RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

privind aplicarea articolului 263 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE în privința reducerii termenelor

1.           Introducere

În temeiul articolului 2 din Directiva 2008/117/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008, Comisia trebuie să prezinte, pe baza informațiilor furnizate de statele membre, până cel târziu la 30 iunie 2011, un raport de evaluare a impactului articolul 263 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE asupra capacității statelor membre de a combate frauda privind TVA legat de livrările de bunuri și prestările de servicii intracomunitare, precum și de evaluare a utilității opțiunilor prevăzute la articolul menționat alineatele (1a)-(1c) și, în funcție de concluziile raportului, să facă propuneri adecvate.

O primă dificultate pentru statele membre confruntate cu tranzacții frauduloase a fost că informațiile cuprinse în declarațiile recapitulative erau disponibile doar după 6 luni, mult prea târziu pentru analiza de risc. Prin urmare, prima inițiativă luată de Comisie în acest domeniu a fost de a prezenta o propunere de modificare a Directivei TVA în vederea reducerii la o lună a termenului pentru depunerea și transmiterea declarației recapitulative.

Adoptarea Directivei 2008/117/CE din 16 decembrie 2008 a constituit un prim răspuns la cererea exprimată de statele membre de consolidare a sistemului privind TVA și de sprijinire a eforturilor lor de combatere a fraudei în materie de TVA. Directiva respectivă a modificat articolul 263 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, permițând atât reducerea termenelor legale de declarare a tranzacțiilor transfrontaliere în scopuri de TVA, cât și reducerea termenelor pentru schimbul de astfel de informații între statele membre, astfel încât să se permită detectarea mai rapidă a fraudei, în special în ceea ce privește frauda de tip „carusel”. Articolul, care trebuia să fie pus în aplicare până la 1 ianuarie 2010, prevede:

Ca regulă generală, de la 1 ianuarie 2010 tranzacțiile transfrontaliere în scopuri de TVA se declară lunar;

Statele membre vor fi totuși în măsură să autorizeze atât operatorii cu o cifră de afaceri trimestrială de mai puțin de 50 000 EUR (fără TVA) pentru livrările transfrontaliere de bunuri (opțional, 100 000 EUR până la 31 decembrie 2011), cât și toți furnizorii de servicii să continue să depună declarații recapitulative pe o bază trimestrială.

Raportul Comisiei se axează pe următoarele întrebări importante:

· În ce măsură accelerarea schimbului de informații a dus la îmbunătățirea capacității statelor membre de combatere a fraudei privind TVA, de exemplu, acest lucru a făcut posibilă detectarea mai rapidă a firmelor fantomă sau îmbunătățirea sistemului de gestionare a riscurilor la nivel național?

· Mecanismele opționale prevăzute la articolul 263 din Directiva 2006/112/CE au avut un impact asupra obiectivului de îmbunătățire a capacității statelor membre de combatere a fraudei privind TVA, reducând în același timp la minimum sarcinile administrative care le revin întreprinderilor, în conformitate cu agenda de la Lisabona?

· Ce impact au avut asupra întreprinderilor reducerea termenului pentru depunerea declarațiilor recapitulative și diversele mecanisme opționale, având în vedere că agenda de la Lisabona își propune reducerea la minimum a sarcinilor administrative care le revin întreprinderilor?

Pentru a acorda statelor membre timpul necesar familiarizării cu funcționarea noilor dispoziții, Comisia a decis să prelungească termenul limită pentru prezentarea raportului.

2.           Sursele de informații utilizate pentru evaluarea aplicării articolului 263 alineatul (1)

Implementarea și aplicarea articolul 263 alineatul (1) țin de responsabilitatea națională a statelor membre. Prin urmare, această evaluare se poate baza doar pe informațiile primite de la statele membre. Pentru a obține toate informațiile necesare evaluării impactului acestei legislații recent adoptate, Comisia a trimis statelor membre două chestionare, unul înainte de implementarea noilor dispoziții, iar celălalt după implementarea lor. Principalul obiectiv al chestionarelor a fost să compare situația din statele membre înainte de implementarea reducerii termenelor cu situația din statele membre după implementarea noii legislații. Este important să se menționeze că nu toate statele membre au fost în măsură să aplice noile dispoziții de la 1 ianuarie 2010. Mai mult, doar 22 de state membre au răspuns la chestionar, iar detaliile date în răspunsuri au fost uneori insuficiente pentru a permite o analiză adecvată.

În ceea ce privește impactul reducerii termenelor și al mecanismului opțional asupra întreprinderilor, Comisia a încercat să obțină informațiile necesare prin intermediul unui studiu[1]. În acest scop, Comisia a comandat PwC efectuarea un studiu de specialitate cu scopul de a analiza punctul de vedere al întreprinderilor. Studiul, transmis în octombrie 2011, este disponibil pe site-ul internet al Comisiei la adresa următoare:

http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/publications/studies/index_en.htm

3.           Principalele constatări

3.1.        Scurtă descriere a modului în care statele membre au implementat dispozițiile noului articol 263 alineatul (1) în legislația națională[2]

Noul articolul 263 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE prevede ca regulă generală că, începând cu 1 ianuarie 2010, declarațiile recapitulative privind livrările intracomunitare de bunuri, inclusiv operațiile asimilate acestora, și prestările de servicii intracomunitare se întocmesc pentru fiecare lună calendaristică într-un termen care nu depășește o lună și în conformitate cu procedurile care urmează a fi stabilite de statele membre.

Analiza arată că implementarea (practică) a articolului 263 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, și în special a opțiunilor prevăzute în acesta, nu este uniformă.

De exemplu:

– 17 state membre au implementat derogarea privind depunerea declarațiilor recapitulative pe o bază trimestrială, iar 10 state membre nu au implementat această derogare;

– în 5 state membre aplicarea derogării a devenit obligatorie, aceasta rămânând opțională în 12 state membre;

– 2 state membre au declarații recapitulative separate pentru bunuri și servicii, în timp ce celelalte 25 de state membre au o declarație recapitulativă combinată. În 4 state membre, pot exista diferențe în privința perioadelor de raportare pentru livrările intracomunitare de bunuri, inclusiv operațiile asimilate acestora, pe de o parte, și prestările de servicii, pe de altă parte;

– 22 de state membre solicită depunerea electronică (în 10 state membre se acceptă, totuși, unele excepții), iar în celelalte 5 depunerea electronică este facultativă.

Anexa 1 conține un tabel care încearcă să rezume această situație complexă.

3.2.        Consecințe pentru administrațiile fiscale

3.2.1.     Impactul asupra activității administrațiilor fiscale

Majoritatea statelor membre au confirmat că datele din declarațiile recapitulative sunt utilizate într-un mod similar cu cel folosit înainte de introducerea perioadei de raportare lunară. Cu toate acestea, în prezent sunt prezentate mai multe declarații recapitulative pentru bunuri și servicii laolaltă.

În timp ce o serie de state membre (precum CY, DE, PL, SK, SI și UK) au indicat că s-a constatat o creștere a sarcinii administrative a administrațiilor fiscale, din cauza faptului că, în prezent, declarațiile recapitulative sunt transmise mai frecvent, alte state membre (de exemplu ES) au indicat avantajele acestei situații care, în prezent, le permite să împartă volumul de muncă mai bine pe întreaga durată a anului, evitând astfel blocajele trimestriale. Un alt motiv avansat pentru creșterea volumului de muncă este includerea serviciilor în declarația recapitulativă, o altă inovație care rezultă în urma adoptării pachetului TVA.

Majoritatea statelor membre consideră că reducerea termenelor ar putea spori eficiența administrațiilor fiscale, prin intermediul unor schimburi de informații mai rapide, al unor analize de risc mai eficiente, al unor audituri mai eficiente și al unor avantaje mai mari pentru Eurofisc.

De asemenea, s-a subliniat faptul că există o tendință ca deciziile să se ia în prezent într-un mod mai precis și că s-a redus necesitatea de a trimite cereri de informații.

3.2.2.     Impactul asupra analizei de risc

În general, statele membre au raportat că, în ciuda faptului că în prezent primesc lunar datele din declarațiile recapitulative, în acest stadiu practicile lor referitoare la analiza de risc nu au fost modificate. Un număr mare de state membre utilizează aceiași parametri ca și până acum. Unele state membre (de exemplu, HU și FI) au anunțat că intenționează să își modernizeze sistemele de analiză de risc, prin introducerea de parametri suplimentari. De asemenea, s-a subliniat faptul că, deși sunt utilizate aceleași date ca și până acum, primirea mai rapidă a informațiilor permite administrațiilor fiscale să reacționeze mai rapid la anomalii.

În ceea ce privește durata de prelucrare a datelor, în general, majoritatea statelor membre au răspuns că nu au fost necesare resurse suplimentare pentru procesul analizei de risc, dat fiind că datele provenite din declarația recapitulativă erau deja o componentă a evaluării globale a riscurilor contribuabililor. Calcularea resurselor necesare doar pentru analiza de risc apare ca fiind dificilă. Observațiile suplimentare primite din partea statelor membre au indicat că, uneori, acestea continuă să efectueze doar o evaluare trimestrială a riscurilor, deoarece această activitate consumă foarte mult timp, în timp ce alte state au afirmat în mod explicit că implementarea reducerii termenelor ar necesita alocarea de resurse suplimentare, atât umane, cât și informatice, de către administrațiile fiscale, pentru a beneficia pe deplin de informațiile primite lunar.

3.2.3.     Impactul asupra auditurilor

Datele din declarația recapitulativă sunt, în mod normal, utilizate în faza de selecție (selecția controalelor de audit) și în cursul fazei de audit (efectuarea auditurilor).

Aceste date sunt folosite pentru audit în toate statele membre și constituie un element important al sistemului de evaluare a riscurilor în general, deoarece datele din declarațiile recapitulative furnizează informații mai detaliate cu privire la tranzacțiile intracomunitare dintr-o anumită perioadă de timp. Procedura generală constă în compararea declarațiilor recapitulative cu declarațiile de TVA și în verificarea validității numerelor de înregistrare TVA prin intermediul sistemului VIES. În situații de risc, rezultatele preliminare privind neconcordanța datelor duc în general la investigații suplimentare, inclusiv la solicitarea de informații de la alte state membre în cazul operațiilor intracomunitare: cu cât această analiză se efectuează mai devreme, cu atât auditurile pot fi efectuate mai rapid. Reducerea termenelor nu a modificat această practică, dar a permis administrației fiscale care efectuează auditul să trimită mai repede cereri de informații sau informații spontane statului membru de achiziție.

3.2.4.     Impactul asupra identificării neregulilor și a fraudei

Deși unele state membre (precum GR, LT și RO) au raportat o creștere a numărului de firme fantomă detectate, majoritatea statelor membre a indicat că este mult prea devreme pentru a preciza dacă reducerea termenelor a condus la o mai bună identificare a neregulilor. Nu au fost avansate cifre în acest sens.

S-a subliniat faptul că, deși identificarea neregulilor în sine nu s-a ameliorat, este important să se observe că reducerea termenului de depunere a declarațiilor recapitulative, combinată cu declarațiile de TVA lunare, a micșorat perioada de timp în care o societate intermediară poate funcționa înainte de a fi detectată.

În plus, s-a observat și că nu a fost posibil să se efectueze o verificare lunară sistematică a datelor conținute în declarațiile de TVA în raport cu datele primite prin intermediul declarației recapitulative, din cauza posibilității pe care o au statele membre de a continua să aplice perioade de raportare diferite pentru declarația recapitulativă față de declarațiile de TVA.

Rolul Eurofisc în detectarea mai sistematică a societăților intermediare a fost considerat util, iar depistarea precoce a declanșat mai multe audituri inițiate mai devreme decât în alte cazuri anterioare. Din păcate, cele mai multe state membre nu au furnizat detalii în privința numărului de cazuri de fraudă constatate și a cuantumului taxei implicate după introducerea noilor dispoziții.

Puține state membre (și anume LT, GR și EE) au constatat unele cazuri (potențiale) de fraudă privind serviciile, dar majoritatea statelor membre nu a cifrat precis valoarea pierderilor de TVA ca urmare a fraudei din aceste cazuri. Evaluarea eficacității introducerii de date privind serviciile în declarațiile recapitulative pare a fi prematură.

3.2.5.     Impactul opțiunilor

Statele membre au fost întrebate dacă au constatat un impact negativ asupra capacității lor de a utiliza informațiile primite ca urmare a aplicării unor opțiuni diferite de către mai multe state membre. Din răspunsurile primite rezultă că este problematică verificarea încrucișată a datelor din statul membru de livrare și a datelor din statul membru de achiziție. Din cauza perioadelor de raportare și a opțiunilor diferite aplicate de alte state membre, în statul membru de achiziție a devenit mai dificilă compararea mai rapidă a datelor. În mod evident, este aproape imposibilă realizarea unei comparări lunare sistematice atunci când informațiile (sau o parte din acestea) sunt prezentate doar trimestrial.

Cu toate acestea, s-a susținut, de asemenea, că opțiunile sunt disponibile doar pentru zone cu risc redus și că, dat fiind că toate părțile implicate sunt la curent cu opțiunile utilizate în diferitele state membre, nu trebuie să se exagereze dificultățile pe care aceste opțiuni le-ar putea provoca.

În concluzie, răspunsurile indică în mod clar faptul că majoritatea statelor membre consideră că aplicarea diferitelor opțiuni și perioade de raportare constituie un obstacol serios în calea unei evaluări rapide și exacte a datelor. Prin urmare, potențialele beneficii rezultate din reducerea termenelor nu pot fi exploatate pe deplin.

3.2.6.     Concluzie

În general, statele membre mai au nevoie de timp pentru a evalua noua situație într-un mod precis și pentru a furniza o analiză cuantificată detaliată. Furnizarea unei analize mai aprofundate a fost împiedicată și de faptul că unele state membre aveau întârzieri în implementarea pe deplin a noilor norme.

Cu toate acestea, noile dispoziții ale articolului 263 alineatul (1) par să fi avut un efect pozitiv asupra eficienței activităților antifraudă. Introducerea unei reduceri a termenului de depunere a declarațiilor recapitulative și raportarea prin intermediul sistemului VIES sunt considerate de statele membre ca reprezentând o ameliorare semnificativă a activității lor privind analiza de risc. În consecință, schimbul de informații mai rapid conduce la controale și audituri mai rapide.

Aplicarea unor praguri, a unor opțiuni și a unor perioade de raportare diferite este în prezent cel mai mare obstacol în calea obținerii unei mai mari eficiențe a procedurilor de detectare a fraudelor și de evaluare a riscurilor. Beneficiile pe care statele membre le pot obține în urma reducerii termenelor de prezentare a declarațiilor recapitulative ar crește printr-o aplicare mai convergentă a normelor atât în ceea ce privește diferitele perioade de raportare, cât și divergențele dintre statele membre.

3.3.        Experiența din perspectiva întreprinderilor

3.3.1.     Observație preliminară

La evaluarea concluziilor studiului realizat de contractantul extern trebuie să se țină seama de anumite limite și măsuri de precauție. În special, trebuie avut în vedere faptul că eșantionul de 23 de societăți incluse în studiul de caz este prea mic pentru a trage concluzii ferme. Contractantul extern a recunoscut că eșantionul identificat nu a inclus societăți afectate de opțiuni, fie pentru că pragul prevăzut la articolul 263 alineatul (1a) a fost depășit de societățile incluse în eșantion, fie pentru că societățile au optat să nu utilizeze posibilitatea unei perioade de raportare alternative.

În plus, datorită faptului că pachetul TVA a trebuit să fie implementat în același timp cu dispozițiile articolului 263 alineatul (1), a fost dificil pentru întreprinderi să separe costurile ocazionate de acestea din urmă de costurile totale rezultate din implementarea pachetului TVA. De asemenea, s-a dovedit a fi imposibil să se identifice costurile legate de introducerea în declarațiile recapitulative a furnizării de servicii intracomunitare, dat fiind că gruparea furnizării de bunuri și a prestării de servicii este o practică comercială curentă.

Deoarece contractantul extern a specificat, în mod clar, că rezultatele cantitative ale studiului au un caracter orientativ și trebuie tratate cu prudență, documentul Comisiei se concentrează în următoarea secțiune pe feedback-ul calitativ furnizat de societățile incluse în studiul de caz.

3.3.2.     Impactul asupra sarcinii administrative și a costurilor de conformitate

Conform studiului, feedbackul calitativ furnizat de cele 23 de societăți incluse în studiul de caz evidențiază câteva considerații pertinente privind impactul implementării articolului 263 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE.

Deși depunerea lunară a declarațiilor recapitulative și reconcilierea lunară a datelor sunt identificate ca sarcini administrative suplimentare, acestea motivează, în același timp, societățile să desfășoare controale interne mai frecvente, lucru ce va avea un impact pozitiv asupra calității datelor societății. Privind către viitor, majoritatea societăților așteaptă, prin urmare, să se instaleze un echilibru pozitiv între costurile administrative și avantajele în ceea ce privește îmbunătățirea calității și a fiabilității datelor.

Nivelul de automatizare are un impact important asupra impresiei de complexitate și asupra costurilor administrative. Introducerea unor procese interne automatizate implică un cost punctual important pentru societăți, deoarece acestea trebuie să își schimbe/actualizeze sistemele și să administreze efectuarea schimbărilor interne. În același timp, societățile consideră că acest lucru va duce la scăderea costurilor recurente în timp.

Absența armonizării în cadrul UE în ceea ce privește perioadele de depunere, formatul și gradul de detaliere pune dificultăți majore întreprinderilor stabilite sau înregistrate în mai multe state membre ale UE. Participanți sugerează, de asemenea, ca armonizarea termenelor să fie însoțită de o armonizare a procedurilor de depunere – și anume, prin trecerea la un sistem electronic de depunere și, în special, la o interfață simplă, ușor de utilizat, care să simplifice cât mai mult depunerea lunară.

Societățile care furnizează atât bunuri, cât și servicii intracomunitare sau doar servicii intracomunitare se confruntă cu dificultăți în strângerea de informații complete pentru a realiza declarațiile recapitulative. În special, adăugarea serviciilor este considerată ca necesitând un nivel superior de detaliere, în comparație cu perioada dinainte de 1 ianuarie 2010.

Societățile incluse în studiul de caz indică o intensificare a comunicațiilor cu autoritățile fiscale. Dar fiind că mai multe livrări (prestări intracomunitare de servicii) trebuie să fie incluse în declarații recapitulative mai frecvente și că se fac și corecții din ce în ce mai des, autoritățile fiscale au tendința de a avea mai multe întrebări care necesită acțiuni subsecvente din partea societăților, față de perioada care a precedat implementarea noii legislații.

Rezumând opiniile exprimate de societățile incluse în studiul de caz, s-au identificat trei direcții:

– unele societăți tind să perceapă schimbările legislației ca având un impact neutru asupra operațiunilor, cu excepția notabilă a costurilor punctuale legate de actualizarea/schimbarea sistemului lor, care sunt considerate a fi costuri importante;

– alte societăți indică o preferință clară pentru situația existentă înainte de punerea în aplicare a articolului 263 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, sugerând că acesta a făcut să apară noi factori de cost importanți, deși nu au putut preciza dacă aceste costuri au fost în principal determinate de necesitatea actuală de includere a serviciilor sau de reducerea la o lună a termenului de depunere;

– o serie de societăți observă viitoarele avantaje ale noii situații, indicând, inter alia, o mai bună calitate a datelor și reducerea numărului de incidente care implică frauda fiscală.

3.3.3.     Impactul potențial al unei situații în care crește armonizarea prin aplicarea de către statele membre a acelorași termene, fără derogări și praguri

Se poate estima că impactul potențial al unei situații în care crește armonizarea va fi pozitiv din punct de vedere calitativ. Într-adevăr, societățile arată că se așteptă ca o armonizare în toate statele membre ale Uniunii Europene să reducă costurile suportate. De asemenea, acestea sugerează că armonizarea termenelor ar trebui însoțită de armonizarea procedurii de depunere – respectiv o evoluție în toate statele membre către un sistem electronic obligatoriu de depunere și, în special, către o interfață simplă, ușor de utilizat, care să simplifice cât mai mult depunerea lunară.

3.3.4.     Concluzie

Studiul a concluzionat că ar fi necesară o analiză suplimentară pentru a se evalua atât costurile suplimentare punctuale, cât și costurile recurente suportate de societăți în temeiul noii legislații în materie de TVA, comparativ cu obiectivele și beneficiile asociate acesteia, și anume reducerea diferenței dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA prin detectarea mai rapidă a fraudei și prin reducerea riscurilor de fraudă de tip carusel.

De asemenea, un alt beneficiu pentru societăți ar fi reprezentat de reducerea riscului ca acestea să fie implicate neintenționat în fraude în materie de TVA, fiind trase la răspundere în acest sens. Astfel, noua legislație poate, de asemenea, să contribuie la reducerea fraudei în materie de TVA și a concurenței neloiale din partea societăților frauduloase.

Se poate efectua o analiză suplimentară cu privire la posibilitățile de reducere a costurilor recurente, de exemplu, prin armonizarea procedurii de depunere, introducând o interfață unică și ușor de utilizat în toate statele membre și/sau acceptând încărcarea de fișiere XML în același format în toate statele membre.

4.           Observații finale

În general, statele membre consideră că este prea devreme pentru a evalua pe deplin impactul reducerii termenelor de depunere a declarațiilor recapitulative. Comisia recunoaște faptul că statele membre au nevoie de mai mult timp pentru a-și adapta sistemele de analiză de risc și pentru a profita pe deplin de această schimbare a legislației.

Cu toate acestea, este clar, în acest stadiu, că statele membre consideră, în mare măsură, că disponibilitatea mai rapidă a informațiilor cuprinse în declarațiile recapitulative reprezintă un adevărat avantaj pentru capacitatea lor de a identifica mai rapid tranzacțiile frauduloase. Pe lângă schimbul rapid de informații prin intermediul rețelei „Eurofisc”, aceste noi dispoziții permit statelor membre să vizeze entitățile frauduloase mai repede decât în trecut.

Pe de altă parte, opțiunea care permite statelor membre să utilizeze diferite perioade de raportare este considerată, în continuare, ca un obstacol pentru atingerea efectului deplin al măsurii în materie de evaluare a riscurilor și de prevenire a fraudei.

Din perspectiva întreprinderilor, este evident că reducerea termenului de depunere a declarațiilor recapitulative conduce la creșterea costurilor de prelucrare, pentru că sporește considerabil numărul de declarații care trebuie depuse. În plus, aceasta a multiplicat contactele cu autoritățile fiscale, deoarece datele trebuie să fie corectate sau verificate mai des. Acestea fiind spuse, faptul că acum informațiile trebuie să fie furnizate mai frecvent, pe bază lunară, înseamnă că fiabilitatea ar trebui să crească.

Ca o concluzie generală, Comisia consideră că prezentul raport nu pune în evidență suficiente elemente care ar justifica, în acest stadiu, o propunere de modificare a dispozițiilor actuale. Totuși, dacă apar noi elemente în viitor, Comisia poate reanaliza modificarea respectivelor dispoziții.

Anexă

Tabelul 1: Aplicarea opțiunilor

1. Fără derogare de la declarația recapitulativă lunară || 2. Cu derogare de la declarația recapitulativă lunară

2a. Derogare facultativă || 2b. Derogare obligatorie

Atât înainte(1), cât și începând cu 1 ianuarie 2010 || Începând cu 1 ianuarie 2010 || Atât înainte(1), cât și începând cu 1 ianuarie 2010 || Începând cu 1 ianuarie 2010 || Atât înainte(1), cât și începând cu 1 ianuarie 2010 || Începând cu ianuarie 2010

Bulgaria Franța || Cipru Estonia Finlanda Grecia Letonia Lituania România Slovenia || Austria Irlanda Italia || Belgia Danemarca Germania Luxemburg Malta Polonia Suedia Țările de Jos Regatul Unit || Portugalia || Republica Cehă Ungaria Slovacia Spania

(1) Doar pentru bunuri

Tabelul 2: Declarațiile recapitulative separate și combinate

1. Declarații recapitulative separate || 2. Declarații recapitulative combinate

2a. Periodicitate aliniată || 2b. Periodicitate diferită

Franța Luxemburg || Austria                               Italia Belgia                                Letonia Bulgaria                             Lituania Cipru                                 Malta Republica Cehă                 Polonia Danemarca                        Portugalia Estonia                              România Finlanda                             Slovacia Grecia                               Slovenia Ungaria                              Spania Suedia || Germania Irlanda Țările de Jos Regatul Unit

Tabelul 3: Depunerea declarațiilor recapitulative pe suport de hârtie și/sau în format electronic

Depunere electronică

1. Obligatorie || 2. Obligatorie, dar se aplică excepții || 3. Opțională

1a. Atât înainte, cât și începând cu 1 ianuarie 2010 || 1b. Începând cu 1 ianuarie 2010 || 2a. Atât înainte, cât și începând cu 1 ianuarie 2010 || 2b. Începând cu 1 ianuarie 2010

Bulgaria Portugalia Slovenia Spania || Cipru(1) Republica Cehă Danemarca(1) Ungaria Italia Letonia(2) Malta Slovacia || Austria Belgia Franța Germania Grecia Irlanda Țările de Jos || Finlanda Luxemburg România || Estonia Lituania Polonia Suedia Regatul Unit

(1) Declarațiile corective pot fi prezentate pe suport de hârtie; (2) Începând cu 1 ianuarie 2011.

[1]               PricewaterhouseCoopers: Expert study on the issues arising from a reduced time frame and the options allowed for submitting recapitulative statements - Application of Article 263(1) of Directive 2006/112/EC (amended by Directive 2008/117/EC).

[2]               Această scurtă descriere este preluată din studiul PWC.