri este acela de a reduce în mod semnificativ sarcina administrativă, costurile de respectare a prețurilor de transfer, de a permite compensarea transfrontalieră a pierderilor fiscale și de a aborda incertitudinile juridice cu care se confruntă în prezent întreprinderile din UE, atunci când tratează cu până la 27 de sisteme naționale diferite pentru stabilirea profiturilor lor impozabile.

Propunerea în cauză a atras cel mai mare număr de avize din partea parlamentelor naționale în cursul anului 2011: în total, 17 avize, dintre care nouă au fost avize motivate în conformitate cu protocolul. Acestea au argumentat că propunerea încalcă principiul subsidiarității. Întrucât avizele motivate primite au reprezentat numai 13 voturi, nu s-a declanșat așa-numita „procedură a cartonașului galben”, pentru care sunt necesare cel puțin 18 voturi.

Pe lângă presupusele deficiențe legate de justificarea subsidiarității, mai multe parlamente naționale și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că propunerea reglementează un domeniu care ține de competența statelor membre. Acestea au susținut că propunerea ar afecta în mod negativ statele membre, deoarece nu ar avea dreptul de a utiliza impozitul pe profit ca instrument pentru stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă. De asemenea, au considerat că propunerea ar priva statele membre de avantajele competitive individuale și ar genera presiuni indirecte asupra cotelor de impozitare naționale și ar conduce astfel la o erodare bugetară și la o scădere a veniturilor fiscale. În plus, două avize motivate au ridicat problema proporționalității, afirmând că propunerea a depășit ceea ce este necesar, prin instituirea a două sisteme diferite de impozitare a profitului, conducând astfel la sarcini administrative inutile.

În răspunsurile sale către parlamentele naționale, Comisia a subliniat că acest domeniu de impozitare intră în sfera competențelor partajate și că articolul 115 din TFUE asigură temeiul juridic pentru adoptarea de măsuri în această materie. Pe această bază, Comisia a adoptat proiectul de act legislativ cu scopul de a elimina impedimentele și disparitățile fiscale care rezultă, în principal, din fragmentarea pieței interne a Uniunii în 27 de sisteme fiscale diferite. Întreprinderile se confruntă cu aceste obstacole atunci când operează în cadrul pieței interne. Se preconizează ca CCCTB să genereze economii pentru întreprinderi, încurajând astfel extinderea transfrontalieră atât a grupurilor multinaționale existente, cât și a întreprinderilor pur naționale, inclusiv a IMM‑urilor, care, în prezent, nu își pot permite să se stabilească în afara frontierelor. Prin urmare, CCCTB vizează generarea de economii de scară și încurajarea investițiilor transfrontaliere ale întreprinderilor. În plus, Comisia a subliniat faptul că propunerea nu aduce atingere suveranității statelor membre de a fixa cote de impozitare în mod individual, întrucât această prerogativă rămâne în sfera legislației naționale.

Propunerea, care intră sub incidența unei proceduri legislative speciale, face, în prezent, obiectul discuțiilor din cadrul Consiliului. La 19 aprilie 2012, Parlamentul European a emis un aviz favorabil propunerii.

Reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale[19]

Propunerea de regulament adoptată în septembrie 2011, pe baza concluziilor Consiliului European din iunie 2011, este menită să consolideze guvernanța spațiului fără controale la frontierele interne (spațiul Schengen). Obiectivul său este acela de a permite acestui spațiu să răspundă eficient circumstanțelor excepționale care ar pune în pericol funcționarea globală a cooperării Schengen, fără a periclita totuși principiul liberei circulații a persoanelor.

Comisia a primit 11 avize de la parlamentele naționale cu privire la această propunere, dintre care 6 au fost avize motivate. Parlamentele naționale au susținut că propunerea impietează asupra suveranității naționale a statelor membre, care sunt mai în măsură să evalueze și să decidă asupra posibilei reintroduceri a controlului la frontiere. În plus, unele parlamente naționale au considerat că respectarea principiului subsidiarității nu a fost justificată în mod adecvat. Argumentele avansate de către parlamentele naționale au fost, de asemenea, reluate în cadrul discuțiilor Consiliului cu privire la această propunere.

În răspunsurile sale către parlamentele naționale care au ridicat probleme referitoare la subsidiaritate, Comisia s-a concentrat pe faptul că spațiul Schengen constituie un bun comun pentru întreaga UE, prin urmare, orice decizie care afectează acest spațiu trebuie să fie luată la nivelul UE, și nu individual. Normele care reglementează crearea și menținerea unui astfel de spațiu fără frontiere interne fac obiectul legislației UE și orice excepții de la principiul liberei circulații trebuie stabilite la acest nivel. Comisia a susținut, de asemenea, că propunerea respectă pe deplin responsabilitatea suverană a statelor membre cu privire la menținerea ordinii publice și apărarea securității interne.

Registrul cu numele pasagerilor[20]

Comisia a primit zece avize de la parlamentele naționale cu privire la această propunere, majoritatea concluzionând că propunerea Comisiei este în conformitate cu principiul subsidiarității. Cu toate acestea, cinci camere au estimat că propunerea nu respectă principiul proporționalității, considerând disproporționată perioada propusă de păstrare a datelor.

4.           Concluzii

La fel ca în anii precedenți, cea mai mare parte a propunerilor Comisiei au fost adoptate de către colegiuitori fără discuții importante în ceea ce privește subsidiaritatea și proporționalitatea. În 2011, pragurile așa-numitului „cartonaș galben” și „cartonaș portocaliu” nu au fost atinse și doar un mic procent (aproximativ 10 %) din avizele parlamentelor naționale trimise Comisiei în contextul dialogului politic au fost avize motivate în sensul protocolului, adică au menționat o încălcare a subsidiarității. În același timp, în cazul în care respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității a fost pusă sub semnul întrebării, opiniile instituțiilor și ale altor actori implicați au variat uneori într-o măsură considerabilă.

Conceptele subsidiarității și proporționalității sunt elemente fundamentale ale procesului de elaborare a politicilor în cadrul instituțiilor UE, iar evaluările impactului efectuate de Comisie rămân principalul instrument de abordare a aspectelor legate de subsidiaritate și proporționalitate în faza prelegislativă, Comitetul de evaluare a impactului având un rol-cheie în acest sens. Practica instituțională arată totuși că modul în care aceste principii sunt interpretate și aplicate pe parcursul fazei legislative depinde adesea de contextul politic, accentuând astfel dimensiunea politică a acestora.

Modul în care majoritatea parlamentelor naționale pun în aplicare protocolul și utilizează mecanismul de control al subsidiarității a evidențiat caracterul în primul rând politic al acestui nou instrument, fapt pe care Comisia l-a subliniat deja în scrisoarea președintelui Barroso din 1 decembrie 2009.

Mecanismul de control al subsidiarității a fost utilizat pentru a conferi mai multă transparență procesului și a contribuit în mod clar la includerea politicilor UE în cadrul dezbaterilor publice din statele membre și astfel la creșterea gradului de sensibilizare a publicul cu privire la aceste aspecte.

ANEXĂ

Lista inițiativelor Comisiei cu privire la care parlamentele naționale au emis avize motivate referitoare la principiul subsidiarității în anul 2011

|| Titlul || Camerele naționale care au prezentat avize motivate

1. || Baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), COM(2011) 121 || UK House of Commons BG Narodno Sabranie SE Riksdag NL Tweede Kamer PL Sejm ML Kamra tad-Deputati IE Dail Eireann RO Camera Deputaților SK Národná Rada

2. || Reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale, COM(2011) 560 || FR Assemblée nationale NL, ambele camere PO Assembleia da República SE Riksdag RO Senatul SK Národná Rada

3. || Regulamentul privind OCP unice, COM(2010) 799 || PL Sejm PL Senat DK Folketing LU Chambre des Députés SE Riksdag

4. || Legislația europeană comună în materie de vânzare, COM(2011) 635 || AT Bundesrat DE Bundestag UK House of Commons BE Sénat BE Chambre des Représentants

5. || Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia parteneriatelor înregistrate, COM(2011) 127 || PL Senat PL Sejm RO Senatul IT Senato della Repubblica

6. || Cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit, COM(2011) 452 || UK House of Commons SE Riksdag FR Sénat

7. || Taxa comună pe tranzacțiile financiare, COM(2011) 594 || CY Vouli ton Antiprosopon SE Riksdag MT Kamra tad-Deputati

8. || Fondul european de ajustare la globalizare (2014–2020), COM(2011) 608 || NL, ambele camere SE Riksdag DK Folketing

9. || Cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public, COM(2011) 779 || BE Chambre des Représentants SK Národná Rada SE Riksdag

10. || Standardele de comercializare, COM(2010) 738 || LU Chambre des Députés PL Senat

11. || Restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, COM(2011) 169 || BG Narodno Sabranie ES, ambele camere

12. || Cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet, COM(2011) 215 și în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere, COM(2011) 216 || IT Camera dei Deputati ES, ambele camere

13. || Directiva privind eficiența energetică, COM(2011) 370 || FI Eduskunta SE Riksdag

14. || Activitatea și supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a societăților de investiții care aparțin unui conglomerat financiar, COM(2011) 453 || SE Riksdag RO Camera Deputaților

15. || Norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, COM(2011) 625 || DE Bundesrat LU Chambre des Députés

16. || Sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), COM(2011) 627 || DE Bundesrat [împreună cu avizul motivat privind COM(2011)625] LU Chambre des Députés

17. || Regulamentul privind distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, COM(2011) 634 || SE Riksdag UK House of Lords

18. || Relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate, COM(2010) 728 || PL Sejm

19. || Finanțarea politicii agricole comune, COM(2010) 745 || PL Senat

20. || Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, COM(2010) 748 || NL, ambele camere

21. || Interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților, COM(2011) 79 || PL Sejm

22. || Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale, COM(2011) 126 || IT Senato della Repubblica

23. || Alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, COM(2011) 353 || IT Senato della Repubblica

24. || Definirea, denumirea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate, COM(2011) 530 || LU Chambre des Députés

25. || Mecanismul de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei, COM(2011) 540 || LU Chambre des Députés

26. || Programul Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială, COM(2011) 609 || SE Riksdag

27. || Dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1080/2006, COM(2011)614 || LU Chambre des Députés

28. || Dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, COM(2011) 615 || IT Camera dei Deputati

[1]               COM(2012) 375.

[2]               Chestiuni mai ample privind reglementarea inteligentă au fost abordate în Comunicarea Comisiei COM(2010) 543.

[3]               Foile de parcurs sunt disponibile pe site-ul Comisiei consacrat evaluării impactului: http://ec.europa.eu/governance/impact/index_en.htm.

[4]               Un aviz motivat este definit ca un aviz care este transmis de către un parlament național Comisiei (sau Parlamentului European, Consiliului, Curții de Justiție, Băncii Centrale Europene sau Băncii Europene de Investiții – în funcție de instituția care a propus la actul legislativ respectiv) în termenul de opt săptămâni menționat în protocol și care indică o încălcare a subsidiarității.

[5]               http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/relations/relations_other/npo/index_ro.htm

[6]               A se vedea Acordul interinstituțional privind subsidiaritatea (JO C 329, 6.12.1993, p. 132).

[7]               Decizia 2009/937/EU a Consiliului, JO L 325, 11.12.2009, p. 35.

[8]               Articolul 38a.

[9]               COM(2011) 665, COM(2010) 747, SEC(2011) 342, COM(2011) 370 și, respectiv, 173.

[10]             http://extranet.cor.europa.eu/subsidiarity/regpex/Pages/default.aspx

[11]             http://cor.europa.eu/en/about/interinstitutional/Documents/EN.pdf

[12]             Cauza C-176/09.

[13]             Cauza C-58/8, Vodafone Ltd, Telefónica O2 Europe plc, T-Mobile International AG, Orange Personal Communications Services Ltd/Secretary of State for Business, Enterprise and Regulatory Reform, privind Regulamentul (CE) nr. 717/2007.

[14]             COM(2009) 217. Detalii suplimentare privind dialogul interinstituțional sunt disponibile în baza de date PreLex: http://ec.europa.eu/prelex/apcnet.cfm.

[15]             COM(2006) 232.

[16]             COM(2008) 426.

[17]             COM(2008) 637.

[18]             COM(2011) 121.

[19]             COM(2011) 560.

[20]             COM(2011) 32.