COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR pe tema implementării directivei privind serviciile Parteneriat pentru o nouă creștere a serviciilor 2012-2015 /* COM/2012/0261 final */
I.
Introducere:
Serviciile trebuie să contribuie la creșterea economică și
la ocuparea forței de muncă Sectorul serviciilor este un motor important al
creșterii în Uniunea Europeană, deoarece reprezintă mai mult de
65 % din PIB-ul UE și din locurile de muncă ocupate. Directiva
privind serviciile este un instrument esențial la nivel european pentru
promovarea reformelor structurale în sectorul serviciilor, acoperind servicii
care reprezintă peste 45 % din PIB-ul UE. Implementarea directivei a
dus la un progres major în ceea ce privește înlăturarea obstacolelor
și avansarea către o integrare efectivă a pieței interne a
serviciilor. Sute de texte legislative naționale au fost modernizate
și mii de cerințe discriminatorii, nejustificate sau
disproporționate au fost eliminate în întreaga UE. Instrumentele care au
fost create („ghișee unice”) pentru a sprijini implementarea directivei
sunt acum operaționale în majoritatea statelor membre și contribuie
la reducerea semnificativă a poverii administrative în acest domeniu. Graficul arată
contribuția la economia UE a sectoarelor vizate de directivă,
aproximativ 45% din PIB, și a celor care nu sunt vizate. Majoritatea sectoarelor
care nu sunt vizate de directivă fac obiectul legislației sectoriale
(a se vedea anexa 1). Serviciile de interes
economic general sunt prezente în multe sectoare de servicii; ele sunt abordate
mai în detaliu în comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011 privind „Un cadru
de calitate pentru serviciile de interes general în Europa”. Măsurile pe care statele membre le-au
adoptat în vederea implementării directivei privind serviciile aduc în
timp o creștere cu 0,8 % a PIB al UE, iar o mare parte a efectului
scontat se concretizează într-o perioadă de 5-10 ani de la implementare[1].
Este evident însă că prestatorii de servicii au în continuare
probleme atunci când doresc să desfășoare activități
transfrontaliere și, spre deosebire de piața internă a
mărfurilor, consumatorii nu au încă totdeauna posibilitatea să
poată accesa ușor serviciile prestate pe teritoriul UE. Din analiza
economică reiese că, dacă statele membre ar elimina aproape
toate restricțiile rămase, totalul câștigului economic ar
reprezenta mai mult decât triplul a ceea ce am deja realizat deja - aproximativ
2,6% din PIB[2]. Prin urmare, se pot face mult mai multe pentru
a maximiza beneficiile economice pe care le oferă directiva privind
serviciile. Statele membre, ca răspuns la apelurile Consiliului European[3],
trebuie să se asigure că directivei i se permite să
funcționeze la randamentul optim. Implementarea completă va
îmbunătăți în mod semnificativ funcționarea pieței
unice a serviciilor, în special prin facilitarea accesului pe piață
al IMM și extinderea gamei de opțiuni pentru consumatori. Ea va
contribui, de asemenea, la consolidarea competitivității în UE, la
creșterea economică și la ocuparea forței de muncă.
Prezenta comunicare arată modul în care se poate realiza acest lucru
și răspunde obligației de raportare a Comisiei, astfel cum se
prevede la articolul 41 din directivă, apelurilor formulate de Consiliul
European și de Parlamentul European în sensul monitorizării atente a
implementării și al raportării cu privire la implementarea
directivei și la inițiativele de îmbunătățire și
consolidare a pieței unice a serviciilor. Comunicarea prezintă
măsurile pe care statele membre și Comisia trebuie să le ia
pentru a se asigura că directiva are cel mai mare impact posibil. Aceste
acțiuni sunt bazate pe informații detaliate cu privire la
implementarea directivei privind serviciile în fiecare stat membru și la
rezultatul controalelor de performanță prevăzute în documentele
de lucru conexe ale serviciilor Comisiei[4].
Acțiunile vor fi monitorizate folosind
măsurile de îmbunătățire a guvernanței pieței
unice, prezentate de Comisie într-o comunicare adoptată în paralel cu
prezenta comunicare. Acest proces de monitorizare va face parte din procesul de
supraveghere efectuat în contextul semestrului european și se va
regăsi, dacă se dovedește necesar, în recomandările specifice
fiecărei țări. La 30 mai 2012, Comisia a propus deja, în cazul a
12 state membre, recomandări specifice privind reformele structurale în
sectorul serviciilor[5]
. II.
Obținerea
randamentului optim al directivei privind serviciile Domeniul de aplicare al directivei cuprinde
diverse sectoare, de la activitățile tradiționale și
până la serviciile bazate pe cunoaștere. Impactul directivei este
amplu și îi afectează atât pe prestatorii mari de servicii, cât
și pe cei mici, inclusiv mii de IMM. Comisia își va concentra eforturile
asupra sectoarelor de servicii cu pondere economică semnificativă
și cu potențial de creștere peste medie. –
servicii pentru întreprinderi, care reprezintă
11,7% din PIB; –
construcții, care reprezintă 6,3% din
PIB; –
turism, care reprezintă 4,4% din PIB, și –
comerțul cu amănuntul, care
reprezintă 4,2% din PIB. Asigurând o mai bună aplicare și o
mai bună distribuție concretă se poate obține mult mai mult
de pe urma celor deja convenite. Este vorba despre o oportunitate pe care UE nu
își poate permite să o ignore dacă se dorește
obținerea unor rezultate pe termen scurt în domeniul creșterii
și al locurilor de muncă. Statele membre și Comisia trebuie să
se concentreze în special pe asigurarea unei implementări mai
ambițioase și complete a directivei privind serviciile, pentru a
beneficia de potențialul neexploatat al acesteia înainte ca domeniul
său de aplicare să fie extins.. Aproape toate activitățile
de servicii pentru întreprinderi sunt deja reglementate de legislația UE
(a se vedea anexa 1). Prin urmare, Comisia consideră că în prezent nu
este necesar să se modifice Directiva. Până în prezent, avantajele cele mai
semnificative ale directivei au fost resimțite de prestatorii de servicii
dornici să înceapă o afacere în propriul stat membru sau într-un
altul. Pe de altă parte, prestatorii de servicii care doresc să
furnizeze servicii transfrontaliere au încă îndoieli în ceea ce
privește cadrele de reglementare aplicate de statele membre și se
confruntă în continuare cu diverse obstacole. În unele cazuri apar
probleme din cauza aplicării incorecte sau inconsecvente a altor
instrumente legislative ale UE, cum ar fi directiva privind recunoașterea
calificărilor profesionale și directiva privind comerțul
electronic. 1.
Politică de „toleranță
zero” pentru neconformitate Comisia va aplica o politică de
toleranță zero în cazurile de nerespectare a obligațiilor
indicate mai jos și impuse statelor membre de către directivă.
Directiva interzice o serie de cerințe discriminatorii și deosebit de
împovărătoare, enumerate la articolul 14. Deși statele membre
le-au eliminat într-o mare măsură, au fost identificate cerințe
discriminatorii restante care trebuie să fie eliminate. Directiva introduce obligații specifice
pentru a simplifica procedurile de autorizare: (1) aprobarea tacită,
adică lipsa unui răspuns din partea administrației înseamnă
aprobare, este prevăzută la articolul 13 alineatul (4); și (2)
validitatea la nivel național a autorizațiilor prevăzute la
articolul 10 alineatul (4). Unele state membre aplică aceste
obligații numai într-o măsură limitată și cu prea
multe excepții. Sunt necesare acțiuni urgente pentru implementarea
acestor obligații în mod corespunzător. Directiva, la articolul 24, elimină
interzicerea totală a comunicărilor comerciale în cazul profesiilor
reglementate. Cu toate acestea, în zece state membre persistă
interdicții totale în această privință, care trebuie
să fie eliminate. Cerințele de stabilire fac
imposibilă prestarea de servicii transfrontaliere. Acestea se
numără printre cele mai restrictive cerințe vizate la articolul
16 alineatul (2) din directiva privind serviciile (clauza libertății
de prestare a serviciilor), care nu pot fi impuse de statele membre
prestatorilor de servicii. Cerințele referitoare la
reședință și naționalitate sunt de asemenea interzise
la articolul 14 din directiva privind serviciile. Încălcarea acestor
interdicții neechivoce se practică în continuare în statele membre
și trebuie eliminată[6]. Acțiuni Statele membre se angajează să își aducă
legislația în deplină conformitate cu directiva privind serviciile,
prin eliminarea de urgență a cazurilor de neconformitate cu
obligațiile neechivoce prevăzute de această directivă,
rămase în legislația lor. Comisia își va aplica politica de toleranță zero,
dacă este necesar, prin intermediul procedurilor în constatarea
încălcării dreptului Uniunii. 2. Maximizarea efectului economic al directivei privind serviciile Directiva
acordă statelor membre libertatea de a decide în privința mai multor
aspecte ale implementării. În special, articolul 15 din directiva privind
serviciile se referă la cerințe privind formele juridice,
deținerea capitalului unei societăți, restricții
cantitative și teritoriale și tarife, pe care statele membre sunt
autorizate să le mențină numai în măsura în care acestea
sunt proporționale și justificate printr-un motiv imperativ de
interes general. Statele membre au
utilizat această libertate în moduri foarte diferite, alegând adeseori
să păstreze statu-quo-ul, în loc să fie mai ambițioase în
deschiderea piețelor lor de servicii. Chiar dacă aceste opțiuni
nu constituie întotdeauna o încălcare a directivei, atare cerințe
sunt de natură să împiedice creșterea economică și
este necesar ca statele membre să le reexamineze. Astfel am putea ajunge
la surplusul de creștere economică. Statele membre trebuie așadar să
reevalueze modul în care au utilizat libertatea acordată. și să
examineze în mod prioritar cerințele privind limitarea structurilor
societăților și deținerea de capital, care reprezintă
un obstacol în calea dezvoltării unor servicii profesioniste. Progresele
realizate și reformele în curs de desfășurare în mai multe state
membre au arătat că aceste servicii pot beneficia de pe urma unui
regim de reglementare mai puțin strict, fără a pune în pericol
sau a submina independența lucrătorilor. În mod similar, clauza privind libertatea de a
presta servicii prevăzută la articolul 16 din directivă impune o
evaluare a justificării și proporționalității
cerințelor pe care statele membre le impun prestatorilor de servicii
stabiliți în alte state membre, atunci când ei furnizează servicii
transfrontaliere pe teritoriul acestora. Societățile comerciale
și persoanele care prestează servicii transfrontaliere sunt, din
păcate prea frecvent, nesigure în privința normelor care le sunt
aplicabile. În plus, ele sunt nevoite uneori să respecte practic toate
legile din statul membru în care prestează servicii, în plus
față de obligațiile ce le revin în temeiul legislației din
propriul stat membru. Legislația națională de implementare a
normelor directivei privind serviciile, în ceea ce privește prestarea de
servicii transfrontaliere, trebuie îmbunătățită pentru ca
să asigure securitate juridică și să pună capăt
acestei duble poveri în materie de reglementare. Obligațiile de asigurare pot reprezenta o
problemă, în special pentru furnizorii de servicii. Un număr mare de
activități sunt supuse acestor obligații, în scopul de a proteja
beneficiarii serviciilor. Unele dintre aceste cerințe dublează
cerințe care sunt deja respectate în statul membru de stabilire și,
prin urmare, cresc costurile suportate de întreprinderi. Chiar mai important,
în cazul activităților de prestări de servicii transfrontaliere,
este dificil de găsit asigurători în statul membru de stabilire sau
în statul membru în care este prestat serviciul, în special în sectorul
construcțiilor și în cel al turismului. Acțiuni Comisia, împreună cu statele membre, va
lansa în 2012 un proces de revizuire inter-pares și un schimb de bune
practici, axate pe cerințele de limitare a structurilor întreprinderilor
și a deținerii de capital și pe clauza privind libertatea de a
presta servicii. Statele membre ar trebui să se angajeze la o reexaminare
aprofundată a legislației lor în aceste domenii. Rezultatele vor fi
evaluate până la jumătate anului 2013. Statele membre trebuie să elimine orice
restricții și autorizații care nu se justifică în temeiul
directivei și ar trebui să revizuiască în special necesitatea
și proporționalitatea cerințelor impuse prestatorilor de
servicii. În cazul restricțiilor restante care pot fi justificate în
temeiul directivei, statele membre ar trebui să evalueze beneficiile
economice ale eliminării acestora și să ia măsuri atunci
când este necesar. Comisia va prezenta recomandările specifice
fiecărei țări privind acțiunile prioritare în contextul
semestrului european din 2013. Dacă este necesar, în funcție de
rezultatele obținute, Comisia va analiza posibilitatea de a propune texte
de lege complementare privind aspecte specifice. Statele membre ar trebui să își
intensifice eforturile pentru a îmbunătăți utilizarea Sistemului
de informare al pieței interne (IMI). Comisia va monitoriza îndeaproape
acest demers și va sprijini statele membre în acest sens . Comisia va încuraja elaborarea unor măsuri
de către sectorul asigurărilor, cu scopul de a oferi prestatorilor de
servicii asigurări adecvate, inclusiv în cazul în care prestează
servicii în alte state membre. În special, societățile de asigurare
cu sedii în mai multe state membre, care oferă polițe de asigurare
pentru prestarea de servicii, ar trebui să acopere prestatorii de servicii
atunci când aceștia furnizează servicii transfrontaliere în statele
membre respective. Comisia va evalua progresele realizate de
sectorul asigurărilor până la sfârșitul lui 2013. În
funcție de progresele înregistrate sau de absența acestora, Comisia
va lua în considerare soluții alternative, inclusiv opțiunea de a
formula propuneri legislative. 3. Servicii profesionale: Modernizarea cadrului de reglementare Există aproximativ 800 categorii de
profesii reglementate. Au fost identificate discrepanțe între statele
membre în ceea ce privește reglementarea serviciilor profesionale.
Efectele acestor diferențe sunt agravate de procedurile greoaie de
recunoaștere a calificărilor. Consiliul European a subliniat
importanța îmbunătățirii nivelului de recunoaștere
reciprocă a calificărilor profesionale, a reducerii numărului de
profesii reglementate și a înlăturării barierelor legislative
nejustificate[7].
Modernizarea recent propusă a directivei privind calificările
profesionale abordează aceste aspecte. Pentru a se asigura că
progresele se realizează în cel mai scurt timp posibil, Comisia a adresat
recomandări specifice în acest sens unui număr de 8 state membre[8],
care vor fi monitorizate în cadrul semestrului european din 2013. Cu privire la prestarea de servicii
transfrontaliere, propunerea de revizuire a directivei prevede că statele
membre vor trebui să definească în mod clar și să justifice
cazurile în care doresc să utilizeze posibilitatea excepțională
de a verifica calificările prestatorilor de servicii, înainte ca acestora
să li se permită să își exercite activitatea. Statele
membre vor trebui, de asemenea, să asigure că declarația
anuală pe care furnizorii de servicii ar putea să o facă este
valabilă pentru întregul teritoriu al statului membru. Acest lucru va
reduce birocrația și va elimina starea de incertitudine a acestui tip
de lucrători. Transparența și mecanismul de evaluare
reciprocă propuse vor contribui la reducerea complexității
generate de divergențele de reglementare a profesiilor. Statele membre ar
trebui să reexamineze la nivel național cerințele privind
calificările, impuse profesiilor reglementate, și domeniul
activităților rezervate. După adoptarea propunerii, Comisia
intenționează să prezinte o comunicare în 2013. Comunicarea se
va baza pe progresele realizate cu recomandările specifice și alte
evoluții din statele membre în ceea ce privește reglementarea
profesiilor. Acțiuni Parlamentul European și Consiliul ar trebui să adopte,
înainte de sfârșitul anului 2012, propunerea de modernizare a directivei
privind calificările profesionale, dând curs invitației formulate de
Consiliul European din octombrie 2011. Comisia: - va asista statele membre la implementarea recomandărilor
specifice pentru fiecare țară privind serviciile profesionale ca
parte din semestrul european din 2013 și, în acest context, va lansa un
exercițiu în 2012 împreună cu statele membre în vederea
realizării de progrese cât mai rapid posibil. - va prezenta o comunicare în 2013, ulterior adoptării directivei
revizuite, pentru a analiza progresele înregistrate în statele membre și
pentru a facilita evaluarea reciprocă a profesiilor reglementate
prevăzută în directivă. 4. Asigurarea funcționalității directivei din perspectiva
consumatorilor Facilitarea furnizării de servicii
transfrontaliere nu este suficientă pentru realizarea unei adevărate
piețe unice a serviciilor. Este la fel de important să se garanteze
că beneficiarii serviciilor pot profita de oportunitățile pe
care le oferă piața unică. Pentru a consolida drepturile consumatorilor
și pentru a le spori încrederea în piața internă, directiva
privind serviciile obligă statele membre să elimine obstacolele de
reglementare pentru beneficiarii serviciilor care doresc să
achiziționeze servicii furnizate de prestatori stabiliți în alte
state membre. Directiva asigură, de asemenea, posibilitatea ca, atunci
când achiziționează servicii în alte state membre, consumatorii
să facă o alegere în cunoștință de cauză, prin
intermediul obligațiilor de informare care se aplică atât
furnizorilor, cât și autorităților din statele membre (de
exemplu prin înființarea de organisme în temeiul articolului 21, care
oferă asistență consumatorilor). În cele din urmă,
directiva urmărește să pună capăt practicilor unor
prestatori de servicii care împiedică în mod nejustificat accesul la
serviciile lor al consumatorilor care au reședința în alte state
membre. În acest sens, clauza de nediscriminare reprezintă un progres
important în direcția facilitării accesului nerestricționat al
consumatorilor la piața unică. Articolul 20 din directivă interzice
discriminarea beneficiarilor pe motiv de naționalitate sau țară
de reședință. Acest lucru este valabil pentru refuzul de a
presta sau pentru oferte în condiții inferioare, atunci când aceste
acțiuni nu pot fi justificate pe baza unor motive obiective. Situații
de acest tip nu ar trebui să mai apară dacă articolul 20 este
implementat integral în statele membre. Clauza de nediscriminare necesită o
evaluare de la caz la caz[9].
O atenție deosebită ar trebui acordată cazurilor în care
consumatorii se confruntă cu costuri mai ridicate decât cele care ar fi
impuse unei tranzacții interne, atunci când aceștia doresc să
plătească pentru un serviciu furnizat în alt stat membru prin
transfer de credit sau prin debit direct în euro. Consumatorilor ar trebui, în
principiu, să nu li se mai refuze furnizarea pe motiv că este
imposibil să se livreze bunurile într-un alt stat membru. În mod similar,
prestatorii de servicii nu ar trebui să se bazeze pe factori geografici în
scopul de a se angaja în practici care divid artificial piața unică a
UE în detrimentul consumatorilor. Deoarece impedimentele în calea prestării
de servicii transfrontaliere persistă, la nivelul UE sunt în curs de derulare
inițiative menite a le reduce și a îmbunătăți
funcționarea pieței unice. Printre ele se numără realizarea
completă a spațiului unic de plăți în euro, propunerea
Comisiei pentru un drept european comun opțional în materie de
vânzări, implementarea directivei privind drepturile consumatorilor,
propunerea de instituire a ghișeelor unice pentru prelucrarea TVA,
propuneri pentru instituirea unor entități de soluționare
alternativă a litigiilor (ADR) consumatorilor și realizarea a
platformei online la nivelul UE pentru plângerile transfrontaliere (ODR)
și inițiativele viitoare în materie de gestionare colectivă a
drepturilor de autor și taxelor pe copii private și pe reprografie. Acțiuni Statele membre trebuie să aplice cu
prioritate dispozițiile de drept intern prin care se transpune clauza de
nediscriminare. Comisia se va alia cu organismele naționale care se
ocupă de tratarea plângerilor legate de tratamentul discriminatoriu,
precum și cu autoritățile de control competente pentru ca
consumatorii să poată să beneficieze pe deplin de piața
unică. În special, Comisia va propune acțiuni specifice, până la
mijlocul anului 2013, prin care să monitorizeze și să ia
măsuri de aplicare a legii în cazul în care sunt depistate nereguli. Comisia a prezentat inițial clarificări
privind clauza de nediscriminare și va monitoriza îndeaproape aplicarea
acesteia. Orientări specifice suplimentare vor fi elaborate până la
sfârșitul anului 2013, pe baza experienței dobândite cu ocazia
implementării la nivel național a acestei dispoziții. Aceste
orientări vor lua în considerare evoluția reglementărilor care
reduc obstacolele rămase în calea întreprinderilor care își
oferă serviciile transfrontalier. Comisia va demara imediat lucrări
împreună cu întreprinderile, de exemplu prin intermediul
organizațiilor reprezentative și al camerelor de comerț, pentru
a îmbunătăți transparența și a sprijini eforturile
menite a facilita achizițiile transfrontaliere pe piața unică.
Comisia va sprijini furnizorii din sectoare specifice la crearea voluntară
a unor carte ale calității care să includă angajamente
privind condițiile transfrontaliere de acces la serviciile lor. Progresele
realizate vor fi evaluate de Comisie până la mijlocul anului 2013. Comisia, în strânsă cooperare cu statele
membre, va informa consumatorii cu privire la drepturile lor pe piața
unică în temeiul directivei privind serviciile, în contextul campaniei de
sensibilizare care va fi derulată în 2013, ca parte integrantă a
Anului european al cetățenilor. 5. Funcționarea efectivă a normelor privind piața
unică Directiva nu există în mod izolat. Ea
poate funcționa la potențialul maxim doar când este aplicată în
mod coerent împreună cu alte directive privind piața unică.
Acest lucru este deosebit de important în cazul directivei privind
calificările profesionale și al directivei privind comerțul
electronic. Procedurile pentru recunoașterea
calificărilor profesionale sunt îndelungate și greoaie în multe state
membre. Serviciile transfrontaliere se prestează
din ce în ce mai mult online. În ciuda simplificării introduse de
directiva privind serviciile și de directiva privind comerțul
electronic, există încă bariere. Acțiuni Statele membre trebuie să se angajeze
să își aducă legislația și procedurile în deplină
conformitate cu directiva privind calificările profesionale și cu
directiva privind comerțul electronic. Legislația națională
trebuie să ia în deplină considerare efectele combinate ale acestor
directive. Adaptările necesare trebuie să se facă în regim de
urgență. Comisia va ține cu fermitate la aplicarea
acestor directive, acordând o atenție deosebită implementării
combinate a acestora, pentru a garanta rezultate pozitive la nivel practic
pentru furnizorii de servicii. Comisia va folosi proceduri în constatarea încălcării
dreptului Uniunii dacă acest lucru se dovedește necesar. 6. Necesitățile sectoriale Exercițiul de verificare a
performanțelor[10]
a identificat necesitatea de a aborda o serie de blocaje în calea
creșterii economice în sectoare specifice. 6.1 Serviciile specializate: Concretizarea recunoașterii reciproce Serviciile transfrontaliere specializate pot
fi supuse unor obligații, ca urmare a implementării normelor
sectoriale ale UE care prevăd autorizarea experților pentru
activitățile care implică gaze fluorurate cu efect de seră
(gaze F) din sistemele de răcire, eficiența energetică a
clădirilor sau tratarea și transportul deșeurilor. În cazul în
care experții sunt supuși unui sistem de acreditare, Regulamentul
(CE) nr. 765/2008 facilitează recunoașterea reciprocă a
certificatelor de acreditare. Ar trebui ca acest regulament să fie aplicat
integral. Atunci când prevede scheme de autorizare sau
de acreditare la nivel național, legislația sectorială a UE ar
trebui să garanteze că prestatorii de servicii acreditați sau
autorizați își pot exercita activitățile în alte state
membre, pe baza autorizării ori a acreditării obținute în statul
lor membru de origine. Acțiuni Comisia va viza asigurarea utilizării mai
intense a unor clauze de recunoaștere reciprocă în propunerile
viitoare de legislație sectorială, prin care să se
stabilească schemele de autorizare pentru experții care
prestează servicii specializate. La aplicarea legislației sectoriale
existente, statele membre trebuie să aplice pe deplin articolul 56 din
TFUE și legislația UE care facilitează prestarea de servicii de
către experți din alte state membre, cum ar fi directiva privind
recunoașterea calificărilor profesionale, dacă profesia este
reglementată, sau Regulamentul (CE) nr. 765/2008 privind acreditarea,
după caz. Statele membre ar trebui să utilizeze IMI pentru a facilita
verificarea respectării cerințelor în alte state membre. Standardele tehnice ar trebui armonizate în
continuare, în special prin utilizarea unor mecanisme UE de standardizare
(CEN), în domenii în care există divergențe semnificative în ceea ce
privește implementarea la nivel național a legislației UE, cum
este cazul certificării performanței energetice a clădirilor. 6.2 Legislația privind protecția consumatorilor: O parte semnificativă a acquis-ului în
domeniul protecției consumatorilor a fost construită pornind de la o
armonizare minimă. În domeniile în care se aplică armonizarea minimă,
statele membre au depășit adesea normele minime de armonizare. Acest
fapt conduce la o situație în care prestatorii de servicii se pot
confrunta cu cerințe diferite, în funcție de locul în care doresc
să își presteze serviciile, ceea ce poate conduce la denaturări
ale pieței interne. Comisia are două modalități de
rezolvare a acestei situații: fie prin continuarea armonizării sau
chiar prin armonizarea completă, așa cum s-a procedat recent în cazul
directivei privind drepturile consumatorilor și după cum s-a propus
în ianuarie 2012 în regulamentul general privind protecția datelor, fie
prin intermediul unei armonizări opționale, după cum s-a propus
în octombrie 2011 prin legislația europeană comună în materie de
vânzare. Acțiuni Comisia va încerca să accelereze procedurile
legislative legate de măsurile care afectează consumatorii, având o
importanță vitală pentru piața unică a serviciilor. Comisia va încerca, atunci când propune texte
legislative noi, să asigure, acolo unde este cazul, un nivel sporit de
armonizare în viitoarea legislație a UE privind protecția
consumatorilor. Parlamentul European și Consiliul ar trebui să
își unească eforturile pentru realizarea acestui obiectiv, pentru a
se putea garanta că piața unică funcționează optim. În ceea ce privește sectorul turismului
și în special după cum s-a anunțat în Agenda consumatorului[11], Comisia va propune o
actualizare a directivei privind pachetele de servicii pentru
călătorii, până la începutul anului 2013, cu scopul unei mai
bune armonizări a legislației naționale, în special în ce
privește ofertele online. În legislația privind protecția
consumatorului, în cazurile în care se aplică o armonizare minimă,
Comisia va lucra împreună cu autoritățile naționale de
aplicare a legii pentru a asigura punerea corectă în aplicare a întregului
acquis al UE în domeniul protecției consumatorilor într-un mod coerent
și cuprinzător, ținând cont de drepturile și de regulile
pieței unice. 6.3 Servicii de retail și servicii pentru întreprinderi:
Inițiative specifice Performanța sectorului de retail este
afectată de o serie de probleme, multe dintre acestea fiind identificate
în raportul de monitorizare a pieței de retail[12] și de Parlamentul
European[13].
Având în vedere importanța economică a acestui sector, Comisia pregătește
un plan european de acțiune în domeniul sectorului de retail care să
ducă la formularea unei strategii UE pentru acest sector în anii
următori. Serviciile pentru întreprinderi au fost
identificate ca un sector de servicii în care nivelul productivității
ar putea fi îmbunătățit semnificativ. Comisia, astfel cum a
anunțat în Actul privind piața unică și în comunicarea „O
politică industrială adaptată erei globalizării”, instituie
un grup la nivel înalt pentru serviciile pentru întreprinderi, care să studieze
deficiențele din acest sector specific. Acest grup va concentra asupra a
patru sectoare specifice de servicii pentru întreprinderi: (i) marketing
și publicitate; (ii) servicii de administrare a infrastructurii; (iii)
servicii tehnice și de inginerie; și (iv) proiectare. Un accent
deosebit va fi pus pe legăturile dintre serviciile pentru întreprinderi
din UE și producție, precum și pe dezvoltarea unor standarde
europene voluntare, care au potențialul de a îmbunătăți
calitatea serviciilor și comparabilitatea între serviciile oferite de
prestatorii de servicii din state membre diferite. Acțiuni Comisia va adopta în 2012 un plan de acțiune
pentru sectorul de retail european, care să stabilească o strategie a
UE pentru acest sector. Până în toamna anului 2012, Comisia va crea
un grup la nivel înalt privind serviciile pentru întreprinderi, care să
studieze deficiențele acestui sector specific . 7. Către a doua generație de ghișee unice Scopul ghișeelor unice (GU) este să
ușureze viața prestatorilor de servicii, oferindu-le o
interfață prin care să poată accesa toate informațiile
necesare și permițându-le să finalizeze procedurile
administrative relevante online. Ghișeele unice facilitează alegerile
în cunoștință de cauză ale beneficiarilor care doresc
să achiziționeze servicii. Ele le oferă informații
esențiale precum datele de contact ale autorităților competente
și căile de atac disponibile în general în caz de litigiu. Însă gradul de accesibilitate al
interfețelor care conțin informațiile referitoare la regulile
aplicabile principalelor sectoare de servicii diferă foarte mult. Multe ghișee unice furnizează
informații în cel puțin o limbă străină, ceea ce
reprezintă un avantaj major pentru prestatorii de servicii. Cu toate
acestea, numeroase proceduri administrative nu sunt încă disponibile
online și, atunci când sunt disponibile la nivel național, sunt
adeseori inaccesibile pentru utilizatorii din străinătate. Spre beneficiul utilizatorilor, trebuie
să se remedieze aceste deficiențe și trebuie ca ghișeele
unice să devină funcționale . Aceasta înseamnă că
statele membre trebuie încă să rezolve probleme majore în ceea ce
privește simplificarea și fluidizarea procedurilor,
îmbunătățirea integrării administrative și
adaptările tehnice necesare, în special pentru a asigura accesul
transfrontalier. Este în egală măsură important ca
întreprinderile să știe că aceste ghișee există
și că sunt utile. Acțiuni Statele membre trebuie să își
aducă de urgență ghișeele unice în deplină
conformitate cu cerințele directivei privind serviciile. Până la sfârșitul anului 2014, statele
membre, asistate de Comisie, sunt încurajate să dezvolte cea de a doua
generație de ghișee unice care ar trebui (1) să acopere toate
procedurile pe durata ciclului de viață a întreprinderii, (2) să
fie multilingve; și (3) să fie mai ușor de utilizat. Comisia va
stabili, împreună cu statele membre, criteriile aplicabile celei de a doua
generație a ghișeelor unice, sub forma unei carte a ghișeelor
unice. În 2013, Comisia va lansa o campanie de comunicare
pe tema acestor ghișee, va asigura coordonarea cu statele membre pentru
îmbunătățirea prezenței lor pe internet și va colabora
cu organizațiile de afaceri pentru a aduce la cunoștința acestei
comunități utilitatea ghișeelor unice și pentru a promova utilizarea
lor. III.
Concluzie Serviciile sunt o forță motrice a
economiei europene. O piață unică a serviciilor mai
integrată și mai funcțională este vitală pentru a
contribui la redresarea economică a UE. Toate statele membre au făcut eforturi
semnificative pentru a implementa Directiva privind serviciile. Au eliminat
multe bariere nejustificate și au permis modernizarea cadrului lor de
reglementare aplicabil serviciilor, fapt care va da un nou impuls economiei UE.
Cu toate acestea, creșterea
economică și crearea de locuri de muncă în sectorul serviciilor
sunt încă afectate de diferite obstacole. Creșterea economică
este posibilă dacă se iau acum măsuri care să elibereze
întregul potențial al directivei privind serviciile. În concordanță cu Comunicarea privind
o guvernanță mai bună a pieței unice, ar trebui să ne
străduim să îmbunătățim funcționarea a ceea ce
există deja. Prezenta comunicare propune modalități optimizare a
efectului economic al directivei privind serviciile, în special în sectoarele
de servicii cu importanță economică semnificativă. –
Statele membre ar trebui să își ridice
nivelul de ambiție în ceea ce privește directiva privind serviciile.
Orice obstacole rămase ar trebui să fie atent evaluate în ceea ce
privește impactul lor economic. –
Comisia a înaintat o propunere privind modernizarea
cadrului juridic pentru mobilitatea serviciilor profesionale; Statele membre ar
trebui să o adopte rapid. –
Piața unică trebuie să lucreze
pentru consumatori. Întreprinderile nu trebuie să o divizeze artificial în
dauna beneficiarilor serviciilor. –
Alte instrumente ale pieței unice, cum ar fi
directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale, directiva
privind comerțul electronic și directiva privind serviciile ar trebui
să fie aplicate într-o manieră simplificată. Dacă se
dovedește necesar, legislația Uniunii ar trebui modernizată
pentru a satisface necesitățile serviciilor specifice și pentru
a se garanta că, atât prestatorii de servicii, cât și beneficiarii
pot să se bazeze pe un cadru juridic care funcționează efectiv. –
Statele membre ar trebui să dezvolte
ghișeele unice pentru ca acestea să devină instrumente de
e-guvernare de sine stătătoare care să răspundă în mod
adecvat la necesitățile furnizorilor de servicii și
beneficiarilor. Acest lucru necesită un angajament
politic din partea tuturor instituțiilor europene și a statelor
membre, care trebuie să acorde prioritatea necesară realizării
acțiunilor necesare în termenele stabilite. Comisia va colabora în
parteneriat cu statele membre pentru facilita creșterea și ocuparea
forței de muncă în sectorul serviciilor și va monitoriza
îndeaproape progresele realizate în Analiza anuală a creșterii. Anexa 1 - Legislația UE care se
aplică în sectoarele de servicii || Principalele sectoare acoperite de directiva privind serviciile (2006/123/CE) || · Servicii pentru întreprinderi, inclusiv servicii profesionale (contabili, avocați, arhitecți, consultanți fiscali, agenții de consultanță, agenții de comunicare și marketing, agenți de brevete, servicii certificare, intermediari sportivi, manager artistici, agenții de recrutare, interpreți, medici veterinari, geodezi) · Servicii în domeniul construcțiilor și activități meșteșugărești · Vânzarea cu amănuntul · Imobiliare · Turism (hoteluri, restaurante, cafenele, agenții de turism, ghizi turistici …) · Învățământul privat Sectoarele de servicii || Principalele instrumente juridice ale UE care reglementează sectorul Energie || Piața internă a gazelor naturale · Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE. Piața internă a energiei electrice · Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (Text cu relevanță pentru SEE) Piață internă a gazului · Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (Text cu relevanță pentru SEE) Servicii financiare || Planul de acțiune pentru serviciile financiare și măsurile subsecvente (Directiva 2006/43/CE, Directiva 2006/46/CE, Directiva 2007/63/CE, Directiva 2007/44/CE, Directiva 2009/14/CE, Directiva 2007/36/CE, Directiva 2007/64/CE, Directiva 009/111/CE, Directiva 2009/44/CE, directive2010/76/UE, Directiva 2009/49/CE, Directiva 2011/61/UE, Directiva 2011/89/UE) Asistență medicală || · Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere · Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale Servicii poștale || · Directiva 97/67/CE · Directiva 2002/39/CE · Directiva 2008/06/CE Telecomunicații || · Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE. Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE.. Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/24/CE și Directiva 2009/136/CE Transporturi || Transport rutier · Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri · Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul · Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului Transport maritim · Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de aplicare a principiului libertății de a presta servicii în transporturile maritime între state membre și între state membre și țări terțe · Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim). Transport feroviar · Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, JO L 237, 24.8.1991, p. 25. · Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv. Transporturi aeriene · Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate · Directiva 96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității Navigație interioară · Regulamentul NR. 1356/96/CE al Consiliului din 8 iulie 1996 privind normele comune aplicabile transportului de mărfuri sau de călători pe căile navigabile interioare între statele membre în vederea instituirii libertății de a furniza aceste servicii de transport · Regulamentul (CEE) nr. 3921/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 de stabilire a condițiilor în care transportatorii nerezidenți pot transporta mărfuri sau călători pe căile navigabile interioare în interiorul unui stat membru || Sectoarele care nu sunt reglementate ca atare de legislația secundară a UE || · Jocurile de noroc · Activitățile care sunt asociate exercitării autorității publice, astfel cum se stabilește la articolul 51 din tratat · Servicii de securitate pentru persoane private · Notari, executori judecătorești · Taxiuri și serviciile portuare Anexa II – lista inițiativelor cu
termen de realizare Domenii de politică || Acțiuni || Planificarea/Calendar 1. Toleranță zero pentru neconformitate || Ø Statele membre își aduc legislația în deplină conformitate cu directiva privind serviciile. Ø Comisia aplică politica de toleranță zero prin intermediul procedurilor în constatarea încălcării dreptului Uniunii, în special în sectoarele prioritare. || imediat imediat 2. Maximizarea efectului economic al directivei privind serviciile || Ø Comisia inițiază evaluări inter-pares cu statele membre pentru a analiza legislația specifică în sectoarele prioritare. Ø Statele membre elimină toate restricțiile nejustificate sau disproporționate rămase și evaluează beneficiile economice ale derogărilor pe motive întemeiate. Ø Statele membre iau măsuri prioritare care se regăsesc în recomandările specifice pentru fiecare țară în semestrul european. Ø State membre își sporesc eforturile de a crește utilizarea Sistemului de informare al pieței interne (IMI). Ø Comisia colaborează cu sectorul asigurărilor pentru a se garanta o asigurare adecvată pentru prestatorii de servicii, inclusiv pentru activitățile acestora în alte state membre. Ø Comisia evaluează progresele realizate și ia în considerare soluții alternative, inclusiv propuneri legislative, dacă este necesar. || lansare în 2012 evaluarea rezultatelor la jumătatea lui 2013 Imediat începând din 2012 imediat imediat până la sfârșitul lui 2013 3. Modernizarea cadrului de reglementare pentru serviciile profesionale || Ø Parlamentul European și Consiliul adoptă propuneri pentru modernizarea Directivei privind calificările profesionale. Ø Comisia asistă statele membre la implementarea recomandărilor specifice pentru fiecare țară privind serviciile profesionale ca parte a semestrului european din 2013. Ø Comisia prezintă o comunicare pentru a facilita evaluarea reciprocă a profesiilor reglementate. || înainte de sfârșitul anului 2012 2012 - 2013 2013 4. Asigurarea funcționalității directivei din perspectiva consumatorilor || Ø Statele membre aplică dispozițiile naționale de implementare a clauzei de nediscriminare. Ø Comisia propune acțiuni specifice,urmând să monitorizeze și să ia măsuri în cazul în care sunt depistate deficiențe. Ø Comisia emite orientări specifice suplimentare cu privire la articolul 20. Ø Comisia colaborează cu întreprinderile pentru a facilita achizițiile transfrontaliere de către consumatori. Ø Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, informează consumatorii cu privire la drepturile lor pe piața unică în temeiul directivei privind serviciile, în contextul campaniei de sensibilizare care este parte integrantă a Anului european al cetățenilor. || imediat mijlocul anului 2013 sfârșitul anului 2013 Imediat evaluarea progreselor la jumătatea lui 2013 2013 5. Funcționarea efectivă a normelor privind piața unică || Ø Statele membre își aduc legislația în deplină conformitate cu directiva privind calificările profesionale și cu directiva privind comerțul electronic. Ø Comisia aplică ferm aceste directive și utilizează proceduri în constatarea încălcării dreptului UE dacă va fi necesar. || imediat imediat 6. Necesitățile sectoriale: 6.1 Recunoașterea reciprocă a serviciilor specializate 6.2 Legislația în domeniul protecției consumatorului: armonizare sporită în anumite sectoare 6.3 Servicii de retail și servicii pentru întreprinderi Inițiative specifice || Ø Comisia asigură aplicarea deplină a libertăților prevăzute de tratat, vizând sporirea utilizării clauzelor de recunoaștere reciprocă în viitoarele propuneri pentru legislația sectorială care stabilește schemele de autorizare pentru experții care prestează servicii specializate. Ø Statele membre aplică integral legislația UE care solicită acceptarea experților din statele membre și utilizează IMI pentru a facilita verificarea respectării cerințelor în alte state membre. Ø Alinierea în continuare a standardelor tehnice, în special prin utilizarea unor mecanisme UE de standardizare (CEN), în domenii în care există divergențe semnificative în ceea ce privește implementarea la nivel național a legislației UE. Ø Comisia urmărește să asigure niveluri crescute de armonizare, atunci când este cazul, în viitoarea legislație UE privind protecția consumatorilor. Parlamentul European și Consiliul ar trebui să își unească eforturile pentru realizarea acestui obiectiv, în scopul de a garanta că piața unică poate funcționa la potențialul optim. Ø Comisia revizuiește directiva privind pachetele de servicii pentru călătorii. Ø Comisia colaborează cu autoritățile naționale responsabile cu aplicarea legii pentru a asigura implementarea corectă a acquis-ului UE în domeniul protecției consumatorilor în UE, într-o manieră coerentă și cuprinzătoare, ținând cont de drepturile și regulile pieței unice. Ø Comisia adoptă un plan de acțiune pentru sectorul de retail, care să stabilească o strategie a UE în materie. Ø Comisia creează un grup la nivel înalt privind serviciile pentru întreprinderi, care să studieze deficiențele din acest sector. || la adoptarea viitoarelor propuneri imediat în curs la adoptarea viitoarelor propuneri 2012 la începutul lui 2013 2012 toamna anului 2012 7. Către a doua generație de ghișee unice || Ø Statele membre își pun ghișeele unice în deplină conformitate cu directiva privind serviciile. Ø Statele membre dezvoltă a doua generație de ghișee unice, care ar trebui: (1) să acopere toate procedurile pe durata ciclului de viață a întreprinderii, (2) să fie multilingve și (3) să fie mai ușor de utilizat. Comisia va stabili, împreună cu statele membre, criteriile aplicabile celei de a doua generație a ghișeelor unice, sub forma unei carte a ghișeelor unice.. Ø Comisia lansează o campanie de comunicare pe tema acestor ghișee, asigură coordonarea cu statele membre pentru îmbunătățirea prezenței lor pe internet și colaborează cu organizațiile de afaceri pentru a aduce la cunoștința acestei comunități utilitatea ghișeelor unice și pentru a promova utilizarea lor. || imediat 2012-2014 2013 [1] Studiu al Comisiei intitulat The Economic Impact of the Services
Directive: A first
assessment following implementation, publicat la
adresa
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/economic_paper/2012/index_en.htm [2] Cifra de 2,6% include procentajul
sus-menționat de 0,8% din PIB suplimentar al UE, precum și
câștiguri suplimentare de maximum 1,8% din PIB, care ar putea fi realizate
în cadrul unui scenariu mai ambițios în care statele membre ar elimina
aproape toate restricțiile. [3] Declarația membrilor Consiliului
European din 30 ianuarie 2012. [4] Document de lucru al serviciilor
Comisiei intitulat Detailed information on the implementation of Directive
2006/123/EC on services in the internal market; Document de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Results of the
performance checks of the internal market for services (construction, business
services and tourism). [5] COM (2012) 299 Acțiuni pentru
stabilitate, creștere și ocuparea forței de muncă, 30 mai
2012. [6] A se vedea documentul de lucru al
serviciilor Comisiei intitulat Detailed information on the implementation of
Directive 2006/123/EC on services in the internal market. [7] Concluziile Consiliului European, martie
2012. [8] COM(2012) 299, 30 mai 2012. [9] Pentru mai multe detalii, a se vedea: Document de lucru al serviciilor Comisiei în
vederea stabilirii unor orientări referitoare la aplicarea articolului 20
alineatul (2) din Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul
pieței interne. [10] Documentul de lucru al serviciilor
Comisiei intitulat Results of the performance checks of the internal market
for services (construction, business services and tourism). [11] O agendă a consumatorului european -
stimularea încrederii și a creșterii economice, COM (2012) 225 final. [12] Exercițiu de monitorizare a
pieței comerțului și distribuției cu amănuntul
„Către o piață internă a comerțului și
distribuției mai eficace și mai echitabilă până în 2020”,
COM (2010) 355. [13] Raportul Parlamentului European din 1
iunie 2011 privind o piață cu amănuntul mai eficace și mai
echitabilă (2010/2109 (INI).