RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind eforturile statelor membre din cursul anului 2010 în vederea obținerii unui echilibru între capacitatea și posibilitățile de pescuit

1.           Introducere

Statele membre au obligația de a transmite Comisiei, înaintea datei de 1 mai a fiecărui an, un raport cu privire la eforturile depuse în anul anterior pentru realizarea unui echilibru sustenabil între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit. Pe baza acestor rapoarte și a datelor din Registrul flotei de pescuit a UE, Comisia a întocmit o sinteză pentru 2010, pe care a prezentat-o Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) și Comitetului pentru pescuit și acvacultură. În acest raport, Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului European sinteza rapoartelor statelor membre, împreună cu o anexă tehnică și cu avizele comitetelor menționate mai sus.

Din păcate, rapoartele respective au deocamdată o valoare limitată în ceea ce privește evaluarea capacității statelor membre. Curtea de Conturi a concluzionat că normele privind raportarea de către statele membre sunt inadecvate și insuficient de clare, și consideră că aceasta este una dintre cauzele care explică o raportare incompletă și deficitară din partea majorității statelor membre, consecința fiind că este imposibil să se tragă concluzii cu privire la capacitatea excedentară de pescuit. Comisia este de acord cu aceste concluzii și, în așteptarea reformării politicii comune în domeniul pescuitului, va continua să lucreze cu CSTEP și cu statele membre pentru a îmbunătăți liniile directoare existente ale serviciilor Comisiei în ceea ce privește capacitatea, pentru a oferi mai multă claritate în legătură cu informațiile solicitate și cu structura rapoartelor.

2.           Sinteza rapoartelor statelor membre

Sintezele de mai jos se bazează pe rapoartele transmise de statele membre[1]. Ele prezintă concis evaluările realizate de statele membre privind echilibrul dintre dimensiunea flotei lor și resursele alocate acesteia. Comisia a propus ca statele membre să utilizeze liniile directoare ale serviciilor Comisiei pentru evaluarea echilibrului dintre capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit, elaborate pe baza recomandărilor CSTEP. În continuare, ele sunt denumite „liniile directoare”.

2.1.        Belgia

Raportul a aplicat liniile directoare la două segmente de traulere laterale. Valoarea medie a indicatorului biologic atât pentru cambulă, cât și pentru limba de mare a fost acceptabilă. Utilizarea capacității a fost între 80% și 90%. RI[2] pentru 2009 a înregistrat valori negative, dar acest lucru ar putea fi determinat de noua metodă de calcul. Cifrele pentru MNO[3] continuă să scadă, în timp ce salariile au crescut ușor pentru segmentul 24-40 m și s-au micșorat pentru segmentul 12-24 m.

În 2010 au fost parțial dezafectate două nave. Principala realizare din cursul anului a fost implementarea unui program de investiții la bordul navelor finanțat din Fondul european pentru pescuit, care a inclus investiții la bordul navelor pentru optimizarea eficienței energetice.

2.2.        Bulgaria

Raportul a aplicat liniile directoare. Bulgaria concluzionează că stocurile de pește și flota par a fi echilibrate. Pentru navele cu o lungime sub 12 metri, Bulgaria dorește să îmbunătățească echilibrul prin măsuri de dezmembrare și de modernizare. Capacitatea flotei de pescuit bulgare a crescut în cursul anului 2010 cu 3% ca tonaj și cu 5,1% ca putere. Numărul navelor a crescut cu 134 (6,1%). De asemenea, numărul zilelor de pescuit a crescut în 2010 față de 2009, ca urmare a unei decizii a administrației de a înlocui navele inactive pentru a oferi posibilități de pescuit noilor proprietari de nave. În 2010, un total de 1 311 nave (56% din toate navele) au fost inactive.

2.3.        Danemarca

Liniile directoare au fost aplicate pentru 11 segmente de flotă. Conform analizei, situația actuală este stabilă și nu există, pe termen lung, o capacitate fizică excedentară semnificativă. Totuși, atunci când sunt incluse și navele pasive, există o capacitate excedentară la segmentele navelor mici. Indicatorii economici arată o capacitate excedentară în creștere în termeni economici. Posibilitatea de transfer al cotelor a determinat scăderea numărului de nave comerciale.

În 2010, capacitatea flotei daneze de pescuit s-a redus cu 9,5 % ca tonaj brut (GT), cu 9,4 % ca putere (kW) și cu 3,1 % ca număr de nave. Principala reducere s-a înregistrat la segmentul navelor de 12-24 m. Flota face obiectul planului de refacere a stocurilor de cod în Marea Nordului și în Marea Baltică. Între 2009 și 2010, efortul de pescuit a fost relativ stabil în Marea Nordului și a scăzut cu 16% în Marea Baltică.

2.4.        Germania

Raportul a formulat observații în legătură cu echilibrul, care s-au bazat pe abordarea biologică calitativă, și nu a ajuns la o concluzie formală privind starea de echilibru. Indicatorii de echilibru nu sunt estimați. Abordarea calitativă sugerează că flotele sunt în linii mari în echilibru cu posibilitățile de pescuit, dar nu face nicio referire la efortul disponibil și cel depus. La 31/12/10 în registrul flotelor erau înregistrate 1 674 nave, 67 219 GT și 158 385 kW. În cursul anului s-a înregistrat o reducere netă cu 93 de nave. Cea mai mare parte a reducerii s-a realizat prin eliminarea unor nave din flotele de pescuit costier artizanal. Capacitățile segmentului navelor peste 12 m cu unelte pasive și ale segmentului traulerelor laterale (listele I și II) au fost reduse în special ca urmare a stării proaste a stocurilor de hering.

2.5.        Estonia

Raportul a aplicat liniile directoare. Utilizarea capacității este redusă pentru traulerele din Marea Baltică, deși a crescut de la 60 la 70%, în timp ce numărul navelor participante a scăzut. Pentru navele de pescuit în marea liberă, utilizarea capacității are o valoare acceptabilă. RI este pozitiv pentru traulerele din Marea Baltică și navele de pescuit în marea liberă, dar este negativ pentru navele de pescuit artizanal (navele cu o lungime sub 12 metri). Conform Institutului Marin din Estonia, capacitatea segmentului de traulere din Marea Baltică și a navelor de pescuit în marea liberă era sub capacitatea optimă. În ambele cazuri, datele se refereau numai la flota activă.

În cursul lui 2010, capacitatea segmentului traulerelor din Marea Baltică a scăzut cu 10% în kW și cu 2% în GT; cinci nave au fost retrase din flotă cu ajutoare publice. Capacitatea segmentului de pescuit în marea liberă a crescut cu 7%.

2.6.        Grecia

Raportul nu a inclus calculul indicatorilor propuși în liniile directoare. Nu a fost posibil să se furnizeze în raport indicatori tehnici și biologici deoarece nu s-a realizat programul național de colectare a datelor din domeniul pescuitului. Cu toate acestea, pe baza datelor referitoare la capturi și la efortul de pescuit colectate în cadrul altor programe, raportul concluzionează că activitățile de pescuit și situația stocurilor biologice au rămas neschimbate față de anul anterior. În 2010 nu au existat nave retrase din flotă cu ajutoare publice. Navele retrase din flotă au fost în principal nave de pescuit costier artizanal. În cursul lui 2010, flota de pescuit s-a redus cu 100 de nave (0,6%), iar capacitatea sa de pescuit a scăzut cu 0,08% în kW, dar a crescut cu 0,1% în GT.

2.7.        Spania

Liniile directoare au fost aplicate parțial anumitor segmente de flotă, din cauza unor dificultăți privind disponibilitatea datelor și a diversității flotei spaniole. Singurul indicator utilizat a fost cpue[4]. Raportul nu cuprinde concluzii privind echilibrul dintre capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit. El oferă o descriere a diferitelor segmente de flotă și a permiselor speciale de pescuit existente în flota spaniolă, clasificate în funcție de zona de operare, de uneltele de pescuit utilizate și de speciile vizate.

Între 2009 și 2010, capacitatea flotei a fost redusă cu 274 de nave (2,46%), cu 5,6% ca tonaj și cu 4,5% ca putere. Cu toate acestea, raportul dintre această reducere a capacității și planurile de ajustare a efortului de pescuit care privesc flota spaniolă a fost insuficient stabilit.

2.8.        Franța

Raportul francez nu a aplicat liniile directoare; în schimb, Franța a preferat să aplice patru indicatori alternativi. Pe baza tendinței capacității flotei și a ratei de consumare a cotelor, raportul concluzionează că în cea mai mare parte a sectorului de pescuit francez există un echilibru între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit. Capacitatea flotei franceze continentale continuă să scadă, fiind redusă cu circa 20% ca putere și număr de nave între 31 decembrie 2006 și 31 decembrie 2010. În cursul aceleiași perioade, flota de pescuit în marea liberă înregistrată în regiunile ultraperiferice franceze a fost redusă cu 10%, în timp ce dimensiunea flotelor de pescuit artizanal din aceste regiuni a crescut cu 30%. Raportul oferă o listă a tuturor regimurilor de permise speciale de pescuit și a principalelor specii care fac obiectul unor cote sau limitări ale efortului, dar a stabilit insuficient relația dintre aceste regimuri și reducerile capacității de pescuit.

2.9.        Irlanda

Raportul irlandez nu a aplicat liniile directoare și nu cuprinde nicio evaluare a echilibrului dintre capacitatea flotei și posibilitățile de pescuit. Flota este împărțită în cinci segmente. Cele mai importante sunt segmentul pelagic, format din 23 de traulere pelagice, și segmentul polivalent, care cuprinde cea mai mare parte a flotei. Raportul arată că multe dintre stocurile vizate sunt în afara limitelor biologice de siguranță, situație evidențiată de declinul cotelor și al debarcărilor. Flota irlandeză este implicată în programul de reducere a efortului de pescuit, adoptat în temeiul anexei II la regulamentul privind TAC și cotele, și în regimul apelor occidentale, însă administrația a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește evaluarea efectului programelor de reducere a efortului de pescuit asupra capacității flotei.

2.10.      Italia

Raportul italian a aplicat liniile directoare. Indicatorii au fost calculați pe baza datelor din 2010. Singurul indicator biologic utilizat a fost cpue. În 2010 valoarea sa a scăzut ușor față de 2009, mai ales din cauza segmentului de traulere, dar s-a îmbunătățit pentru navele de pescuit artizanal, navele cu plasă pungă și navele cu plase. Utilizarea capacității a fost sub cea din 2009. Cifra medie pentru întreaga flotă este de numai 54%, deși valorile pentru traulere, traulerele laterale și navele cu plasă pungă depășesc 70%. Indicatorii economici prezintă valori negative pentru traulerele și navele cu plasă pungă de dimensiuni mai mari. În ansamblu, în 2010 echilibrul dintre flotă și posibilitățile de pescuit s-a deteriorat.

În cursul anului 2010, capacitatea flotei italiene s-a redus cu aproximativ 4% ca tonaj și cu 3,2% ca putere, în timp ce numărul de nave a scăzut doar cu 0,5%.

2.11.      Cipru

Raportul a aplicat liniile directoare. Există indicatori ai capacității excedentare pentru traulerele demersale. cpue și venitul lor s-au redus și deși sunt utilizate integral, ele fac obiectul unei perioade lungi de închidere a pescuitului. Pentru flota de pescuit artizanal, o cpue relativ stabilă combinată cu o exploatare redusă și cu un venit în scădere sugerează existența unei capacități excedentare. Segmentul de flotă cu unelte pasive polivalente (12-24 m), deși puțin utilizat, a înregistrat o creștere a cpue și a venitului; retragerea navelor în cadrul sistemului de adaptare a flotei sugerează că din 2010 capacitatea ar putea fi în echilibru cu posibilitățile de pescuit.

Între 2009 și 2010, flota de pescuit s-a redus cu 21,4% ca GT, cu 11,4% ca kW și cu 13,4% ca număr de nave. În 2010, implementarea unui plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu a determinat reducerea flotei cu paragate care vizează aceste specii cu 44% ca GT și cu 58% ca kW.

2.12.      Letonia

Raportul a aplicat liniile directoare. Indicatorii biologici calculați sugerează că nivelurile pescuitului sunt sustenabile sau aproape sustenabile. Indicatorul economic (CR/BER[5]) arată o activitate profitabilă pentru toate segmentele în 2009, iar indicatorii sociali ilustrează importanța economică a sectorului pescuitului pentru populație. Utilizarea capacității are valori mici, sub 70% pentru toate segmentele, dar acesta nu este considerat un semn al dezechilibrului structural. Pe această bază, raportul concluzionează că reducerea suplimentară a capacității ar îmbunătăți echilibrul dintre capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit.

În cursul anului 2010, capacitatea flotei a scăzut cu 424 GT (1%), cu 1 002 kW (1,6%) și cu 8 nave (1%).

2.13.      Lituania

Raportul nu a aplicat liniile directoare și nu cuprinde nicio evaluare a echilibrului dintre capacitatea flotei și posibilitățile de pescuit. Lituania consideră că flota de pescuit trebuie să asigure acest echilibru menținând, în același timp, o capacitate globală suficientă pentru a putea utiliza cotele care îi sunt alocate. Pentru navele de pescuit artizanal, exploatarea cotei a fost relativ redusă.

În 2010, capacitatea flotei de pescuit lituaniene s-a redus cu 3 325 GT (6,75%), cu 1 990 kW (3,53%) și cu 22 de nave (11,4%), această capacitate provenind în cea mai mare parte din flota pentru pescuitul de lungă distanță. Flota de pescuit a Lituaniei a fost redusă înainte de intrarea în vigoare a planului multianual de gestionare a codului pentru Marea Baltică și, prin urmare, planul respectiv nu a avut niciun impact asupra reducerii flotei.

2.14.      Malta

Raportul a aplicat liniile directoare. Raportul conchide că resursele exploatate de flota de pescuit malteză se află într-o stare care nu impune reducerea capacității de pescuit. Indicatorul tehnic arată o exploatare redusă a flotei, mai puțin de jumătate din flota malteză actuală fiind exploatată. Indicatorul biologic are o valoare ridicată pentru flota de traulere. Raportul consideră că acest rezultat este puțin semnificativ, deoarece nu există suficiente date disponibile pentru a realiza evaluări analitice ale stocurilor. Pentru indicatorul social, în 2009 numai un segment a fost considerat a fi sustenabil.

În 2010, 8 nave de pescuit și-au încetat activitatea în cadrul programului de ajutor pentru încetarea definitivă a activității. Flotei malteze nu i s-a aplicat niciun program de ajustare a efortului de pescuit.

2.15.      Țările de Jos

Liniile directoare s-au aplicat în cazul segmentului de traule laterale și al traulerelor frigorifice pelagice. Valoarea indicatorului tehnic a crescut considerabil pentru sectorul de traule laterale, de la 0,67 în 2009 la 0,89 în 2010. Valoarea ar fi 0,7 dacă s-ar lua în calcul numărul maxim teoretic de zile, ceea ce ar indica o capacitate excedentară a flotei, întrucât cota ar putea fi exploatată cu mai puține nave. Indicatorul biologic continuă să fie mai mare de 1, dar se estimează că acesta se va ameliora în 2011.

În 2009 sectorul peștilor plați a obținut rezultate economice mai bune, datorită scăderii prețului petrolului. Pentru flota pelagică, indicatorul valorii adăugate brute arată o scădere puternică, provocată de prețurile mari ale carburantului, de reducerea cotelor și de scăderea prețurilor peștelui.

În 2010, numărul navelor a crescut cu 1,8%, dar capacitatea a scăzut cu 2% ca kW și cu 5% ca GT.

2.16.      Polonia

Raportul a aplicat liniile directoare. Conform raportului, nivelul capacității de pescuit este sigur pentru navele sub 10 metri și pentru navele între 12 și 18 metri care utilizează traule de fund. Pentru alte segmente, există riscul unor dezechilibre ale capacității de pescuit. În subsectoarele 22-24, mortalitatea prin pescuit din 2008 pentru aceste stocuri a fost mai ridicată decât mortalitatea țintă. Niciunul dintre aceste segmente de flotă nu a obținut rezultate bune pentru indicatorii de capacitate economică utilizați. Pentru majoritatea segmentelor de nave, cu excepția segmentului navelor pelagice, salariile sunt sub nivelul remunerării din economia națională. Valoarea adăugată generată în 2008 de industria de pescuit din Marea Baltică a fost de 5,3% din VNB.

În cursul anului 2010, 18 nave au fost dezafectate cu ajutoare publice, rezultând o reducere permanentă a capacității flotei de pescuit poloneze de 1 528 GT și 4 379 kW.

2.17.      Portugalia

Raportul a aplicat liniile directoare, concluzionând că flota poate opera în mod sustenabil atât din punct de vedere biologic, cât și din punct de vedere economic. Indicatorii arată o utilizare scăzută a capacității pentru flota de pescuit artizanal și o profitabilitate mică pentru traulerele cu o lungime de peste 24 m. Raportul dintre capturi și biomasă a fost utilizat ca indicator biologic pentru două specii, sardine și merluciu.

Capacitatea totală a flotei de pescuit a scăzut în cursul anului 2010 cu 2,4 % ca tonaj și cu 2% ca putere. Capacitatea segmentului traulerelor costiere a fost redusă cu peste 8%, în timp ce în Madeira capacitatea a crescut. Portugalia a implementat șapte programe de ajustare a efortului de pescuit, datorită cărora 35 de nave de pescuit și-au încetat activitatea cu ajutoare publice în 2010.

2.18.      România

Raportul român nu a aplicat liniile directoare, deși au fost furnizate date economice. Din cele 522 de nave din registrul flotei, doar 380 de nave au fost active în 2010. Capturile de șprot (28,4 tone) rămân cu mult sub cota alocată (12 750 de tone), iar flota este veche și în condiții tehnice proaste. Prin urmare, raportul conchide că nu există un dezechilibru între capacitate și stocurile de pește. În plus, interzicerea utilizării traulelor de fund sprijină concluzia că flota operează în mod sustenabil din punct de vedere biologic.

În 2010 capacitatea flotei a fost redusă cu 35,4% ca GT. România a înregistrat 46 de nave (396 GT și 2 979 kW) pe baza unei decizii administrative dinaintea aderării, iar 9 nave au fost retrase din flotă cu ajutoare publice, cu o capacitate totală de 565 GT și 1 500 kW. România dorește să mențină un nivel minim al flotei sale de pescuit („minimum vitalis”), estimat la 12-13 nave de pescuit moderne.

2.19.      Slovenia

Raportul a aplicat liniile directoare. cpue pentru hamsii indică o tendință descendentă, în timp ce cpue pentru sardine indică o tendință ascendentă. O tendință negativă a capturii pe unitatea de efort pentru majoritatea speciilor vizate a fost stabilită pentru majoritatea navelor de pescuit care utilizează setci fixe și traule de fund cu panouri.

Indicatorul tehnic arată clar capacitatea excedentară a flotei de pescuit slovene, cu valori sub 70%. În plus, din analiză reiese că efortul de pescuit pentru setci, setcile cu sirec și traulele de fund cu panouri este prea mare.

În 2010 flota de pescuit slovenă nu a înregistrat nicio schimbare. Slovenia intenționează să aplice măsuri de limitare a efortului de pescuit, posibilitatea de a reduce numărul de nave acordând ajutoare publice pentru dezmembrare și posibilitatea unei retrageri permanente sau temporare din flota de pescuit.

2.20.      Finlanda

Raportul nu a utilizat liniile directoare, dar a concluzionat că se poate considera că există un echilibru satisfăcător între flotă și posibilitățile de pescuit. Utilizarea cotelor este relativ redusă pentru toate speciile, cu excepția șprotului și codului. Se consideră că pescuitul pelagic este exploatat pe deplin, deci nu a fost permisă nicio creștere a capacității pentru navele de peste 12 metri.

În 2010 s-a înregistrat o creștere ușoară a capacității totale a flotei, cu 143 GT și 440 kW. Această creștere a avut loc în sectorul pescuitului artizanal costier, în timp ce capacitatea flotei de traulere pelagice a scăzut. În 2010 efortul a crescut cu 8,8% față de 2009, în principal în sectorul pescuitului pelagic.

2.21.      Suedia

Raportul a aplicat liniile directoare. Indicatorii evidențiază un excedent de capacitate în mai multe segmente ale flotei. Valoarea adăugată brută arată că pescuitul aduce o contribuție la economie, deși aceasta este considerată a fi scăzută dacă este raportată la munca cu normă întreagă sau la numărul de nave. Mortalitatea prin pescuit continuă să fie prea ridicată în trei segmente. Utilizarea capacității variază între 30 și 72% (calculată pentru kW-zile). Flota face obiectul planului de refacere a stocurilor de cod în Skagerrak, Kattegat și Marea Nordului. Un program de dezmembrare care vizează traulerele de fund afectate de aceste măsuri a redus capacitatea cu 1 426 GT și 6 284 kW.

În ansamblu, capacitatea a scăzut cu 3,6% ca număr de nave, cu 12,4% ca GT și cu 7,8% ca kW. Sistemul de intrare-ieșire, programele de dezmembrare și drepturile de pescuit transferabile pentru pescuitul pelagic au contribuit în parte la adaptarea capacității de pescuit.

2.22.      Regatul Unit

Regatul Unit nu și-a prezentat raportul.

3.           Respectarea normelor de gestionare a capacității de pescuit

Toate statele membre au respectat aceste norme, inclusiv limitările specifice stabilite pentru flotele înregistrate în regiunile ultraperiferice. Trebuie însă precizat că plafoanele de capacitate nu mai erau restrictive și prin urmare nu au contribuit în momentul respectiv la obiectivul de a reduce capacitatea excedentară. În ansamblu, capacitatea de pescuit a flotei din UE a fost cu 12% sub plafoanele de capacitate pentru tonaj și cu 9% sub plafoanele pentru putere, aceste marje variind de la 2% la 63% (tabelele 1 și 2 din anexa tehnică la prezentul raport).

Potrivit registrului flotei de pescuit a UE, la 31 decembrie 2010, flota de pescuit a UE era alcătuită din 78 831 de nave având o capacitate totală de pescuit de 1 674 320 GT și de 6 058 017 kW. În decursul anului 2010, numărul de nave a scăzut cu 0,96 %, în timp ce tonajul și puterea au scăzut cu 3,8 % și, respectiv, 2,5 %. Aceste cifre includ și navele înregistrate în regiunile ultraperiferice. Este puțin probabil ca această scădere limitată a capacității să fie suficientă pentru a compensa un progres tehnic estimat de 3% pe an.

În perioada de opt ani dintre 2003 și 2010, capacități de circa 338 000 GT și 1 058 000 kW au fost retrase din flota UE (incluzând regiunile ultraperiferice) cu ajutoare publice, din care 32 672 GT și 87 645 kW au fost retrase în 2010.

4.           Calitatea rapoartelor statelor membre

Dintre cele 22 de state membre vizate, s-a considerat că cincisprezece state membre au formulat un punct de vedere de ansamblu privind echilibrul dintre capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit. Regatul Unit nu și-a prezentat raportul.

Dintre acele cincisprezece state membre, opt au primit din partea CSTEP un punctaj al calității de cel puțin două puncte (dintr-un total de trei puncte), iar șapte state membre au primit un punctaj al calității de maximum un punct și jumătate. Doar patru state membre au obținut punctajul maxim de trei puncte.

Aceasta înseamnă că, deși un număr în creștere de state membre aplică pe deplin sau parțial liniile directoare ale serviciilor Comisiei și transmit la termen rapoartele lor, trebuie realizate îmbunătățiri suplimentare pentru a atinge calitatea necesară pentru a avea o imagine de ansamblu completă asupra echilibrului dintre capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit.

În unele cazuri, afirmația că există un echilibru între capacitatea flotei și posibilitățile de pescuit nu este susținută de niciunul dintre indicatorii capacității din liniile directoare sau de un înlocuitor al acestora. Sunt necesare mai multe eforturi pentru a justifica mai bine aceste evaluări, pe baza rezultatelor indicatorilor.

Pentru a putea monitoriza echilibrul, statelor membre li se recomandă ferm să folosească liniile directoare ale serviciilor Comisiei și să formuleze concluzii argumentate cu privire la starea acestui echilibru. CSTEP conchide în raportul plenar din noiembrie 2011 că echilibrul sau dezechilibrul în sine nu poate fi măsurat și nici nu i se poate atribui o valoare cantitativă, dată fiind complexitatea factorilor de care trebuie să se țină cont (biologici, economici și sociali). Prin urmare, evaluările descriptive calitative ale gradului de echilibru sau de dezechilibru între capacitatea flotei și posibilitățile de pescuit sunt utile dacă se bazează pe dovezi.

În afară de fiabilitatea datelor, cunoștințele și experiența statului membru în legătură cu situația flotei sale sunt de asemenea extrem de importante, permițând statului membru să prezinte o analiză responsabilă și bine întemeiată privind echilibrul dintre capacitatea și posibilitățile de pescuit.

Statele membre continuă însă să se confrunte cu probleme atunci când aplică liniile directoare. Curtea de Conturi a concluzionat că normele care reglementează raportarea de către statele membre a eforturilor pe care le depun pentru a obține un echilibru între capacitate și posibilitățile de pescuit sunt neadecvate și lipsite de claritate. Curtea consideră că aceasta este una dintre cauzele care explică o raportare incompletă și deficitară din partea majorității statelor membre, consecința fiind că este imposibil să se tragă concluzii cu privire la capacitatea excedentară de pescuit. Indicatorii biologici continuă să fie cei mai problematici. Ratele mortalității sau raportul dintre captură și biomasă au o aplicabilitate limitată din cauza complexității lor sau a lipsei datelor. Comisia va colabora cu CSTEP și cu statele membre în scopul de a dezvolta actualele linii directoare ale serviciilor Comisiei pentru statele membre în ceea ce privește modalitatea de evaluare a capacității excedentare și va introduce noi modele pentru raportare, elaborate de CSTEP, pentru a oferi mai multă claritate în legătură cu informațiile solicitate și cu structura rapoartelor.

Evaluarea CSTEP a fost sintetizată după cum urmează:

În ansamblu, continuă să existe diferențe considerabile în ceea ce privește exhaustivitatea și calitatea rapoartelor statelor membre pentru 2010, dar există o îmbunătățire generală suplimentară a exhaustivității și a calității față de rapoartele din 2009. Indicatorii de echilibru prezentați au avut un nivel în general mai bun față de rapoartele din 2009.

Principalele puncte de remarcat sunt următoarele:

S-au înregistrat unele ameliorări generale suplimentare în ceea ce privește furnizarea elementelor solicitate ale rapoartelor statelor membre, comparativ cu rapoartele din 2009.

Cinci state membre (Cipru, Malta, Portugalia, Slovenia și Suedia) au obținut punctajul maxim pentru includerea elementelor solicitate, în comparație cu doar două state membre pentru rapoartele din 2009, în pofida unei evaluări mai stricte realizate anul acesta în ceea ce privește includerea elementelor solicitate.

Elementul solicitat prezentat de cel mai mic număr de state membre este din nou elementul 1.d.ii, și anume planul de ameliorare a sistemului de gestionare a flotei, acesta fiind prezentat numai de opt state membre.

În 2010 s-a considerat că 15 state membre au formulat o opinie generală cu privire la echilibrul dintre flota lor și posibilitățile de pescuit (față de 13 state membre pentru rapoartele din 2009 și 7 pentru rapoartele din 2008).

Suedia a înregistrat cea mai importantă ameliorare a punctajului calității, trecând de la 16,5 pentru raportul din 2009 la 30 dintr-un maximum de 33 de puncte pentru raportul din 2010.

Tabelul 1 indică punctajul acordat de CSTEP pentru includerea în rapoartele statelor membre a elementelor solicitate.

Q || Elementul solicitat din raport || Punctaj maxim || BE || BG || CY || DK || EE || FI || FR || DE || EL || IE || IT || LV || LT || MT || NL || PL || PT || RO || SI || ES || SE

1A || i) Descrierea flotelor || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2

ii) Legătura cu pescuitul || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3

iii) Dezvoltarea flotelor || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 0 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3

1B || i) Indicarea programelor de reducere a efortului || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 0 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2

ii) Impactul programelor de reducere a efortului asupra capacității de pescuit || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3

1C || Indicarea respectării regimurilor de intrare/ieșire și a nivelurilor de referință || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || 2

1D || i) Sinteza punctelor slabe și a punctelor forte ale sistemului de gestionare a flotei || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 0 || 1 || 0 || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 0 || 1

ii) Planul de ameliorare a sistemului de gestionare a flotei || 2 || 0 || 2 || 2 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 2 || 0 || 0 || 0 || 0 || 2 || 0 || 2 || 2 || 0 || 2 || 0 || 2

iii) Informații cu privire la nivelul general de respectare a instrumentelor de politică a flotelor || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 0 || 0 || 0 || 1 || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1

1E || Informații cu privire la schimbările procedurilor administrative importante pentru gestionarea flotelor || 1 || 1 || 0 || 1 || 1 || 0 || 1 || 0 || 1 || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1

2 || Raport de 10 pagini sau mai puțin? || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 1 || 0 || 1

O || În general: raportul analizează echilibrul dintre capacitate și posibilități? || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 0 || 3 || 3 || 3 || 3 || 0 || 3 || 0 || 0 || 3 || 3 || 0 || 3 || 3 || 3 || 0 || 3

Punctaj total: || 24 || 20 || 23 || 24 || 22 || 17 || 22 || 19 || 19 || 22 || 14 || 21 || 19 || 18 || 24 || 22 || 21 || 24 || 22 || 24 || 17 || 24

Tabelul 1: Punctajele statelor membre pentru includerea elementelor solicitate în rapoartele anuale Tabelul 1: Punctajele statelor membre pentru calitatea elementelor solicitate din rapoartele anuale

5.           Concluzii

Capacitatea flotei rămâne unul dintre principalele obstacole în calea unui pescuit durabil și este unul dintre elementele pe care Comisia intenționează să le abordeze în cadrul reformei propuse a politicii comune în domeniul pescuitului.

Conform datelor din 2010, reducerile capacității din cursul anului 2010, 3,6% ca tonaj și 2% ca putere, corespund celor din anii trecuți, deși par să indice o ușoară accelerare a ajustării capacității în ceea ce privește tonajul.

Volumul capacității dezafectate cu ajutoare publice în 2010 a scăzut față de 2009 și s-a concentrat în câteva state membre. Spania, Italia și Franța au reprezentat aproximativ 80% din tonajul total. Acest tonaj dezafectat cu ajutoare publice a reprezentat aproximativ 50% din reducerea netă a tonajului din cursul anului.

O deficiență a sistemului de gestionare, menționată în raportul danez, este dificultatea de a verifica dacă puterea motorului este corect declarată. Aceasta nu este o problemă specifică pentru Danemarca, ci privește și celelalte state membre.

Din nou, datele privind reducerea nominală a flotei spun foarte puțin despre problema reală a capacității excedentare: incapacitatea parametrilor ficși (precum GT și kW) de a reflecta progresul tehnic și dificultățile legate de măsurarea puterii motorului în practică fac ca respectarea formală a limitelor de capacitate să fie aproape lipsită de semnificație.

Raportul economic anual din 2009 a arătat că un număr semnificativ de nave de pescuit, majoritatea de dimensiune mică, nu desfășurau nicio activitate de pescuit. Deși inactivitatea navelor poate fi determinată de diferite motive tehnice, economice și sociale, combinația nivelurilor scăzute de activitate, a presiunii excesive exercitate asupra anumitor stocuri și a performanțelor economice slabe indică faptul că excesul de capacitate rămâne unul dintre principalele obstacole în calea pescuitului durabil. Este necesară o abordare coerentă privind modul în care se ține cont de capacitatea navelor inactive în cadrul evaluării capacității excedentare, deoarece acesta ar putea conduce la o concluzie diferită asupra existenței capacității excedentare. Întrucât multe nave inactive sunt mai mult sau mai puțin „gata de pescuit”, acestea ar trebui luate în calcul pentru a avea o imagine completă asupra capacității excedentare.

Anumite segmente de flotă depind de subvenții pentru a supraviețui. O dependență puternică de subvenții pentru a putea obține rezultate economice și sociale bune este un alt indicator al unei posibile capacități economice excedentare.

Mai multe state membre au conchis în rapoartele lor că o capacitate redusă ar contribui la îmbunătățirea sustenabilității biologice și economice a anumitor activități de pescuit. Reducerea capacității de pescuit, cu sau fără utilizarea fondurilor publice, pentru a obține un echilibru între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit este responsabilitatea statelor membre relevante. Ajustările capacității depind nu numai de măsurile luate de administrațiile statelor membre, ci și de disponibilitatea sectorului de a-și reduce capacitatea de pescuit. La rata actuală a reducerilor de capacitate, care sunt, cel puțin parțial, compensate de progresele tehnologice, va fi dificil să se elimine excesul de capacitate pe termen scurt în cazul în care nu se modifică politica actuală. Aceste observații pun sub semnul întrebării necesitatea și eficacitatea reducerilor de capacitate finanțate cu fonduri publice. De asemenea, Curtea de Conturi a concluzionat în raportul său că măsurile actuale nu și-au demonstrat eficacitatea și că fie trebuie să se adopte o abordare nouă pentru soluționarea acestei probleme, fie este necesară o aplicare mai eficace a măsurilor existente.

Deși au fost utilizați indicatori mai bine definiți, limitările actuale ale capacității s-au dovedit a nu fi eficace pentru soluționarea capacității excedentare. Comisia abordează deficiențele actualului sistem în propunerile sale de reformare a politicii comune în domeniul pescuitului.

[1]               Rapoartele sunt publicate pe site-ul Comisiei.

[2]               Randamentul investițiilor.

[3]               Muncă cu normă întreagă.

[4]               Captură pe unitatea de efort.

[5]               Venitul curent împărțit la pragul de rentabilitate.