2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/70

—

amintește Comisiei Europene că autoritățile locale și regionale sunt deseori responsabile de implementarea politicilor privind ocuparea forței de muncă, educația și formarea. De aceea, dimensiunea teritorială a acestor politici este de o importanță vitală, iar Comitetul regretă faptul că comunicarea Comisiei nu conține o trimitere specială la competențele regiunilor și ale autorităților locale;

—

întâmpină cu satisfacție măsurile cuprinse în Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă. Comitetul Regiunilor insistă asupra legăturii dintre acest pact și programele menite să genereze creștere economică din cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, în special cele cuprinse în rubrica 1, „Creștere durabilă”;

—

încurajează statele membre să țină cont de indicațiile Comisiei Europene în programele lor naționale de reformă, acordând o atenție specială temei flexicurității, care este o adevărată provocare pentru piața europeană a muncii;

—

consideră că este important să se stimuleze autoangajarea și antreprenoriatul în folosul propriu, sub diferite forme, acordându-se o atenție specială întreprinderilor nou-înființate de către tineri. Astfel, se vor putea folosi cu mai mare eficiență resursele utilizate de regulă în scopuri neproductive (costuri de prepensionare sau indemnizații de șomaj);

—

propune ca autoritățile regionale și locale să fie implicate în mai mare măsură în definirea politicilor de stimulare a „locurilor de muncă ecologice” în cadrul planurilor naționale de ocupare a forței de muncă;

—

apreciază propunerea de îmbunătățire a EURES, inclusiv prin introducerea unui serviciu Match and Map, care va contribui la conturarea unei imagini clare a situării geografice a propunerilor. În acest sens, amintește rolul național și regional al burselor de locuri de muncă și recomandă integrarea în mai mare măsură a acestora cu Rețeaua întreprinderilor europene (EEN), regiunile și camerele de comerț.

Raportor

dna Marialuisa COPPOLA (IT-PPE), membră a Consiliului Regional Veneto

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Către o redresare generatoare de locuri de muncă

COM(2012) 173 final

1.

întâmpină cu satisfacție comunicarea Comisiei Europene „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, amintind că ocuparea integrală a forței de muncă și coeziunea socială sunt obiective consacrate de TFUE, care trebuie îndeplinite cu respectarea principiilor proporționalității și subsidiarității (art. 3, 4, 5, 6 și 9 TFUE). Consideră comunicarea Comisiei drept un act politic ce ar trebui urmat de inițiative legislative concrete din partea statelor membre și a autorităților locale și regionale;

2.

ia notă de faptul că Comisia pune accent pe nevoia de reforme structurale la nivel național, vizând în primul rând liberalizarea pieței serviciilor și a muncii, este de acord cu poziția acesteia privind necesitatea unor reforme, dar și-ar fi dorit propuneri de măsuri mai concrete în favoarea ocupării forței de muncă în economia ecologică;

3.

se adresează din nou Comisiei cu solicitarea de a ține seama în toate propunerile sale, în special în cele de punere în aplicare a Comunicării Comisiei Europene „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, de articolul 9 din TFUE privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare și combaterea excluziunii sociale;

4.

acordă tot sprijinul Strategiei Europa 2020 și instrumentelor sale (precum programele naționale de reformă) și susține angajamentul de îndeplinire a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă, invitând statele membre să meargă înainte pe calea creșterii economice și a inovării, deschisă de această strategie;

5.

constată totuși cu îngrijorare că, în ultimii ani, decalajele economice și sociale dintre statele membre (și dintre diversele regiuni) se amplifică în loc să se reducă;

6.

subliniază că, pentru îndeplinirea obiectivelor trasate în Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, este de dorit să se țină cont de dimensiunea teritorială, permițând statelor membre și autorităților regionale și locale menținerea unei flexibilități suficiente pentru a-și defini propriile priorități și pentru a elabora răspunsurile politice adecvate. O contribuție importantă ar putea decurge și din utilizarea corectă a fondurilor politicii de coeziune. În acest sens, o abordare constând într-o guvernanță pe mai multe niveluri, care să țină seama de principiul subsidiarității, în special în elaborarea programelor naționale de reformă, este cu siguranță perspectiva cea mai potrivită pentru a răspunde exigențelor locale și pentru a îndeplini cu mai mare eficiență obiectivele de ocupare a forței de muncă;

7.

consideră că provocările actuale și viitoare pentru ocuparea forței de muncă sunt reprezentate nu numai de șomajul în rândul tinerilor, ci și de șomajul în rândul lucrătorilor în vârstă de peste 55 de ani, de șomajul în rândul persoanelor cu handicap, al imigranților și al femeilor și de creșterea numărului de persoane aflate de mult timp în șomaj. De aceea, Comitetul invită Comisia Europeană și statele membre să acorde o atenție deosebită acestor categorii, ce constituie un capital uman de valoare și cu experiență;

8.

amintește Comisiei Europene că autoritățile locale și regionale sunt deseori responsabile de implementarea politicilor privind ocuparea forței de muncă, educația și formarea. De aceea, dimensiunea teritorială a acestor politici este de o importanță vitală, iar Comitetul regretă faptul că comunicarea Comisiei nu conține o trimitere specială la competențele regiunilor și ale autorităților locale;

9.

invită Comisia Europeană și statele membre să aplice măsurile necesare pentru combaterea și eradicarea practicii dăunătoare a dumpingului social și a muncii fără forme legale, care poate fi în legătură cu unele forme de exploatare a imigrației ilegale;

10.

îndeamnă Comisia Europeană să promoveze competitivitatea industriei și a serviciilor europene, consolidând guvernanța economică a Uniunii, pentru a evita întoarcerea la politicile de protecționism;

11.

salută faptul că temele privind creșterea economică și locurile de muncă s-au aflat în centrul atenției pe parcursul Consiliul European din 28-29 iunie 2012 și că în cadrul summitului s-a recunoscut necesitatea activării unor instrumente și politici menite să creeze locuri de muncă și creștere, la fiecare nivel de guvernare a Uniunii Europene;

12.

subliniază că consolidarea bugetelor statelor membre nu este un scop în sine. Autoritățile locale și regionale trebuie chemate să contribuie în mod echilibrat, cu respectarea principiului proporționalității și fără a compromite creșterea economică și coeziunea teritorială și socială;

13.

întâmpină în general cu satisfacție măsurile vizând statele membre și pe cele de la nivelul Uniunii Europene, cuprinse în Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă. Comitetul Regiunilor insistă asupra legăturii dintre acest pact și programele menite să genereze creștere economică din cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, în special cele cuprinse în rubrica 1, „Creștere durabilă”. Statele membre care au subscris la acest pact trebuie să adopte în prezent o poziție coerentă în cadrul negocierilor privind CFM. Mai ales în ceea ce privește măsurile europene care au făcut obiectul unui acord consemnat în Concluziile Consiliului, Comitetul Regiunilor pune un accent special pe nevoia de consolidare a pieței unice, pe reducerea complexității legislative, pe mobilizarea BEI, precum și pe lansarea rapidă a fazei-pilot a inițiativei privind emiterea de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor (project bonds), în vederea finanțării unor măsuri rapide în favoarea creșterii. Este esențial ca, pe parcursul fazei-pilot, să se evite denaturarea concurenței și riscul ca proiectele să nu fie viabile din punct de vedere comercial. Acest instrument nu trebuie să țină locul capitalului din partea statelor membre și a organismelor regionale și locale sau al capitalului privat. Modul în care va continua inițiativa după faza-pilot urmează a fi stabilit abia după efectuarea unei evaluări independente. Este important ca aceste evaluări să arate dacă proiectele selectate au contribuit cu valoare adăugată în cadrul Uniunii.

14.

amintește, cu privire la introducerea inițiativei privind emiterea de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor destinată infrastructurilor strategice, opinia exprimată deja în legătură cu mecanismul „Conectarea Europei” (1), recomandând includerea autorităților locale și regionale în proiectele TEN, în scopul obținerii unor beneficii maxime pentru cetățeni;

15.

regretă totuși faptul că concluziile Consiliului nu sunt urmate de acțiuni rapide întreprinse de către toate statele membre și că impactul lor nu a fost mai puternic, astfel încât să promoveze măsuri suplimentare în favoarea creșterii;

16.

apreciază propunerile Comisiei Europene pentru susținerea înființării de locuri de muncă, în special în ceea ce privește reducerea sarcinii fiscale exercitate asupra întreprinderilor, fără urmări asupra bugetului, dar cu diminuarea sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă, optându-se pentru încasări de altă natură (de exemplu, taxe de mediu);

17.

amintește că, mai ales în contextul crizei economice, este importantă concentrarea eforturilor nu numai în direcția creării de noi locuri de muncă și a promovării transformărilor structurale, ci și către menținerea locurilor de muncă existente;

18.

propune o mai bună utilizare, coordonare și interoperabilitate a instrumentelor disponibile la nivel european, național, regional și al camerelor de comerț (invitând în special la utilizarea nu numai a FSE, ci și a FEDER), pentru susținerea activității independente, a întreprinderilor sociale, a alternanței formare-muncă și a înființării de noi întreprinderi. O coordonare mai bună va garanta posibilitatea unei utilizări mai eficiente a instrumentelor disponibile;

19.

consideră că, pentru a avea locuri de muncă durabile și de calitate, o agendă de creștere europeană trebuie să se bazeze pe ambiția instituirii unei strategii reale de reînnoire industrială în Europa, întemeiată pe implicarea activă a tuturor autorităților publice, de la toate nivelurile, precum și pe o politică industrială puternică, care să încurajeze competitivitatea IMM-urilor (ce constituie coloana vertebrală și istoria culturală și de producție a industriei europene) și a sectorului serviciilor. O astfel de strategie de reînnoire industrială presupune exploatarea de către Comisia Europeană a întregului potențial al Tratatului de la Lisabona în materie de politică industrială, optând pentru a „adopta orice inițiativă utilă promovării acestei coordonări [între statele membre, în materie de politică industrială], în special inițiative menite să stabilească orientările și indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici și să pregătească elementele necesare pentru supravegherea și evaluarea periodice” (articolul 173 TFUE). Această strategie de reînnoire industrială, care ar trebui să apară după revizuirea la jumătatea perioadei a inițiativei emblematice „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării”, ar duce, printre altele, la înlesnirea accesului la credite, la reducerea sarcinilor administrative și la crearea unui climat mai bun pentru spiritul antreprenorial, cu privire la care Comitetul Regiunilor își aduce propria contribuție, în colaborare cu Comisia Europeană, prin organizarea concursului „Regiune europeană întreprinzătoare” (REI); subliniază de asemenea importanța unui sector public funcțional și eficient, care este indispensabil pentru creșterea economică;

20.

consideră că elementul esențial al competitivității întreprinderilor europene constă în creșterea productivității printr-o gestionare eficientă și durabilă a resurselor, precum și prin formarea pe termen lung, inovare și responsabilități comune; ca atare, consideră importantă valorificarea experienței întreprinderilor active în materie de durabilitate, care pot fi recunoscute și prin intermediul certificărilor europene;

21.

subliniază că, în ceea ce privește punerea în valoare a calității produselor europene, utilizarea suplimentară a unei mărci de origine a UE, pe lângă etichetele de calitate și mărcile de origine naționale, ar putea avea de asemenea o influență benefică asupra întreprinderilor, cu efectele pozitive aferente în materie de ocupare a forței de muncă;

22.

face trimitere la avizul CoR privind Pachetul „Întreprinderi responsabile” [privind comunicarea Comisiei Europene COM(2011) 681-685 final], subliniind că o atitudine în favoarea durabilității sociale și de mediu poate avea efecte pozitive sub aspectul competitivității întreprinderilor, gestionării riscurilor, limitării costurilor, relațiilor de durată cu clienții și capacității de inovare;

23.

se declară în favoarea măsurilor de promovare a înființării de locuri de muncă în domenii legate de durabilitatea mediului, de profesiile medicale și de TIC (după cum reiese și din concluziile Biroului CoR din 22 și 23 martie 2012); este important, printre altele, să se amintească faptul că pe piața europeană a forței de muncă se află încă, într-un procent semnificativ, lucrători angajați în sectoare industriale și de producție care au făcut istorie în dezvoltarea Europei. În consecință, cere să fie fructificate cu precădere aceste locuri de muncă, prin propunerea unor instrumente de recalificare a capitalului uman;

24.

amintește că trecerea la o economie durabilă, cu emisii reduse de dioxid de carbon, va induce o necesară restructurare a actualei piețe a muncii, care va trebui susținută, în orice privință, cu măsuri de sprijin adecvate;

25.

este de acord cu propunerea de perpetuare a instrumentului de microfinanțare PROGRESS, deoarece permite finanțarea cu sume mici, în scopuri utile din punct de vedere social și meritorii;

26.

sprijină propunerea Comisiei Europene de a menține în funcțiune Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), dată fiind persistența unei situații de criză și de incertitudine pentru întreprinderile europene. Speră totuși într-o viziune mai clară asupra viitorului programului și în faptul că noile proceduri de activare a fondului, mai simple, mai rapide și mai sigure;

27.

încurajează statele membre să țină cont de indicațiile Comisiei Europene în programele lor naționale de reformă, acordând o atenție specială temei flexicurității, care este o adevărată provocare pentru piața europeană a muncii. O politică menită să țină cont de nevoia de flexibilitate în muncă, dar care să îi și protejeze pe cetățeni, va trebui să facă neapărat obiectul unui acord cu regiunile și cu autoritățile locale. De asemenea, regretă că, în pofida angajamentului politic asumat cu ocazia Consiliului European de primăvară 2012 și a orientărilor definite de Comisia Europeană în comunicare, nu toate statele membre au prezentat în cadrul programelor lor naționale de reformă pe 2012 un plan național pentru ocuparea forței de muncă, care să conțină o gamă întreagă de măsuri în favoarea creării de locuri de muncă, în special de locuri de muncă „ecologice”;

28.

își exprimă preocuparea pentru numărul mare de tineri europeni care nu au nicio activitate sau se află în șomaj și invită Comisia Europeană și statele membre să aplice toate măsurile care se impun pentru a le asigura tinerilor locuri de muncă calificată și calificantă, care să îi aducă în poziția de a fi independenți și stabili din punct de vedere economic;

29.

ia notă de faptul că anumite țări se confruntă cu niveluri critice ale șomajului în rândul tinerilor în mai mare măsură decât altele, invitând așadar Comisia Europeană să acorde o atenție specială acestei situații, inclusiv prin instituirea unor controale mai riguroase ale programelor aflate în derulare, și să urmărească îndeplinirea rapidă a obiectivului ce constă în elaborarea unei propuneri de recomandare a Consiliului privind garanțiile pentru tineret;

30.

recunoaște că, în unele state membre, uneori angajatorii fac abuz de instrumentul stagiului și întâmpină cu interes propunerea de instituire a unui cadru de calitate pentru stagiari, însă recomandă să se evite crearea unor reguli prea rigide, care ar risca să descurajeze total utilizarea de către întreprinderi a instrumentului stagiului;

31.

invită statele membre să facă în așa fel încât, până în 2013, prin încheierea unui contract de stagiatură, toți stagiarii să poată beneficia de protecția corespunzătoare și de informațiile necesare despre drepturile și îndatoririle lor și ale angajatorilor;

32.

atrage atenția asupra necesității de a oferi posibilități adecvate de stagii pentru studenții din Uniunea Europeană, contribuind pe această cale la apropierea în mai mare măsură a acestora de câmpul muncii. Într-adevăr, este esențială crearea unei punți între mediul universitar și cel al muncii, de ajutor în acest sens putând fi programe precum cel de învățare pe tot parcursul vieții sau Erasmus pentru tineri antreprenori. În special cel din urmă se dovedește a fi un instrument eficient de stimulare a spiritului antreprenorial, de mare valoare pentru ieșirea din criză;

33.

speră ca autoritățile regionale să poată juca un rol important ca punte între mediul formării și cel al producției, promovând acorduri care să implice recunoașterea de către universități a activităților desfășurate direct pe lângă întreprinderi sau în instituții din sectorul public sau sectorul terțiar pe parcursul procesului de formare. Acest lucru s-ar putea realiza prin acorduri încheiate între inspectoratele școlare locale sau regionale, partenerii sociali, precum și reprezentanții întreprinderilor și universităților;

34.

constată că, în prezent, stagiatura reprezintă pentru tineri una dintre formele principale de inserție pe piața muncii, însă scoate în evidență faptul că, în practică, nu puține sunt cazurile în care tinerii trec de la un stagiu la altul fără să poată obține un contract de muncă propriu-zis, care să le ofere garanțiile cuvenite. Regretă așadar că printre propunerile Comisiei Europene nu se află și indicații pentru statele membre privind modul cel mai adecvat de reglementare și de depășire a acestei situații prin politici corespunzătoare în domeniul ocupării forței de muncă, printr-o eventuală stimulare fiscală și prin alte măsuri corespunzătoare;

35.

amintește că tinerii, prin capacitatea lor înnăscută de inovare și de asociere, constituie un potențial fundamental, care ar trebui luat în considerare ca atare de către întreprinderi, organizații sau instituții publice. Valoarea adăugată a unui stagiu constă în faptul că stagiarul, odată pregătit, devine o resursă activă pentru întreprinderea, organizația sau instituția publică respectivă, care are așadar interesul de a lucra în continuare cu el;

36.

speră ca țările europene să își adapteze în viitorul apropiat sistemele educaționale la realitățile de pe piața mondială a forței de muncă, aflate în schimbare. Principalul indicator al evaluării educației, și anume rata școlarizării, nu își îndeplinește rolul așa cum se cuvine. Prin urmare, Comitetul îndeamnă la identificarea unor modalități noi și mai eficiente de evaluare a politicii în domeniul educației. Se impune redefinirea obiectivelor învățământului superior, precum și adaptarea sistemului de măsurare, supraveghere și finanțare la nevoile pieței;

37.

este de acord cu faptul că se constată o lipsă a competențelor pe măsura exigențelor viitoarei piețe a muncii și salută deci propunerea privind panorama competențelor în UE, care ar trebui să ducă, cât mai repede cu putință, la o etapă a recunoașterii depline a calificărilor și competențelor, pas necesar pentru asigurarea unei piețe unice a muncii în Uniunea Europeană;

38.

subliniază că viitorul pașaport european al competențelor profesionale nu trebuie să reprezinte un instrument de recunoaștere a standardelor mai puțin exigente a competențelor, ci trebuie să permită o reală valorificare a deprinderilor practice (de manufactură, artizanat etc.), care constituie punctele forte ale teritoriilor noastre, și, prin urmare, să răsplătească în cele din urmă meritele;

39.

recunoaște carența actuală de interacțiune dintre învățământ și câmpul muncii, motiv pentru care propune încurajarea alternanței școală-muncă, prin intermediul stagiilor sus-menționate, dar și prin programe de formare în școli și universități, puse la punct direct de către persoanele active profesional;

40.

propune crearea unor programe de schimb specifice între funcționarii din administrația publică și întreprinderi, pentru diminuarea decalajului dintre funcția publică și nevoile întreprinderilor, contribuind astfel la cunoașterea reciprocă și la deprinderea de bune practici;

41.

de asemenea, sugerează încurajarea formării continue a lucrătorilor (prin programe speciale, cofinanțate din fonduri europene);

42.

consideră că este important să se stimuleze autoangajarea și antreprenoriatul în folosul propriu, sub diferite forme, acordându-se o atenție specială întreprinderilor nou-înființate de către tineri. Astfel, se vor putea folosi cu mai mare eficiență resursele utilizate de regulă în scopuri neproductive (costuri de prepensionare sau indemnizații de șomaj);

43.

este de acord cu nevoia promovării unor măsuri care să poată duce la o piață europeană a muncii, facilitând mobilitatea cetățenilor și a lucrătorilor din Uniunea Europeană prin înlăturarea piedicilor fiscale, exportul indemnizațiilor de șomaj și posibilitatea transferării drepturilor de pensie;

44.

este convins de necesitatea ca respectarea obligațiilor și protecția drepturilor lucrătorilor mobili și să se numere în continuare printre prioritățile UE, pentru promovarea unei mobilități corecte în cadrul pieței interne. Din această perspectivă, serviciul de asistență SOLVIT ar putea fi inclus printre serviciile Rețelei întreprinderilor europene (Enterprise Europe Network – EEN), astfel încât angajatorii și salariații să se apropie de un serviciu care reprezintă un punct de referință integrat pe teme europene;

45.

apreciază propunerea de îmbunătățire a EURES, inclusiv prin introducerea unui serviciu Match and Map, care va contribui la conturarea unei imagini clare a situării geografice a propunerilor. În acest sens, amintește rolul național și regional al burselor de locuri de muncă și recomandă integrarea în mai mare măsură a acestora cu Rețeaua EEN, regiunile și camerele de comerț (care au avantajul că sunt bine conectate la lumea întreprinderilor și îi cunosc nevoile și punctele slabe);

46.

pentru evitarea suprapunerilor, invită Comisia Europeană să cartografieze studiile existente care pun laolaltă cererea și oferta de pe piețele naționale ale muncii. Schimbul acestor date și coordonarea lor ar putea fi fundamentale pentru o bună mobilitate în interiorul UE. În această privință, semnalează studiul Excelsior, condus de asociația camerelor de comerț din Italia;

47.

întâmpină cu satisfacție lansarea unei consultări pe tema migrației economice, până finele anului 2012, și recomandă să se studieze cu deosebită atenție tema migrației circulare, în vederea unei armonizări a normelor naționale;

48.

ar aprecia o mai bună coordonare a guvernanței europene, insistând asupra rolului esențial al autorităților regionale și locale, cu respectarea principiului subsidiarității;

49.

este de acord cu propunerea ca, anual, să fie prezentată o publicație cuprinzând criteriile de referință privind indicatorii de ocupare a forței de muncă: acest sistem ar trebui să acopere nu numai piețele naționale ale muncii, ci și pe cele din regiuni, până la nivelul NUTS2, pentru a oferi soluții care să reflecte mai bine diversele realități;

50.

nutrește speranța că viitorul Sistem european de conturi (ESA 2010) va reuși să strângă un număr mai mare de statistici regionale la nivelul NUTS2, astfel încât să ofere indicatori concreți pentru o mai bună guvernanță a Uniunii Europene și pentru responsabilizarea nivelurilor de guvernare;

51.

este de acord cu necesitatea introducerii unor forme de monitorizare a progreselor înregistrate în punerea în aplicare a planurilor naționale pentru ocuparea forței de muncă, cu condiția ca acestea să nu fie însoțite de posibile sancțiuni cu consecințe regionale și locale;

52.

consideră absolut necesar să se ajungă la o definiție univocă a „locurilor de muncă ecologice”, adică la locuri de muncă eco-compatibile și durabile. Pentru aceasta, trebuie elaborați indicatori care să reprezinte singurul etalon european;

53.

propune ca autoritățile regionale și locale să fie implicate în mai mare măsură în definirea politicilor de stimulare a „locurilor de muncă ecologice” în cadrul planurilor naționale de ocupare a forței de muncă;

54.

sugerează să fie luată în considerare posibilitatea de elaborare a conceptului de „metadistrict” de mediu pentru dezvoltare durabilă (adică o formă de cluster care să nu țină de contiguitatea geografică a întreprinderilor, ci care, datorită noilor tehnologii, să poată permite totuși cooperarea și, în același timp, concurența aflată la baza succesului zonelor industriale), astfel încât să se asigure o bază instituțională pentru activitățile economice ecologice, precum și recunoașterea acestora;

55.

consideră necesar ca toate instrumentele puse în aplicare (la nivel european, național și regional) pentru a oferi informațiile necesare privind viitoarele competențe ecologice cerute de piață să fie coordonate și complementare, astfel încât să se evite risipa de resurse și suprapunerile inutile;

56.

își exprimă prețuirea pentru activitatea de informare și diseminare desfășurată prin programe precum Energie inteligentă – Europa (Intelligent Energy Europe);

57.

apreciază în mod deosebit cooperarea cu BEI și recomandă mai ales consolidarea programului ELENA, pentru a ajuta autoritățile regionale și locale să mobilizeze resursele financiare necesare pentru programele destinate energiei durabile și surselor regenerabile;

58.

este întru totul de acord cu faptul că fondurile FSE și FEDER trebuie să fie instrumentele principale de promovare a dezvoltării de noi competențe și de încurajare a ocupării forței de muncă;

59.

consideră însă că trebuie înlesnită utilizarea novatoare a acestor fonduri, prin promovarea unei formări care să țină seama și de mobilitatea internațională, astfel încât aceasta să se desfășoare acolo unde există și sunt recunoscute bunele practici în materie de durabilitate a mediului;

60.

deși consideră că propunerea de încurajare a investițiilor ecologice în cadrul instrumentului de microfinanțare PROGRESS este interesantă, nu înțelege de ce este necesară promovarea unui „forum al părților interesate”;

61.

propune în schimb să se ia măsuri pentru ca intermediarii financiari care activează în cadrul programului PROGRESS să fie stimulați din punct de vedere economic să promoveze proiectele care respectă mediul înconjurător;

62.

recunoaște importanța parteneriatelor ca instrument de punere în aplicare concretă a principiului guvernanței pe mai multe niveluri și încurajează utilizarea lor;

63.

consideră că este important să se promoveze coordonarea strategică pe scară largă a serviciilor de ocupare a forței de muncă, în scopul reducerii decalajelor existente între diferitele state membre. De aceea, speră că instrumentul PARES poate sluji în acest sens;

64.

apreciază schimbul de bune practici, inclusiv prin publicarea unui manual ad-hoc, cu condiția ca aceste schimburi să fie urmate de acțiuni concrete;

65.

este întru totul de acord cu propunerea de îmbunătățire a planificării și a prognozelor privind forța de muncă din sectorul sănătății din Uniunea Europeană;

66.

speră totuși ca platforma statelor membre să fie în măsură să armonizeze rapid programele de studiu, fiind astfel posibilă diminuarea procedurilor birocratice și îmbunătățirea circulației personalului medical în interiorul Uniunii Europene;

67.

prin urmare, solicită elaborarea mai grabnică a orientărilor privind schimbul de capacități de instruire și formare pentru profesii din sfera medicală, încă din 2013, în condițiile în care inventarierea capacităților trebuie să fie doar o etapă pregătitoare a elaborării orientărilor;

68.

nutrește unele rezerve cu privire la propunerea de creare a unui consiliu european privind competențele personalului de asistență și îngrijire medicală și la instituirea unei alianțe-pilot privind competențele sectoriale, întrucât nu înțelege care este valoarea adăugată a propunerii;

69.

consideră că platforma propusă a statelor membre poate fi un mecanism suficient și necesar pentru cartografierea competențelor din diversele state membre și pentru elaborarea cerințelor minime care se impun în ceea ce privește formarea personalului din sectorul sănătății, inclusiv a personalului de asistență și îngrijire medicală;

70.

apreciază intenția de cunoaștere a celor mai bune practici de recrutare și fidelizare a personalului din sectorul sănătății, însă este de părere că procesul acesta nu trebuie să fie deloc costisitor. De aceea, propune să se acționeze în primul rând prin lansarea unei consultări ad-hoc, urmând să se stabilească apoi (pe baza rezultatelor obținute) dacă trebuie prevăzute alte forme de investigare;

71.

amintește, în contextul recrutării personalului din sectorul medical, nevoia de descurajare a muncii fără forme legale, mai ales în cazul personalului care acordă asistență medicală la domiciliu;

72.

consideră necesară aplicarea codului de conduită al OMS în mod uniform, pe tot cuprinsul Uniunii Europene, însă, dat fiind că acesta nu este obligatoriu, se solicită informații suplimentare despre eventualele măsuri prin care să poată fi aplicat cu mai mare strictețe;

73.

apreciază propunerea de încheiere a unor parteneriate pentru implicarea actorilor de pe piața TIC, a camerelor de comerț, a instituțiilor publice și a celor din domeniul cercetării în organizarea unor inițiative de formare în domeniul competențelor cerute pe piață;

74.

consideră totuși că, pe lângă susținerea unei campanii de sensibilizare și de promovare a carierelor în sectorul TIC pentru tineri, este nevoie și de promovarea investițiilor în acest sector pe scară mai largă (întrucât analizele efectuate de Comisie demonstrează că aceste investiții duc la creșterea productivității), îmbunătățindu-i competitivitatea prin metode potrivite, care să țină seama de diferențele existente între diversele state membre (un exemplu ar putea fi asocierile de întreprinderi);

75.

recomandă luarea în considerare a unor acțiuni în favoarea întreprinderilor nou-înființate, pentru promovarea ocupării forței de muncă în sectorul TIC. Exemple de asemenea acțiuni pot fi crearea de incubatoare pe lângă parcurile științifice și tehnologice (în care să se concentreze noile întreprinderi high-tech datorită unor condiții favorabile, prin crearea unui mediu propice și sinergic între întreprinderi) și investițiile directe ale instituțiilor financiare de la nivel regional (care, intrând în capitalul de risc al unei întreprinderi nou-înființate pe durata primilor ani de activitate, ar putea contribui la o finanțare mai simplă și mai sigură, complinind lipsa capitalurilor de risc private);

76.

dat fiind că sectorul TIC este tânăr și în firească expansiune, în condițiile unor exigențe în continuă schimbare ale pieței, recomandă ca activitățile de sprijinire a formării să se adreseze și lucrătorilor de peste 55 de ani, acordând o atenție specială sectorului public, în care rata scăzută de reîmprospătare a personalului a dus la o creștere semnificativă a vârstei medii a funcționarilor, încetinind procesul de utilizare a noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor în contextul serviciilor prestate;

77.

își exprimă prețuirea pentru elaborarea unui cadru european al competențelor informatice, insistând asupra unei coordonări mai strânse cu alte inițiative similare (precum permisul de conducere european în domeniul informaticii – European Computer Driving Licence – ECDL) pentru a se evita suprapunerea inițiativelor;

78.

salută intenția de finanțare a unui proiect-pilot pentru cartografierea certificatelor eliberate, cu condiția ca acest proiect să servească drept prim pas către o standardizare a certificatelor;

79.

acceptă viziunea potrivit căreia FSE trebuie să joace rolul de fond principal în vederea punerii în aplicare a acestor politici, dar amintește că, dacă se dorește obținerea de rezultate concrete, este de preferat să se opteze pentru o concentrare a cheltuielilor.