13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/137

—

observă că în sectorul tensiunii înalte și foarte înalte provocarea constă în transportul ieftin și eficient al electricității din surse regenerabile, produsă offshore sau onshore, către regiunile cu cea mai mare nevoie de energie, în timp ce în sectorul tensiunii joase și mijlocii trebuie create condițiile de infrastructură pentru o serie de noi capacități de depozitare descentralizate;

—

subliniază necesitatea transmiterii de către Comisie a unui semnal politic neechivoc către statele membre, sectorul economic și cel bancar, precum și către partenerii din întreaga lume, conform căruia procesul inițiat de creștere a cotei energiilor din surse regenerabile în mixul energetic al viitorului este ireversibil, fiind, de asemenea, atractiv și pentru investitorii privați;

—

subliniază faptul că, în vederea îndeplinirii obiectivelor 2020 ale UE, ar trebui să se promoveze mai puternic construcția unor rețele inteligente la nivel local și regional, așa cum s-a solicitat deja în avizele anterioare ale CoR (CdR 160/2008 fin, CdR 8/2009 fin, CdR 244/2010 fin, CdR 312/2010 fin, CdR 7/2011 fin și CdR 104/2011 fin). Prețurile pentru utilizatorul final trebuie stabilite în funcție de producție și de cerere, în cadrul unei gestionări computerizate a sarcinilor, pentru a se stimula un consum economic de energie și pentru ca producția de energie descentralizată să fie adusă într-un mai bun echilibru cu consumul descentralizat de energie;

—

solicită să se analizeze dacă nu ar fi mai potrivită elaborarea unor orientări mai puțin detaliate pentru ghidarea factorilor de decizie naționali, ca un mijloc mai puțin constrângător. Astfel, Comisia ar acorda statelor membre o marjă de manevră cât mai mare pentru integrarea concretă a structurilor deja existente. Aceasta privește autoritățile de planificare și autorizare din statele membre – care pot avea o organizare federală –, precum și grupurile regionale deja existente din cadrul celui de-al 3-lea pachet privind piața internă. În principiu ar trebui să se acorde prioritate utilizării instituțiilor care lucrează deja cu succes mai degrabă decât creării unor noi structuri.

Raportor

dl Heinz LEHMANN (DE-PPE), membru al Parlamentului landului Saxonia

Document de referință

Propunere de regulament privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE

COM(2011) 658 final - 2011/0300 (COD)

1.

salută faptul că regulamentul urmărește integrarea deplină a pieței interne a energiei, prin care trebuie să se garanteze că niciun stat membru și nicio regiune nu sunt izolate de rețeaua europeană, că securitatea aprovizionării și solidaritatea între statele membre sunt asigurate și că principiile dezvoltării durabile și ale protecției mediului sunt respectate. Aceasta este o premisă esențială pentru ca până în anul 2020 emisiile de gaze cu efect de seră să poată fi reduse cu 20 %, eficiența energetică să se poată îmbunătăți cu 20 % și cota energiilor regenerabile în consumul energetic să poată crește cu 20 %;

2.

subliniază importanța decisivă a acestei inițiative, care are scopul de a asigura securitatea energetică, prin diverse soluții tehnice utilizate în acest scop, în special dezvoltarea sistemelor de transport și de distribuție, prin utilizarea diverselor surse regenerabile deja disponibile și potențial exploatabile și prin valorificarea măsurilor de sprijin existente;

3.

așteaptă ca această propunere să contribuie la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și să aducă beneficii decisive întregii Uniuni Europene din punctul de vedere al competitivității și coeziunii economice, sociale și teritoriale;

4.

salută faptul că, în vederea realizării mai rapide a obiectivelor de infrastructură, pentru perioada ante și post 2020, s-au identificat un număr limitat de coridoare și domenii transeuropene prioritare pentru rețelele de energie electrică și de gaz, precum și pentru infrastructura de transport a petrolului, gazelor naturale, dioxidului de carbon și biometanului (biogaz purificat din instalațiile de biogaz), în cazul cărora acțiunea Uniunii Europene se justifică în cea mai mare măsură. Prin fluidizarea și reducerea procedurilor de autorizare, prin îmbunătățirea acceptării pe baza participării timpurii a publicului, prin simplificarea reglementării proiectelor, prin distribuția echitabilă, în funcție de gradul de utilizare, a costurilor, cu asigurarea echilibrului între câștiguri și riscuri, și prin punerea la dispoziție de către UE a sprijinului financiar necesar și direct, în conformitate cu regulile pieței, se va aduce o contribuție durabilă la accelerarea proiectelor de interes comun;

5.

atrage atenția asupra faptului că rețeaua energetică europeană comună trebuie să respecte standarde de securitate mai înalte. Trebuie în special exclusă posibilitatea ca securitatea aprovizionării în Europa să fie periclitată prin atacuri informatice sau atacuri fizice, cu repercusiuni negative asupra performanței economice a statelor membre.

6.

constată că fiecare stat membru al UE dispune în prezent de un mix energetic care este determinat de condițiile geografice, geologice, tehnologice și de politică energetică, precum și de nevoile naționale. Acesta constă dintr-un sector al sarcinii de bază, care până acum s-a alimentat în special din resurse fosile, nucleare și din unele surse regenerabile (hidroenergie, biomasă solidă) și dintr-o sarcină variabilă, care include anumite surse fosile flexibile, precum și, într-o anumită măsură, energii din surse regenerabile, în funcție de condițiile meteorologice, care în prezent sunt supuse unor fluctuații. Pentru a îndeplini obiectivele convenite în domeniul climei, va fi necesar în primul rând să se îmbunătățească eficiența energetică, să se reducă consumul de energie pentru încălzire și consumul de carburanți (neluat în considerare în balanța energetică primară) și să crească cota energiilor din surse regenerabile din cadrul producției globale de energie. Fluctuațiile naturale care vor rezulta din această creștere trebuie echilibrate printr-o serie de măsuri, ca, de exemplu, modernizarea centralelor existente, construcția unor noi centrale pe gaz foarte flexibile, bazate pe cogenerare, extinderea capacităților de depozitare a hidroenergiei acumulate prin pompare sau a altor tehnologii de stocare, precum și îmbunătățirea și extinderea sistemelor existente de transport și distribuție. Toate nivelurile structurii de rețele necesită modernizare. În timp ce în sectorul tensiunii joase și mijlocii trebuie create condițiile de infrastructură pentru o serie de noi capacități de depozitare descentralizate, în sectorul tensiunii înalte și foarte înalte provocarea constă în transportul ieftin și eficient al electricității din surse regenerabile, produsă offshore sau onshore, către regiunile cu cea mai mare nevoie de energie;

7.

pentru garantarea securității energetice a statelor membre, trebuie să se introducă soluții bazate pe modernizarea și pe exploatarea și dezvoltarea în continuare a surselor comerciale convenționale și alternative existente, dat fiind că acestea contribuie decisiv la asigurarea stabilității sistemelor electroenergetice, de exemplu la nivel local și național;

8.

confirmă faptul că testarea unor tehnologii de transport și de depozitare mai performante, utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, precum și promovarea elaborării unor planuri energetice locale și regionale trebuie să se afle în centrul preocupărilor;

9.

constată că, în următoarele decenii, gazul natural poate juca, de asemenea, un rol important în compensarea fluctuațiilor producției de energie electrică în Europa. În acest scop, trebuie diversificate importurile de gaz, trebuie dezvoltată producția acestuia în țările membre ale UE, prin utilizarea surselor convenționale și neconvenționale, precum și producția de biometan (biogaz purificat) în instalațiile de biogaz, trebuie completate rețelele de gaz prin conducte de transport și trebuie create capacități de depozitare mai mari. Baza pentru operarea centralelor pe gaz suplimentare pentru rezerva de reglaj o reprezintă îmbunătățirea infrastructurii corespunzătoare de transport a gazului în statele membre în care gazul natural reprezintă o sursă importantă de energie;

10.

recunoaște că și în viitorul apropiat o anumită cotă de energie electrică produsă din cărbune este indispensabilă în cadrul mixului energetic european, chiar dacă această cotă va scădea în continuare. Tehnologia CSC își poate aduce în această perioadă o contribuție la limitarea emisiilor de dioxid de carbon, cu condiția să permită dezvoltarea unui sistem fezabil din punct de vedere tehnic, care să poată fi operat în mod rentabil și suficient de sigur. Cu toate acestea, este încă nevoie de cercetare și dezvoltare, verificate în practică, în special în ceea ce privește aspectele tehnice și economice, precum și efectele conexe asupra mediului. În interesul dezvoltării și unei rețele transfrontaliere de transport al dioxidului de carbon, ar trebui totuși luate acum măsuri la nivel european.

11.

subliniază faptul că UE a căzut de acord asupra unor obiective în domeniul climei care necesită eforturi mari din partea tuturor statelor membre în vederea punerii lor în aplicare. Unul din aceste eforturi se referă la crearea unei infrastructuri energetice cât mai inteligente. Pe lângă includerea unei multitudini de producători mici și foarte mici de energie electrică din surse regenerabile în rețelele existente și dezvoltarea rețelelor de distribuție inteligente, capabile să gestioneze fluctuațiile în mod descentralizat, multiplicând și facilitând interconexiunile cu țările care dispun de resurse energetice, pentru a crește producția de energie electrică din surse regenerabile, infrastructurile naționale trebuie, de asemenea, conectate unele cu altele într-un mod eficient și în primul rând flexibil. Această idee a fost abordată de Comisie deja de mai mulți ani prin intermediul TEN-E;

12.

recunoaște că, în paralel, statele membre au elaborat planuri naționale de consolidare a cotei de energii din surse regenerabile în producția de energie și au adoptat legi corespunzătoare. În afară de aceasta, după intrarea în vigoarea a celui de-al 3-lea pachet energetic al UE, o serie de instituții și grupuri transnaționale cooperează cu succes;

13.

constată că, în ciuda acestor structuri care s-au dezvoltat între timp, proiectele energetice transfrontaliere concrete se confruntă cu dificultăți cauzate de structura infrastructurilor naționale, de prioritățile specifice ale politicilor energetice sau de competențele diferite. Aceste incompatibilități au cauzat pierderi de timp la planificarea, finanțarea și construcția proiectelor TEN-E;

14.

constată că, prin proiectul de regulament, Comisia dorește să asigure recunoașterea cât mai timpurie a acestor incompatibilități și depășirea lor cât mai rapidă prin procedura de moderare propusă. Regulamentul Comisiei urmărește accelerarea unui număr limitat de proiecte-cheie transfrontaliere și a unor proiecte naționale cu impact transfrontalier semnificativ, care trebuie privite drept componente ale viitoarei rețele europene de transport de randament înalt;

15.

recunoaște că sarcina mult mai vastă a îmbunătățirii rețelelor naționale de aprovizionare cu energie în viitor le revine în continuare statelor membre și este afectată doar indirect de regulament. Acest mod de a proceda se bazează pe articolele 170-172 din TFUE. Astfel, principiul subsdiarității este afectat, însă dat fiind numărul limitat de proiecte vizate care au o componentă transfrontalieră nu este încălcat;

16.

subliniază că, pe lângă elaborarea unui plan european principal pentru rețele energetice transfrontaliere, utilitatea propunerii constă în semnalul politic neechivoc transmis de Comisie către statele membre, sectorul economic și cel bancar, precum și către partenerii din întreaga lume, conform căruia procesul inițiat de creștere a cotei energiilor din surse regenerabile în mixul energetic al viitorului este ireversibil, fiind, de asemenea, atractiv și pentru investitorii privați;

17.

constată că Comisia propune ca instrument juridic un regulament cu valabilitate directă în toate statele membre și obligatoriu în toate elementele sale. Comitetul îl consideră în principiu proporțional având în vedere accelerarea dorită a procedurii de autorizare;

18.

atrage însă atenția asupra faptului că fluidizarea procedurilor de autorizare pentru proiectele de infrastructură poate reprezenta potențial o intervenție puternică în drepturile de planificare ale statele membrilor, precum și în drepturile de participare ale părților interesate și ale publicului. Și în cazul proiectelor de interes comun, trebuie să se respecte competențele garantate prin constituție ale entităților federale din sistemele federale în ceea ce privește impunerea și organizarea procedurilor de planificare și de autorizare. Nu consideră că toate obiectivele detaliate stabilite în capitolul III mai pot fi considerate încă drept „orientări” sau linii directoare pentru domeniul rețelelor transeuropene în sensul articolului 171 alineatul (1) din TFUE și astfel drept armonizare minimă cu adevărat necesară a procedurilor administrative naționale;

19.

solicită să se analizeze în acest context dacă nu ar fi mai potrivită elaborarea unor orientări mai puțin detaliate pentru ghidarea factorilor de decizie naționali, ca un mijloc mai puțin constrângător. Astfel, Comisia ar acorda statelor membre o marjă de manevră cât mai mare pentru integrarea concretă a structurilor deja existente, facilitând și acordând prioritate interconexiunilor atunci când un stat dispune de resurse pentru a-și crește producția de energie din surse regenerabile. Aceasta privește autoritățile de amenajarea teritoriului, planificare și autorizare din statele membre – care pot avea o organizare federală –, precum și grupurile regionale deja existente din cadrul celui de-al 3-lea pachet privind piața internă. În principiu ar trebui să se acorde prioritate utilizării instituțiilor care lucrează deja cu succes mai degrabă decât creării unor noi structuri;

20.

are o poziție critică față de limitele temporale stabilite în mod apodictic în procedura administrativă. Tocmai în cazul proiectelor de interes comun, calitatea trebuie să fie mai importantă decât viteza. Pe lângă securitatea aprovizionării, calitatea proiectelor de interes comun va avea o influență ce nu va putea fi neglijată asupra prețurilor pentru utilizatorii finali. Pe lângă interesele investitorilor, costurile pentru IMM-urile locale și cetățeni reprezintă, de asemenea, un factor important de atractivitate economică locală;

21.

consideră că problemele care apar la planificarea și punerea în aplicare a proiectelor de interes comun ar trebui abordate de jos în sus, adică în conformitate cu principiul subsidiarității, și că toate alternativele ar trebui examinate cu toată seriozitatea necesară. Coordonatorul european al proiectelor ar trebui să intervină doar în cazul în care autoritățile locale, regionale, naționale sau multinaționale nu pot ajunge la timp la un acord. În trecut au existat cazuri în care implicarea unui moderator european a fost utilă. Existența unui coordonator european având rolul de a contribui la soluționarea unor cazuri individuale dificile nu pare să contravină în sine subsidiarității. Numirea acestuia și eventual prelungirea mandatului său ar trebui să se facă pe baza unei decizii comune a Consiliului de Miniștri și a Parlamentului European;

22.

salută instituirea unei autorități naționale de autorizare în calitate de „ghișeu unic”. Ar trebui lăsat la latitudinea statelor membre să decidă dacă în cadrul procedurii de autorizare se aplică un sistem integrat sau un sistem coordonat;

23.

sprijină propunerea de regulament privind distribuția transfrontalieră a costurilor cu implicarea ACER. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește obligația autorităților de reglementare naționale de a institui, pentru proiectele de interes comun, stimulente pentru investiții prin acordarea de compensații. Aceste stimulente trebuie să fie pe măsura riscului;

24.

consideră că este necesar ca lista proiectelor de interes comun să fie examinată periodic și să fie adaptată în cazul modificării cerințelor.

25.

constată că crearea premiselor tehnice pentru îndeplinirea obiectivelor noastre ambițioase din domeniul energiei și climei nu poate avea succes decât cu condiția participării cetățenilor – niciodată împotriva voinței acestora. Din acest motiv, trebuie salutată explicit informarea, implicarea și participarea timpurie a cetățenilor și a autorităților locale;

26.

subliniază că tranziția către o producție de energie electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon face necesară reorganizarea arhitecturii rețelelor. În timp ce integrarea noilor generatoare mici în rețelele de tensiune joasă și medie și gestionarea acestora se poate face în cea mai mare parte fără intervenții care să modifice mediul înconjurător, pentru finalizarea noilor autostrăzi europene de energie electrică de tensiune foarte înaltă, este inevitabilă construcția unor noi linii, trebuind acordată prioritate acelora care permit multiplicarea interconexiunilor cu statele care pot asigura creșterea producției de energie din surse regenerabile. Deoarece în cele din urmă costurile pentru construcția acestor sisteme trebuie suportate de consumatorii de energie electrică, este important ca execuția tehnică a acestora să fie cât mai inteligentă și eficientă. Aceasta include și reducerea la minim a intervențiilor asupra mediului înconjurător. Această corelație trebuie explicată cetățenilor cât mai timpuriu și mai durabil posibil;

27.

solicită guvernelor naționale să creeze stimulente potrivite pentru a compensa efectele negative persistente pentru cetățeni, localități și autoritățile locale într-un mod echitabil. Experiențele din localitățile afectate în trecut de proiecte de construcții noi de astfel de dimensiuni au arătat că transparența și prezenta la fața locului a unui partener de discuție permanent din partea executantului proiectului constituie o condiție prealabilă importantă pentru planificarea și evoluția lucrărilor conform termenelor stabilite;

28.

subliniază că ghidul care urmează să fie elaborat reprezintă un instrument ajutător important pentru informarea cetățenilor cu privire la avantajele dezvoltării infrastructurii și a unor rețele inteligente în ceea ce privește securitatea aprovizionării, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și eficiența energetică. Aceste informații nu trebuie să treacă sub tăcere aspectele negative. Doar printr-o informare completă și transparentă, cetățenii vor putea înțelege amploarea provocării și vor putea accepta mai bine eventualele efecte negative. Fluxul de informații trebuie să fie adaptat situației și să ofere informații obiective cetățenilor afectați;

29.

solicită ca, pe lângă despăgubirile materiale pentru cetățenii, localitățile și autoritățile locale care sunt extrem de afectați de executarea proiectelor, trebuie realizată o prezentare publică a măsurilor preventive luate, împreună cu o evaluare socioeconomică și ecologică a impactului. Acțiunile pentru asigurarea transparenței și un sistem echitabil de compensare reprezintă condiții prealabile indispensabile pentru acceptarea construirii rapide a rețelelor energetice ale viitorului.

30.

constată că, în opinia Comisiei, instrumentele de finanțare TEN-E existente până în prezent nu s-au dovedit suficient de eficace, trebuind să fie înlocuite cu mecanismul „Conectarea Europei”. Din fondurile de 50 de miliarde EUR prevăzute pentru cadrul financiar multianual în regulamentul privind infrastructura, sectorului energetic îi revin 9,1 miliarde EUR pe o perioadă de 7 ani. Astfel pot fi puse la dispoziție fonduri pentru studii și instrumente financiare destinate proiectelor de energie electrică, gaz și dioxid de carbon și se pot acorda subvențiile nerambursabile pentru proiectele de energie electrică și gaz care au efecte pozitive asupra securității aprovizionării, solidarității și inovării, dar care, conform planurilor de afaceri, nu sunt viabile din punct de vedre comercial și în cazul cărora există o decizie privind repartiția transfrontalieră a costurilor. Pe lângă acestea, sunt eligibile pentru acordarea de subvenții nerambursabile și rețelele și instalațiile de măsurare inteligente, precum și proiectele din domeniul dioxidului de carbon, a căror viabilitate comercială nu poate fi demonstrată;

31.

salută faptul că mecanismul „Conectarea Europei” acordă o atenție mai mare proiectelor de infrastructură importante din punct de vedere energetic, dar mai puțin atractive din punct de vedere comercial. Implementarea cu succes a unor astfel de proiecte ar contribui considerabil la finalizarea pieței interne a UE și la securitatea aprovizionării cu energie;

32.

consideră că întrucât cea mai mare parte a celor douăsprezece proiecte prioritare de infrastructură din cadrul mecanismului „Conectarea Europei” se referă la proiecte de conducte de gaz și de petrol, care necesită investiții cu un timp lung de amortizare, Comisia Europeană trimite un semnal fără îndoială fals în domeniul politicii energetice, deoarece până în prezent, lipsește o justificare convingătoare privind modul în care stabilirea priorităților în favoarea surselor de energie fosilă poate fi conciliată cu obiectivele UE 2020 și cu obiectivele mai ambițioase din domeniul climei pentru 2030 și 2050;

33.

subliniază că, în vederea îndeplinirii obiectivelor 2020 ale UE, pe lângă dezvoltarea accelerată a marilor rețele de transport, ar trebui să se promoveze mai puternic construcția unor rețele inteligente la nivel local și regional, așa cum s-a solicitat deja în avizele anterioare ale CoR (CdR 160/2008 fin, CdR 8/2009 fin, CdR 244/2010 fin, CdR 312/2010 fin, CdR 7/2011 fin și CdR 104/2011 fin). Prețurile pentru utilizatorul final trebuie stabilite în funcție de producție și de cerere, în cadrul unei gestionări computerizate a sarcinilor pentru a se stimula un consum economic de energie și pentru ca producția de energie descentralizată să fie adusă într-un mai bun echilibru cu consumul descentralizat de energie. Dacă taxele pe energie reprezintă un instrument la care statele membre pot recurge în vederea combaterii schimbărilor climatice, în condițiile prevăzute de Directiva Consiliului 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, CoR consideră că posibilitatea de a introduce un sistem fiscal diferențiat nu ar trebui să fie limitată la regiuni, ci extinsă la autoritățile locale, care sunt, de asemenea, recunoscute ca actori cu rol deplin ai dezvoltării durabile în UE. În special în statele membre în care contribuie la dezvoltarea de rețele inteligente, aceste autorități ar trebui să fie în măsură, în vederea îmbunătățirii securității aprovizionării, a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și a creșterii eficienței energetice, să stabilească rate de impozitare generală a consumului de energie diferite de nivelurile naționale corespunzătoare, cu condiția să se garanteze tratamentul egal al surselor de energie concurente și ca aceste diferențe între nivelurile de impozitare să nu împiedice buna funcționare a pieței interne și circulația produselor energetice între statele membre;

34.

este profund preocupat de faptul că, în ceea ce privește integrarea necesară a piețelor energiilor din surse regenerabile, tocmai centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare sau alte tehnologii sunt excluse explicit de la finanțarea prin mecanismul „Conectarea Europei”. Posibilității de depozitare prin astfel de centrale a energiilor produse din surse regenerabile îi revine un rol central în gestionarea surselor fluctuante de energie eoliană și solară;

35.

regretă că noile instrumente financiare care vor sta la dispoziție începând cu 2014 nu au fost încă definite în detaliu de către Comisie. La alegerea lor, trebuie să se acorde atenție utilității lor suplimentare. Ele trebuie să constituie o completare la subvențiile nerambursabile obișnuite de până acum și să creeze un cadru coerent și uniform de finanțare pentru sectoarele rețelelor feroviare, energetice și de telecomunicații, care să se bazeze pe experiențele realizate cu mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (Risk Sharing Finance Facility), cu instrumentul de garantare a creditelor (Loan Guarantee Instrument) și cu fondul Marguerite;

36.

ia notă de faptul că pentru finanțare sunt prevăzute atât instrumente de capital propriu și de capital de risc, cât și instrumente de capital împrumutat. Acestea includ garanții pentru intermediarii care pun la dispoziție finanțări pentru beneficiari cu dificultăți de finanțare și permit partajarea riscului cu institutele financiare în vederea creșterii volumului de finanțare. Aici sunt incluse și obligațiunile de proiect;

37.

în ceea ce privește evaluarea impactului, este de acord cu opinia Comisiei conform căreia instrumentele de finanțare propuse nu cauzează denaturarea pieței financiare, fiind viabile din punct de vedere economic, însă în anumite cazuri nu atrag finanțare suficientă din partea pieței;

38.

constată că de aici rezultă o anume contradicție față de articolul 15 din regulament, conform căruia problemele legate de finanțare nu reprezintă un criteriu de eligibilitate al instrumentelor financiare;

39.

apreciază în principiu pozitiv faptul că în cadrul mecanismului „Conectarea Europei”, în timpul perioadei de planificare, 20 % din bugetul disponibil trebuie cheltuit pentru partajarea riscurilor și instrumentele de capital propriu. Astfel, printr-o organizare atentă, posibilitățile de finanțare se extind și, spre deosebire de subvențiile nerambursabile, se promovează totodată răspunderea proprie a întreprinderilor. Trebuie însă să se garanteze aplicarea unor criterii stricte atât la analiza cost-beneficiu specifică fiecărui proiect, cât și la evaluarea viabilității comerciale a proiectelor de interes comun;

40.

își exprimă îndoieli cu privire la caracterul adecvat al instrumentelor financiare propuse pentru proiectele de construcție a unor rețele energetice;

41.

subliniază necesitatea adaptării criteriilor de eligibilitate ale mecanismului Conectarea Europei, astfel încât să se garanteze accesul regiunilor ultraperiferice la finanțarea proiectelor care vizează o mai mare autonomie energetică a acestor teritorii.

42.

ia notă de faptul că pentru inițiativa privind obligațiunile pentru proiecte este prevăzută o fază-pilot sub egida BEI în perioada 2012-2013. Este vorba despre proiecte a căror planificare este deja foarte avansată în contextul orientărilor TEN-E. În evaluarea sa a impactului, Comisia se așteaptă ca doar un singur proiect energetic să se califice în faza-pilot;

43.

este de acord cu Consiliul autorităților europene de reglementare a energiei (CEER) cu privire la faptul că obligațiunile pentru proiecte nu pot fi utilizate decât în anumite condiții pentru investiții în cadrul rețelelor existente, deoarece delimitarea este problematică. Ele ar putea fi un instrument util pentru conexiunile offshore și rutele de legătură transfrontaliere;

44.

atrage atenția asupra faptului că acest tip de finanțare a proiectelor este încă neobișnuit pentru operatorii rețelelor. Prin urmare ar putea dura ceva timp până ce noua categorie de active va fi acceptată de investitori. Comisia și BEI trebuie să câștige încrederea investitorilor potențiali prin selecția unor proiecte bazate pe estimări viabile. Scopul trebuie să constea în dobândirea unui rating de grad de investiție astfel încât investițiile să devină interesante, inclusiv pentru mari investitori instituționali;

45.

din perspectiva utilizării fondurilor bugetare, apreciază pozitiv faptul că acum urmează să fie introduse și instrumente de finanțare pentru a înlocui subvențiile nerambursabile. Trebuie însă să se asigure faptul că se finanțează exclusiv proiecte pentru care există o cerere reală, care sunt, de asemenea, necesare și în legătură cu care, în plus, s-a demonstrat că nu sunt viabile din punct de vedere comercial. În niciun un caz nu ar trebui sprijinite „excesiv” proiectele care sunt oricum viabile, eliminând astfel finanțarea privată; în special ar trebui să primească capital împrumutat doar acele proiecte care se bazează pe estimări viabile. În niciun caz nu trebuie creată o piață artificială, care să fie menținută în viață exclusiv prin cofinanțarea UE și în care să trebuiască să fie investite în permanență fonduri noi pentru a evita insolvența. În cursul fazei pilot, trebuie să se examineze în mod regulat dacă metodele de sprijin alternative nu sunt mai rentabile din punct de vedere general economic. Ar putea fi luate în considerare finanțări din partea unor consorții în locul împrumuturilor planificate;

46.

subliniază faptul că finanțarea construcției de infrastructuri energetice care sunt considerate a fi imperios necesare trebuie să rămână sarcina prioritară a întreprinderilor. Sarcina UE și a statelor membre este de a sprijini măsurile în domeniul infrastructurii și de a crea cadrul necesar pentru actorii de pe piață. Pentru a elimina îndoielile existente cu privire la volumul investițiilor totale necesare, Comisia ar trebui să facă eforturi pentru a stabili o valoare concretă a estimărilor de la care pornește. În orice caz, este nevoie de stabilirea unor tarife corespunzătoare de utilizare a rețelei, pentru a garanta dobânzi în conformitate cu piața pentru capitalul investit;

47.

sprijină intenția Comisiei de a finaliza proiectele de interes comun într-un termen mai scurt, printr-o procedură de autorizare fluidizată care să fie coordonată de o singură autoritate națională – cu condiția de a se ține suficient seama în cadrul acestei proceduri de procedurile naționale de planificare. În acest scop, pentru proiectele prioritare se definește un statut prioritar. Obiectul regulamentului constă în esență în chestiuni procedurale și organizatorice;

48.

constată că ar fi coerent să se adapteze la acest statut prioritar standardele materiale care se aplică proiectelor de interes comun. În forma sa actuală, propunerea de regulament nu aduce nicio o simplificare importantă. Din perspectiva cerințelor Directivei FFH și a Directivei-cadru privind apele a UE, proiectele trebuie să fie în mod predominant de interes public. Acest lucru nu aduce însă atingere condițiilor materiale ale prevederilor menționate mai sus. Ca atare, propunerea de regulament rămâne ambivalentă. Un aviz al Comisiei conform articolului 6 alineatul (4) din Directiva-cadru 92/43/CE privind fauna, flora sălbatică și habitatul natural rămâne necesar fără nicio o modificare, deși Comisia trebuie să elaboreze lista proiectelor de interes comun. Aceasta pare să constituie o dublă verificare inutilă;

49.

constată că, în măsura în care se stabilesc termene pentru durata procedurii de autorizare, răspunderea pentru fluidizarea procedurilor le revine în primul rând instituțiilor naționale sau regionale care acordă autorizațiile și care trebuie să își orienteze practica administrativă în funcție de statutul prioritar, în timp ce standardele materiale instituite de UE rămân în esență neschimbate. Pentru punerea în aplicare a acestor orientări, Comisia Europeană ar trebui să elaboreze, în strânsă cooperare cu autoritățile de autorizare, propuneri concrete, care să țină seama de cerințele practice în materie de proceduri eficiente și transparente. Prin urmare, propunerea de regulament prevede o fluidizare a procedurii, fără a oferi un ajutor real în această chestiune.