13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/164

—

salută transformarea abordării reactive și ad-hoc într-un mecanism îmbunătățit, mai integrat și mai eficient;

—

subliniază că autoritățile locale și regionale sunt, de obicei, participanți-cheie la gestionarea situațiilor de criză și că ar fi oportun să fie implicate în pregătirea evaluărilor de risc și a planurilor de gestionare a riscurilor;

—

consideră că UE ar trebui să colaboreze cu autoritățile naționale în scopul sporirii numărului de cursuri de formare a personalului de la nivel local și regional pentru a se asigura o reacție inițială eficientă la situațiile de criză;

—

este ferm convins că UE ar trebui să înființeze o platformă care să poată fi folosită pentru schimbul de informații și de experiențe cu privire la răspunsul în caz de dezastre între statele membre și între autoritățile locale și regionale ale acestora;

—

subliniază necesitatea unei precizii sporite în ceea ce privește definițiile formulate în cadrul deciziei și solicitările de asistență pentru răspunsul la dezastre majore survenite sau iminente;

—

consideră că ar trebui folosit un model standard ca bază pentru planurile de gestionare a riscurilor pentru a asigura comparabilitatea dintre conținuturile diverselor planuri;

—

este convins de necesitatea stabilirii unui calendar pentru actualizarea sistematică și prezentarea planurilor de gestionare a riscurilor de către statele membre.

Raportor

Adam BANASZAK (PL-AE), membru al Adunării regionale Cuyavia-Pomerania

Document de referință

Propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un mecanism al Uniunii de protecție civilă

COM(2011) 934 final.

1.

este mulțumit să observe că propunerea este în acord cu politica Comisiei de a dezvolta soluții mai bune și o politică mai coerentă în materie de răspuns în caz de dezastre și că aceasta contribuie la obiectivele Strategiei Europa 2020 și la sporirea securității cetățenilor UE în cadrul Programului de la Stockholm și al Strategiei de securitate internă a Uniunii Europene;

2.

observă că au fost formulate noi propuneri pe baza unei revizuiri a dispozițiilor în materie de protecție civilă și a experienței de pe urma dezastrelor anterioare;

3.

observă cu satisfacție că prezenta propunere reprezintă un nou pas efectuat de către Comisie către simplificarea și raționalizarea legislației, fiind vorba de o unică propunere legislativă pentru 2014-2020 care combină propunerile existente privind cooperarea în domeniul protecției civile la nivelul UE reglementate prin două instrumente juridice: Decizia Consiliului 2007/779/CE, Euratom din 8 noiembrie 2007 de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă și Decizia Consiliului 2007/162/CE, Euratom din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă;

4.

subliniază că autoritățile locale și regionale sunt, de obicei, participanți-cheie la gestionarea situațiilor de criză și că diseminarea informațiilor către actorii responsabili pentru măsurile de răspuns la criză la nivel local și regional ar trebui să constituie unul dintre obiectivele legislației în materie de protecție civilă;

5.

subliniază că un mecanism consolidat de protecție civilă va contribui la punerea în aplicare a clauzei de solidaritate; apreciază faptul că s-a acordat o atenție deosebită asigurării unei coordonări stricte între protecția civilă și ajutorul umanitar, precum și coerenței cu acțiunile desfășurate în cadrul altor politici și instrumente ale UE, în special în domeniul politicii în materie de libertate, securitate și justiție. Coerența cu alte instrumente financiare ale UE ar trebui să excludă duplicarea finanțării.

6.

își exprimă adeziunea la principiile solidarității, cooperării, coordonării și sprijinului reciproc între țările, regiunile și comunitățile locale din UE în domeniul protecției civile; este de acord cu Comisia cu privire la faptul că, pentru a consolida capacitatea integrată a UE de răspuns în caz de dezastre, este necesar să se treacă de la abordarea ad-hoc la măsuri planificate cu suficient timp înainte, precum și să se adopte o politică integrată privind exercițiile și cursurile de formare, să se ia în considerare natura transversală a măsurilor de prevenire a dezastrelor (care implică, de exemplu, domenii ca protecția mediului, schimbările climatice, inundațiile, riscul de incendii, securitatea, protecția sănătății și politica regională) și să se faciliteze în continuare cooperarea între statele participante;

7.

subliniază, de asemenea, că UE ar trebui să colaboreze cu autoritățile naționale în scopul sporirii numărului de cursuri de formare a personalului de la nivel local și regional pentru a se asigură o reacție inițială suficientă și, mai presus de toate, eficientă la situațiile de criză;

8.

este de acord că măsurile de protecție civilă sunt o competență fundamentală a statelor membre și că mecanismul nu ar trebui să afecteze răspunderea primară a statelor membre în materie de protecție a oamenilor, mediului și proprietăților de pe teritoriul lor împotriva dezastrelor. Principalul obiectiv al mecanismului de protecție civilă al Uniunii ar trebui să constea în sprijinirea, coordonarea și completarea acțiunilor statelor membre;

9.

subliniază importanța cooperării mai strânse cu statele membre și cu autoritățile locale și regionale în domeniul măsurilor de protecție civilă în cazul unor situații de urgență majoră;

10.

consideră că UE ar trebui să identifice deficitele de resurse și să definească exact cum ar putea sprijini statele membre în eforturile acestora de a-și îmbunătăți gradul de pregătire, în special în raport cu autoritățile locale și regionale. Statele membre și UE ar trebui să urmărească utilizarea resurselor existente, în așa fel încât să nu creeze poveri financiare și administrative suplimentare, nu în ultimul rând pentru autoritățile locale și regionale;

11.

este ferm convins că UE ar trebui să înființeze o platformă care să poată fi folosită pentru schimbul de informații și de experiențe cu privire la răspunsul în caz de dezastre între statele membre și între autoritățile locale și regionale ale acestora;

12.

subliniază că statele membre, cu ajutorul UE, ar trebui să implice autoritățile locale și regionale în răspunsul în caz de dezastre încă dintr-un stadiu timpuriu, utilizând sistemul de guvernanță pe mai multe niveluri folosit în domeniul politicii de coeziune;

13.

sprijină propunerea de a se stabili obiective specifice axate asupra prevenirii, asigurării pregătirii pentru răspunsul în caz de dezastre și asupra facilitării unor intervenții de urgență rapide și eficiente în cazul unor dezastre majore sau al iminenței acestora;

14.

remarcă importanța simplificării continue a legislației aplicabile (propunerea reprezintă un pas major în această direcție) și a procedurilor relevante, asigurându-se totodată lipsa de ambiguitate și transparența lor; aceasta ar trebui să limiteze sarcinile administrative și să funcționeze ca punct de plecare pentru măsuri suplimentare de simplificare și raționalizare a mecanismului. Observă că ar putea fi util un model standard pentru instituirea unor planuri individuale de gestionare a riscurilor. Absența unui model sporește și riscul conflictelor cu alte planuri de gestionare a riscurilor. Totodată, lipsa oricărei indicații cu privire la domeniul de aplicare a planurilor și la conținutul lor elementar sporește costurile de elaborare a acestora, face compararea mai dificilă și, cel mai grav, subminează logica aflată la baza cerinței adresate statelor membre de a prezenta astfel de planuri;

15.

subliniază că autoritățile locale și regionale pot asigura un răspuns imediat în caz de dezastru, deoarece dețin o cunoaștere detaliată a condițiilor geografice și sociale locale; consideră că ar fi oportun pentru statele membre să implice autoritățile locale și regionale în pregătirea evaluărilor de risc și a planurilor de gestionare a riscurilor, deoarece, în multe cazuri, acestea din urmă dețin mai multe cunoștințe decât nivelul național, de exemplu în ceea ce privește evaluarea pericolelor;

16.

observă că prevederile financiare din cadrul propunerii privind transporturile merg în direcția potrivită și că acestea ar trebui să permită luarea, în termen mai scurt, a mai multor măsuri, precum și extinderea numărului de țări care folosesc resursele, având în vedere că transportul reprezintă una din principalele cheltuieli în cazul misiunilor internaționale;

17.

sprijină măsurile luate de Comisie pentru îmbunătățirea accesului la resurse adecvate în materie de transport pentru susținerea procesului de construire a unei capacități de reacție rapidă la nivelul UE, cu condiția specificării clare a scopului, domeniului și condițiilor pentru aplicarea potențială a acestor măsuri; salută posibilitatea ca Comisia să completeze transportul furnizat de statele membre prin oferirea unor resurse suplimentare în materie de transport, necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid în caz de dezastre majore;

18.

subliniază importanța transformării abordării reactive și ad-hoc într-un mecanism îmbunătățit, mai integrat și mai eficient. Avem nevoie de o tranziție veritabilă de la abordarea actuală ad-hoc la o planificare în avans și un răspuns rapid;

19.

înțelege intențiile Comisiei cu privire la definirea amplă a conceptelor asociate cu acest instrument pentru a asigura flexibilitatea și funcționarea mai eficientă a mecanismului de protecție civilă; consideră însă că ar fi util să se clarifice definițiile schițate în articolul 4 al Deciziei Parlamentului European și Consiliului privind un mecanism al Uniunii de protecție civilă, în special conceptele de „dezastru” și „dezastru major”; în viitor, astfel ar putea fi preîntâmpinate neregularitățile cu privire la utilizarea anumitor resurse de către statele membre prin intermediul acestui mecanism;

20.

este de acord cu Comisia că ar trebui îmbunătățit accesul la o capacitate critică de reacție și la soluții de transport, simultan cu facilitarea procedurilor pentru a se asigura un răspuns optim și cu integrarea mai strânsă a politicilor de prevenire;

21.

salută eforturile Comisiei de a îmbunătăți capacitățile de răspuns în caz de urgență prin intensificarea cursurilor de formare și a exercițiilor și prin conceperea unor planuri de urgență adecvate;

22.

se declară în favoarea fundării mecanismului pe cele patru pietre de temelie ale politicii în materie de protecție civilă: prevenirea, pregătirea, răspunsul și dimensiunea externă, adăugând totodată dispoziții financiare;

23.

este în favoarea măsurilor de încurajare a statelor membre și a țărilor terțe să adopte o abordare integrată a gestionării dezastrelor;

24.

subliniază că, pentru a preveni daunele pe care dezastrele le cauzează oamenilor, proprietăților și mediului, este esențial să se ia măsuri de creare și de actualizare continuă a unei baze de cunoștințe cu privire la riscuri, făcând schimb de cunoștințe, practici și informații. De asemenea, este vitală sensibilizarea cu privire la prevenire și sprijinirea statelor membre și a țărilor terțe în luarea unor măsuri care să vizeze în mod special elaborarea de planuri pentru gestionarea riscurilor;

25.

este de acord cu măsurile planificate de Comisie pentru asigurarea pregătirii, de exemplu înființarea unui Centru de răspuns pentru situații de urgență (CRSU), gestionarea unui sistem comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS), contribuirea la dezvoltarea unor sisteme de detectare și de alertă rapidă pentru dezastre, înființarea și întreținerea unor capacități constând din echipe de experți, module și elemente, precum și întreprinderea de acțiuni de sprijin și complementare (formare, diseminare a experiențelor și cunoștințelor). Totodată, Comitetul ar dori mai multe detalii cu privire la solicitările de asistență adresate de statele membre prin intermediul CRSU. Referința la „o solicitare specifică” din text este extrem de vagă. Centrul de răspuns pentru situații de urgență ar trebui să fie coordonat cu structurile naționale și regionale existente;

26.

este de acord cu măsurile prevăzute de Comisie în cazul unei solicitări de asistență din partea unui stat membru pentru soluționarea unui dezastru major produs sau iminent, în special în ceea ce privește măsurile de facilitare a mobilizării unor echipe, experți, module și sprijin de intervenție altele decât cele din cadrul Capacității europene de răspuns în situații de urgență;

27.

susține inițiativa Comisiei de a înființa o Capacitate europeană de răspuns în situații de urgență sub forma unui ansamblu de capacități de răspuns puse în prealabil în comun pe bază voluntară de către statele membre. Cerințele de calitate pentru capacitatea de răspuns în situații de urgență trebuie definite în cooperare cu statele membre. În același timp, ar dori să obțină mai multe detalii cu privire la procedura pe care trebuie să o urmeze statele membre pentru a informa Comisia cu privire la eventualele motive care le împiedică să pună la dispoziție aceste capacități într-o anumită situație de urgență. Trebuie, de asemenea, stabilit clar faptul că într-o anumită situație de urgență capacitatea de răspuns nu mai trebuie pusă la dispoziție dacă aceasta este necesară în scopuri naționale;

28.

consideră că este esențial să se includă în versiunile actualizate ale planurilor de gestionare a riscurilor informațiile furnizate de statele membre Comisiei cu privire la eventualele motive care le împiedică să pună la dispoziție anumite capacități;

29.

susține evaluarea la jumătatea perioadei planificată de Comisie pentru Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență; dacă aceasta funcționează eficient, ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor specifice care au fost definite;

30.

susține inițiativa Comisiei de a extinde alocarea de granturi, pe baza deciziei aflată în curs de revizuire, sub orice formă prevăzută în Regulamentul financiar, în special sub formă de granturi, rambursări ale cheltuielilor, achiziții publice sau contribuții la fonduri fiduciare;

31.

susține eforturile Comisiei de a întreprinde acțiuni pentru realizarea de sinergii și asigurarea complementarității cu alte instrumente ale Uniunii, excluzând totodată asistența simultană prin mai multe instrumente financiare ale acesteia;

32.

consideră adecvată luarea de măsuri corespunzătoare de către Comisie pentru a se asigura, la punerea în aplicare a unor acțiuni financiare, că interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea unor măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și a altor activități ilegale;

33.

în același timp, subliniază necesitatea unei precizii sporite în ceea ce privește definițiile formulate în cadrul deciziei și solicitările de asistență pentru răspunsul la dezastre majore survenite sau iminente, pentru a se exclude potențialele neregularități apărute în urma definirii improprii a conceptelor;