RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) /* COM/2012/0100 final */
CUPRINS 1........... Introducere..................................................................................................................... 3 2........... Rețeaua CPC: evoluții
recente privind cadrul juridic și instituțional............................. 4 2.1........ Cadrul juridic.................................................................................................................. 4 2.2........ Evoluții recente în ceea ce
privește cadrul instituțional................................................. 4 2.3........ Sistemul CPC................................................................................................................. 5 2.4........ Resursele alocate rețelei CPC....................................................................................... 6 2.5........ Comitetul CPC............................................................................................................... 6 3........... Rețeaua CPC: s-au realizat
multe îmbunătățiri, însă rămân multe progrese de
făcut........ 7 3.1........ Tendințe statistice în cursul
perioadei de referință......................................................... 7 3.2........ Evaluare generală............................................................................................................ 8 3.3........ Rețeaua CPC: sunt necesare
eforturi suplimentare........................................................ 10 4........... Alte domenii de cooperare: Activități
comune și schimb de funcționari....................... 11 4.1........ Activități comune și
schimb de funcționari................................................................. 11 4.2........ Cooperarea internațională........................................................................................... 12 5........... Concluzii și etape viitoare............................................................................................ 12 5.1........ Concluzii...................................................................................................................... 12 5.2........ Etape viitoare............................................................................................................... 13 ANEXĂ..................................................................................................................................... 16 RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea
Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al
Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre
autoritățile naționale însărcinate să asigure
aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului
(„Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a
consumatorului”)
1.
Introducere
Piața internă a devenit parte din
viața de zi cu zi a consumatorilor, ori de câte ori aceștia achiziționează
bunuri și servicii. Pentru a beneficia pe deplin de avantajele
potențiale și de noile oportunități pe care aceasta le
oferă în ceea ce privește posibilitățile de alegere,
calitatea și prețul, consumatorii europeni trebuie să aibă
încredere că drepturile lor sunt protejate oricând decid să efectueze
o achiziție. Acest lucru este valabil în special cu privire la dimensiunea
on-line a pieței interne. Regulamentul privind cooperarea în materie de
protecție a consumatorului[1] (denumit în continuare
„regulamentul”) a fost adoptat în 2004 în acest scop. El stabilește un
cadru care să permită autorităților însărcinate cu
aplicarea legii din statele membre să colaboreze îndeaproape pentru a pune
capăt rapid și eficient practicilor comerciale care încalcă
legislația în materie de protecție a consumatorilor în cazul în care
consumatorii și comercianții sunt stabiliți în țări
diferite. Pentru întreprinderi, regulamentul garantează condiții de
concurență echitabile și oferă garanția că
comercianții necinstiți vor fi îndepărtați de pe
piață. Prezentul raport este prevăzut la articolul 21
din regulament, care prevede o evaluare a aplicării regulamentului o
dată la doi ani. Prezentul raport se referă la anii 2009 și 2010.
Este cel de-al doilea raport bianual elaborat de Comisie[2].
Raportul include atât evaluarea Comisiei privind
evoluțiile din acest domeniu, cât și informațiile primite de la
statele membre sub formă de rapoarte naționale transmise Comisiei în
cursul primului trimestru al anului 2011. El se concentrează asupra
activităților rețelei CPC instituite prin regulament și
examinează, în special, dacă deficiențele identificate în
raportul bianual al Comisiei din 2009 au fost remediate cu succes. Raportul se înscrie, de asemenea, în contextul
unui proces de reflecție aflat în curs vizând să determine dacă
regulamentul și-a atins obiectivul de a îmbunătăți
protecția intereselor economice ale consumatorilor[3].
2.
Rețeaua CPC: evoluții recente privind cadrul juridic
și instituțional
2.1.
Cadrul juridic
Mecanismele de cooperare prevăzute în
regulament se aplică numai pentru punerea în aplicare a actelor juridice
menționate în anexa sa. Deoarece regulamentul a fost adoptat în 2004, mai
multe propuneri legislative au dus la modificări ale anexei, în special
pentru a extinde lista actelor juridice (de exemplu, includerea în noiembrie 2009
a articolului 13 din Directiva asupra confidențialității și
comunicațiilor electronice[4]). Modificări
ulterioare au fost introduse prin schimbarea domeniului de aplicare al
Directivei privind publicitatea înșelătoare și comparativă[5]
și prin abrogarea Directivei 87/102/CEE privind creditele de consum. Pentru a elimina orice eventuală ambiguitate
privind domeniul de aplicare al regulamentului, Comisia a prezentat, în 2010, o
propunere legislativă[6] care a fost adoptată
la 14 septembrie 2011 și care a modificat anexa la regulament pentru a
reflecta toate modificările care au avut loc începând cu 2004. În special,
ea va aduce claritate juridică în ceea ce privește includerea noii
Directive 2008/48/CE[7] privind contractele de
credit pentru consumatori[8].
2.2.
Evoluții recente în ceea ce privește
cadrul instituțional
Rețeaua CPC cuprinde autoritățile
naționale însărcinate cu aplicarea legii care sunt notificate
Comisiei de către statele membre. Lista acestor autorități este
publicată în fiecare an în Jurnalul Oficial[9]. Începând cu 2009, rețeaua a intrat, în
termeni generali, într-o fază mai stabilă în ceea ce privește
cadrul său instituțional, în timp ce primii doi ani de
funcționare fuseseră marcați de eforturile întreprinse de
statele membre pentru a finaliza crearea rețelei CPC. Unele dintre modificările anexei la
regulament descrise mai sus au avut un impact asupra rețelei: (1)
autoritățile responsabile cu punerea în aplicare a Directivei 2008/48/CE
privind contractele de credit pentru consumatori au fost excluse temporar
până la adoptarea modificării regulamentului și (2) noi
autorități responsabile cu aplicarea articolului 13 din Directiva
asupra confidențialității și comunicațiilor
electronice sunt conectate la rețea pe măsură ce sunt notificate
Comisiei. Alte modificări privind rețeaua
notificate Comisiei ca urmare, de exemplu, a remanierilor ministeriale la nivel
național ar putea fi puse în aplicare fără a avea un impact
defavorabil asupra rețelei, cu excepția unui singur stat membru, care
raportează dificultăți și întârzieri semnificative la nivel
național cu privire la o autoritate. Absența oricărei conexiuni la
instrumentul informatic comun utilizat de rețea a devenit acum
marginală și se manifestă în general în domenii în care
cooperarea rămâne ocazională (de exemplu, punerea în aplicare a
articolelor 86–100 din Directiva 2001/83/CE). Comisia continuă să
monitorizeze îndeaproape aceste situații.
2.3.
Sistemul CPC
Un element central al rețelei CPC este
sistemul CPC, instrumentul informatic comun utilizat de către
autorități pentru schimbul de informații. Pe parcursul perioadei de referință,
Comisia și-a continuat eforturile pentru a îmbunătăți
instrumentul și a spori facilitatea utilizării sale cu ajutorul
grupului de utilizatori cheie înființat în 2006. Lucrările pregătitoare de anvergură
prealabile dezvoltării de noi funcții informatice au fost finalizate
în sensul articolului 9 din regulament. Punerea în aplicare a acestui articol
în ceea ce privește instrumentul informatic fusese amânată de comun
acord cu statele membre, în scopul de a dobândi experiență
practică suficientă în cadrul acțiunilor de verificare, primele
activități concertate de supraveghere a pieței și de
asigurare a respectării legislației întreprinse de rețeaua CPC.
Punerea în aplicare, în 2012, a acestor noi funcționalități va
facilita coordonarea activităților de asigurare a respectării
legislației care implică mai multe autorități. Printre alte îmbunătățiri
prevăzute sugerate de utilizatori se numără perfecționarea
motorului de căutare și transformarea sistemului CPC într-un
instrument multilingv. Utilizatorii au remarcat, de asemenea, că sistemul
este relativ lent. Acest aspect a fost examinat de serviciile informatice ale
Comisiei și este în curs de soluționare. Aspectele referitoare la protecția datelor au
marcat, de asemenea, perioada de referință. Prioritatea majoră a
Comisiei a fost de a pune în aplicare majoritatea recomandărilor formulate
în septembrie 2007 de Grupul de lucru pentru articolul 29, care cuprinde
autoritățile naționale în materie de protecție a datelor.
Decizia[10] și recomandarea[11]
relevante ale Comisiei au fost elaborate și discutate cu statele membre în
2010 și au fost adoptate în mod formal la 1 martie 2011. Garanții
suplimentare privind protecția datelor în cadrul sistemului CPC, de
exemplu sub formă de avertismente adresate utilizatorilor prin mesaje
pop-up în etapele importante ale fluxului de lucru, fuseseră instituite
anterior în 2009. Comisia a colaborat de asemenea îndeaproape cu
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) pe parcursul
acestei perioade, pentru finalizarea procedurii de control prealabil. În avizul
său[12], AEPD confirmă
faptul că regulamentul oferă un temei juridic solid pentru schimbul
de informații și salută eforturile depuse de Comisie pentru
integrarea protecției datelor în configurația instrumentului
informatic, precum și în procedurile comune de gestionare stabilite pentru
rețea. Cu toate acestea, AEPD recomandă luarea în considerare a unor
îmbunătățiri suplimentare. Cea mai urgentă problemă care trebuie
abordată este găsirea unui mecanism viabil pentru tratarea cererilor
primite din partea persoanelor vizate cu privire la drepturile de acces și
răspunsurile la aceste cereri. Instituirea unui astfel de mecanism de
coordonare se dovedește deosebit de complexă. Principala provocare va
fi găsirea unui echilibru între dreptul la protecția vieții
private și la protecția datelor cu caracter personal și
necesitatea de a face schimb de informații în cadrul cooperării în
scopul asigurării respectării normelor și al anchetelor în
temeiul regulamentului, pentru a pune capăt încălcărilor
legislației UE privind protecția consumatorilor. Faptul că
legislația națională în materie de protecție a
consumatorilor și de protecție a datelor variază semnificativ
între statele membre complică și mai mult această chestiune. Punerea în aplicare a altor măsuri
recomandate de AEPD, cum ar fi dezvoltarea de noi funcții informatice, va
fi evaluată într-o a doua etapă, după ce principiile unui
mecanism de coordonare comun vor fi convenite între autoritățile
rețelei și Comisie.
2.4.
Resursele alocate rețelei CPC
Ca și în 2009, rapoartele bianuale
naționale oferă date limitate privind resursele alocate de autoritățile
naționale pentru aplicarea regulamentului. În cele mai multe cazuri,
statele membre raportează că activitățile legate de CPC
sunt încorporate în activitățile și bugetul generale ale
autorităților; prin urmare, pare a fi imposibilă colectarea de
date precise privind CPC. Fără a furniza cifre concrete privind
resursele, mai multe rapoarte evidențiază faptul că
autoritățile ar fi interesate să își sporească
participarea la activitățile legate de CPC, dar sunt adesea limitate
în deciziile lor de resursele de care dispun. Acest fapt se referă în
special, dar nu numai, la activitățile comune ale rețelei,
precum și la schimburile de funcționari, ambele fiind proiecte
cofinanțate de bugetul UE. Pe baza datelor de care Comisia dispune în
prezent, nu este posibil să se evalueze cu certitudine dacă statele
membre își îndeplinesc în totalitate obligația care le revine în
temeiul articolului 4 alineatul (7) din regulament, prin care se solicită
ca autoritățile să beneficieze de resurse corespunzătoare. Cu toate acestea, rapoartele naționale
conțin câteva dovezi conform cărora eficiența (și, astfel,
și eficacitatea) rețelei poate fi afectată de lipsa resurselor
autorităților. În unele cazuri, acest fapt se referă la
birourile unice de legătură care, în calitate de coordonatori la
nivel național, au un rol esențial în aplicarea regulamentului, în
special în țările în care sarcinile de asigurare a aplicării
legislației în temeiul regulamentului sunt efectuate în comun de mai multe
autorități. Problema va fi analizată mai în detaliu în cadrul
evaluării generale în curs a rețelei CPC.
2.5.
Comitetul CPC
Regulamentul instituie un comitet format din
reprezentanții statelor membre, Comitetul CPC, pentru a ajuta Comisia cu
privire la sarcinile sale de punere în aplicare. Pe parcursul perioadei de referință,
Comitetul s-a reunit de 3-4 ori pe an. La 6 decembrie 2010, el a emis un aviz
favorabil cu privire la un proiect de modificare a deciziei Comisiei[13]
de punere în aplicare a regulamentului. Decizia modificată, care a fost
adoptată de Comisie la 1 martie 2011, a stabilit noi norme pentru punerea
în aplicare a articolului 9 din regulament și a eliminat lacunele,
clarificând motivele pentru ștergerea informațiilor în sistemul CPC. Comitetul joacă un rol central pentru
rețeaua CPC. El oferă, în special, o platformă de discuții
cu privire la tendințele în materie de protecție a consumatorilor;
contribuie la dezvoltarea unei abordări comune în ceea ce privește
punerea în aplicare din cadrul rețelei CPC prin aprobarea de standarde
și orientări comune (de exemplu, manualul destinat anchetelor pe
internet, orientările privind funcționarea CPC) și oferă
orientări operaționale rețelei CPC sub formă de planuri de
acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației.
Planurile de acțiune în materie de asigurare a aplicării
legislației se concentrează asupra activităților comune
efectuate de rețea, cum ar fi controalele anuale efectuate pe internet,
denumite „acțiuni de verificare”. Succesul rețelei CPC depinde în mare
măsură de impulsul și sprijinul oferite de Comitet, necesare
pentru îndeplinirea obiectivelor rețelei. Comisia studiază mai aprofundat posibilitatea
participării Rețelei privind politica de protecție a
consumatorilor (CPN), care reunește directorii generali ai ministerelor
naționale însărcinate cu protecția consumatorilor.
3.
Rețeaua CPC: s-au realizat multe îmbunătățiri,
însă rămân multe progrese de făcut
3.1.
Tendințe statistice în cursul perioadei de
referință
În ansamblu, rețeaua a tratat un număr
de cazuri care este comparabil cu cel din perioada de referință
anterioară, și anume aproximativ 540 de cereri de informații sau
de măsuri executorii pentru a pune capăt unei încălcări
depistate[14]. Totuși, a
scăzut în mod semnificativ numărul alertelor (și anume,
numărul de mesaje unilaterale care sunt transmise de o autoritate altor
autorități în cauză pentru a le avertiza cu privire la o
încălcare a legislației în materie de protecție a
consumatorilor, care a fost detectată sau pe care are motive întemeiate
să o suspecteze). În ceea ce privește directivele
încălcate, încălcările dispozițiilor referitoare la
practicile publicitare înșelătoare și/sau alte practici
publicitare frauduloase, reglementate prin Directiva 2005/29/CE privind
practicile comerciale neloiale[15] sunt cel mai frecvent
tip de încălcări tratate de către rețea, urmate de
încălcări ale dispozițiilor directivei privind comerțul
electronic[16]. De la început, majoritatea cazurilor tratate de
rețea se referă la practici care utilizează mijloace de
publicitate on-line: în 2010, 45% din cererile de informații se refereau
la mesaje care vizează consumatorii prin e-mail, mesaje text sau internet.
Cifra echivalentă pentru cererile de măsuri executorii se ridică
la 77%. Acest lucru se datorează în parte „acțiunilor de verificare”
anuale efectuate de rețeaua CPC. În cadrul acestor „acțiuni de
verificare”, autoritățile verifică simultan site-uri on-line
dintr-un anumit sector pentru a se asigura că respectă cerințele
legale. Monitorizarea încălcărilor transfrontaliere depistate în cadrul
acestor exerciții concertate duce evident la intensificarea schimburilor
între autorități. Mai mult, noile tehnologii (de exemplu, internetul)
oferă oportunități pentru a ajunge cu ușurință la
un număr potențial important de consumatori, ceea ce mărește
riscul producerii unei „încălcări CPC” tipice a intereselor
colective. Începând cu a doua jumătate a anului 2009, se
constată o scădere relativă a numărului de cazuri noi
comunicate rețelei de către autorități spre
soluționare (a se vedea anexa la prezentul raport pentru datele statistice
din perioada 2009-2010). Până în prezent, această tendință
nu s-a manifestat cu privire la cererile de măsuri executorii al
căror număr a rămas relativ constant, cu 120 de noi cazuri
înregistrate în sistemul CPC la sfârșitul anului 2010. Cauzele precise ale acestei tendințe nu au
fost încă identificate și este probabil ca ea să fie
determinată de mai mulți factori. Autoritățile nu au
raportat o reducere a numărului de încălcări transfrontaliere
ale legislației în materie de protecție a consumatorilor, dar au
subliniat în rapoartele lor necesitatea ca prioritățile de asigurare
a aplicării normelor să fie mai bine convenite. În acest context,
este de remarcat, de asemenea, faptul că cele mai cele mai recente
acțiuni de verificare au detectat mai puține probleme cu caracter
transfrontalier decât primele acțiuni de verificare. Un alt factor care ar
trebui să fie luat în considerare este că autoritățile
cunosc mai bine normele de cooperare în temeiul regulamentului CPC. Acest lucru
a condus la reducerea numărului de cazuri, care sunt însă mai bine
tratate, și la o utilizare mai rațională a mecanismelor de
cooperare în temeiul regulamentului. Îmbunătățirea modului de
tratare a cazurilor se reflectă, de asemenea, în scăderea duratei
medii de tratare a cererilor de asistență reciprocă care, pentru
cererile de măsuri executorii, de exemplu, a scăzut de la 177 de zile
în 2008 la 92 de zile în 2010. În sfârșit, ar trebui luate în considerare
unele aspecte tehnice: baza de date permite în prezent tratarea cazurilor cu
încălcări multiple, în timp ce în primul an era necesar să fie
create de autorități mai multe cazuri paralele, și anume, unul
pentru fiecare încălcare.
3.2.
Evaluare generală
Perioada de referință a prezentului
raport poate fi rezumată ca fiind una de stabilizare și consolidare a
activităților rețelei, în ciuda constrângerilor raportate de
autorități datorate mediului economic și financiar dificil în
care acestea au trebuit să își desfășoare activitatea.
Aceasta este concluzia generală care reiese din rapoartele bianuale ale
statelor membre și din propria experiență a Comisiei în ceea ce
privește monitorizarea rețelei. Majoritatea autorităților consideră
că rețeaua a depășit „problemele de început” care au marcat
primii doi ani de funcționare. Diminuarea duratei medii de tratare a
cazurilor (a se vedea tabelul 4 din anexă) arată că agenții
abilitați din cadrul autorităților încep să se
familiarizeze cu tratarea cererilor de asistență reciprocă care
le sunt adresate prin intermediul rețelei. De asemenea, rețeaua CPC a dezvoltat un
nucleu solid de activități comune în plus față
activitățile de cooperare bilaterală. Aceste
activități comune vizează acordarea unei noi dimensiuni la
nivelul UE în ceea ce privește asigurarea aplicării legislației
și au ca obiectiv final consolidarea protecției consumatorilor pe
piața internă. În ultimii doi ani, această activitate
comună de asigurare a aplicării legislației a devenit parte
integrantă din activitățile rețelei. Anchetele pe care
rețeaua le desfășoară în fiecare an pe internet, și
anume „acțiunile de verificare”, reprezintă elementul central al
acestei activități. Ele produc rezultate concrete pentru consumatori
prin intermediul fazei comune de asigurare a aplicării legislației,
în cursul căreia autoritățile monitorizează
încălcările depistate în vederea asigurării respectării
legislației. La sfârșitul anului 2010, un grup de
autorități s-au implicat într-un nou proiect (cofinanțat de
Comisie) care analizează opțiuni pentru îmbunătățirea
capacităților rețelei privind asigurarea on-line a
aplicării legislației prin tehnici îmbunătățite
și un schimb de cunoștințe și expertiză mai
sistematic. Evoluția recentă a rețelei poate fi
explicată în parte prin faptul că autoritățile au
învățat în ultimii doi ani să coopereze prin intermediul
rețelei, mai precis s-au familiarizat cu mecanismele de cooperare
introduse prin regulamentul CPC și cu instrumentul informatic dezvoltat de
Comisie pentru schimburile de informații ale rețelei. Cu toate acestea, tendința arată, de
asemenea, astfel cum s-a subliniat în numeroase rapoarte bianuale
naționale, că măsurile întreprinse pentru a remedia
deficiențele identificate în 2009 în primul raport bianual au avut
rezultate pozitive. Necesitățile de formare au fost
satisfăcute mai eficient, deoarece un plan de formare este stabilit în
fiecare an cu autoritățile. În 2009, a fost instituită o
rețea de formatori naționali pentru a extinde capacitățile
de formare ale Comisiei. De asemenea, serviciul central de asistență
(central Help Desk) a fost reorganizat în cursul perioadei de
referință pentru a răspunde mai rapid la cererile
utilizatorilor. Planificarea activităților comune
(și, prin urmare, a resurselor), prin adoptarea unor planuri de
acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației
asigură un proces de programare viabil, structurat și transparent.
Aceste planuri contribuie la identificarea domeniilor de interes comun și
cuprind toate activitățile comune desfășurate de rețea
în plus față de nucleul dur al activităților de cooperare
(în general bilaterală). Elaborarea de documente de orientare a ajutat la
dezvoltarea unei mai bune înțelegeri comune privind modalitățile
de cooperare în cadrul rețelei CPC. Aceste documente cuprind în special
„orientările privind funcționarea CPC” elaborate de Comisie și
care oferă orientări practice privind aplicarea mecanismelor de
cooperare CPC bazate pe practicile comune care au rezultat din discuțiile
cu autoritățile în cadrul unui atelier privind funcționarea
rețelei care a avut loc în luna decembrie 2009. Atelierele care au fost organizate în mod regulat
din 2009 oferă autorităților o oportunitate suplimentară de
a face schimb de opinii, de bune practici și, astfel, de a colabora pentru
a ajunge la o înțelegere și/sau o abordare comună privind
asigurarea aplicării legislației. Subiectele discutate în cadrul
acestor ateliere sunt convenite cu autoritățile în cadrul
discuțiilor privind planul anual de acțiune în materie de asigurare a
aplicării legislației. Ele variază de la dezbateri de ordin
juridic în ceea ce privește asigurarea aplicării, în totalitate sau
parțial, a acquis-ului în materie de protecție a consumatorilor
inclus în lista din anexa la regulament, la discuții operaționale cu
privire la modul în care ar trebui elaborată o cerere de măsuri
executorii. Deși rețeaua CPC și-a consolidat în
mod incontestabil activitățile în ultimii doi ani, există dovezi
clare că ea nu își valorifică încă pe deplin
potențialul. Există încă un număr de state membre care nu
au introdus niciodată o cerere de asistență reciprocă
(și nici măcar o alertă) și un număr deloc neglijabil
de state membre care au tratat mai puțin de 5 cereri din toate tipurile.
În situația actuală, maximum 9 state membre pot fi considerate ca
fiind utilizatori activi ai sistemului de la început.
3.3.
Rețeaua CPC: sunt necesare eforturi
suplimentare
În cursul primilor ani de activitate,
autoritățile și-au concentrat eforturile în primul rând pe
garantarea accesului la instrumentul informatic și familiarizarea cu noile
mecanisme de cooperare. În prezent, atenția trebuie reorientată
către valorificarea deplină a oportunităților oferite de
rețea, pentru ca aceasta să își atingă obiectivele
preconizate. Mai multe eforturi sunt necesare în special în
domeniile descrise mai jos. Numărul de autorități care nu
utilizează în mod activ mecanismele de cooperare stabilite prin
regulamentul CPC rămâne semnificativ. Acest fapt este valabil în special
în ceea ce privește asigurarea aplicării legislației sectoriale
incluse în lista din anexa la regulamentul CPC, dar nu în mod exclusiv. Astfel
cum s-a subliniat în primul raport bianual, este posibil ca existența unor
rețele paralele în aceste sectoare[17] să fi avut
un impact asupra eficacității rețelei CPC, însă acest fapt
nu a fost confirmat încă. De asemenea, multe autorități de
protecție a consumatorilor din statele membre utilizează rar
rețeaua CPC. Prin urmare, este necesară o analiză mai
aprofundată. Nu există nicio înțelegere uniformă
cu privire la modul de utilizare a instrumentelor de cooperare instituite prin
regulament, în ciuda elaborării unor norme stabilite de comun acord
și a unor documente de orientare. Cunoașterea parțială a
normelor și o anumită lipsă de disciplină în aplicarea lor
sunt factori în acest context (de exemplu, puține autorități
furnizează periodic feedback privind progresele realizate în ceea ce
privește activitățile de anchetă și de asigurare a
aplicării legislației, astfel cum s-a stabilit) dar există, de
asemenea, și alte divergențe fundamentale care stau în calea unei
utilizări mai eficiente a mecanismelor CPC. Acest lucru este valabil în
special în cazul alertelor, unde nu există nicio abordare comună
între autorități cu privire la modalitățile și
momentul utilizării lor, precum și în cazul cererilor de măsuri
executorii, pentru care autoritățile au standarde (foarte) diferite
de analiză juridică și de colectare de probe. Nu există nicio abordare comună privind
prioritățile rețelei în materie de asigurare a aplicării
legislației. Planurile de acțiune anuale în materie de asigurare a
aplicării legislației identifică domenii de interes comun, dar
nu acoperă toate activitățile rețelei. Principala provocare
va fi continuarea activității pentru a dezvolta o înțelegere
comună a aspectelor relevante legate de consumatori și, eventual,
pentru a conveni asupra unor standarde comune care să garanteze că
rețeaua CPC este utilizată într-un mod comparabil de către toate
autoritățile fără a nega, totuși, obligația de a
răspunde la o cerere de asistență. Rețeaua nu a reușit să dezvolte o
„identitate corporativă” și rămâne, în principal, o rețea
virtuală conectată printr-un instrument informatic comun. Contactele
între responsabilii cu tratarea cazurilor, dacă nu sunt legate de
formalitățile aferente unui anumit caz, rămân o excepție,
și ar putea explica, poate, motivul pentru care rețeaua nu a utilizat
niciodată forumul din sistemul CPC. Este posibil ca barierele lingvistice
să joace un rol în acest context, dar nu sunt suficiente pentru a explica
absența schimburilor între autorități. Unele probleme orizontale, multe dintre acestea
deja identificate în raportul bianual din 2009, continuă, de asemenea,
să afecteze funcționarea rețelei CPC: ·
Diferențele dintre legislațiile
naționale în materie de protecție a consumatorilor în UE contribuie
la prelungirea duratei procedurilor și complică cooperarea, deoarece
autoritățile trebuie să verifice mai întâi dacă și în
ce măsură poate fi posibilă cooperarea. ·
Chestiunea legislației aplicabile
continuă să divizeze rețeaua; noi întrebări au apărut
acum în cadrul atelierelor dedicate acestui subiect în ceea ce privește
legislația aplicabilă și normele procedurale naționale. ·
Sunt comunicate puține informații cu
privire la cazurile pe care rețeaua le-a rezolvat cu succes, chiar în interiorul
rețelei, ceea ce ar putea crea impresia că rețeaua nu
funcționează la nivelul așteptărilor. În același timp,
autoritățile sunt reticente în a împărtăși acest tip
de informații: numai câteva rapoarte bianuale naționale includ
exemple de cazuri rezolvate cu succes, cu toate că acest aspect făcea
parte din structura comună convenită. ·
Au apărut puncte de vedere diferite cu privire
la rolul pe care Comisia ar trebui să îl aibă în cadrul
cooperării în materie de asigurare a aplicării legislației.
4.
Alte domenii de cooperare: Activități comune și
schimb de funcționari
4.1.
Activități comune și schimb de
funcționari
În cursul perioadei de referință,
Comisia a continuat să ofere finanțare atât pentru
activități comune, cât și pentru un program de schimb de funcționari.
Scopul principal al acestor activități este să ofere
autorităților CPC un cadru pentru schimbul de bune practici și
pentru o cooperare care să contribuie la evitarea dublării
eforturilor și, mai important, să faciliteze cunoașterea și
învățarea reciprocă. Ca și în cazul rapoartelor din 2009,
feedback-ul din rapoartele naționale bianuale privind aceste
activități este pozitiv: autoritățile recurg în mod
limitat, dar constant, la fondurile puse la dispoziția lor în fiecare an. În ciuda eforturilor întreprinse pentru spori
atractivitatea activităților pentru autorități, acestea din
urmă evidențiază în rapoartele lor dificultăți
comparabile cu cele identificate în 2009: Constrângerile în materie de resurse
împiedică numeroase autorități să participe la schimburi de
funcționari sau la proiecte comune. Normele complexe care reglementează procedura
de depunere a candidaturii și gestionarea ulterioară a fondurilor
descurajează participarea autorităților competente la acest tip
de activități. Barierele lingvistice sunt un alt factor care
explică numărul relativ redus de schimburi de funcționari. Programul de schimb de funcționari nu are
flexibilitatea necesară pentru a răspunde rapid la nevoile pe termen
scurt care apar în cursul anchetelor.
4.2.
Cooperarea internațională
În mai 2009, Consiliul a autorizat Comisia să
înceapă negocieri cu Statele Unite pentru un acord de cooperare privind
asigurarea aplicării legislației în domeniul protecției
consumatorilor. În cursul perioadei care face obiectul raportului, au avut loc
câteva reuniuni cu Comisia Federală pentru Comerț, omologul din
Statele Unite, însă negocierile au progresat cu dificultate din cauza
abordărilor diferite în materie de protecție a datelor.
5.
Concluzii și etape viitoare
5.1.
Concluzii
Rețeaua CPC a intrat într-o fază de
consolidare și de stabilizare a activităților sale. Principalele
realizări din perioada care face obiectul prezentului raport sunt
următoarele: ·
Problemele de început din primii câțiva ani
(de exemplu, probleme de conexiune sau alte probleme tehnice legate de
utilizarea bazei de date) au fost rezolvate. ·
Autoritățile au învățat să
folosească instrumentele de cooperare instituite prin regulamentul CPC mai
eficient, pe măsură ce s-au familiarizat mai mult cu instrumentul
informatic și cu noile proceduri. ·
Acțiunile de verificare, coordonate și
monitorizate de Comisie, au devenit parte integrantă din
activitățile periodice ale rețelei și au asigurat o
anumită vizibilitate rețelei prin intermediul activităților
mediatice aferente. ·
Rețeaua examinează și planifică
activitățile sale concertate în planurile de acțiune anuale în
materie de asigurare a aplicării legislației. ·
Cursurile de formare sunt organizate în mod mai
eficient, pe baza planurilor anuale de formare și prin rețeaua de
formatori naționali. ·
O abordare comună față de
colaborarea în cadrul rețelei se prefigurează lent prin discuții
în cadrul unor ateliere, precum și prin experiența practică
dobândită în cursul celor patru ani de funcționare. ·
Orientările privind funcționarea,
elaborate de Comisie pe baza concluziilor unui atelier care a avut loc în
decembrie 2009, oferă orientări practice pentru agenții
abilitați cu privire la modul în care rețeaua funcționează
și modul în care ar trebui pregătite cererile de asistență
reciprocă în temeiul regulamentului CPC. Cu toate acestea, evaluarea ultimilor doi ani de
funcționare arată, de asemenea, că deficiențele
persistă și că rețeaua nu își valorifică
încă pe deplin potențialul. Numeroase autorități
utilizează rareori sau nu utilizează niciodată mecanismele de
cooperare CPC și unii dintre cei mai activi participanți din primii
ani și-au redus gradul de implicare, ceea ce explică parțial
încetinirea relativă a activităților rețelei în materie de
noi cazuri începând din 2010. Dificultățile legate de asigurarea
aplicării legislației la nivel transfrontalier, care derivă din
legislații naționale divergente în materie de protecție a
consumatorilor și din diferențele privind normele procedurale
aplicabile în statele membre au devenit mai clare în comparație cu primii
ani de funcționare a rețelei, când principala preocupare a
autorităților era de a învăța cum să utilizeze
sistemul. Procedurile de lungă durată, abordările privind
asigurarea aplicării legislației și nivelurile de
experiență diferite reprezintă alți factori care au pus la
încercare disponibilitatea autorităților de a lucra prin intermediul
rețelei CPC. În unele cazuri, dificultățile cu care
s-au confruntat autoritățile ar putea fi un prim indiciu conform
căruia cadrul legislativ instituit prin regulamentul CPC trebuie să
fie adaptat pentru a consolida asigurarea aplicării legislației la
nivel transfrontalier. De asemenea, ele pot să sugereze că
procedurile naționale trebuie să fie reexaminate în continuare în
lumina cadrului de cooperare CPC pentru a garanta că
autoritățile sunt în măsură să îndeplinească în
totalitate obiectivele regulamentului. Modificarea de ordin tehnic a anexei la
regulamentului CPC, adoptată în 2011, a îmbunătățit
claritatea juridică în ceea ce privește lista dispozițiilor la
care se aplică mecanismele de cooperare. Până în prezent, nu
există totuși dovezi suficiente pentru inițierea unui proces
legislativ care ar duce la o revizuire mai substanțială a
regulamentului. Evaluarea Comisiei privind perioada vizată de prezentul
raport demonstrează în schimb că multe dintre dificultățile
cu care se confruntă rețeaua pot fi rezolvate în cadrul juridic
existent. Prin urmare, sunt necesare mai multă
experiență și mai multe informații pentru a avea o imagine
mai clară asupra necesității revizuirii regulamentului și,
după caz, asupra modului de efectuare a acestei revizuiri. În special,
problema domeniului de aplicare al regulamentului trebuie evaluată în
profunzime, inclusiv problema eventualei inserări a altor acte legislative
importante în anexă. De asemenea, garantarea alocării unor resurse
adecvate autorităților va rămâne o provocare majoră în anii
următori, precum și un factor esențial pentru succesul
rețelei.
5.2.
Etape viitoare
În acest context, principala prioritate a Comisiei
va fi de a colabora îndeaproape cu statele membre pentru a aborda
deficiențele identificate în cadrul legislativ existent. Comisia a identificat următoarele domenii în
care ar trebui să se concentreze eforturile pe termen scurt și mediu: ·
Continuarea eforturilor de consolidare a
rețelei prin îmbunătățirea
funcționalităților instrumentului informatic al rețelei,
asigurarea acțiunilor de formare pentru agenții abilitați prin
intermediul rețelei de formatori și asigurarea faptului că
normele de punere în aplicare facilitează gestionarea coerentă
și mai rapidă a cererilor de asistență reciprocă. ·
Menținerea finanțării
activităților comune pentru a încuraja în continuare schimbul de bune
practici și de experiență, reevaluând în același timp
actualul sistem de schimb de funcționari în lumina experienței
dobândite și a observațiilor din partea autorităților
naționale. ·
Continuarea colaborării cu
autoritățile pentru a elabora o abordare comună privind
asigurarea aplicării legislației prin discuții în cadrul unor
ateliere, prin activitățile comune și prin acțiunile de
verificare. Rețeaua ar putea beneficia, de asemenea, de examinarea unor
noi modalități de efectuare a unor activități concertate de
asigurare a respectării legislației și de monitorizare a
pieței, astfel cum se prevede la articolul 9 din regulament. Acest lucru a
fost demonstrat prin acțiunile de verificare din 2009 și 2010, când
un grup de autorități a combinat acțiunile de verificare cu alte
activități de asigurare a aplicării legislației pentru
maximizarea impactului. O discuție privind modalitatea de a asigura o
utilizare optimă a alertelor în cadrul rețelei este, de asemenea,
necesară. ·
Îmbunătățirea în continuare a
planificării activităților rețelei. Planurile de
acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației
constituie un prim pas înainte pentru identificarea domeniilor de interes comun
pentru autoritățile din cadrul rețelei, dar aceste eforturi
trebuie continuate. Acest fapt devine tot mai important, având în vedere
că autoritățile își desfășoară activitatea
într-un climat caracterizat de constrângeri privind resursele și se
confruntă cu dificultăți legate de reconcilierea
priorităților naționale cu cele ale CPC. Autoritățile au
avut o primă discuție pe această temă la sfârșitul
anului 2011 în cadrul unui atelier privind ierarhizarea
activităților. ·
În aceeași ordine de idei, este necesar ca
rețeaua să dezvolte metode mai eficiente de identificare a
priorităților legate de asigurarea aplicării legislației la
nivel european, reunind informații directe din partea consumatorilor
disponibile la nivel național și date care rezultă din
instrumente precum Tabloul de bord al piețelor de consum, noua bază
de date referitoare la reclamații sau baza de date a rețelei ECC-Net.
În ceea ce privește acțiunile de verificare la nivelul UE, un grup de
autorități analizează în prezent modalitățile de a
ameliora identificarea amenințărilor emergente pe internet și de
a garanta ulterior că acțiunile de monitorizare adecvate pot fi
identificate de rețea. ·
Depunerea de eforturi pentru a
îmbunătăți vizibilitatea publică a rețelei CPC.
Activitățile mediatice legate de acțiunile de verificare
oferă o anumită vizibilitate realizărilor rețelei, dar
rezultatele cooperării (în general) bilaterale în materie de asigurare a
aplicării legislației rămân încă prea puțin cunoscute.
Rapoartele naționale bianuale indică faptul că activitatea
rețelei CPC oferă rezultate tangibile pentru consumatori, dar
informațiile furnizate rămân limitate. Și în acest caz, un grup
de autorități lucrează în prezent la elaborarea unei strategii
de comunicare internă și externă care ar putea fi pusă în
aplicare sub formă de planuri de comunicare aprobate de Comitetul CPC.
Grupul a obținut deja primele rezultate concrete, sub forma unui buletin
informativ care este transmis autorităților de două ori pe an. Într-o perspectivă pe termen mai lung,
Comisia continuă să evalueze cadrul de cooperare și procedurile
stabilite de regulamentul CPC, cu scopul de a estima dacă unele dintre
dificultățile cu care se confruntă rețeaua pot necesita un
răspuns legislativ. Constatările din prezentul raport constituie
un prim pas în acest proces și au reprezentat baza pentru pregătirea
mandatului unei evaluări externe pe care Comisia este pe punctul de a o
lansa și ale cărei rezultate vor apărea în 2012. Un aspect care
trebuie examinat în acest context este impactul domeniului de aplicare relativ
amplu al anexei la regulamentul CPC asupra eficacității și a
eficienței rețelei, în special în domeniile în care există alte
cadre de cooperare. Rolul Comisiei în activitățile rețelei
trebuie, de asemenea, să fie evaluat. ANEXĂ 1. Număr total de cereri
de asistență reciprocă Anul || Alerte (art. 7) || Cereri de informații (art. 6) || Cereri de măsuri executorii (art. 8) || TOTAL 2007 || 71 || 161 || 95 || 327 2008 || 100 || 122 || 170 || 392 2009 || 44 || 150 || 170 || 364 2010 || 37 || 89 || 134 || 260 TOTAL || 252 || 522 || 569 || 2. Cereri de
asistență reciprocă per directivă încălcată (2007
– 2010) || Art. 6 Informații || Art. 7 Alerte || Art. 8 Măsuri executorii || TOTAL 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale || 1 || 86 || 125 || 68 || 0 || 40 || 30 || 29 || 4 || 73 || 112 || 86 || 654 Directiva 84/450/CEE cu privire la publicitatea înșelătoare || 48 || 0 || 0 || 0 || 34 || 0 || 0 || 0 || 35 || 0 || 0 || 0 || 117 Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic || 3 || 9 || 13 || 16 || 7 || 20 || 14 || 8 || 15 || 48 || 54 || 40 || 247 Directiva 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii || 21 || 10 || 30 || 6 || 15 || 7 || 6 || 1 || 10 || 14 || 14 || 37 || 171 Directiva 97/7/CE privind contractele la distanță || 11 || 4 || 18 || 22 || 4 || 11 || 2 || 4 || 9 || 22 || 35 || 19 || 161 Directiva 97/55/CE de modificare a Directivei 84/450/CEE privind publicitatea înșelătoare cu scopul de a include publicitatea comparativă || 40 || 0 || 0 || 0 || 4 || 0 || 0 || 0 || 3 || 0 || 0 || 0 || 47 Directiva 94/47/CE privind dreptul de folosință pe durată limitată a bunurilor imobile || 27 || 0 || 0 || 0 || 1 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 1 || 30 Directiva 84/577/CE privind contractele negociate în afara spațiilor comerciale || 1 || 10 || 2 || 3 || 0 || 6 || 0 || 1 || 1 || 0 || 7 || 5 || 36 Directiva 2001/83/CE privind medicamentele de uz uman || 2 || 0 || 3 || 0 || 3 || 2 || 0 || 0 || 6 || 2 || 4 || 7 || 29 Directiva 1999/44/CE privind vânzarea de bunuri de consum și garanțiile conexe || 2 || 1 || 2 || 1 || 1 || 3 || 4 || 2 || 3 || 4 || 8 || 8 || 39 Regulamentul (CE) nr. 261/2004 privind refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor || 1 || 1 || 0 || 0 || 1 || 2 || 0 || 0 || 3 || 4 || 7 || 1 || 20 Directiva 98/6/CE privind indicarea prețurilor || 0 || 0 || 1 || 2 || 0 || 1 || 0 || 0 || 2 || 3 || 5 || 1 || 15 Directiva 90/314/CE privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite || 2 || 1 || 1 || 1 || 0 || 2 || 1 || 2 || 1 || 0 || 0 || 5 || 16 Directiva 2002/65/CE privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum || 0 || 0 || 1 || 0 || 1 || 3 || 0 || 0 || 1 || 0 || 2 || 1 || 9 Directiva 87/102 privind creditul de consum || 1 || 0 || 1 || 1 || 0 || 1 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 5 Directiva 89/552 privind activitățile de difuzare a programelor de televiziune || 0 || 0 || 0 || 0 || 1 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 2 3. Cereri de
asistență reciprocă per sector (2007 – 2010) || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || Total Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 Îmbrăcăminte și încălțăminte || 1 || 0 || 0 || 0 || 5 || 0 || 1 || 3 || 1 || 2 || 0 || 1 || 14 Comunicare || 0 || 2 || 1 || 4 || 25 || 15 || 9 || 24 || 4 || 3 || 8 || 2 || 97 Educație || 1 || 0 || 0 || 0 || 2 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 3 Alimente și băuturi nealcoolice || 1 || 1 || 1 || 2 || 0 || 0 || 4 || 2 || 0 || 2 || 3 || 3 || 19 Mobilier, articole de menaj și întreținerea curentă a locuinței || 0 || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 9 || 6 || 1 || 5 || 4 || 1 || 30 Sănătate || 6 || 11 || 6 || 5 || 14 || 6 || 6 || 11 || 1 || 9 || 10 || 2 || 87 Locuință, apă, electricitate, gaz și alți combustibili || 0 || 0 || 0 || 1 || 0 || 0 || 4 || 0 || 0 || 2 || 0 || 0 || 7 Diverse bunuri și servicii || 30 || 10 || 9 || 8 || 24 || 12 || 24 || 27 || 18 || 17 || 27 || 6 || 212 Fără clasificare || 10 || 9 || 4 || 59 || 39 || 35 || 37 || 23 || 5 || 11 || 9 || 6 || 247 Recreere și cultură || 35 || 13 || 4 || 15 || 13 || 17 || 23 || 33 || 7 || 26 || 39 || 9 || 234 Restaurante și hoteluri || 5 || 2 || 1 || 19 || 0 || 8 || 6 || 5 || 0 || 7 || 4 || 3 || 60 Transport || 72 || 46 || 45 || 8 || 47 || 6 || 26 || 36 || 7 || 5 || 30 || 4 || 332 TOTAL || 161 || 95 || 71 || 122 || 170 || 100 || 149 || 170 || 44 || 89 || 134 || 37 || 4. Număr de zile (în
medie) necesare pentru închiderea unei cereri de asistență
reciprocă în SCPC || 2008 || 2009 || 2010 Cereri de informații (art. 6) || 148 || 208 || 125 Cereri de măsuri executorii (art. 8) || 177 || 283 || 128 5. Cereri de
asistență reciprocă per metodă de vânzare (2007 – 2010) || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || Total Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 Vânzare în afara spațiilor comerciale || 0 || 5 || 0 || 11 || 3 || 8 || 6 || 3 || 0 || 3 || 3 || 3 || 45 Catalog || 6 || 4 || 0 || 0 || 2 || 1 || 1 || 3 || 0 || 1 || 0 || 1 || 19 Vânzare din ușă în ușă (Door step selling) || 0 || 0 || 0 || 4 || 1 || 2 || 0 || 2 || 0 || 0 || 0 || 1 || 10 E-mail || 1 || 3 || 2 || 0 || 0 || 0 || 7 || 2 || 0 || 0 || 1 || 3 || 19 Contact direct cu clientul || 44 || 2 || 0 || 27 || 3 || 12 || 5 || 6 || 3 || 17 || 8 || 4 || 131 Fax || 0 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 4 || 1 || 1 || 58 || 0 || 1 || 66 Internet || 91 || 63 || 54 || 32 || 136 || 72 || 89 || 137 || 34 || 9 || 110 || 25 || 852 Poștă || 14 || 5 || 6 || 36 || 13 || 3 || 38 || 10 || 4 || 2 || 10 || 5 || 146 Ziar || 0 || 2 || 2 || 0 || 0 || 1 || 2 || 2 || 1 || 7 || 0 || 7 || 24 Necunoscută || 0 || 1 || 1 || 5 || 3 || 2 || 1 || 1 || 2 || 2 || 0 || 1 || 19 Telefon || 6 || 11 || 7 || 15 || 8 || 2 || 9 || 10 || 3 || 4 || 5 || 1 || 81 Magazin || 0 || 4 || 2 || 1 || 6 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 13 Mesaje text || 0 || 1 || 1 || 0 || 2 || 1 || 4 || 7 || 0 || 17 || 0 || 2 || 35 6. Cereri de
asistență reciprocă introduse/ primite (art. 6-7-8) de fiecare
stat membru în 2007-2010 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite Austria || 2 || 67 || 3 || 72 || 7 || 44 || 7 || 29 Belgia || 128 || 67 || 119 || 85 || 84 || 51 || 29 || 28 Bulgaria || 12 || 57 || 2 || 63 || 1 || 34 || 4 || 21 Cipru || 0 || 60 || 0 || 64 || 0 || 34 || 1 || 26 Republica Cehă || 2 || 59 || 0 || 66 || 4 || 36 || 4 || 27 Germania || 5 || 72 || 12 || 101 || 16 || 64 || 13 || 59 Danemarca || 12 || 64 || 14 || 66 || 10 || 37 || 10 || 23 Estonia || 8 || 57 || 12 || 71 || 6 || 40 || 1 || 21 Spania || 0 || 72 || 8 || 98 || 23 || 65 || 28 || 50 Finlanda || 5 || 58 || 31 || 75 || 2 || 33 || 2 || 23 Franța || 40 || 65 || 16 || 88 || 56 || 81 || 60 || 38 Grecia || 0 || 58 || 0 || 68 || 0 || 31 || 1 || 23 Ungaria || 70 || 63 || 30 || 61 || 23 || 32 || 22 || 28 Irlanda || 0 || 72 || 0 || 84 || 2 || 48 || 0 || 36 Italia || 2 || 59 || 2 || 62 || 4 || 42 || 2 || 33 Lituania || 0 || 57 || 0 || 67 || 4 || 33 || 4 || 22 Luxemburg || 0 || 62 || 0 || 70 || 1 || 39 || 2 || 27 Letonia || 4 || 63 || 11 || 66 || 6 || 36 || 6 || 24 Malta || 0 || 55 || 0 || 55 || 3 || 34 || 8 || 23 Țările de Jos || 3 || 102 || 13 || 120 || 28 || 82 || 9 || 61 Polonia || 1 || 61 || 9 || 65 || 3 || 35 || 5 || 28 Portugalia || 0 || 60 || 1 || 68 || 3 || 39 || 0 || 29 România || 0 || 53 || 0 || 53 || 1 || 35 || 0 || 25 Suedia || 7 || 65 || 33 || 79 || 12 || 44 || 6 || 30 Slovenia || 0 || 59 || 0 || 67 || 0 || 31 || 1 || 21 Slovacia || 2 || 65 || 3 || 72 || 11 || 36 || 6 || 28 Regatul Unit || 14 || 90 || 65 || 84 || 45 || 84 || 27 || 54 TOTAL || 317 || || 384 || || 355 || || 258 || 7. Cereri de
asistență reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2007 || Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite Austria || 1 || 4 || 0 || 56 || 1 || 7 || 2 || 67 Belgia || 42 || 7 || 51 || 54 || 35 || 0 || 128 || 67 Bulgaria || 4 || 2 || 0 || 55 || 8 || 0 || 12 || 57 Cipru || 0 || 3 || 0 || 56 || 0 || 1 || 0 || 60 Republica Cehă || 1 || 4 || 0 || 55 || 1 || 0 || 2 || 59 Germania || 1 || 10 || 2 || 55 || 2 || 7 || 5 || 72 Danemarca || 12 || 7 || 0 || 55 || 0 || 2 || 12 || 64 Estonia || 1 || 2 || 1 || 53 || 6 || 2 || 8 || 57 Spania || 0 || 10 || 0 || 52 || 0 || 10 || 0 || 72 Finlanda || 5 || 3 || 0 || 54 || 0 || 1 || 5 || 58 Franța || 19 || 6 || 7 || 56 || 14 || 3 || 40 || 65 Grecia || 0 || 2 || 0 || 55 || 0 || 1 || 0 || 58 Ungaria || 68 || 4 || 2 || 55 || 0 || 4 || 70 || 63 Irlanda || 0 || 7 || 0 || 56 || 0 || 9 || 0 || 72 Italia || 0 || 3 || 2 || 54 || 0 || 2 || 2 || 59 Lituania || 0 || 2 || 0 || 54 || 0 || 1 || 0 || 57 Luxemburg || 0 || 4 || 0 || 56 || 0 || 2 || 0 || 62 Letonia || 0 || 5 || 1 || 54 || 3 || 4 || 4 || 63 Malta || 0 || 1 || 0 || 54 || 0 || 0 || 0 || 55 Țările de Jos || 3 || 27 || 0 || 60 || 0 || 15 || 3 || 102 Polonia || 0 || 3 || 0 || 55 || 1 || 3 || 1 || 61 Portugalia || 0 || 5 || 0 || 55 || 0 || 0 || 0 || 60 România || 0 || 3 || 0 || 49 || 0 || 1 || 0 || 53 Suedia || 3 || 6 || 0 || 54 || 4 || 5 || 7 || 65 Slovenia || 0 || 2 || 0 || 54 || 0 || 1 || 0 || 59 Slovacia || 0 || 8 || 0 || 55 || 2 || 2 || 2 || 65 Regatul Unit || 0 || 18 || 5 || 63 || 9 || 9 || 14 || 90 TOTAL || 160 || 158 || 71 || || 86 || 92 || 317 || 8. Cereri de
asistență reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2008 || Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite Austria || 1 || 3 || 1 || 66 || 1 || 3 || 3 || 72 Belgia || 28 || 9 || 43 || 70 || 48 || 6 || 119 || 85 Bulgaria || 0 || 0 || 0 || 63 || 2 || 0 || 2 || 63 Cipru || 0 || 0 || 0 || 64 || 0 || 0 || 0 || 64 Republica Cehă || 0 || 2 || 0 || 63 || 0 || 1 || 0 || 66 Germania || 3 || 13 || 2 || 68 || 7 || 20 || 12 || 101 Danemarca || 0 || 1 || 1 || 64 || 13 || 1 || 14 || 66 Estonia || 10 || 0 || 0 || 64 || 2 || 7 || 12 || 71 Spania || 0 || 29 || 0 || 59 || 8 || 10 || 8 || 98 Finlanda || 0 || 1 || 20 || 74 || 11 || 0 || 31 || 75 Franța || 7 || 5 || 0 || 65 || 9 || 18 || 16 || 88 Grecia || 0 || 5 || 0 || 63 || 0 || 0 || 0 || 68 Ungaria || 6 || 3 || 4 || 55 || 20 || 3 || 30 || 61 Irlanda || 0 || 2 || 0 || 63 || 0 || 19 || 0 || 84 Italia || 1 || 3 || 1 || 51 || 0 || 8 || 2 || 62 Lituania || 0 || 1 || 0 || 63 || 0 || 3 || 0 || 67 Luxemburg || 0 || 1 || 0 || 68 || 0 || 1 || 0 || 70 Letonia || 0 || 1 || 1 || 63 || 10 || 2 || 11 || 66 Malta || 0 || 1 || 0 || 54 || 0 || 0 || 0 || 55 Țările de Jos || 2 || 24 || 4 || 59 || 7 || 37 || 13 || 120 Polonia || 2 || 1 || 0 || 63 || 7 || 1 || 9 || 65 Portugalia || 0 || 1 || 1 || 63 || 0 || 4 || 1 || 68 România || 0 || 0 || 0 || 53 || 0 || 0 || 0 || 53 Suedia || 15 || 2 || 10 || 72 || 8 || 5 || 33 || 79 Slovenia || 0 || 1 || 0 || 64 || 0 || 2 || 0 || 67 Slovacia || 0 || 4 || 0 || 63 || 3 || 5 || 3 || 72 Regatul Unit || 43 || 8 || 12 || 65 || 10 || 11 || 65 || 84 TOTAL || 118 || 121 || 100 || || 166 || 167 || 384 || 9. Cereri de
asistență reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2009 || Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite Austria || 0 || 7 || 1 || 32 || 6 || 5 || 7 || 44 Belgia || 25 || 11 || 25 || 36 || 34 || 4 || 84 || 51 Bulgaria || 1 || 3 || 0 || 31 || 0 || 0 || 1 || 34 Cipru || 0 || 3 || 0 || 31 || 0 || 0 || 0 || 34 Republica Cehă || 0 || 2 || 0 || 31 || 4 || 3 || 4 || 36 Germania || 3 || 14 || 0 || 36 || 13 || 14 || 16 || 64 Danemarca || 6 || 1 || 0 || 32 || 4 || 4 || 10 || 37 Estonia || 0 || 3 || 0 || 33 || 6 || 4 || 6 || 40 Spania || 7 || 15 || 4 || 37 || 12 || 13 || 23 || 65 Finlanda || 0 || 0 || 1 || 31 || 1 || 2 || 2 || 33 Franța || 40 || 20 || 1 || 38 || 15 || 23 || 56 || 81 Grecia || 0 || 0 || 0 || 31 || 0 || 0 || 0 || 31 Ungaria || 10 || 1 || 1 || 31 || 12 || 0 || 23 || 32 Irlanda || 1 || 2 || 0 || 32 || 1 || 14 || 2 || 48 Italia || 1 || 3 || 1 || 35 || 2 || 4 || 4 || 42 Lituania || 2 || 1 || 0 || 31 || 2 || 1 || 4 || 33 Luxemburg || 0 || 4 || 0 || 31 || 1 || 4 || 1 || 39 Letonia || 0 || 3 || 1 || 31 || 5 || 2 || 6 || 36 Malta || 0 || 3 || 0 || 31 || 3 || 0 || 3 || 34 Țările de Jos || 26 || 21 || 1 || 32 || 1 || 29 || 28 || 82 Polonia || 0 || 1 || 0 || 33 || 3 || 1 || 3 || 35 Portugalia || 0 || 1 || 0 || 34 || 3 || 4 || 3 || 39 România || 0 || 0 || 0 || 31 || 1 || 4 || 1 || 35 Suedia || 4 || 4 || 0 || 35 || 8 || 5 || 12 || 44 Slovenia || 0 || 0 || 0 || 31 || 0 || 0 || 0 || 31 Slovacia || 2 || 0 || 0 || 31 || 9 || 5 || 11 || 36 Regatul Unit || 22 || 21 || 8 || 39 || 15 || 24 || 45 || 84 TOTAL || 150 || 149 || 44 || || 161 || 169 || 355 || 10. Cereri de asistență
reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2010 || Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite Austria || 3 || 5 || 0 || 22 || 4 || 2 || 7 || 29 Belgia || 12 || 2 || 6 || 24 || 11 || 2 || 29 || 28 Bulgaria || 0 || 0 || 4 || 21 || 0 || 0 || 4 || 21 Cipru || 0 || 2 || 1 || 22 || 0 || 2 || 1 || 26 Republica Cehă || 2 || 0 || 1 || 22 || 1 || 5 || 4 || 27 Germania || 2 || 12 || 0 || 26 || 11 || 21 || 13 || 59 Danemarca || 0 || 0 || 0 || 23 || 10 || 0 || 10 || 23 Estonia || 0 || 0 || 0 || 21 || 1 || 0 || 1 || 21 Spania || 1 || 10 || 5 || 31 || 22 || 9 || 28 || 50 Finlanda || 1 || 0 || 1 || 21 || 0 || 2 || 2 || 23 Franța || 45 || 1 || 1 || 23 || 14 || 14 || 60 || 38 Grecia || 0 || 1 || 0 || 22 || 1 || 0 || 1 || 23 Ungaria || 9 || 2 || 3 || 21 || 10 || 5 || 22 || 28 Irlanda || 0 || 3 || 0 || 23 || 0 || 10 || 0 || 36 Italia || 1 || 1 || 0 || 26 || 1 || 6 || 2 || 33 Lituania || 1 || 0 || 0 || 21 || 3 || 1 || 4 || 22 Luxemburg || 2 || 3 || 0 || 23 || 0 || 1 || 2 || 27 Letonia || 0 || 0 || 0 || 21 || 6 || 3 || 6 || 24 Malta || 0 || 1 || 0 || 21 || 8 || 1 || 8 || 23 Țările de Jos || 1 || 16 || 2 || 24 || 6 || 21 || 9 || 61 Polonia || 0 || 0 || 0 || 23 || 5 || 5 || 5 || 28 Portugalia || 0 || 1 || 0 || 27 || 0 || 1 || 0 || 29 România || 0 || 1 || 0 || 23 || 0 || 1 || 0 || 25 Suedia || 1 || 4 || 2 || 22 || 3 || 4 || 6 || 30 Slovenia || 1 || 0 || 0 || 21 || 0 || 0 || 1 || 21 Slovacia || 1 || 4 || 0 || 23 || 5 || 1 || 6 || 28 Regatul Unit || 6 || 18 || 11 || 25 || 10 || 11 || 27 || 54 TOTAL || 89 || 87 || 37 || || 132 || 128 || 258 || 11. Conectare la SCPC și
verificări privind utilizarea - Numărul de autorități
competente (decembrie 2010) Utilizatori ai SCPC || Autorități În total, 750 de utilizatori activi în 30 de țări. || În total, 346 de autorități și 30 de birouri unice de legătură care au acces la SCPC. 30% dintre acestea nu au introdus niciodată o cerere de asistență reciprocă, în ciuda faptului că dispun de o parolă. [1] Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre
autoritățile naționale însărcinate să asigure
aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului
(„Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”);
JO L 364, 09.12.2004, p. 1. [2] COM(2009) 336 final, 2.7.2009. [3] Articolul 1 din regulament. [4] JO L 201, 31.07.2002, p. 37. [5] JO L 376, 27.12.2006, p. 21. [6] JO L 259, 4.10.2011, p. 1. [7] JO L 133, 22.5.2008, p. 66. [8] Anexa la Regulamentul CPC poate fi modificată în
continuare în anii următori ca urmare a adoptării de noi texte
legislative în domeniul protecției consumatorilor [9] Ultima publicare: Lista completă - JO C 206, 2.9.2011
și Addendum – JO 356, 6.12.2011. [10] JO L 59, 04.03.2011, p. 63. [11] JO L 57, 02.03.2011, p. 44. [12] Aviz al AEPD referitor la Decizia 2011/141/UE a Comisiei
și la Recomandarea 2011/136/UE a Comisiei privind orientările pentru
punerea în aplicare a normelor de protecție a datelor în cadrul SCPC din
data de 5 mai 2011. [13] Decizia 2007/76/CE a Comisiei; JO L 32, 6.2.2007, p. 192. [14] Este de remarcat în acest context, că rețeaua
abordează doar încălcările privind interesele colective ale
consumatorilor în situații transfrontaliere, nu și reclamațiile
individuale (articolele 1 și 3 din regulamentul CPC). [15] JO L 149, 11.6.2005, p. 22. [16] JO L 178, 17.7.2000, p. 1. [17] Aceasta se aplică la Regulamentul nr. 261/2004
privind drepturile pasagerilor aerieni, articolele 86-100 din Directiva 2001/83/CE
privind medicamentele de uz uman și, în conformitate cu observațiile
formulate în rapoartele bianuale naționale, la articolele din Directiva
privind serviciile media audiovizuale.