(1)

Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (4) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori. Din motive de claritate, este necesar, cu ocazia noilor modificări, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2)

Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare (5) urmărea crearea unui mediu în care societățile de investiții și băncile autorizate să poată, pe baza autorizației eliberate și a supravegherii exercitate de statul lor membru de origine, să furnizeze anumite servicii sau să înființeze sucursale în alte state membre. În acest sens, directiva menționată anterior încerca să armonizeze condițiile inițiale de autorizare și de funcționare aplicabile societăților de investiții, inclusiv normele de conduită. De asemenea, aceasta prevedea armonizarea anumitor norme aferente funcționării piețelor reglementate.

(3)

În ultimii ani, investitorii apelează din ce în ce mai mult la piețele financiare, în care găsesc o gamă largă de servicii și instrumente, a căror complexitate a crescut. Această evoluție justifică o extindere a cadrului juridic al Uniunii Europene , care ar trebui să includă toate activitățile oferite investitorilor. În acest sens, ar trebui prevăzut nivelul de armonizare necesar pentru a oferi investitorilor un nivel ridicat de protecție și pentru a permite societăților de investiții să își furnizeze serviciile în întreaga Uniune Europeană , care reprezintă o piață internă , pe baza supravegherii exercitate în statul membru de origine. Prin urmare, Directiva 93/22/CEE a fost înlocuită cu Directiva 2004/39/CE.

(4)

Criza financiară a evidențiat puncte slabe în funcționarea și transparența piețelor financiare. Evoluția piețelor financiare a evidențiat necesitatea consolidării cadrului de reglementare în ceea ce privește piețele instrumentelor financiare , inclusiv în cazul tranzacțiilor extrabursiere de pe aceste piețe, pentru a asigura creșterea gradului de transparență, o mai bună protecție a investitorilor, sporirea gradului de încredere și abordarea domeniilor nereglementate, precum și pentru a conferi autorităților de supraveghere competențe adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile.

(5)

Există o opinie unanimă în rândul organismelor de reglementare la nivel internațional conform căreia existența unor deficiențe ale guvernanței corporative în mai multe instituții financiare, inclusiv absența unor mecanisme de control eficace în cadrul acestora, a fost unul dintre factorii determinanți ai crizei financiare. Asumarea cu imprudență și în mod excesiv a unor riscuri poate duce la colapsul unor instituții financiare și la probleme sistemice în statele membre și la nivel global. Conduita incorectă a societăților care furnizează servicii clienților poate crea prejudicii investitorilor și poate duce la pierderea încrederii acestora. Pentru a aborda problema potențialelor prejudicii aduse de aceste deficiențe ale mecanismelor de guvernanță corporativă, dispozițiile acestei directive ar trebui completate cu unele principii mai detaliate și standarde minime. Aceste principii și standarde ar trebui aplicate ținând cont de natura, amploarea și complexitatea activităților societăților de investiții. Fără a aduce atingere responsabilităților acționarilor de a se asigura că consiliile de administrație își îndeplinesc atribuțiile în mod corespunzător, măsurile vizate ar trebui să includă limitarea numărului de funcții de conducere pe care le pot deține directorii instituțiilor financiare. Măsurile respective ar trebui să fie aplicate într-un mod care să aibă în vedere necesitatea de a gestiona în mod eficace instituțiile respective, permițând, de asemenea, dacă este cazul, directorilor societăților de investiții să exercite în continuare funcția de directori ai unor organizații nonprofit, în conformitate cu principiul responsabilității sociale a întreprinderilor.

(6)

Grupul la nivel înalt pentru supravegherea financiară în UE a invitat Uniunea Europeană să elaboreze un set de reglementări financiare mai armonizate. În contextul viitoarei configurații a mecanismelor de supraveghere la nivel european, Consiliul European din 18 și 19 iunie 2009 a subliniat, de asemenea, necesitatea stabilirii unui cadru de reglementare unic la nivel european, aplicabil tuturor instituțiilor financiare de pe piața unică.

(7)

Având în vedere cele prezentate anterior, Directiva 2004/39/CE este reformată parțial prin prezenta directivă nouă și este înlocuită parțial de Regulamentul (UE) nr. …/… (MiFIR). Cele două instrumente juridice luate împreună ar trebui să constituie cadrul juridic de reglementare a cerințelor aplicabile societăților de investiții, piețelor reglementate, furnizorilor de servicii de raportare de date, precum și societăților din țări terțe care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții în Uniunea Europeană . Prin urmare, prezenta directivă ar trebui citită împreună cu regulamentul. Directiva ar trebui să conțină dispozițiile care reglementează autorizarea activității, achiziția de participații calificate, exercitarea libertății de stabilire și a libertății de a furniza servicii, condițiile de funcționare ale societăților de investiții pentru asigurarea protecției investitorilor, competențele autorităților de supraveghere din statele membre de origine și gazdă, regimul sancțiunilor. Având în vedere că obiectivul principal și obiectul prezentei propuneri sunt coordonarea dispozițiilor naționale privind domeniile menționate, propunerea ar trebui să se bazeze pe articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Adoptarea acestor dispoziții sub forma unei directive este adecvată pentru a permite, atunci când este necesar, adaptarea dispozițiilor de punere în aplicare din domeniile reglementate de prezenta directivă în funcție de particularitățile pieței și ale sistemului juridic din fiecare stat membru.

(8)

Este oportună includerea în lista instrumentelor financiare a ▐ instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și a celor care, prin modul de constituire și tranzacționare, implică aspecte de reglementare comparabile celor aplicabile instrumentelor financiare clasice. În cazul în care contractele de asigurare referitoare la activitățile din clasele prevăzute în anexa I la Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (6) sunt încheiate cu o întreprindere de asigurare, cu o întreprindere de reasigurare, cu o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau cu o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, acestea nu sunt instrumente financiare derivate sau contracte derivate în sensul prezentei directive.

(9)

Pe piețele secundare spot de tranzacționare a certificatelor de emisii (EUA) au existat cazuri de practici frauduloase care pot să submineze încrederea în sistemul de comercializare a certificatelor de emisii instituit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (7), în prezent luându-se măsuri pentru a consolida sistemul registrelor EUA și a institui condiții mai stricte pentru deschiderea conturilor de tranzacționare a acestor certificate. Pentru a consolida integritatea acestor piețe și pentru a garanta funcționarea lor eficientă, inclusiv supravegherea amplă a activităților de tranzacționare, este oportună completarea măsurilor adoptate prin Directiva 2003/87/CE prin includerea integrală a certificatelor de emisii în domeniul de aplicare al prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. …/… [MAR] ▐. În schimb, este oportun să se clarifice că tranzacțiile valutare spot nu sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, deși instrumentele derivate valutare sunt incluse.

(10)

Prezenta directivă vizează să reglementeze întreprinderile a căror ocupație sau activitate obișnuită constă în furnizarea de servicii de investiții și/sau exercitarea de activități de investiții cu titlu profesional. Ar trebui, prin urmare, să se excludă din domeniul său de aplicare orice persoană a cărei activitate profesională este de altă natură.

(11)

Este necesară instaurarea unui cadru de reglementare global care să reglementeze executarea tranzacțiilor cu instrumente financiare, oricare ar fi metodele de tranzacționare utilizate în acest scop, pentru a garanta o calitate sporită de efectuare a operațiunilor investitorilor și pentru a păstra integritatea și eficiența globală a sistemului financiar. Prin urmare, se impune adoptarea unui cadru de reglementare coerent și adaptat riscului, aplicabil principalelor tipuri de sisteme de executare a ordinelor valabile în prezent pe piața financiară europeană. Pentru aceasta, este indispensabil să se recunoască apariția, în paralel cu piețele reglementate, a unei noi generații de sisteme organizate de tranzacționare, care ar trebui supuse anumitor obligații vizând menținerea funcționării eficiente și ordonate a piețelor financiare și asigurarea faptului că aceste sisteme organizate de tranzacționare nu beneficiază de pe urma lacunelor de reglementare .

(12)

Toate locurile de tranzacționare, și anume piețele reglementate, sistemele multilaterale de tranzacționare (MTF-uri) și sistemele organizate de tranzacționare (OTF-uri) ar trebui să instituie reguli transparente care să reglementeze accesul la sistem. Cu toate acestea, în timp ce piețele reglementate și MTF-urile ar trebui să rămână supuse unor cerințe ▐ similare privind acceptarea de membri sau participanți, OTF-urile ar trebui să poată să stabilească și să restricționeze accesul, printre altele, pe baza rolului și a obligațiilor pe care ele le au față de clienții lor. Locurile de tranzacționare ar trebui să poată permite utilizatorilor să precizeze tipul de flux de ordine cu care interacționează ordinele lor înainte ca ordinele să intre în sistem, cu condiția ca acest lucru să se realizeze într-un mod deschis și transparent și să nu implice un tratament discriminatoriu aplicat din partea operatorului platformei.

(13)

▐ Internalizatorii sistematici ar trebui definiți ca fiind societățile de investiții care, în mod organizat, regulat și sistematic, tranzacționează în cont propriu executând ordinele clienților în afara unei piețe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF în cadrul unui sistem bilateral . Pentru a asigura aplicarea obiectivă și eficace a acestei definiții societăților de investiții, tranzacțiile bilaterale efectuate cu clienții ar trebui să fie relevante și ar trebui adăugate criterii cantitative care să completeze criteriile calitative pentru identificarea societăților de investiții care trebuie să se înregistreze ca internalizatori sistematici, stabilite la articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 din 10 august 2006 al Comisiei de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE privind obligațiile întreprinderilor de investiții de păstrare a evidenței și înregistrărilor, raportarea tranzacțiilor, transparența pieței, admiterea de instrumente financiare în tranzacții și definiția termenilor în sensul directivei în cauză  (8). În timp ce locurile de tranzacționare sunt mecanisme în care interese multiple de vânzare și cumpărare ale unor terți interacționează în cadrul sistemului, unui internalizator sistematic nu ar trebui să i se permită să reunească interese de vânzare și de cumpărare ale unor terți în același mod, din punct de vedere funcțional, ca un loc de tranzacționare .

(14)

Persoanele care își administrează propriile active și întreprinderi, care nu furnizează niciun serviciu de investiții și/sau nu exercită nicio altă activitate de investiții decât tranzacționarea în cont propriu nu ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu excepția cazului în care sunt formatori de piață, participanți sau membri ai unei piețe reglementate sau ai unui MTF sau execută ordine ale clienților lor tranzacționând în cont propriu. În mod excepțional, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive persoanele care tranzacționează instrumente financiare în cont propriu, ca participanți sau membri ai unei piețe reglementate sau ai unui MTF, inclusiv în calitate de formatori de piață pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente derivate pe acestea, ca activitate auxiliară activității lor principale, care, la nivel de grup, nu este nici furnizarea de servicii de investiții în sensul prezentei directive, nici furnizarea de servicii bancare în sensul Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (9). Criteriile tehnice pentru stabilirea caracterului auxiliar al unei activități față de activitatea principală ar trebui clarificate prin standarde tehnice de reglementare, ținând seama de criteriile specificate în prezenta directivă, care ar trebui să includă amploarea activității și măsura în care activitatea auxiliară reduce riscurile generate de activitatea principală . Tranzacționarea în cont propriu prin executarea ordinelor clienților ar trebui să includă executarea de către societăți a ordinelor de la clienți diferiți prin corelarea acestora efectuând cumpărări și vânzări simultane în cont propriu (tranzacționare de tipul back-to-back), iar aceste societăți ar trebui considerate ca acționând în nume propriu și ar trebui să intre sub incidența prezentei directive care reglementează atât executarea de ordine în numele clienților, cât și tranzacționarea în cont propriu. Executarea de ordine pentru instrumente financiare ca activitate auxiliară între două persoane a căror activitate principală, la nivel de grup, nu este nici furnizarea de servicii de investiții în sensul prezentei directive, nici furnizarea de servicii bancare în sensul Directivei 2006/48/CE nu ar trebui considerată ca fiind tranzacționare în cont propriu prin executarea ordinelor clienților.

(15)

Trimiterile din text la termenul de persoane ar trebui înțelese ca vizând atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice.

(16)

Se impune excluderea întreprinderilor de asigurări ale căror activități fac obiectul unei supravegheri adecvate de către autoritățile competente în materie de control prudențial și care sunt reglementate de Directiva 2009/138/CE , cu excepția anumitor dispoziții referitoare la produsele de asigurare utilizate ca vehicule investiționale . Investițiile sunt deseori vândute clienților sub formă de contracte de asigurare ca alternativă sau ca substitut pentru instrumentele financiare reglementate în temeiul prezentei directive. Pentru a asigura o protecție eficientă a clienților de detaliu, este important ca investițiile sub formă de contracte de asigurare să fie supuse acelorași norme de conduită profesională, în special celor referitoare la gestionarea conflictelor de interese și la restricțiile privind stimulentele, precum și normelor privind asigurarea caracterului adecvat al consultanței sau al vânzărilor fără consultanță. Cerințele privind protecția investitorilor și conflictele de interese din prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să se aplice în egală măsură investițiilor sub formă de contracte de asigurare și ar trebui asigurată coordonarea între prezenta directivă și alte acte legislative relevante, inclusiv cu Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări  (10).

(17)

Persoanele care nu furnizează servicii terților, dar a căror activitate constă în furnizarea de servicii de investiții exclusiv întreprinderii lor mamă, filialelor lor sau unor alte filiale ale întreprinderii lor mamă nu ar trebui să fie reglementate de prezenta directivă.

(18)

Persoanele care nu furnizează servicii de investiții decât ocazional în cadrul activității lor profesionale ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiția ca această activitate profesională să fie reglementată și ca reglementarea pertinentă să nu excludă furnizarea ocazională de servicii de investiții.

(19)

Persoanele care furnizează servicii de investiții constând exclusiv în gestionarea unui sistem de participare a angajaților și care, prin urmare, nu furnizează servicii de investiții terților nu ar trebui avute în vedere de dispozițiile prezentei directive.

(20)

Ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive băncile centrale și alte organisme cu funcții similare, precum și organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în această gestionare - noțiune care include plasarea datoriei - cu excepția organismelor deținute parțial sau integral de stat, a căror misiune este comercială sau legată de achizițiile de participații.

(21)

Pentru a clarifica regimul exonerărilor acordate Sistemului european al băncilor centrale, altor organisme naționale care îndeplinesc funcții similare și organismelor care intervin în gestionarea datoriei publice, este oportun să se limiteze aceste exonerări la acele organisme și instituții care își îndeplinesc funcțiile în conformitate cu legislația unui stat membru sau în conformitate cu legislația Uniunii Europene , precum și la organismele internaționale la care au aderat unul sau mai multe state membre.

(22)

Ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive organismele de plasament colectiv și fondurile de pensii, fie că sunt sau nu coordonate la nivelul Uniunii Europene , precum și depozitarii și administratorii acestor organisme, aceștia fiind supuși unei reglementări specifice adaptate direct activităților lor.

(22a)

Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne a energiei electrice și a gazului natural și pentru ca operatorii sistemelor de transport să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu Directiva 2009/72/CE (11), cu Directiva 2009/73/CE (12), cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (13), cu Regulamentul (CE) nr. 715/2009 (14) sau în conformitate cu orientările și codurile de rețea adoptate în temeiul normelor respective, se impune exceptarea operatorilor sistemelor de transport atunci când emit drepturile de transport, fie sub formă de drepturi de transport fizic, fie sub formă de drepturi de transport financiar, și atunci când asigură o platformă pentru tranzacționarea pe piața secundară.

(23)

Pentru a beneficia de exonerările prevăzute de prezenta directivă, persoana în cauză ar trebui să îndeplinească în permanență condițiile aferente. În special, în cazul în care o persoană furnizează servicii de investiții sau exercită activități de investiții și este exceptată de la măsurile prevăzute de prezenta directivă întrucât aceste servicii sau activități, considerate la nivelul grupului, sunt auxiliare în raport cu activitatea sa principală, aceasta nu ar trebui să mai fie exceptată în cazul în care furnizarea serviciilor respective sau exercitarea activităților respective încetează să mai fie auxiliară în raport cu activitatea sa principală.

(24)

Persoanele care furnizează servicii de investiții și/sau exercită activități de investiții reglementate de prezenta directivă ar trebui să fie supuse autorizării de către statul lor membru de origine în scopul asigurării protecției investitorilor și a stabilității sistemului financiar.

(25)

Instituțiile de credit care sunt autorizate în temeiul Directivei 2006/48/CE ▐ nu ar trebui să aibă nevoie de o altă autorizație în temeiul prezentei directive pentru a furniza servicii de investiții sau a exercita activități de investiții de aceeași natură. În cazul în care o instituție de credit decide să furnizeze servicii de investiții sau să exercite activități de investiții, autoritățile competente ar trebui să se asigure, înainte de a acorda autorizația, că ea respectă dispozițiile pertinente ale prezentei directive.

(26)

Depozitele structurate au apărut ca formă de produs de investiții, însă nu intră sub incidența niciunui act legislativ de la nivelul Uniunii Europene privind protecția investitorilor, în timp ce alte tipuri de investiții structurate sunt reglementate de astfel de acte legislative . Prin urmare, este oportună consolidarea încrederii investitorilor și uniformizarea abordării utilizate de reglementări în ceea ce privește distribuția diferitelor pachete de produse de investiții cu amănuntul în vederea asigurării unui nivel adecvat de protecție a investitorilor la nivelul Uniunii Europene . De aceea, este oportună includerea depozitelor structurate în domeniul de aplicare al prezentei directive. În acest sens, este necesar să se precizeze că, având în vedere că depozitele structurate sunt o formă de produs de investiții, acestea nu includ depozitele simple legate exclusiv de rate ale dobânzilor, precum Euribor sau Libor, indiferent dacă ratele dobânzilor respective sunt prestabilite, fixe sau variabile. Aceste depozite simple nu sunt incluse, așadar, în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(27)

Pentru a spori gradul de protecție a investitorilor la nivelul Uniunii Europene , este oportună limitarea condițiilor pe baza cărora statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive persoanele care furnizează servicii de investiții unor clienți, aceștia din urmă rămânând, în consecință, fără protecție în temeiul directivei. În particular, este necesar să se solicite statelor membre să aplice persoanelor respective cerințe cel puțin echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, în special în etapa de autorizare a acestora, la evaluarea reputației și experienței lor și a caracterului adecvat al eventualilor acționari, la analizarea condițiilor pentru autorizarea inițială și la supravegherea continuă, precum și cu privire la normele de conduită profesională.

(28)

În cazul în care o societate de investiții furnizează ocazional unul sau mai multe servicii de investiții sau exercită ocazional una sau mai multe activități de investiții nereglementate de autorizația pe care o deține, aceasta nu ar trebui să aibă nevoie de o autorizație suplimentară în temeiul prezentei directive.

(29)

În sensul prezentei directive, activitatea de primire și transmitere a ordinelor ar trebui să includă, de asemenea, punerea în legătură a doi sau mai mulți investitori, permițându-se astfel realizarea unei tranzacții între acești investitori.

(30)

Societățile de investiții și instituțiile de credit care distribuie instrumente financiare pe care le emit ele însele nu ar trebui să intre sub incidența dispozițiilor prezentei directive atunci când furnizează clienților lor consultanță de investiții. Pentru a elimina incertitudinea și pentru a crește gradul de protecție a investitorilor, este oportun să se impună aplicarea prezentei directive în cazurile în care societățile de investiții și instituțiile de credit distribuie, pe piața primară, instrumente financiare emise de ele însele fără a furniza consultanță. În acest scop, ar trebui extinsă definiția serviciului de executare a ordinelor în numele clienților.

(31)

Principiile recunoașterii reciproce și ale supravegherii exercitate de statul membru de origine reclamă ca autoritățile competente ale statelor membre să nu acorde autorizația sau să o retragă în cazul în care anumite elemente, precum conținutul programului de activitate, distribuirea geografică sau activitățile exercitate efectiv, indică faptul că, în mod evident, societatea de investiții a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru pentru a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia ea intenționează să își exercite sau își exercită majoritatea activităților. O societate de investiții care este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care se află sediul său social. O societate de investiții care nu este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care este situat sediul său principal. În plus, statele membre ar trebui să impună ca sediul central al unei societăți de investiții să fie întotdeauna situat în statul său membru de origine și să funcționeze efectiv în acest stat.

(32)

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar (15) prevede criterii detaliate pentru evaluarea prudențială a proiectelor de achiziții într-o societate de investiții și o procedură pentru aplicarea acestora. Pentru a asigura securitatea juridică, claritatea și predictibilitatea în ceea ce privește procesul de evaluare, precum și rezultatul acestuia, este oportună confirmarea criteriilor și a procesului de evaluare prudențială prevăzute de Directiva 2007/44/CE. În particular, autoritățile competente ar trebui să facă o evaluare a caracterului adecvat al potențialului achizitor și a solidității din punct de vedere financiar a proiectului de achiziție, pe baza următoarelor criterii: reputația potențialului achizitor; reputația și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea societății de investiții; soliditatea financiară a potențialului achizitor; capacitatea societății de investiții de a respecta cerințele prudențiale prevăzute de prezenta directivă și de alte directive, în special Directivele 2002/87/CE (16) și 2006/49/CE (17); posibilitatea ca achiziția să accentueze conflictele de interese; existența unor motive rezonabile de a suspecta că o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a unor acte de terorism în înțelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE (18) a fost sau este săvârșită sau că proiectul de achiziție ar putea crește un astfel de risc.

(33)

O societate de investiții autorizată în statul său membru de origine ar trebui să aibă dreptul să furnizeze servicii de investiții sau să exercite activități de investiții în întreaga Uniune Europeană , fără să fie necesar să solicite o autorizație distinctă din partea autorității competente a statului membru în care dorește să furnizeze astfel de servicii sau să exercite astfel de activități.

(34)

Societățile de investiții care sunt exonerate de la anumite obligații prevăzute de Directiva 2006/49/CE ar trebui obligate să dețină fie un capital minim sau o asigurare de răspundere civilă profesională, fie o combinație a acestora două. Orice adaptare a valorilor acestei asigurări ar trebui să țină seama de revizuirea efectuată în cadrul Directivei 2002/92/CE. Acest regim special în materie de adecvare a capitalului nu ar trebui să aducă atingere niciunei decizii legate de tratamentul aplicat societăților respective în cadrul revizuirilor viitoare ale legislației Uniunii Europene privind adecvarea capitalului.

(35)

Deoarece domeniul de aplicare al reglementării prudențiale ar trebui să fie limitat doar la entitățile care reprezintă un risc de contraparte pentru alți participanți de pe piață deoarece acestea administrează un portofoliu de tranzacționare cu titlu profesional, ar trebui să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive entitățile care tranzacționează instrumente financiare în cont propriu, inclusiv instrumente derivate pe mărfuri reglementate de prezenta directivă, precum și entitățile care furnizează, în mod auxiliar la nivelul grupului, servicii de investiții legate de aceste instrumente derivate clienților activității lor principale, cu condiția ca această activitate principală să nu reprezinte furnizarea de servicii de investiții în sensul prezentei directive.

(36)

Pentru a proteja drepturile de proprietate și drepturile similare ale unui investitor asupra valorilor mobiliare, precum și drepturile sale asupra fondurilor încredințate unei societăți, ar trebui să se facă distincție între aceste drepturi și cele ale societății respective. Cu toate acestea, acest principiu nu ar trebui să împiedice o societate să acționeze în nume propriu, dar în interesul unui investitor, în cazul în care însăși natura operațiunii o cere și investitorul își exprimă acordul în acest sens, de exemplu în cazul dării de titluri cu împrumut.

(37)

Cerințele privind protejarea activelor clienților reprezintă un instrument esențial de protejare a clienților în cadrul activităților și al furnizării de servicii. Aceste cerințe pot fi excluse în cazul în care se transferă integral proprietatea asupra fondurilor sau asupra instrumentelor financiare unei societăți de investiții în scopul garantării unor obligații prezente sau viitoare, fie că sunt reale, contingente sau potențiale. Spectrul larg al acestei posibilități poate genera incertitudini și poate periclita eficacitatea cerințelor privind protejarea activelor clienților. Prin urmare, cel puțin în cazurile care implică activele clienților de detaliu, se impune limitarea posibilității societăților de investiții de a încheia contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate, astfel cum sunt definite în cadrul Directivei 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară (19), în scopul garantării obligațiilor lor.

(38)

Se impune consolidarea rolului organelor de conducere ale societăților de investiții în asigurarea administrării corecte și prudente a societăților și în promovarea integrității pieței și a intereselor investitorilor. În interesul unei abordări coerente a guvernanței corporative, este de dorit să se alinieze cerințele pentru societățile de investiții într-o măsură cât mai mare la cele incluse în Directiva …/…/UE [CRD IV] și să se asigure că aceste cerințe sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activităților lor. Pentru a se evita conflictele de interese, un membru executiv al organului de conducere al unei societăți de investiții nu ar trebui să fie, în același timp, și membru executiv al organului de conducere al unui loc de tranzacționare, dar ar putea fi membru neexecutiv al unui astfel de organ de conducere, de exemplu pentru a asigura participarea utilizatorilor la procesul decizional. Organul de conducere al unei societăți de investiții ar trebui, în permanență, să dedice suficient timp și să dețină suficiente cunoștințe, competențe și experiență pentru a putea înțelege activitatea societății de investiții și principalele riscuri implicate. Pentru a evita gândirea de grup și a promova spiritul gândirii critice, consiliile de administrație ale societăților de investiții ar trebui să aibă o componență suficient de eterogenă în ceea ce privește vârsta, genul, originea, educația și experiența profesională, pentru a reprezenta opinii și experiențe variate. Echilibrul numeric între sexe are o importanță deosebită pentru a asigura o reprezentare adecvată a realității demografice. Atunci când este cazul, reprezentarea angajaților în organele de conducere ar trebui, de asemenea să fie considerată drept un mod pozitiv de a spori diversitatea prin adăugarea unei perspective-cheie și a unei cunoașteri reale a funcționării interne a instituțiilor. De asemenea, sunt necesare mecanisme care să asigure că membrii organelor de conducere pot fi trași la răspundere în cazul unei gestionări defectuoase grave.

(39)

Pentru a asigura supravegherea și controlul eficace al activităților societăților de investiții, organul de conducere ar trebui să poarte responsabilitatea strategiei globale a societății de investiții, ținând cont de profilul de activitate și de risc al acesteia. Organul de conducere ar trebui să își asume responsabilități clare pe parcursul întregului ciclu de activitate al societății de investiții, în ceea ce privește identificarea și definirea obiectivelor strategice ale societății, aprobarea organizării interne, incluzând criteriile pentru selecția și instruirea personalului, definirea strategiilor globale referitoare la furnizarea de servicii și desfășurarea de activități, dar și remunerarea personalului responsabil de vânzări și aprobarea noilor produse în vederea distribuirii către clienți. Monitorizarea și evaluarea periodică a obiectivelor strategice ale societăților de investiții, a organizării interne și a strategiilor lor referitoare la furnizarea de servicii și desfășurarea de activități ar trebui să asigure în permanență capacitatea unei administrări corecte și prudente, în interesul integrității piețelor și al protejării investitorilor.

(40)

Lărgirea paletei de activități exercitate simultan de multe dintre societățile de investiții a multiplicat sursele de potențiale conflicte de interese între aceste diferite activități și interesele clienților. În consecință, este necesar să se prevadă norme pentru a se evita situațiile în care aceste conflicte lezează interesele clienților.

(42)

Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (20) permite statelor membre să impună, în contextul cerințelor organizatorice pentru societățile de investiții, înregistrarea conversațiilor telefonice sau a corespondenței electronice care se referă la ordinele clienților. Înregistrarea conversațiilor telefonice sau a corespondenței electronice referitoare la ordinele clienților este compatibilă cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și este justificată având în vedere scopul sporirii gradului de protecție a investitorilor, al unei mai bune supravegheri a pieței și al creșterii securității juridice în interesul societăților de investiții și al clienților lor. Importanța acestor înregistrări este, de asemenea, menționată în recomandările tehnice pentru Comisia Europeană emise de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare la 29 iulie 2010. De aceea, este oportun ca prezenta directivă să prevadă principiile unui regim general aplicabil înregistrării conversațiilor telefonice sau a corespondenței electronice care se referă la ordine ale clienților. În ceea ce privește comunicarea între clienții de detaliu și instituțiile financiare, este oportun să se permită statelor membre să recunoască, în schimb, înregistrările scrise corespunzătoare ale acestor comunicări pentru instituțiile financiare stabilite și pentru sucursalele situate pe teritoriul lor.

(43)

Statele membre ar trebui să asigure respectarea dreptului la protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (21) și cu Directiva 2002/58/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (22), care reglementează activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal desfășurate în scopul aplicării prezentei directive . Această protecție ar trebui să se aplice în special înregistrărilor telefonice și înregistrărilor corespondenței electronice ▐. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (23) în scopul aplicării prezentei directive intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (24).

(44)

Utilizarea tehnologiilor pentru tranzacționare a evoluat semnificativ în ultimul deceniu, acestea fiind în prezent utilizate pe scară largă de participanții la piață. Mulți dintre aceștia utilizează în prezent tranzacționarea algoritmică, aceasta presupunând un algoritm computerizat care stabilește în mod automat elementele unui ordin cu intervenție umană minimă sau fără intervenție umană. O subcategorie specială a tranzacționării algoritmice este tranzacționarea de mare frecvență, care implică un sistem de tranzacționare care analizează date și semnale ale pieței cu viteză mare , de obicei în milisecunde sau microsecunde, și, în urma acestei analize, transmite sau actualizează un număr mare de ordine într-un interval de timp foarte scurt. Tranzacționarea de mare frecvență este utilizată de regulă de traderi care își utilizează capitalul propriu pentru a tranzacționa și nu este o strategie în sine, ci poate implica adesea utilizarea unei tehnologii sofisticate pentru a implementa strategii de tranzacționare tradiționale, precum formarea pieței sau arbitrajul.

(45)

Conform Concluziilor Consiliului cu privire la consolidarea supravegherii financiare în Uniunea Europeană din iunie 2009 și pentru a contribui la instituirea unei reglementări unice pentru piețele financiare din Uniunea Europeană și la dezvoltarea în continuare a unor condiții echitabile de concurență pentru statele membre și participanții la piață, pentru a crește protecția investitorilor și pentru a asigura o mai bună supraveghere și un mai bun control al respectării normelor, Uniunea Europeană s-a angajat să reducă la minimum, acolo unde este cazul, marja de manevră a statelor membre în ceea ce privește legislația Uniunii Europene referitoare la serviciile financiare. În plus față de introducerea în cadrul prezentei directive a unui regim comun aplicabil înregistrării conversațiilor telefonice sau a corespondenței electronice referitoare la ordinele clienților, este oportun să se reducă, în anumite cazuri, posibilitatea autorităților competente de a delega sarcini de supraveghere și să se limiteze marja de manevră în ceea ce privește cerințele aplicabile agenților afiliați și raportării de către sucursale. Cu toate acestea, deși autoritățile competente au responsabilitatea, în temeiul prezentei directive, de a asigura protecția investitorilor, nicio dispoziție din prezenta directivă nu împiedică statele membre să desemneze alte autorități, pe lângă autoritățile competente, care să desfășoare activități suplimentare de monitorizare a piețelor pentru a spori protecția micilor investitori.

(46)

Progresele tehnice au permis tranzacționarea de mare frecvență și evoluția modelelor comerciale. Tranzacționarea de mare frecvență este facilitată de amplasarea echipamentelor participanților la piață în imediata vecinătate fizică a sistemului de corelare al unui loc de tranzacționare. Pentru a asigura condiții de tranzacționare ordonate și echitabile, este esențial să se impună locurilor de tranzacționare să furnizeze astfel de servicii de amplasare într-un mod nediscriminatoriu, echitabil și transparent. Utilizarea tehnologiilor pentru tranzacționarea de mare frecvență a dus la creșterea vitezei, capacității și complexității modului în care investitorii efectuează tranzacții. Aceasta permite, de asemenea, participanților la piață să faciliteze accesul direct la piață al clienților lor prin intermediul sistemelor lor de tranzacționare, prin acces direct la piață sau prin acces sponsorizat. Tehnologiile pentru tranzacționare aduc beneficii pieței și participanților la piață în general, printr-o participare mai largă la piață, creșterea presupusă a lichidității, deși există îndoieli privind profunzimea reală a lichidității asigurate, spreaduri mai mici, un grad mai mic de volatilitate pe termen scurt și mijloace de a obține o mai bună formare a prețurilor și executare a ordinelor pentru clienți. Pe de altă parte, tehnologiile pentru tranzacționarea de mare frecvență implică, de asemenea, o serie de potențiale riscuri, precum riscul crescut de supraîncărcare a sistemelor locurilor de tranzacționare din cauza unui volum mare de ordine, riscul ca tranzacționarea algoritmică să conducă la apariția ordinelor duplicate sau eronate sau să funcționeze defectuos, generând o piață dezorganizată. În plus, există riscul ca sistemele de tranzacționare algoritmică să reacționeze excesiv la alte evenimente de pe piață, ceea ce poate să agraveze volatilitatea în cazul în care există deja o problemă pe piață. Dacă sunt utilizate în mod inadecvat, tranzacționarea algoritmică și tranzacționarea de mare frecvență pot conduce , la fel ca orice altă formă de tranzacționare, la anumite forme de comportament abuziv , care ar trebui interzise în temeiul Regulamentului (UE) nr. …/… [noul MAR] . Din cauza avantajului informațional oferit traderilor angajați în tranzacționarea de mare frecvență, aceasta poate determina investitorii să execute tranzacții în locuri în care pot evita interacțiunea cu traderii angajați în tranzacționarea de mare frecvență. Este oportun ca strategiile de tranzacționare de mare frecvență care se bazează pe anumite caracteristici specificate să fie supuse unui control normativ deosebit. Deși aceste strategii se bazează predominant pe tranzacționarea în cont propriu, controlul respectiv ar trebui să se aplice și în cazul în care execuția strategiei de tranzacționare este structurată astfel încât să se evite execuția în cont propriu.

(47)

Riscurile potențiale implicate de utilizarea pe scară tot mai largă a tehnologiilor pot fi cel mai bine contracarate printr-o combinație de măsuri de control al riscului care să vizeze societăți care practică tranzacționarea de mare frecvență sau algoritmică și alte măsuri care să vizeze operatorii tuturor locurilor de tranzacționare accesate de societățile respective. Măsurile respective ar trebui să reflecte și să se bazeze pe orientările tehnice emise de AEVMP în februarie 2012 privind sistemele și controalele din mediile de tranzacționare automate pentru platformele de tranzacționare, societățile de investiții și autoritățile competente (AEVMP/2012/122) cu scopul de a consolida rezistența piețelor ca urmare a evoluțiilor tehnologice. Este de dorit să se impună ca orice societate care practică tranzacționarea de mare frecvență să fie autorizată atunci când este membră directă a unui loc de tranzacționare. Astfel s-ar garanta că aceste societăți intră sub incidența cerințelor organizatorice prevăzute de directivă și sunt supravegheate în mod corespunzător. În acest sens, AEVMP ar trebui să joace un rol de coordonare important prin definirea pasurilor de cotare corespunzătoare pentru a asigura funcționarea ordonată a piețelor la nivelul Uniunii. În plus, toate ordinele ar trebui să fie supuse la sursă unor controale corespunzătoare ale riscurilor. Este oportun, așadar, și să se suprime practicile de acces sponsorizat și necontrolat pentru a evita riscul ca societățile care nu dispun de suficiente mecanisme de control să creeze condiții de piață dezorganizată și pentru a garanta faptul că participanții la piață pot fi identificați și trași la răspundere pentru crearea oricăror condiții de piață dezorganizată de care sunt responsabili. De asemenea, este necesar să se poată identifica în mod clar fluxurile de ordine care provin din tranzacționarea de mare frecvență. AEVMP ar trebui să monitorizeze în continuare evoluțiile tehnologiei și metodelor utilizate pentru a accesa locurile de tranzacționare și ar trebui să continue să pregătească orientări pentru a garanta faptul că cerințele din prezenta directivă pot fi aplicate efectiv în continuare ținând seama de noile practici.

(48)

Atât societățile, cât și locurile de tranzacționare ar trebui să se asigure că sunt instituite măsuri solide pentru ca tranzacționarea de mare frecvență și automatizată să nu genereze o piață dezorganizată și să nu poată fi utilizată în scopuri abuzive. Locurile de tranzacționare ar trebui, de asemenea, să asigure sisteme de tranzacționare testate corespunzător și cu o bună capacitate de reacție, capabile să facă față unor fluxuri crescute de ordine sau unor crize ale pieței, precum și existența, în toate locurile de tranzacționare, a unor mecanisme de întrerupere temporară a tranzacționării (circuit breakers) în cazul unor evoluții bruște și neașteptate ale prețurilor.

(48a)

Este necesar, de asemenea, să se asigure că structurile de taxe ale locurilor de tranzacționare sunt transparente, nediscriminatorii și echitabile și nu sunt organizate astfel încât să favorizeze condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței. Este oportun, așadar, să se asigure că structurile de taxe ale locurilor de tranzacționare stimulează un raport mai scăzut al mesajelor din sistem pentru tranzacțiile executate, aplicându-se taxe mai ridicate în cazul practicilor precum anularea unor volume sau proporții ridicate de ordine, care ar putea crea astfel de condiții de natură să perturbe stabilitatea pieței și care impun locurilor de tranzacționare să crească capacitatea infrastructurii fără ca alți participanți la piață să beneficieze neapărat de acest lucru.

(49)

În plus față de măsurile legate de tranzacționările algoritmice și de mare frecvență, este oportună interzicerea accesului sponsorizat și necontrolat și includerea unor măsuri pentru a controla activitatea societăților de investiții care furnizează clienților acces direct la piețe. Este, de asemenea, oportun ca societățile care furnizează acces direct la piață să se asigure că utilizatorii acestui serviciu au calificarea corespunzătoare în acest sens și că utilizarea serviciului este supusă unui control al riscurilor. Se impune ca cerințele organizatorice cu privire la aceste noi forme de tranzacționare să fie specificate mai detaliat în acte delegate. Pe lângă competențele AEVMP de a elabora orientări actualizate privind diferitele forme de acces la piață și controalele asociate, acest lucru ar trebui să asigure posibilitatea modificării cerințelor respective, atunci când este necesar pentru a răspunde evoluțiilor și inovărilor din domeniu.

(50)

Există o multitudine de locuri de tranzacționare care funcționează în prezent în Uniune, iar câteva dintre acestea au ca obiect tranzacționarea unor instrumente financiare identice. Pentru a aborda riscurile potențiale la care sunt supuse interesele investitorilor, ar trebui aduse într-un cadru formal și coordonate în mai mare măsură procesele legate de consecințele tranzacționării în alte locuri în cazul în care un loc de tranzacționare decide suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacționare. În scopul securității juridice și pentru a aborda în mod adecvat conflictele de interese atunci când se iau deciziile de suspendare sau de retragere a unor instrumente de la tranzacționare, ar trebui să se stipuleze că, în cazul în care o piață reglementată sau un SMT sistează tranzacționarea din cauza nedivulgării informațiilor privind un emitent sau un instrument financiar, celelalte locuri de tranzacționare se conformează respectivei decizii. În plus, este necesară îmbunătățirea și aducerea într-un cadru formal într-o mai mare măsură a schimbului de informații și a cooperării dintre locurile de tranzacționare în cazul unor condiții excepționale legate de un anumit instrument financiar tranzacționat în mai multe locuri de tranzacționare. Aceste măsuri ar trebui să includă dispoziții pentru a împiedica locurile de tranzacționare să utilizeze în scopuri comerciale informațiile transmise în contextul suspendării sau retragerii unui instrument de la tranzacționare.

(51)

Numărul investitorilor activi pe piețele financiare a crescut, acestora fiindu-le oferită o gamă mai largă și mai complexă de servicii și instrumente și, având în vedere aceste evoluții, ar trebui să se prevadă un grad de armonizare capabil să ofere investitorilor un nivel de protecție ridicat în întreaga Uniune Europeană . La momentul adoptării Directivei 2004/39/CE, faptul că investitorii depindeau tot mai mult de recomandări personale a condus la necesitatea includerii furnizării consultanței de investiții ca serviciu de investiții supus autorizării și condiției respectării unor norme de conduită profesională specifice. Menținerea importanței recomandărilor personale pentru clienți și complexitatea tot mai mare a serviciilor și a instrumentelor impun consolidarea normelor de conduită profesională pentru a spori gradul de protecție a investitorilor.

(51a)

Deși sunt necesare norme consolidate de conduită profesională pentru serviciile de consultanță, ele nu sunt suficiente pentru a asigura o protecție corespunzătoare a investitorilor. În particular, statele membre ar trebui să se asigure că, în cazul în care societățile de investiții concep produse de investiții sau depozite structurate cu scopul de a le vinde unor clienți profesioniști sau de detaliu, produsele respective sunt concepute pentru a îndeplini necesitățile și caracteristicile unei piețe-țintă identificate din cadrul categoriei relevante de clienți. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că societățile de investiții adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta faptul că produsul de investiții este comercializat și distribuit clienților din cadrul grupului-țintă. Totuși, acest lucru nu ar trebui să îi exonereze de răspundere pe distribuitorii terți atunci când comercializează sau distribuie produsul în afara grupului-țintă fără cunoștința sau acordul societății care a conceput produsul. Producătorii ar trebui, de asemenea, să verifice periodic performanța produselor lor, să evalueze dacă acestea și-au îndeplinit rolul pentru care au fost concepute și să stabilească dacă piața-țintă pentru produsele respective este în continuare potrivită. Investitorii au nevoie, de asemenea, de informații corespunzătoare privind produsele, în special informații permanente privind impactul cumulativ al diferitelor niveluri de taxe aplicabile profitului obținut în urma investiției. În acest context, ar trebui să se țină cont de dispozițiile articolului 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE.

(52)

Pentru a pune la dispoziția investitorilor toate informațiile relevante, este oportun să se impună societăților de investiții care furnizează consultanță de investiții să specifice în mod clar baza recomandărilor pe care le fac, în special gama de produse pe care le au în vedere pentru a oferi recomandări personale clienților, costul serviciului de consultanță sau, în cazul în care cuantumul taxelor și al stimulentelor nu poate fi determinat înainte de furnizarea serviciului de consultanță, modul de calculare a cuantumului, să specifice dacă furnizează consultanță de investiții în mod corelat cu acceptarea sau primirea de stimulente din partea unor terți și dacă societățile de investiții oferă clienților o analiză periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare pe care le recomandă acestora. Este, de asemenea, oportun să se impună societăților de investiții să explice clienților lor fundamentele recomandărilor oferite. Elaborarea unor orientări de către AEVMP ar putea contribui la asigurarea aplicării eficace și consecvente a acestor dispoziții. Pentru defini mai detaliat cadrul de reglementare al furnizării de consultanță de investiții, păstrând totodată libertatea de alegere a societăților de investiții și a clienților, este oportună stabilirea condițiilor care stau la baza furnizării acestui serviciu atunci când societățile de investiții își informează clienții că serviciul de consultanță este oferit în mod corelat cu acceptarea sau primirea de stimulente din partea unor terți . Atunci când furnizează serviciul de administrare discreționară a portofoliului, o societate de investiții ar trebui, înainte de încheierea acordului, să informeze clienții în legătură cu nivelul estimat al stimulentelor, iar totalitatea stimulentelor plătite sau primite ar trebui să fie făcută publică prin intermediul unor rapoarte periodice . Având în vedere necesitatea de a garanta că aceste stimulente din partea unor terți nu împiedică societatea de investiții să acționeze în interesul clientului, ar trebui să se permită, de asemenea, în anumite condiții, interzicerea primirii unor astfel de stimulente sau obligația ca ele să fie transferate clientului.

(52a)

Pentru a proteja în continuare consumatorii, este necesar și să se asigure că societățile de investiții nu remunerează sau evaluează performanța personalului lor într-un mod incompatibil cu obligația societăților de a acționa în interesul clienților. Remunerarea personalului care vinde produse de investiții sau oferă consultanță cu privire la acestea ar trebui, așadar, să nu depindă numai de obiectivele de vânzare sau de profitul obținut de societate din comercializarea unui anumit instrument financiar, deoarece acest lucru ar crea stimulente pentru a furniza informații care nu sunt corecte, clare și neînșelătoare și a oferi recomandări care nu sunt în interesul clienților.

(52b)

Având în vedere complexitatea produselor de investiții și inovarea permanentă a structurii lor, este important și să se asigure că personalul care oferă consultanță cu privire la produse de investiții sau le vinde clienților de detaliu are nivelul necesar de cunoștințe și de competențe referitoare la produsele oferite. Este necesar ca societățile de investiții să asigure membrilor personalului lor suficient timp și resurse pentru ca aceștia să poată dobândi cunoștințele și competențele necesare și să le aplice atunci când furnizează servicii clienților.

(53)

Societăților de investiții li se permite să furnizeze servicii de investiții care constau exclusiv în executarea și/sau primirea și transmiterea ordinelor clienților, fără a fi obligate să obțină informații cu privire la cunoștințele și experiența clienților în scopul evaluării gradului de adecvare a serviciului sau a instrumentului financiar pentru aceștia. Având în vedere că astfel de servicii implică reducerea considerabilă a gradului de protecție a clienților, se impune ameliorarea condițiilor de furnizare a acestora. Este oportună, în special, eliminarea posibilității de a furniza un astfel de serviciu împreună cu serviciul auxiliar care constă în acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacții în care este implicată societatea de investiții, deoarece astfel crește complexitatea tranzacției, făcând dificilă înțelegerea riscului implicat. Este, de asemenea, oportună definirea mai clară a criteriilor de alegere a instrumentelor financiare pentru care se pot furniza astfel de servicii pentru a exclude anumite categorii care cuprind un instrument derivat , cu excepția cazului în care instrumentul derivat nu sporește riscul pentru client, sau încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate.

(54)

Practicile de vânzare încrucișată (cross-selling) reprezintă o strategie uzuală a furnizorilor de servicii financiare de detaliu din întreaga Uniune Europeană . Ele pot aduce beneficii clienților de detaliu, însă pot deveni și practici prin care interesele clienților nu sunt luate în considerare în mod corespunzător. De exemplu, anumite forme de vânzare încrucișată, cum este practica vânzării legate prin care două sau mai multe servicii financiare sunt vândute împreună ca pachet, cel puțin unul dintre aceste servicii nefiind disponibil separat, pot denatura concurența și pot avea un impact negativ asupra mobilității clienților și asupra abilității acestora de a alege în cunoștință de cauză. Un exemplu de vânzare legată poate fi necesitatea de a deschide un cont curent atunci când unui client de detaliu i se furnizează un serviciu de investiții. Deși practicile de vânzare grupată, prin care două sau mai multe servicii financiare sunt vândute împreună ca pachet, fiecare dintre aceste servicii putând fi achiziționat și separat, pot, de asemenea, să denatureze concurența și pot avea un impact negativ asupra mobilității clienților și asupra abilității acestora de a alege în cunoștință de cauză, ele lasă totuși clienților posibilitatea de a alege, periclitând respectarea de către societățile de investiții a prezentei directive. Utilizarea acestor practici ar trebui analizată cu atenție pentru a promova concurența și libertatea de alegere a consumatorului.

(55)

Un serviciu ar trebui considerat ca fiind furnizat la inițiativa unui client, în afara cazurilor în care acesta solicită serviciul respectiv în urma unei comunicări personalizate care i-a fost transmisă de societate sau în numele acesteia și prin care i se prezintă o invitație sau se intenționează influențarea lui în legătură cu un anumit instrument financiar sau cu o anumită tranzacție. Un serviciu poate fi considerat ca fiind furnizat la inițiativa clientului chiar dacă acesta solicită serviciul în urma unei comunicări conținând o promoție sau o ofertă privind instrumente financiare, efectuată în orice mod și care, prin însăși natura sa, are un caracter general și se adresează publicului sau unui grup sau unei categorii mai largi de clienți sau de clienți potențiali.

(56)

Unul dintre obiectivele prezentei directive este acela de a proteja investitorii. Măsurile destinate să protejeze investitorii ar trebui să fie adaptate particularităților fiecărei categorii de investitori (mici, profesioniști și contrapărți). Cu toate acestea, pentru a consolida cadrul de reglementare aplicabil furnizării de servicii, indiferent de categoria de clienți cărora acestea li se adresează, este oportun să se specifice clar că în relațiile cu toate categoriile de clienți se aplică principiile onestității, corectitudinii și profesionalismului, precum și obligația de a fi echitabil, clar și neînșelător.

(57)

Prin derogare de la principiul conform căruia statul membru de origine eliberează autorizația, exercită supravegherea și controlează îndeplinirea obligațiilor privind funcționarea sucursalelor, este oportun să se încredințeze autorității competente a statului membru gazdă responsabilitatea de a controla îndeplinirea anumitor obligații prevăzute de prezenta directivă pentru orice operațiune efectuată de o sucursală pe teritoriul statului membru în care este stabilită, această autoritate fiind, de fapt, cea mai apropiată de sucursală și, prin urmare, cel mai bine plasată pentru a detecta și a stopa încălcări ale normelor aplicabile operațiunilor efectuate de aceasta.

(58)

Este necesar să se impună societăților de investiții o obligație efectivă de bună execuție, pentru a garanta că acestea execută ordinele clienților în condițiile cele mai favorabile pentru aceștia. Această obligație ar trebui să se aplice societăților de investiții care au obligații contractuale sau obligații de intermediar față de clienții lor.

(58a)

Pentru a contribui la extinderea bazei de acționari în Uniune, cadrul de bună execuție ar trebui să fie consolidat pentru micii investitori, astfel încât aceștia să poată avea acces la gama mai largă de locuri de executare disponibile în prezent în Uniune. Evoluțiile tehnologiei de monitorizare a bunei execuții ar trebui luată în considerare la punerea în aplicare a cadrului de bună execuție.

(59)

Pentru a ameliora condițiile în care societățile de investiții respectă obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru clienți în conformitate cu prezenta directivă, este oportun să se impună locurilor de executare să pună la dispoziția publicului date referitoare la calitatea executării tranzacțiilor în fiecare astfel de loc.

(60)

Informațiile pe care societățile de investiții le furnizează clienților cu privire la politicile lor de executare a ordinelor sunt adesea informații standard și cu caracter general și nu permit clienților să înțeleagă modul în care vor fi executate ordinele sau să verifice respectarea de către societățile respective a obligației de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru clienți. Pentru a spori gradul de protecție a investitorilor, este oportun să se precizeze principiile care stau la baza furnizării de către societățile de investiții a informațiilor cu privire la politicile de executare a ordinelor și să se impună societăților să publice trimestrial , pentru fiecare categorie de instrumente financiare, cele mai importante cinci locuri în care acestea au executat ordine ale clienților în cursul anului precedent și să țină seama, în cadrul politicilor lor privind buna execuție, de aceste informații și de informațiile publicate de locurile de tranzacționare în legătură cu calitatea executării .

(62)

Persoanele care furnizează servicii de investiții în contul mai multor societăți de investiții nu ar trebui să fie considerate ca agenți afiliați, ci ca societăți de investiții în cazul în care se încadrează în definiția prevăzută de prezenta directivă, cu excepția anumitor persoane care pot fi exonerate.

(63)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului agenților afiliați de a întreprinde activități reglementate de alte directive sau activități conexe privind servicii sau produse financiare care nu sunt reglementate de prezenta directivă, inclusiv în contul unor entități ale grupului financiar de care aparțin.

(64)

Condițiile de exercitare a activităților care au loc în afara sediilor societăților de investiții (vânzarea la domiciliu) nu ar trebui să fie reglementate de prezenta directivă.

(65)

Autoritățile competente ale statelor membre nu ar trebui să elibereze certificatul de înregistrare sau ar trebui să îl retragă în cazul în care activitățile exercitate efectiv indică în mod clar faptul că un agent afiliat a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru cu scopul de a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia acest agent afiliat intenționează să își exercite sau își exercită efectiv majoritatea activităților.

(66)

În sensul prezentei directive, contrapărțile eligibile ar trebui să fie considerate ca acționând în calitate de clienți.

(67)

Criza financiară a scos în evidență limite în ceea ce privește abilitatea clienților care nu sunt clienți de detaliu de a evalua riscul pe care îl implică investițiile lor. Ar trebui confirmat faptul că este necesară asigurarea respectării normelor de conduită profesională în ceea ce privește investitorii care au cea mai mare nevoie de protecție, fiind totodată oportună o mai bună calibrare a cerințelor aplicabile diferitelor categorii de clienți. În acest scop, este oportună extinderea aplicării unor cerințe privind furnizarea de informații și raportarea la relațiile cu contrapărțile eligibile. În special, cerințele respective ar trebui să vizeze protejarea instrumentelor financiare și a fondurilor ce aparțin clienților, precum și furnizarea de informații și raportarea referitoare la instrumente financiare și tranzacții mai complexe. În vederea unei mai bune reflectări a funcțiilor municipalităților și autorităților publice locale, care nu ar trebui să desfășoare activități comerciale având ca obiect instrumente speculative, este oportun să se prevadă cu claritate excluderea acestora din lista contrapărților eligibile și a clienților considerați a fi profesioniști, permițându-le totodată să solicite să fie tratate drept clienți profesioniști atunci când sunt îndeplinite anumite condiții stricte impuse de statele membre .

(68)

În ceea ce privește tranzacțiile executate între contrapărți eligibile, obligația de a divulga ordinele-limită ale clienților nu ar trebui să se aplice decât în cazul în care contrapartea trimite în mod explicit ordinul-limită unei societăți de investiții în vederea executării acestuia.

(70)

Societățile de investiții ar trebui să dispună de aceleași posibilități de a deveni membre ale piețelor reglementate sau de a avea acces la aceste piețe în întreaga Uniune Europeană . Indiferent de modul în care sunt organizate în prezent tranzacțiile în statele membre, este important să se elimine limitările tehnice și juridice cu privire la accesul pe piețele reglementate.

(71)

Pentru a facilita finalizarea tranzacțiilor transfrontaliere, ar trebui prevăzut accesul societăților de investiții la sistemele de compensare și de decontare din întreaga Uniune Europeană , indiferent dacă tranzacția respectivă a fost sau nu încheiată pe o piață reglementată din statul membru în cauză. Societățile de investiții care doresc să adere direct la sistemele de decontare ale altor state membre ar trebui să se conformeze cerințelor operaționale și comerciale care condiționează calitatea de membru, precum și măsurilor prudențiale vizând menținerea funcționării armonioase și ordonate a piețelor financiare.

(72)

Furnizarea de servicii de către societăți din țări terțe în Uniunea Europeană face obiectul regimurilor și cerințelor naționale. Aceste regimuri diferă în mare măsură, iar societățile autorizate în conformitate cu aceste regimuri nu beneficiază de libertatea de a furniza servicii și de dreptul de a se stabili în alte state membre decât în cele în care sunt stabilite. Este oportună introducerea unui cadru de reglementare comun la nivelul Uniunii Europene pentru societățile din țări terțe, inclusiv pentru societățile de investiții și operatorii de piață . În vederea asigurării unei baze pentru ca societățile din țări terțe să beneficieze de un pașaport care să le permită să furnizeze servicii de investiții și să desfășoare activități de investiții pe tot teritoriul UE, regimul ar trebui să armonizeze cadrul fragmentat care există în prezent, să asigure certitudine și tratament uniform pentru societățile din țări terțe care doresc să aibă acces la piețele din Uniunea Europeană , să asigure realizarea unei evaluări a echivalenței efective de către Comisie , evaluând cu prioritate cei mai mari parteneri comerciali ai UE și domeniile din sfera programului G20, cu privire la cadrul de reglementare și de supraveghere din țările terțe și să prevadă un nivel de protecție comparabil pentru investitorii din UE care beneficiază de servicii furnizate de societăți din țări terțe.

(73)

Furnizarea de servicii către clienții de detaliu sau către clienții care au ales să renunțe la anumite elemente ale protecției conferite pentru a fi tratați drept clienți profesioniști ar trebui să fie condiționată întotdeauna de înființarea unei sucursale pe teritoriul Uniunii Europene . Înființarea sucursalei respective ar trebui să facă obiectul autorizării și supravegherii în Uniunea Europeană . Ar trebui să existe mecanisme de cooperare adecvate între autoritatea competentă în cauză și autoritatea competentă din țara terță respectivă. Sucursala ar trebui să dispună liber de un capital inițial suficient. După ce este autorizată, sucursala ar trebui să facă obiectul supravegherii în statul membru în care este înființată; societatea din țara terță ar trebui să poată furniza servicii în alte state membre prin intermediul sucursalei autorizate și supravegheate, cu condiția aplicării unei proceduri de notificare. Furnizarea de servicii în Uniune fără existența unor sucursale ar trebui să fie limitată la contrapărțile eligibile și la clienții profesioniști , alții decât clienții care au ales să renunțe la anumite elemente ale protecției conferite pentru a fi tratați drept clienți profesioniști . Cu excepția cazului în care serviciile sunt furnizate la inițiativa exclusivă a clientului, sucursala ar trebui să facă obiectul înregistrării pe lângă AEVMP și să fie supravegheată în țara terță. Ar trebui să existe mecanisme de cooperare adecvate între AEVMP și autoritățile competente din țara terță respectivă.

(74)

Dispozițiile prezentei directive referitoare la furnizarea de servicii de investiții sau la exercitarea de activități de investiții în Uniunea Europeană de către societăți din țări terțe nu ar trebui să afecteze posibilitatea ca persoanele stabilite în Uniune să beneficieze, la inițiativa lor exclusivă, de servicii de investiții furnizate de societăți din țări terțe. Atunci când o societate dintr-o țară terță furnizează servicii la inițiativa exclusivă a unei persoane stabilite în Uniune, aceste servicii nu ar trebui considerate a fi furnizate pe teritoriul Uniunii. În cazul în care o societate dintr-o țară terță contactează clienți sau clienți potențiali din Uniune sau își promovează sau face reclamă serviciilor sau activităților sale de investiții sau auxiliare în Uniune, acestea nu ar trebui să fie considerate servicii furnizate la inițiativa exclusivă a clientului.

(75)

Autorizația pentru exploatarea unei piețe reglementate ar trebui să includă orice activitate care are legătură directă cu afișarea, prelucrarea, executarea, confirmarea și notificarea ordinelor, din momentul în care acestea sunt primite de piața reglementată și până în momentul în care sunt transmise pentru finalizare ulterioară, precum și orice activitate aferentă admiterii de instrumente financiare la tranzacționare. Autorizația ar trebui să includă, de asemenea, tranzacțiile încheiate prin intermediul formatorilor de piață desemnați la care apelează piața reglementată, în cazul în care aceste tranzacții se efectuează în cadrul sistemelor sale și în conformitate cu normele care reglementează aceste sisteme. Având în vedere importanța formatorilor de piață pentru funcționarea ordonată și eficientă a piețelor, locurile de tranzacționare ar trebui să încheie acorduri scrise cu formatorii de piață care să le clarifice obligațiile și să garanteze că aceștia își îndeplinesc în orice moment, în afara circumstanțelor excepționale, angajamentul de a furniza lichidități pieței. Nu toate tranzacțiile încheiate de membri sau de către participanți ai pieței reglementate, ai unui MTF sau ai unui OTF ar trebui considerate ca efectuate în cadrul sistemelor unei piețe reglementate, ale unui MTF sau ale unui OTF. Tranzacțiile pe care membrii sau participanții le încheie în mod bilateral și care nu îndeplinesc toate obligațiile stabilite pentru o piață reglementată, un MTF sau un OTF în temeiul prezentei directive ar trebui considerate ca tranzacții încheiate în afara unei piețe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF în scopul definirii internalizatorilor sistematici. În astfel de cazuri, obligația societăților de investiții de a publica cotații ferme ar trebui să se aplice în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta directivă.

(76)

Furnizarea principalelor servicii de date referitoare la piață, esențiale pentru ca utilizatorii să poată obține o imagine de ansamblu a activităților de tranzacționare pe piețele din întreaga Uniune Europeană și pentru ca autoritățile competente să primească informații precise și complete cu privire la tranzacțiile relevante, ar trebui să facă obiectul autorizării și reglementării pentru a asigura nivelul necesar de calitate.

(77)

Introducerea mecanismelor de publicare aprobate (APA) are menirea de a îmbunătăți nivelul de calitate al informațiilor care asigură transparența în tranzacționare publicate în spațiul extrabursier (over the counter - OTC) și de a contribui semnificativ la garantarea publicării acestor date într-un mod care să faciliteze consolidarea lor cu datele publicate de locurile de tranzacționare.

(78)

Având în vedere faptul că în prezent există o structură a pieței care permite concurența între locuri de tranzacționare multiple, este esențial ca un sistem centralizat de raportare eficace și cuprinzător să intre în funcțiune cât mai curând posibil. Introducerea unei soluții comerciale pentru sistemul centralizat de raportare pentru instrumentele de capitaluri proprii și instrumentele asimilabile instrumentelor de capitaluri proprii ar urma să contribuie la crearea unei piețe europene integrate în mai mare măsură și să înlesnească accesul participanților la piață la o imagine consolidată a informațiilor disponibile referitoare la transparența tranzacțiilor. Soluția avută în vedere se bazează pe autorizarea furnizorilor care funcționează conform unor parametri predefiniți și supravegheați pentru a asigura că sunt puse la dispoziție date coerente și corecte referitoare la piață și care se află în concurență în scopul producerii unor soluții inovatoare și foarte sofisticate din punct de vedere tehnic care să deservească piața în cea mai mare măsură posibilă. Pentru a facilita dezvoltarea rapidă a unui sistem centralizat de raportare viabil, Comisia ar trebui să adopte cât mai curând posibil acte delegate care să specifice anumite detalii referitoare la obligația de a furniza informații aplicabilă furnizorilor de sisteme centralizate de raportare (CTP). Solicitând tuturor furnizorilor de sisteme centralizate de raportare să consolideze toate mecanismele aprobate de publicare, se va asigura existența concurenței pe baza calității serviciilor furnizate clienților, și nu pe baza gamei de date acoperite. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă acum elaborarea unei soluții publice, în cazul în care soluția comercială nu are drept rezultat producerea la timp a unui sistem centralizat de raportare eficace și cuprinzător.

(79)

Versiunea revizuită a Directivei 2006/49/CE ar trebui să stabilească cerințele minime de capital pe care ar trebui să le îndeplinească piețele reglementate pentru a putea fi autorizate, ținând seama de natura specifică a riscurilor asociate acestor piețe.

(80)

Operatorii unei piețe reglementate ar trebui să poată exploata, de asemenea, un MTF în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale prezentei directive.

(81)

Dispozițiile prezentei directive referitoare la admiterea de instrumente la tranzacționare în conformitate cu normele aplicate de o piață reglementată nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (25). O piață reglementată nu ar trebui împiedicată să aplice cerințe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă emitenților de valori mobiliare sau de instrumente pe care intenționează să le admită la tranzacționare.

(82)

Statele membre ar trebui să poată însărcina mai multe autorități competente cu aplicarea gamei variate de obligații prevăzute de prezenta directivă. Aceste autorități ar trebui să aibă un caracter public, care să le poată garanta independența în raport cu agenții economici și să asigure evitarea conflictelor de interese. Statele membre ar trebui să garanteze o finanțare adecvată a autorității competente, în conformitate cu dreptul lor intern. Desemnarea autorităților publice nu ar trebui să împiedice delegarea de funcții sub responsabilitatea autorității competente.

(83)

Liderii G20, reuniți la Pittsburgh la 25 septembrie 2009, au căzut de acord să îmbunătățească reglementarea, funcționarea și transparența piețelor financiare și de mărfuri pentru a rezolva problema volatilității excesive a prețului mărfurilor. Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” și Comunicarea din 2 februarie 2011 intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” prezintă măsuri care trebuie luate în contextul revizuirii Directivei 2004/39/CE. În septembrie 2011, Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare a publicat Principiile de reglementare și de supraveghere a piețelor de instrumente derivate pe mărfuri. Aceste principii au fost aprobate la Summitul G20 de la Cannes din 4 noiembrie 2011, în cadrul căruia s-a solicitat ca autoritățile de reglementare a piețelor să aibă competențe oficiale de administrare a pozițiilor, inclusiv competența de a stabili limite de poziție ex ante, dacă este necesar.

(84)

Competențele autorităților competente ar trebui completate cu competențe explicite de a obține , de la orice persoană, informații cu privire la dimensiunea și scopul unei poziții pe contracte derivate pe mărfuri și de a cere persoanei respective să ia măsuri pentru a-și diminua poziția pe respectivele contracte derivate.

(85)

Locurilor de tranzacționare și autorităților competente ar trebui să li se acorde competențe explicite de a limita posibilitatea unei persoane sau a unei categorii de persoane de a încheia sau de a deține un contract pe un instrument derivat pe o anumită marfă, pe baza standardelor tehnice stabilite de AEVMP, și de a administra pozițiile astfel încât să favorizeze integritatea pieței instrumentului derivat și mărfii subiacente fără a limita în mod nejustificat lichiditatea . Ar trebui să fie posibilă aplicarea unei limitări atât în cazul tranzacțiilor individuale, cât și în cazul pozițiilor acumulate în timp. În special în cazul al doilea, autoritatea competentă ar trebui să se asigure că aceste limite de poziție sunt nediscriminatorii, sunt explicate în mod clar, țin cont în mod corespunzător de specificitatea pieței în cauză și sunt necesare pentru a garanta integritatea și buna funcționare a acesteia. Aceste limite nu ar trebui să se aplice pozițiilor care reduc în mod obiectiv riscurile legate direct de activitățile comerciale având drept obiect marfa respectivă. Pentru a evita efectele nedorite asupra piețelor mărfii subiacente ca urmare a reglementării instrumentelor derivate, este oportun și să se clarifice distincția dintre contractele la vedere și contractele la termen.

(86)

Pe lângă competențele conferite autorităților competente , toate locurile de tranzacționare în care se efectuează tranzacții cu instrumente derivate pe mărfuri ar trebui să instituie limite corespunzătoare și alte asemenea mecanisme adecvate de administrare a pozițiilor pentru asigurarea lichidității, a cotației ordonate și a condițiilor de decontare și pentru prevenirea abuzurilor pe piață. Astfel de mecanisme pot include, de exemplu, identificarea apariției unor concentrări semnificative de poziții în special apropiate de data decontării, limite de poziție, limite pentru evoluția prețurilor, ordonarea lichidării sau transferul unor poziții deschise, suspendarea tranzacționării, modificarea termenilor sau a condițiilor de livrare, anularea tranzacțiilor și solicitarea scopului execuției. AEVMP ar trebui să țină la zi și să publice o listă a măsurilor de acest fel aflate în vigoare, descrise succint. Limitele ar trebui aplicate în mod coerent și ar trebui să țină seama de caracteristicile pieței vizate. Ar trebui specificate în mod clar entitățile vizate de respectivele limite sau mecanisme și orice derogări de la acestea, precum și pragurile cantitative care constituie limite sau care pot da naștere altor obligații. Având în vedere că niciun loc de tranzacționare nu poate vedea pozițiile agregate deținute de membrii sau participanții săi pe piața globală, este oportun și să se permită specificarea controalelor prin intermediul standardelor tehnice de reglementare, inclusiv pentru a se evita orice discrepanțe între efectele limitelor sau ale mecanismelor care se aplică unor contracte comparabile în locuri de tranzacționare diferite.

(87)

Locurile de tranzacționare în care se tranzacționează cele mai lichide instrumente derivate pe mărfuri ar trebui să publice săptămânal situația agregată a pozițiilor deținute de diferitele tipuri de participanți la piață, inclusiv de clienții acelor participanți care nu tranzacționează în nume propriu. La cererea autorității competente, acesteia i se comunică o situație completă și detaliată, defalcată atât pe tipuri de participanți la piață, cât și individual, ținând cont, atunci când este cazul, de cerințele de raportare impuse deja la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (26) .

(89)

Este de dorit facilitarea accesului la capital pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și facilitarea dezvoltării în continuare a piețelor specializate care au menirea de a răspunde nevoilor emitenților care sunt întreprinderi mici sau mijlocii. Aceste piețe, care sunt de regulă operate în temeiul prezentei directive ca MTF-uri, sunt cunoscute sub denumirea de piețe pentru IMM-uri, piețe de creștere sau piețe junior. Crearea, în cadrul categoriei MTF-urilor, a subcategoriei piețelor de creștere pentru IMM-uri și înregistrarea acestor piețe are menirea de a asigura creșterea vizibilității acestora și de a sprijini elaborarea unor standarde de reglementare paneuropene pentru astfel de piețe. Ar trebui să se acorde atenție modului de elaborare a unor acte legislative viitoare pentru a încuraja și a promova în continuare utilizarea acestei piețe ca o categorie nouă de active, care va fi atractivă pentru investitori. Toate celelalte reglementări europene ale pieței ar trebui să fie actualizate pentru a reduce sarcinile administrative și pentru a acorda stimulente suplimentare pentru cotarea IMM-urilor pe piețele de creștere pentru IMM-uri.

(90)

Cerințele aplicabile acestei noi categorii de piețe ar trebui să ofere suficientă flexibilitate pentru a putea ține cont de modelele de piață actuale care funcționează cu succes în întreaga Europă. Prin aceste cerințe ar trebui, de asemenea, să se realizeze un echilibru corect între menținerea unui nivel ridicat de protecție a investitorilor, vital pentru a stimula încrederea investitorilor în emitenții de pe piețele respective, reducând totodată sarcinile administrative inutile ale acestor emitenți. Se propune detalierea cerințelor privind piețele pentru IMM-uri, precum cele referitoare la criteriile de admitere la tranzacționare pe aceste piețe, în acte delegate sau în standarde tehnice.

(91)

Având în vedere că este important ca piețele care funcționează cu succes să nu fie afectate, ar trebui menținută posibilitatea ca operatorii piețelor care vizează emitenții IMM-uri să opteze pentru a continua operarea unei astfel de piețe în conformitate cu cerințele prevăzute de prezenta directivă fără a trebui să se înregistreze ca piețe de creștere pentru IMM-uri.

(92)

Informațiile confidențiale primite de punctul de contact al unui stat membru prin intermediul punctului de contact al unui alt stat membru nu ar trebui să fie considerate informații cu caracter pur național.

(93)

Este necesar să fie sporită convergența prerogativelor de care dispun autoritățile competente, pentru a tinde spre o intensitate echivalentă a aplicării normelor în interiorul pieței financiare integrate. Un set minim comun de prerogative, însoțit de resursele adecvate, ar trebui să garanteze eficacitatea supravegherii.

(94)

Având în vedere impactul semnificativ și cotele de piață pe care le au multe dintre MTF-uri, este oportun să se asigure instituirea unor mecanisme adecvate de cooperare între autoritatea competentă a MTF-ului și cea din jurisdicția în care MTF-ul respectiv furnizează servicii. Pentru a acționa din timp în ceea ce privește alte evoluții similare, această abordare ar trebui extinsă și la OTF-uri.

(95)

Pentru a se asigura respectarea obligațiilor care decurg din prezenta directivă și din Regulamentul (UE) nr. …/… [MiFIR] de către societățile de investiții și piețele reglementate, de către cei care controlează în mod efectiv activitatea acestora și de către membrii organelor de conducere ale societăților de investiții și ale piețelor reglementate, precum și pentru a garanta un tratament similar în întreaga Uniune Europeană , statele membre ar trebui să fie obligate să prevadă sancțiuni și măsuri administrative eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Prin urmare, sancțiunile și măsurile administrative instituite de statele membre ar trebui să respecte anumite cerințe esențiale privind destinatarii, criteriile care trebuie luate în considerare la aplicarea unei sancțiuni sau măsuri, publicarea sancțiunilor sau măsurilor, principalele competențe de sancționare și nivelurile sancțiunilor administrative pecuniare.

(96)

În special, autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să aplice sancțiuni pecuniare suficient de mari pentru a contrabalansa beneficiile preconizate și pentru a avea un efect de descurajare chiar și pentru instituțiile mai mari și managerii acestora.

(97)

Pentru a garanta aplicarea coerentă a sancțiunilor în toate statele membre, acestea ar trebui să fie obligate să se asigure că, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau al măsurilor administrative și nivelul sancțiunilor administrative pecuniare, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante.

(98)

Pentru ca sancțiunile să aibă un efect de descurajare asupra publicului în sens larg, acestea ar trebui în mod normal publicate, cu excepția anumitor situații bine definite.

(99)

Pentru a depista eventualele încălcări, autoritățile competente ar trebui să aibă competențele de investigare necesare și ar trebui să stabilească mecanisme eficace și fiabile de încurajare a raportării încălcărilor efective sau potențiale , inclusiv a protecției angajaților care raportează încălcări din cadrul propriilor instituții . Aceste mecanisme nu ar trebui să aducă atingere protecției adecvate a persoanelor acuzate. Ar trebui instituite proceduri corespunzătoare pentru a garanta dreptul la apărare și dreptul de a fi ascultat al persoanei vizate de o astfel de raportare înainte de adoptarea unei decizii finale cu privire la aceasta, precum și dreptul său de a contesta o astfel de decizie în fața unui tribunal.

(100)

Prezenta directivă ar trebui să acopere atât sancțiunile, cât și măsurile administrative pentru a include toate acțiunile întreprinse după comiterea unei încălcări care sunt destinate să împiedice alte încălcări, indiferent dacă acestea sunt considerate sancțiuni sau măsuri conform dreptului intern.

(101)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere niciunei dispoziții din dreptul statelor membre referitoare la sancțiunile penale. Fără a aduce atingere sistemelor de drept ale statelor membre, acestea ar trebui să se asigure că, dacă există suspiciuni că un membru al consiliului de administrație al unei societăți de investiții sau al unui operator de piață a încălcat dispozițiile prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. …/… [RPIF] sau a comis o infracțiune legată de chestiuni care intră sub incidența prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. …/… [RPIF], acesta poate face în mod personal obiectul unor proceduri penale sau civile.

(102)

Pentru a proteja clienții și fără a se aduce atingere dreptului acestora de a-și prezenta litigiile în fața instanțelor, este oportun ca statele membre să asigure înființarea unor organisme publice sau private însărcinate cu soluționarea acestor litigii pe cale extrajudiciară, care să coopereze în scopul soluționării litigiilor transfrontaliere, ținând seama de Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile cu soluționarea extrajudiciară a litigiilor legate de consumatori (27) și de Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei din 4 aprilie 2001 privind principiile aplicabile organismelor extrajudiciare implicate în rezolvarea pe cale consensuală a litigiilor legate de consumatori (28). Atunci când aplică dispozițiile privind procedurile extrajudiciare privind depunerea reclamațiilor și căile de atac, statele membre ar trebui încurajate să utilizeze mecanismele de cooperare transfrontaliere existente, în special rețeaua pentru reclamații privind serviciile financiare FIN-Net (Financial Services Complaints Network).

(103)

Orice schimb sau orice transmitere de informații între autoritățile competente sau alte autorități, organisme sau persoane ar trebui să respecte normele privind transferul de date cu caracter personal către țările terțe prevăzute de Directiva 95/46/CE. Orice schimb sau orice transmitere de date cu caracter personal între AEVMP și țări terțe ar trebui să respecte normele privind transferul de date cu caracter personal prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(104)

Este necesar să se consolideze dispozițiile privind schimbul de informații între autoritățile competente naționale, precum și obligațiile reciproce ale acestor autorități în materie de asistență și cooperare. În contextul unei activități transfrontaliere tot mai intense, autoritățile competente ar trebui să își furnizeze reciproc informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, astfel încât să garanteze aplicarea eficace a prezentei directive, inclusiv în cazul în care o încălcare sau o încălcare suspectată poate fi de resortul autorităților competente ale mai multor state membre. În cadrul acestui schimb de informații, secretul profesional se impune întotdeauna pentru a asigura transmiterea fără piedici a informațiilor respective, precum și protecția drepturilor persoanelor în cauză.

▐

(106)

Ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta, în conformitate articolul 290 din tratat, acte privind detaliile legate de exonerări, specificarea anumitor definiții , criteriile de evaluare a proiectelor de achiziții ale societăților de investiții, cerințele organizatorice pentru societățile de investiții, gestionarea conflictelor de interese, normele de conduită profesională pentru furnizarea de servicii de investiții, executarea ordinelor în condițiile cele mai favorabile pentru clienți, prelucrarea ordinelor clienților, tranzacțiile cu contrapărți eligibile, piețele de creștere pentru IMM-uri, condițiile pentru evaluarea capitalului inițial al societăților din țări terțe, măsurile privind reziliența sistemelor, mecanismele de întrerupere temporară a tranzacționării (circuit breakers) și tranzacționarea electronică, admiterea instrumentelor financiare la tranzacționare, suspendarea și retragerea instrumentelor financiare de la tranzacționare, pragurile pentru raportarea pozițiilor deținute de diferitele categorii de traderi, clarificarea conceptului de „condiții comerciale rezonabile” necesare pentru ca un mecanism de publicare aprobat (APA) să publice informații, pentru ca CTP să acorde acces la fluxurile de date și pentru ca un mecanism de raportare aprobat (ARM) să raporteze informații, clarificarea detaliilor referitoare la obligația de a furniza informații aplicabilă CTP, cooperarea dintre autoritățile competente. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(107)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să se refere la adoptarea deciziei de echivalență efectivă cu privire la cadrul legal și de supraveghere al țărilor terțe pentru furnizarea de servicii de către societățile din țări terțe și pentru transmiterea către AEVMP a rapoartelor privind pozițiile deținute pe categorii de traderi și ele ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (29).

(108)

Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o armonizare coerentă și o protecție adecvată a deponenților, a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune Europeană . Este eficient și oportun să se încredințeze AEVMP, ca organism care deține un nivel înalt de specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică opțiuni strategice și de a le înainta Comisiei. Pentru a asigura protecția consecventă a investitorilor și a consumatorilor în sectoarele serviciilor financiare, AEVMP ar trebui să își îndeplinească sarcinile, în măsura în care este posibil, în strânsă cooperare cu celelalte două autorități europene de supraveghere în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere.

(109)

Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de AEVMP care specifică criteriile aplicate pentru a stabili dacă o activitate este auxiliară în raport cu activitatea principală, privind procedurile de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare ale societăților de investiții, privind cerințele referitoare la organele de conducere, privind achiziția de participații calificate, privind obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru client, privind cooperarea și schimbul de informații, privind libertatea de a furniza servicii și de a desfășura activități de investiții, privind înființarea unei sucursale, privind furnizarea de servicii de către societățile din țări terțe, privind limitele participațiilor în anumite instrumente derivate pe mărfuri și specificarea mai detaliată a verificărilor pozițiilor aplicabile altor instrumente derivate pe mărfuri, privind procedurile de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare ale furnizorilor de servicii de raportare a datelor, privind cerințele organizatorice pentru mecanismele de publicare aprobate (approved publication arrangements – APA) și furnizorii de sisteme centralizate de raportare (consolidated tape providers – CTP) și privind cooperarea dintre autoritățile competente. Comisia ar trebui să adopte aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare prin acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10 – 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 .

(110)

Ar trebui, de asemenea, să i se confere Comisiei competența de a adopta, prin acte delegate, standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de AEVMP privind procedurile de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare ale societăților de investiții, privind achiziția de participații calificate, privind procesul de tranzacționare și finalizarea tranzacțiilor în MTF-uri și OTF-uri, privind suspendarea și retragerea instrumentelor de la tranzacționare, privind libertatea de a furniza servicii și de a desfășura activități de investiții, privind înființarea unei sucursale, privind furnizarea de servicii de către societățile din țări terțe, privind raportarea pozițiilor pe categorii de traderi, privind transmiterea de informații către AEVMP, privind obligația de cooperare, privind cooperarea între autoritățile competente, privind schimbul de informații și privind consultarea înainte de autorizare. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(111)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea sistemelor organizate de tranzacționare, funcționarea regimului pentru piețele de creștere pentru IMM-uri, impactul cerințelor privind tranzacționarea automatizată și tranzacționarea de mare frecvență, experiența cu mecanismele de interzicere a anumitor produse sau practici și impactul măsurilor legate de piețele instrumentelor derivate pe mărfuri.

(112)

Având în vedere că obiectivul prezentei directive, și anume crearea unei piețe financiare integrate în care investitorii să se bucure de o protecție suficientă și în care să fie protejate eficiența și integritatea pieței în general , necesită stabilirea unor norme comune aplicabile societăților de investiții, indiferent de locul în care sunt autorizate în Uniunea Europeană, și care să reglementeze funcționarea piețelor reglementate și a altor sisteme de tranzacționare, cu scopul de a evita ca opacitatea unei singure piețe sau o blocare a acesteia să compromită funcționarea eficientă a sistemului financiar european în ansamblul său și, având în vedere dimensiunile și efectele prezentei directive, acest obiectiv poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană . În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(113)

Instituirea unui sistem centralizat de raportare pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii este considerată a fi mai dificilă decât instituirea unui astfel de sistem pentru instrumentele de capitaluri proprii, de aceea potențialii furnizori de sisteme centralizate de raportare ar trebui să aibă întâi posibilitatea de a acumula experiență cu acesta din urmă pentru a putea să-l realizeze pe primul. Prin urmare, pentru a facilita instituirea în condiții corespunzătoare a unui sistem centralizat de raportare pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii, este oportun să se prevadă un termen prelungit de aplicare a măsurilor naționale de transpunere a dispozițiilor relevante. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă acum elaborarea unei soluții publice, în cazul în care soluția comercială nu are drept rezultat producerea la timp a unui sistem centralizat de raportare eficace și cuprinzător.

(113a)

Pentru a dezvolta în continuare cadrul Uniunii de reglementare a valorilor mobiliare, Comisia ar trebui să prezinte o propunere de regulament privind legislația în domeniul valorilor mobiliare în care să se specifice mai detaliat definiția păstrării și administrării instrumentelor financiare și, de asemenea, în colaborare cu AEVMP, cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și Comitetul european pentru risc sistemic, ar trebui să promoveze activitatea de standardizare a identificatorilor și a mesajelor pentru a permite analizarea aproape în timp real a tranzacțiilor și identificarea structurilor complexe de produse, precum cele care conțin instrumente derivate sau operațiuni repo.

(114)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil și dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune și ar trebui pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii,

(114a)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată,

(a)

condițiile de autorizare și de funcționare aplicabile societăților de investiții;

(b)

furnizarea de servicii de investiții sau desfășurarea de activități de investiții de către societăți din țări terțe prin înființarea unei sucursale;

(c)

autorizarea și funcționarea piețelor reglementate;

(d)

autorizarea și funcționarea furnizorilor de servicii de raportare a datelor; și

(e)

supravegherea, cooperarea și punerea în aplicare de către autoritățile competente.

—

articolul 16 alineatul (3);

—

articolele 23-26; și

—

articolele 69-80 și 83-91, dacă este cazul, pentru a permite autorităților competente să pună în aplicare articolele menționate la prima și a doua liniuță cu privire la investițiile bazate pe asigurări.

(a)

întreprinderilor de asigurări și întreprinderilor care exercită activitățile de reasigurare și de retrocedare prevăzute de Directiva 2009/138/CE, fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (3a) ;

(b)

persoanelor care furnizează servicii de investiții exclusiv întreprinderii lor mamă, filialelor lor sau altor filiale ale întreprinderii lor mamă;

(c)

persoanelor care furnizează servicii de investiții ocazional în cadrul unei activități profesionale, în cazul în care aceasta este reglementată de acte cu putere de lege;

(d)

persoanelor care nu furnizează niciun alt serviciu sau activitate de investiții decât tranzacționarea în cont propriu, exceptând cazul în care:

Persoanele care sunt exceptate în temeiul literei (i) nu trebuie să respecte și condițiile prevăzute la prezenta literă pentru a fi exceptate .

(e)

persoanelor ale căror servicii de investiții constau exclusiv în gestionarea unui sistem de participare a angajaților;

(f)

persoanelor ale căror servicii de investiții nu constau decât în gestionarea unui sistem de participare a angajaților și în furnizarea de servicii de investiții exclusiv întreprinderii lor mamă, filialelor lor sau altor filiale ale întreprinderii lor mamă;

(g)

membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale și ai organismelor naționale cu funcții similare din Uniunea Europeană , ai altor organisme publice din Uniunea Europeană însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în această gestionare și ai organismelor internaționale la care au aderat trei sau mai multe state membre și care sunt însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în această gestionare ;

(h)

organismelor de plasament colectiv și fondurilor de pensii, fie că sunt sau nu coordonate la nivelul Uniunii Europene , și nici depozitarilor și administratorilor acestor organisme;

(i)

persoanelor care:

cu condiția ca, în toate aceste cazuri:

(j)

persoanelor care furnizează servicii de consultanță de investiții în cadrul exercitării unei alte activități profesionale care nu este prevăzută în prezenta directivă, cu condiția ca furnizarea acestor servicii de consultanță să nu fie remunerată în mod specific;

(l)

asociațiilor create de fonduri de pensii daneze și finlandeze cu unicul scop de a administra activele fondurilor de pensii afiliate;

(m)

în cazul „agenti di cambio” ale căror activități și funcții sunt reglementate de articolul 201 din Decretul legislativ italian nr. 58 din 24 februarie 1998;

(n)

operatorilor de transport și de sistem definiți la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/72/CE sau la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/73/CE, atunci când aceștia își îndeplinesc sarcinile în temeiul directivelor menționate, conform Regulamentului (CE) nr. 714/2009 sau Regulamentului (CE) nr. 715/2009 ori conform codurilor de rețea sau orientărilor adoptate în conformitate cu regulamentele respective.

(a)

gradul în care se poate măsura în mod obiectiv că prin activitatea respectivă se reduc riscurile legate direct de activitățile comerciale sau de activitățile de majorare a capitalului propriu;

(b)

necesitatea ca activitățile auxiliare să reprezinte un proporție minoritară din activitățile desfășurate la nivelul grupului și la nivelul entității, fiind exceptate serviciile care sunt furnizate exclusiv altor membri ai aceluiași grup;

(c)

amploarea activității în raport cu activitățile principale și importanța activității pe piețele relevante;

(d)

oportunitatea limitării expunerilor nete la riscul de credit la niveluri nesemnificative din punct de vedere sistemic;

(e)

amploarea riscului de piață asociat activității în raport cu riscul de piață care decurge din activitatea principală;

(f)

relevanța sistemică a sumei pozițiilor și expunerilor nete ale unei contrapărți nefinanciare, astfel cum este se menționează la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții  (31).

(a)

nu sunt autorizate să dețină fonduri sau valori mobiliare ale clienților și care, din acest motiv, nu pot în niciun moment să fie debitoare față de aceștia;

(b)

nu sunt autorizate să furnizeze servicii de investiții, cu excepția furnizării de consultanță de investiții cu sau fără primirea și transmiterea ordinelor pentru valori mobiliare și unități de fond ale unor organisme de plasament colectiv și primirea și transmiterea ordinelor pentru valori mobiliare și unități de fond ale unor organisme de plasament colectiv la inițiativa clientului ; și

(c)

în cadrul furnizării acestui serviciu, sunt autorizate să transmită ordinele doar:

(a)

condițiile și procedurile de autorizare și supraveghere continuă prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (3) și la articolele 7, 8, 9, 10, 21 , 22 și 23, precum și măsurile de punere în aplicare aferente adoptate de Comisie prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 94 ;

(b)

normele de conduită profesională stabilite la articolul 24 alineatele (1), (2), (3) și (5) și la articolul 25 alineatele (1), (4) și (5) și măsurile de punere în aplicare aferente din Directiva 2006/73/CE ;

(c)

cerințele organizatorice stabilite la articolul 16 alineatul (3) și actele delegate adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 94.

1.

„servicii și activități de investiții” înseamnă orice serviciu și orice activitate enumerate în anexa I secțiunea A și referitoare la orice instrument menționat în anexa I secțiunea C;

Comisia adoptă, prin acte delegate în conformitate cu articolul 94, măsuri care precizează:

2.

„serviciu auxiliar” înseamnă orice serviciu menționat în anexa I secțiunea B;

3.

„consultanță de investiții” înseamnă furnizarea de recomandări personale unui client, fie la cererea sa, fie la inițiativa societății de investiții, în ceea ce privește una sau mai multe tranzacții cu instrumente financiare;

4.

„executarea ordinelor în contul clienților” înseamnă o acțiune în vederea încheierii de acorduri de cumpărare sau de vânzare a unuia sau mai multor instrumente financiare în contul clienților. Executarea de ordine include încheierea de acorduri pentru vânzarea unor instrumente financiare emise de o instituție de credit sau de o societate de investiții la momentul emiterii acestora;

5.

„tranzacționarea în cont propriu” înseamnă încheierea de tranzacții privind unul sau mai multe instrumente financiare prin angajarea propriilor capitaluri;

6.

„formator de piață” înseamnă o persoană care este prezentă în mod continuu pe piețele financiare pentru a tranzacționa în cont propriu vânzând și cumpărând instrumente financiare prin angajarea propriilor capitaluri ▐;

7.

„administrare de portofolii” înseamnă administrarea discreționară și individualizată de portofolii care includ unul sau mai multe instrumente financiare, în cadrul unui mandat acordat de client;

8.

„client” înseamnă orice persoană fizică sau juridică căreia o societate de investiții îi furnizează servicii de investiții sau servicii auxiliare;

9.

„client profesionist” înseamnă orice client care îndeplinește criteriile prevăzute în anexa II;

10.

„client de detaliu” înseamnă un client care nu este client profesionist;

11.

„piață de creștere pentru IMM-uri” înseamnă un MTF înregistrat ca piață de creștere pentru IMM-uri în conformitate cu articolul 35;

12.

„întreprindere mică sau mijlocie” înseamnă ▐ o societate a cărei capitalizare bursieră este mai mică de 200 000 000 EUR ;

13.

„ordin-limită” înseamnă ordinul de a cumpăra sau de a vinde un instrument financiar la limita de preț specificată sau mai avantajos și într-o cantitate precizată;

14.

„instrumente financiare” înseamnă instrumentele menționate în anexa I secțiunea C;

15.

„instrumente ale pieței monetare” înseamnă categoriile de instrumente tranzacționate în mod obișnuit pe piața monetară, precum bonurile de tezaur, certificatele de depozit și efectele de comerț (cu excepția instrumentelor de plată);

16.

„stat membru de origine” înseamnă:

17.

„stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o societate de investiții deține o sucursală sau furnizează servicii și/sau exercită activități sau statul membru în care o piață reglementată furnizează mecanisme adecvate pentru a permite membrilor sau participanților stabiliți în acest ultim stat membru să participe la tranzacționare de la distanță în cadrul sistemului său;

18.

„autoritate competentă” înseamnă autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 69 , în afara cazurilor în care prezenta directivă conține o dispoziție contrară;

19.

„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit conform definiției din Directiva 2006/48/CE;

20.

„societăți de administrare a OPCVM” înseamnă societăți de administrare în sensul Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (35);

21.

„agent afiliat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, sub responsabilitatea deplină și necondiționată a unei singure societăți de investiții în contul căreia acționează, promovează clienților sau clienților potențiali servicii de investiții și/sau servicii auxiliare, primește și transmite instrucțiunile sau ordinele de la clienți referitoare la servicii de investiții sau instrumente financiare, plasează instrumente financiare sau furnizează clienților sau clienților potențiali consultanță privind aceste instrumente sau servicii;

22.

„sucursală” înseamnă un loc de desfășurare a activității, altul decât sediul principal, care reprezintă o parte, lipsită de personalitate juridică, a unei societăți de investiții și care furnizează servicii de investiții și/sau exercită activități de investiții și care poate, de asemenea, furniza servicii auxiliare pentru care societatea de investiții a obținut o autorizație; toate locurile de desfășurare a activității stabilite în același stat membru de o societate de investiții al cărei sediu se află într-un alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală;

23.

„participație calificată” înseamnă deținerea, directă sau indirectă, într-o societate de investiții, a unei participații care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot, astfel cum este prevăzut la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (36), având în vedere condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă, sau care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării societății de investiții în care este deținută participația respectivă;

24.

„întreprindere-mamă” înseamnă o întreprindere-mamă astfel cum este definită la articolele 1 și 2 din A șaptea directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (37);

25.

„filială” înseamnă o întreprindere afiliată astfel cum este definită la articolele 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE, inclusiv orice filială a unei întreprinderi filiale a întreprinderii-mamă care le conduce;

26.

„legături strânse” înseamnă o situație în care cel puțin două persoane fizice sau juridice sunt legate prin:

27.

„organ de conducere” înseamnă structura de conducere a unei societăți sau a unui furnizor de servicii de raportare a datelor , care include funcțiile manageriale și de supraveghere, are autoritate supremă în luarea deciziilor și este abilitată să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală a societății sau a furnizorului de servicii de raportare a datelor . Din organul de conducere fac parte persoane care conduc efectiv activitatea societății;

28.

„organ de conducere în exercițiul funcției de supraveghere” înseamnă organul de conducere în cursul exercitării funcției sale de supraveghere, care constă în supervizarea și monitorizarea procesului decizional al conducerii;

29.

„conducerea superioară” înseamnă persoanele care exercită funcții executive în cadrul unei societăți și care răspund de managementul activităților de zi cu zi, inclusiv de implementarea strategiilor privind distribuția de servicii și produse clienților de către societate și personalul acesteia;

30.

„tranzacționare algoritmică” înseamnă tranzacționarea de instrumente financiare pe baza unui algoritm computerizat care stabilește în mod automat, cu intervenție umană minimă sau fără intervenție umană, unii parametri individuali ai ordinelor, precum inițierea ordinului, momentul inițierii, prețul sau cantitatea ordinului sau modul în care ordinul să fie gestionat după trimiterea lui. Această definiție nu include sistemele utilizate exclusiv pentru a direcționa ordinele către unul sau mai multe locuri de tranzacționare, pentru a confirma ordinele , pentru a executa ordinele clienților, pentru a îndeplini orice obligație legală prin stabilirea unui parametru al ordinului sau pentru a prelucra tranzacțiile executate;

30a.

„tranzacționare de mare frecvență” înseamnă tranzacționarea algoritmică de instrumente financiare la viteze la care timpul de latență al mecanismului pentru transmiterea, anularea sau modificarea ordinelor devine factorul determinant pentru timpul necesar comunicării instrucțiunii către un loc de tranzacționare sau executării unei tranzacții;

30b.

„strategie de tranzacționare de mare frecvență” înseamnă o strategie de tranzacționare în cont propriu a unui instrument financiar care implică tranzacționarea de mare frecvență și care prezintă cel puțin două dintre următoarele caracteristici:

31a.

„acces direct la piață” înseamnă o procedură prin care un participant sau un membru al unui loc de tranzacționare permite unei persoane să utilizeze codul său de tranzacționare pentru a putea transmite, pe cale electronică, ordine către sistemele interne de tranzacționare electronică ale societății de investiții pentru a fi transmise ulterior automat către un anumit loc de tranzacționare în conformitate cu codul de tranzacționare al societății de investiții;

31b.

„acces sponsorizat și necontrolat” înseamnă o procedură prin care un participant sau un membru al unui loc de tranzacționare permite unei persoane să utilizeze codul său de tranzacționare pentru a putea transmite, pe cale electronică, ordine către un anumit loc de tranzacționare, în conformitate cu codul de tranzacționare al societății de investiții, fără ca ordinele să fie direcționate prin sistemele interne de tranzacționare electronică ale societății de investiții;

▐

33.

„practici de vânzare încrucișată” înseamnă oferirea unui serviciu de investiții împreună cu un alt serviciu sau produs ca parte a unui pachet sau pentru a condiționa o înțelegere sau un pachet;

33a.

„investiție bazată pe asigurări” înseamnă un contract de asigurare în cadrul căruia suma datorată clientului este expusă valorii de piață a unui activ sau este plătită dintr-un activ sau din valoarea de referință, iar activul nu este deținut direct de client;

33b.

„produs de investiții” înseamnă un produs în cazul căruia suma datorată clientului este stabilită în funcție de valoarea instrumentelor financiare sau produsul este un depozit structurat sau produsul este o investiție bazată pe asigurări sau produsul este un pachet de produse de investiții cu amănuntul conform definiției de la articolul … din Directiva …/… UE [PRIPS];

33c.

„administrare discreționară a portofoliului” înseamnă administrarea portofoliului în cazul căreia mandatul din partea clientului îi lasă administratorului portofoliului libertatea de a alege produsele de investiții sau instrumentele financiare în care să fie investite fondurile clientului;

33d.

„societate din țări terțe” înseamnă o societate care ar fi o societate de investiții sau un operator de piață dacă sediul său principal ar fi situat în Uniune.

(a)

evoluțiile tehnice de pe piețele financiare;

(b)

lista practicilor abuzive menționată la articolul 34b litera (b) din Regulamentul (UE) nr. …/… [MAR], în special în ceea ce privește tranzacționarea de mare frecvență, incluzând, dar fără a se limita la introducerea și retragerea ordinelor fără intenția de a tranzacționa (spoofing), inundarea pieței cu un volum mare de ordine (quote stuffing) și introducerea de ordine pentru a crește prețul în direcția opusă (layering).

—

orice societate de investiții care este persoană juridică să aibă sediul principal în același stat membru în care are sediul social;

—

orice societate de investiții care nu este persoană juridică sau orice societate de investiții care este persoană juridică, dar care, în conformitate cu dreptul său intern, nu are sediu social să aibă sediul principal în statul membru în care își exercită efectiv activitatea.

(a)

informațiile care trebuie furnizate autorităților competente în temeiul articolului 7 alineatul (2), inclusiv programul de activitate;

(b)

sarcinile comitetului de numire prevăzut la articolul 9 alineatul (2);

(c)

cerințele aplicabile administrării societăților de investiții în temeiul articolului 9 alineatul (8) și informațiile pentru notificarea prevăzută la articolul 9 alineatul (5);

(d)

cerințele aplicabile acționarilor și membrilor care dețin participații calificate, precum și obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcțiilor de supraveghere ale autorității competente, în temeiul articolului 10 alineatele (1) și (2).

(a)

nu utilizează autorizația în termen de 12 luni, renunță în mod expres la autorizație, nu a furnizat niciun serviciu de investiții sau nu a exercitat nicio activitate de investiții în ultimele 6 luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv prevede caducitatea autorizației în asemenea situații;

(b)

a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în care a fost acordată autorizația, precum respectarea condițiilor prevăzute de Directiva 2006/49/CE;

(d)

a încălcat grav și sistematic dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive în ceea ce privește condițiile de funcționare aplicabile societăților de investiții;

(e)

se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizației pentru aspecte care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(-1)

În sensul prezentei directive, un director cu funcții neexecutive se definește după cum urmează: Un director cu funcții de conducere neexecutive sau un director extern este un membru al consiliului de administrație al unei întreprinderi care nu face parte din echipa de conducere executivă. Acesta nu este angajat al întreprinderii sau afiliat în alt mod la aceasta. Aceștia sunt diferiți de directorii interni, care sunt membri ai consiliului de administrație și care, în plus, au sau au avut funcții de conducere executive în cadrul întreprinderii.

(1)

▐ Membrii organului de conducere al oricărei societăți de investiții au în orice moment o reputație suficient de bună, posedă suficiente cunoștințe, competențe și experiență și dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor lor , permițând recunoașterea unei game largi de experiențe, pentru a nu discrimina femeile .

▐ Membrii organului de conducere îndeplinesc în special următoarele condiții:

(2)

Dacă este cazul și în funcție de natura, amploarea și complexitatea activităților societăților de investiții, statele membre le impun acestora să înființeze un comitet de numire care să evalueze respectarea dispozițiilor de la alineatul (1) și să formuleze recomandări, atunci când este necesar, pe baza evaluării realizate. Comitetul de numire este compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcție executivă în instituția respectivă. În cazul în care, conform legislației naționale, organul de conducere nu are nicio competență în ceea ce privește procesul numirii membrilor săi, prezentul alineat nu se aplică.

(3)

Statele membre impun societăților de investiții și comitetelor lor de numire respective să aibă în vedere o gamă largă de calități și competențe atunci când recrutează membrii organelor lor de conducere . În mod concret:

(4)

AEVMP elaborează proiecte de standarde de reglementare pentru a specifica modul în care instituția ar trebui să ia în considerare următoarele elemente :

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

▐

(5)

Statele membre impun tuturor societăților de investiții să notifice autoritatea competentă cu privire la toți membrii organelor lor de conducere și la orice modificare a componenței acestora și să îi comunice, de asemenea, toate informațiile necesare pentru a stabili dacă societatea respectă cerințele de la alineatele (1), (2) si (3) ▐.

(6)

Statele membre cer organului de conducere al unei societăți de investiții să se asigure că societatea este administrată corect și prudent și într-un mod care promovează integritatea pieței și interesele clienților săi. În acest scop, organul de conducere îndeplinește următoarele sarcini:

Organul de conducere monitorizează și evaluează periodic eficacitatea organizării societății de investiții și caracterul adecvat al politicilor privind furnizarea de servicii clienților și ia măsurile necesare pentru a soluționa eventualele deficiențe.

Membrii organului de conducere în exercițiul funcției de supraveghere au acces adecvat la informațiile și documentele necesare pentru supervizarea și monitorizarea procesului decizional al conducerii.

(7)

Autoritatea competentă refuză autorizarea dacă nu este convinsă că persoanele care vor conduce efectiv activitatea societății de investiții au o reputație suficient de bună și experiență suficientă sau dacă există motive obiective și demonstrabile de a crede că organul de conducere al societății ar risca să compromită administrarea eficace, corectă și prudentă a acesteia și să afecteze luarea în considerare în mod corespunzător a intereselor clienților săi și a integrității pieței.

(8)

Statele membre impun ca administrarea societăților de investiții să fie asigurată de cel puțin două persoane care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul (1).

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot autoriza societăți de investiții care sunt persoane fizice sau societăți de investiții care sunt persoane juridice conduse de o singură persoană fizică în conformitate cu statutul lor și cu dreptul intern aplicabil. Cu toate acestea, statele membre impun:

(8a)

Fără a aduce atingere sistemelor de drept ale statelor membre, acestea se asigură că, dacă există suspiciuni că un membru al consiliului de administrație a încălcat dispozițiile prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. …/… [MiFIR] sau a comis o infracțiune legată de chestiuni care intră sub incidența prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. …/… [MiFIR], acesta poate face în mod personal obiectul unor proceduri penale și civile.

(8b)

Prezentul articolul nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute de legislația sau de practicile naționale referitoare la reprezentarea angajaților în consiliile de administrație.

(a)

o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție;

(b)

întreprinderea-mamă a unei instituții de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei societăți de investiții sau a unei societăți de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție; or

(c)

o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție.

(a)

persoane fizice sau juridice stabilite sau care fac obiectul unor reglementări din afara Uniunii Europene ;

(b)

persoane fizice sau juridice care nu fac obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive sau al Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE sau 2006/48/CE.

(a)

reputația potențialului achizitor;

(b)

reputația și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea societății de investiții în urma proiectului de achiziție;

(c)

soliditatea financiară a potențialului achizitor, în special în ceea ce privește tipul de activitate desfășurată și prevăzută a se desfășura în cadrul societății de investiții vizate de proiectul de achiziție;

(d)

capacitatea societății de investiții de a respecta și de a continua să respecte cerințele prudențiale care îi revin în temeiul prezentei directive și, după caz, în temeiul altor directive, și anume Directivele 2002/87/CE și 2006/49/CE, în special condiția ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficace, un schimb eficace de informații între autoritățile competente și împărțirea responsabilităților între autoritățile competente;

(da)

posibilitatea ca proiectul de achiziție să sporească riscul apariției unor conflicte de interese;

(e)

existența unor motive rezonabile de a suspecta că o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a unor acte de terorism în înțelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a fost sau este săvârșită în legătură cu proiectul de achiziție sau că proiectul de achiziție ar putea crește un astfel de risc.

(a)

să fie dotați în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care sunt expuși, să instituie măsuri și sisteme adecvate pentru identificarea tuturor riscurilor semnificative care le pot compromite funcționarea și să aplice măsuri eficace de diminuare a riscurilor respective;

(b)

să identifice în mod clar și să gestioneze posibilele consecințe negative, asupra funcționării MTF-ului sau asupra participanților la acesta, ale oricărui conflict de interese între interesele MTF-ului, ale proprietarilor sau operatorului acestuia și buna funcționare a MTF-ului ;

(c)

să instituie mecanisme vizând să faciliteze finalizarea eficientă și la timp a tranzacțiilor executate în cadrul sistemelor lor; și

(d)

să dispună, în momentul autorizării și ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcționarea lor ordonată, ținând seama de natura și de amploarea tranzacțiilor încheiate pe piață, precum și de gama și de nivelul riscurilor la care sunt expuși.

(a)

modul de executare a tranzacțiilor; și

(b)

modul de interacționare a clienților.

(a)

definirii măsurilor pe care societățile de investiții le pot adopta în mod rezonabil pentru a detecta, a preveni, a gestiona și a face cunoscute conflictele de interese care apar cu ocazia furnizării de servicii de investiții și de servicii auxiliare sau a unei combinații între aceste servicii;

(b)

definirii criteriilor pertinente pentru a stabili tipurile de conflicte de interese a căror existență poate aduce atingere intereselor clienților sau ale clienților potențiali ai societății de investiții.

(a)

remunerarea nu depinde în mare măsură de obiectivele de vânzare sau de rentabilitatea produselor de investiții ori a instrumentelor financiare;

(b)

remunerarea ori alte mecanisme, inclusiv evaluarea performanței, nu stimulează personalul să recomande un anumit produs de investiții sau instrument financiar unui client de detaliu în cazul în care societatea de investiții ar putea oferi un alt produs de investiții sau instrument financiar care ar corespunde mai bine obiectivelor clientului respectiv.

(a)

sunt transferate investitorului însoțite de documente în care se indică toate serviciile și taxa sau comisionul aferent acestora;

(b)

permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiții, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare și de schimb, impozitele reglementate și cheltuielile de procedură și care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligațiile societății de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienților săi; sau

(c)

existența, natura și cuantumul lor sau, în cazul în care cuantumul nu poate fi stabilit, metoda de calculare a acestuia trebuie să fie comunicate clar clientului, într-un mod inteligibil, precis și cuprinzător, înainte de furnizarea serviciului relevant

—

societatea de investiții și serviciile sale; în cazul în care se furnizează consultanță de investiții, informațiile precizează sfera produselor vizate de consultanță;

—

structurile de produse și categoriile de clienți aferente pieței-țintă preconizate, instrumentele financiare și strategiile de investiții propuse; aceste informații ar trebui să includă orientări și avertizări adecvate privind riscurile inerente investiției în aceste structuri de produse și instrumente financiare sau anumitor strategii de investiții;

—

locurile de executare,

—

costurile și cheltuielile aferente legate atât de serviciile de investiții și de serviciile auxiliare, cât și de orice produs de investiții, depozit structurat sau instrument financiar recomandat sau comercializat clienților .

(a)

gama de produse de investiții și de instrumente financiare pe care se va baza recomandarea și, în special, dacă gama respectivă se limitează la instrumentele financiare emise sau furnizate de entități care au legături strânse cu societatea de investiții;

(b)

dacă clientul trebuie să plătească o taxă pentru consultanță și care este cuantumul său sau baza sa de calcul;

(c)

dacă societatea primește taxe, comisioane, beneficii monetare ori nemonetare sau alte stimulente de la terți în legătură cu furnizarea consultanței de investiții și, după caz, mecanismele prin care stimulentele sunt transferate clientului;

(d)

dacă societatea de investiții va furniza clientului o analiză periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare recomandate acestuia.

(a)

natura serviciului sau a serviciilor propuse sau furnizate clientului sau clientului potențial, ținând seama de tipul, obiectul, amploarea și frecvența tranzacțiilor;

(b)

natura produselor de investiții propuse sau avute în vedere, inclusiv diversele tipuri de instrumente financiare și depozite menționate la articolul 1 alineatul (2);

(c)

tipul clienților sau al clienților potențiali, și anume dacă aceștia sunt clienți de detaliu sau profesioniști sau, în cazul alineatului (3), clasificarea acestora drept contrapărți eligibile ;

(ca)

parametrii pentru ilustrările standardizate menționate la alineatul (3).

(-1)

Statele membre impun societăților de investiții să garanteze și să demonstreze că persoanele fizice care furnizează clienților consultanță de investiții sau informații privind produse de investiții, servicii de investiții sau servicii auxiliare în contul societății de investiții au cunoștințele și competențele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în conformitate cu articolul 24 și cu prezentul articol și publică criteriile utilizate pentru evaluarea cunoștințelor și a competențelor.

(1)

În cazul în care furnizează servicii de consultanță de investiții sau servicii de administrare de portofoliu, societatea de investiții obține informațiile necesare privind cunoștințele și experiența clientului sau ale clientului potențial în materie de investiții, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situația sa financiară, inclusiv capacitatea sa de a suporta pierderi, toleranța sa la risc și obiectivele sale de investiții, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiții și instrumentele financiare care îi sunt potrivite și, în special, care corespund toleranței sale la risc și capacității sale de a suporta pierderi .

(2)

În cazul în care societățile de investiții furnizează alte servicii de investiții decât cele menționate la alineatul (1), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potențial furnizarea de informații privind cunoștințele și experiența sa în materie de investiții în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru ca societățile de investiții să fie în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiții avut în vedere îi este potrivit clientului. În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (7), evaluarea ar trebui să analizeze potrivirea fiecărei componente, precum și a pachetului combinat în ansamblul său.

În cazul în care societatea de investiții estimează, pe baza informațiilor primite în conformitate cu paragraful anterior, că produsul sau serviciul nu este potrivit pentru client sau pentru clientul potențial, ea îl avertizează în legătură cu acest aspect. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.

În cazul în care clienții sau clienții potențiali nu furnizează informațiile prevăzute la primul paragraf sau în care aceștia furnizează informații insuficiente privind cunoștințele și experiența lor, societatea de investiții îi avertizează că nu este în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul avut în vedere le este potrivit. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.

(3)

Statele membre autorizează societățile de investiții, în cazul în care acestea furnizează servicii de investiții care constau exclusiv în executarea sau primirea și transmiterea ordinelor clienților, cu sau fără servicii auxiliare, exceptând serviciului auxiliar prevăzut în anexa 1 Secțiunea B punctul 1, să furnizeze aceste servicii de investiții clienților lor fără necesitatea de a obține informațiile și a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (2), în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(4)

Societatea de investiții întocmește un dosar incluzând documentul sau documentele convenite între societatea de investiții și client, în care sunt prevăzute drepturile și obligațiile părților, precum și celelalte condiții conform cărora societatea de investiții furnizează servicii clientului. Drepturile și obligațiile părților la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice.

(5)

Clientul trebuie să primească de la societatea de investiții rapoarte adecvate , pe un suport durabil , privind serviciul pe care aceasta îl furnizează clienților săi. Aceste rapoarte includ comunicări periodice către clienți, ținând cont de tipul și complexitatea instrumentelor financiare implicate și de natura serviciului furnizat clienților și includ, după caz, costurile aferente tranzacțiilor efectuate și activităților derulate în numele clientului. În cazul în care furnizează clienților de detaliu consultanță de investiții, societatea de investiții furnizează clientului un document pe un suport durabil care să precizeze cel puțin obiectivele clientului, recomandările și modul în care recomandările formulate corespund caracteristicilor și obiectivelor personale ale clientului. În cazul în care o societate de investiții furnizează servicii de administrare discreționară a portofoliului și în cazul în care o societate de investiții care furnizează consultanță de investiții informează clientul că va furniza o evaluare periodică a caracterului adecvat în conformitate cu articolul 24 alineatul (3a) litera (d), societatea informează clientul cu privire la frecvența evaluării și comunicarea aferentă, iar raportul include informații privind performanța produselor de investiții relevante și, în cazul în care se furnizează consultanță de investiții sau servicii de administrare discreționară a portofoliului, o evaluare actualizată a caracterului adecvat al produselor de investiții respective.

(6)

Comisia este împuternicită să adopte, prin acte delegate în conformitate cu articolul 94, măsuri pentru a garanta că societățile de investiții respectă principiile menționate la alineatele (1)-(5) aplicabile furnizării de servicii de investiții sau de servicii auxiliare clienților. Aceste acte delegate precizează în special criteriile de evaluare a cunoștințelor și a competențelor necesare în conformitate cu alineatul (1) și țin cont de următoarele:

(7)

AEVMP elaborează, până ▐ la […] (45) , orientări pentru evaluarea instrumentelor financiare care încorporează o structură ce face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate, conform alineatului (3) litera (a), și actualizează periodic aceste orientări.

(a)

criteriile care permit să se stabilească importanța relativă a diferiților factori care, în conformitate cu alineatul (1), pot fi luați în considerare la determinarea celui mai bun rezultat posibil ținând seama de volumul și de natura ordinului, precum și de tipul clientului (client de detaliu sau profesionist);

(b)

factorii care pot fi luați în considerare de o societate de investiții atunci când aceasta își revizuiește dispozițiile în materie de executare și condițiile în care poate fi oportună modificarea acestor dispoziții. Este vorba, în special, de factorii pe baza cărora se pot stabili locurile de executare care permit societăților de investiții să obțină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil la executarea ordinelor clienților;

(c)

natura și amploarea informațiilor care trebuie furnizate clienților în ceea ce privește politicile lor de executare, în conformitate cu alineatul (4).

(a)

conținutul, formatul și periodicitatea datelor legate de calitatea executării care trebuie publicate conform alineatului (2), în funcție de tipul locului de executare și de tipul instrumentului financiar în cauză;

(b)

conținutul și formatul informațiilor care trebuie publicate de societățile de investiții în conformitate cu alineatul (5) al doilea paragraf.

(a)

condițiile și natura procedurilor și dispozițiilor care conduc la executarea promptă, echitabilă și rapidă a ordinelor clienților, precum și situațiile în care sau tipurile de tranzacții pentru care societățile de investiții pot renunța, cu motive rezonabile, la o executare promptă pentru a obține condiții mai favorabile pentru clienții lor;

(b)

diferitele metode prin care se poate considera că societățile de investiții și-au îndeplinit obligația de a dezvălui pieței detaliile ordinelor-limită neexecutabile imediat.

(a)

procedurile care trebuie urmate pentru a solicita tratarea ca client în conformitate cu alineatul (2);

(b)

procedurile care trebuie urmate pentru a obține confirmarea expresă a contrapărților potențiale în conformitate cu alineatul (3);

(c)

cerințele proporționate stabilite în prealabil, inclusiv pragurile cantitative, care ar permite considerarea unei întreprinderi drept contraparte eligibilă în conformitate cu alineatul (3).

(a)

a defini noțiunea de „cât mai curând posibil” și funcționarea ordonată a pieței ▐, în conformitate cu alineatele (1) și (2);

(b)

a stabili aspecte legate de necomunicarea de informații despre emitent sau despre instrumentul financiar, în conformitate cu alineatul (1) , inclusiv procedura necesară pentru ridicarea suspendării de la tranzacționare a unui instrument financiar.

(a)

condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței; ▐ și

(c)

perturbări ale sistemului;

(a)

majoritatea emitenților ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacționare pe piață sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri);

(b)

sunt stabilite criterii corespunzătoare pentru admiterea inițială și menținerea instrumentelor financiare ale emitenților la tranzacționare pe piață;

(c)

la admiterea inițială la tranzacționare pe piață a instrumentelor financiare există suficiente informații publicate care permit investitorilor să decidă în cunoștință de cauză dacă să investească sau nu în instrumentele respective, fie sub forma unui document de admitere corespunzător, fie sub forma unui prospect în cazul în care sunt aplicabile cerințele din Directiva 2003/71/CE în ceea ce privește realizarea unei oferte publice în legătură cu admiterea la tranzacționare;

(d)

se realizează o raportare financiară corespunzătoare continuă și periodică, fie de către un emitent pe piață, fie în numele acestuia, de exemplu prin rapoarte anuale auditate;

(e)

emitenții pe piață și persoanele care au responsabilități de conducere în cadrul emitenților, precum și persoanele asociate îndeaproape acestora respectă cerințele care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. …/… [MAR];

(f)

stocarea și diseminarea către public a informațiilor referitoare la emitenții pe piață impuse de reglementări;

(g)

există sisteme și controale eficace pentru prevenirea și detectarea abuzurilor pe piața respectivă, conform cerințelor Regulamentului (UE) nr. …/… [MAR].

(a)

operatorul pieței solicită radierea sa din listă;

(b)

cerințele de la alineatul (3) nu mai sunt îndeplinite în ceea ce privește MTF-ul.

(a)

statul membru în care intenționează să opereze;

(b)

un program de activitate care menționează, în special, serviciile și/sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare pe care intenționează să le furnizeze sau să le exercite și dacă prevede apelarea la agenți afiliați pe teritoriul statelor membre în care intenționează să furnizeze servicii. În cazul în care intenționează să apeleze la agenți afiliați, o societate de investiții comunică autorității competente din statul său membru de origine identitatea agenților afiliați respectivi.

(a)

statul membru pe teritoriul căruia intenționează să înființeze o sucursală;

(b)

un program de activitate care precizează, printre altele, serviciile și/sau activitățile de investiții și serviciile auxiliare pe care le va furniza sau exercita sucursala, structura organizatorică a acesteia și dacă sucursala intenționează să apeleze la agenți afiliați, precum și identitatea acestor agenți afiliați;

(c)

adresa de la care pot fi obținute documente în statul membru gazdă;

(d)

numele persoanelor însărcinate cu administrarea sucursalei.

(a)

direct, prin înființarea de sucursale în statele membre gazdă;

(b)

devenind membre la distanță ale unei piețe reglementate sau având acces la distanță la această piață, fără a fi nevoie să fie stabilite în statul membru de origine al acestei piețe reglementate, în cazul în care procedurile și sistemele de tranzacționare ale pieței respective nu necesită o prezență fizică pentru încheierea tranzacțiilor pe piață.

(a)

existența unor facilități și legături între sistemul de decontare desemnat și orice alt sistem sau infrastructură necesare pentru a asigura decontarea eficientă și economică a tranzacției respective;

(b)

confirmarea, de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pieței reglementate, a faptului că toate condițiile tehnice de decontare a tranzacțiilor încheiate pe această piață reglementată prin intermediul unui alt sistem de decontare decât cel desemnat de piața reglementată sunt de natură să permită funcționarea armonioasă și ordonată a piețelor financiare.

(a)

Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu alineatul (3);

(b)

furnizarea de servicii pentru care societatea dintr-o țară terță solicită autorizația este supusă autorizării și supravegherii în țara terță în care este stabilită societatea, iar societatea care depune cererea este autorizată în mod corespunzător. Țara terță în care este stabilită societatea dintr-o țară terță nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către Grupul de Acțiune Financiară de luptă împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului;

(c)

între autoritățile competente din statul membru în care este stabilită sucursala și autoritățile de supraveghere competente din țara terță în care este stabilită societatea există acorduri de cooperare care includ dispoziții ce reglementează schimbul de informații în scopul menținerii integrității pieței și protejării investitorilor;

(d)

sucursala dispune liber de suficient capital inițial;

(e)

sunt numite una sau mai multe persoane responsabile cu administrarea sucursalei, care respectă cerințele stabilite la articolul 9 alineatul (1);

(f)

țara terță în care este stabilită societatea dintr-o țară terță a semnat un acord cu statul membru în care urmează să fie înființată sucursala, care respectă pe deplin standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și asigură un schimb de informații eficace în domeniul fiscal, inclusiv, dacă există, acorduri fiscale multilaterale;

(g)

în momentul autorizării, societatea are calitatea de membru a unui sistem de compensare pentru investitori autorizat sau recunoscut în conformitate cu Directiva 97/9/CE

(a)

societățile care furnizează servicii de investiții și exercită activități de investiții în țara terță respectivă fac în mod permanent obiectul autorizării și al unei supervizări și asigurări eficace a aplicării legii;

(b)

societățile care furnizează servicii de investiții și exercită activități de investiții în țara terță respectivă fac obiectul unor cerințe privind suficiența capitalului și al unor cerințe corespunzătoare privind acționarii și membrii organului lor de conducere;

(c)

societățile care furnizează servicii de investiții și exercită activități de investiții fac obiectul unor cerințe organizatorice adecvate în domeniul funcțiilor de control intern;

(d)

asigură transparența și integritatea pieței prin prevenirea abuzurilor de piață care iau forma utilizării abuzive a informațiilor confidențiale și a manipulării pieței.

(a)

numele autorității responsabile cu supravegherea sa în țara terță în cauză. Atunci când pentru supraveghere sunt responsabile mai multe autorități, se furnizează detalii privind domeniile respective de competență;

(b)

toate detaliile pertinente privind societatea (denumire, formă juridică, sediu social și adresă, membrii organului de conducere, acționari importanți) și un program de activitate care stabilește serviciile și/sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare care urmează să fie furnizate sau exercitate și structura organizatorică a sucursalei, inclusiv descrierea tuturor externalizărilor către terți a unor funcții operaționale esențiale;

(c)

numele persoanelor responsabile cu administrarea sucursalei și documentele relevante care atestă respectarea cerințelor stabilite la articolul 9 alineatul (1);

(d)

informații privind capitalul inițial de care dispune liber sucursala.

(a)

autoritatea competentă se asigură că sunt îndeplinite condițiile de la articolul 41;

(b)

autoritatea competentă se asigură că sucursala societății dintr-o țară terță va putea să respecte dispozițiile de la alineatul (2);

(ba)

autoritatea este convinsă că societatea dintr-o țară terță intenționează să furnizeze o fracțiune importantă din serviciile de investiții și să exercite o cotă semnificativă din activitățile sale de investiții din Uniunea Europeană în statul membru în care intenționează să își înființeze sucursala.

(a)

statul membru în care intenționează să opereze;

(b)

un program de activitate care menționează, în special, serviciile sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare pe care intenționează să le furnizeze sau să le exercite în acel stat membru.

(a)

conținutul minim al acordurilor de cooperare menționate la articolul 41 alineatul (1) litera (c), pentru a se asigura că autoritățile competente ale statului membru care acordă o autorizație unei societăți dintr-o țară terță își pot exercita toate competențele de supraveghere care le revin în temeiul prezentei directive;

(b)

conținutul detaliat al programului de activitate care trebuie prezentat conform articolului 42 litera (b);

(c)

conținutul documentelor referitoare la conducerea sucursalei, conform cerinței de la articolul 42 litera (c);

(d)

conținutul detaliat al informațiilor privind capitalul inițial de care dispune liber sucursala, care trebuie prezentate conform articolului 42 litera (d).

(a)

nu utilizează autorizația în termen de 12 luni, renunță în mod expres la autorizație, nu a furnizat niciun serviciu de investiții sau nu a exercitat nicio activitate de investiții în ultimele șase luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv prevede caducitatea autorizației în asemenea situații;

(b)

a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost acordată autorizația;

(d)

a încălcat grav și sistematic dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive în ceea ce privește condițiile de funcționare pentru societățile de investiții aplicabile societăților dintr-o țară terță;

(e)

se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizației pentru aspecte care nu intră sub incidența prezentei directive.

(a)

nu utilizează autorizația în termen de 12 luni, renunță în mod expres la autorizație sau nu a funcționat în ultimele șase luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv prevede caducitatea autorizației în asemenea cazuri;

(b)

a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost acordată autorizația;

(d)

a încălcat grav și sistematic dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive;

(e)

se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizației.

(a)

Aceștia dedică suficient timp pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Numărul de funcții de conducere pe care un membru al organului de conducere le poate deține în același timp depinde situațiile individuale și caracterul, amploarea și complexitatea activităților instituției.

Membrii organului de conducere al operatorilor de piață care sunt semnificativi din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne și al naturii, amplorii și complexității activităților lor nu pot combina simultan mai multe dintre funcțiile de mai jos:

Funcțiile de conducere executive sau neexecutive deținute :

(b)

Aceștia posedă, împreună, cunoștințele, competențele și experiența adecvate pentru a putea înțelege activitățile pieței reglementate, în special principalele riscuri pe care le implică aceste activități.

(c)

Aceștia acționează cu onestitate, integritate și independență de spirit pentru a aprecia și contesta în mod eficace deciziile conducerii superioare și pentru a superviza și monitoriza în mod eficace procesul de luare a deciziilor de către echipa de conducere .

Operatorii de piață alocă resurse adecvate pentru integrarea și formarea membrilor organului de conducere.

(ca)

Aceștia asigură instituirea unor sisteme eficace pentru identificarea și gestionarea conflictelor dintre operatorul de piață și piața reglementată sau membrii săi și pentru aplicarea și menținerea de măsuri corespunzătoare pentru a separa diferitele aspecte ale activității.

(a)

operatorii de piață pun în aplicare o politică de promovare a profesionalismului, a responsabilității și a angajamentului, care servesc drept criterii de orientare pentru recrutarea personalului de conducere, garantând faptul că persoanele numite în funcție sunt în mod indubitabil loiale intereselor instituției;

(b)

societățile de investiții iau, de asemenea, măsuri concrete pentru a asigura o reprezentare mai echilibrată la nivelul consiliilor de administrație, cum ar fi instruirea comitetelor de numire, crearea de liste de candidați competenți, precum și introducerea unui proces de numire în cadrul căruia să fie prezent cel puțin un candidat reprezentant al fiecărui sex;

(c)

atunci când se practică, reprezentarea angajaților în organele de conducere este considerată, de asemenea, un mod pozitiv de a spori diversitatea, datorită faptului că aduce o perspectivă-cheie și o reală cunoaștere a funcționării interne a instituției.

(a)

noțiunea de dedicare a unui timp suficient de către un membru al organului de conducere pentru îndeplinirea funcțiilor sale, în raport cu circumstanțele specifice și cu natura, amploarea și complexitatea activităților operatorului de piață, pe care autoritățile competente trebuie să le ia în considerare atunci când autorizează un membru al organului de conducere să combine mai multe funcții de conducere decât cele permise, menționată la alineatul (1) litera (a);

(b)

noțiunea de deținere de către organul de conducere, în ansamblul său, de cunoștințe, competențe și experiență adecvate, menționată la alineatul (1) litera (b);

(c)

noțiunile de onestitate, integritate și independență de spirit a unui membru al organului de conducere, menționate la alineatul (1) litera (c) , ținând seama de sursele potențiale de conflicte de interese ;

(d)

noțiunea de alocare a unor resurse umane și financiare adecvate pentru integrarea și formarea membrilor organului de conducere;

(e)

noțiunea de luare în considerare a diversității la selectarea membrilor organului de conducere.

(a)

să furnizeze autorității competente și să facă publice informații privind proprietarii pieței reglementate și/sau operatorul de piață, în special identitatea persoanelor care sunt în măsură să exercite o influență semnificativă asupra administrării, precum și amploarea intereselor acestor persoane;

(b)

să semnaleze autorității competente și să facă public orice transfer de proprietate care antrenează o schimbare a identității persoanelor care exercită o influență semnificativă asupra funcționării pieței reglementate.

(a)

să adopte măsuri pentru a detecta în mod clar și a gestiona efectele potențial dăunătoare pentru funcționarea pieței reglementate sau pentru participanții la aceasta ale oricărui conflict de interese apărut între interesele pieței reglementate, ale proprietarilor sau operatorului său și funcționarea corectă a pieței reglementate, în special în cazul în care un astfel de conflict de interese riscă să compromită exercitarea oricăror funcții delegate pieței reglementate de autoritatea competentă;

(b)

să fie dotată în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care este expusă, să instituie măsuri și sisteme adecvate pentru identificarea tuturor riscurilor semnificative care îi pot compromite funcționarea și să aplice măsuri eficace de diminuare a riscurilor respective;

(c)

să instituie măsuri care să garanteze administrarea corectă a operațiunilor tehnice ale sistemului, inclusiv măsuri de urgență eficace pentru a face față eventualelor riscuri de perturbare a sistemelor;

(d)

să adopte reguli și proceduri transparente și nediscreționare care să asigure o tranzacționare echitabilă și ordonată și care să fixeze criterii obiective în vederea executării eficiente a ordinelor;

(e)

să instituie mecanisme vizând să faciliteze finalizarea eficientă și la timp a tranzacțiilor executate în cadrul sistemelor sale;

(f)

să dispună, în momentul autorizării și ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcționarea sa ordonată, ținând seama de natura și de amploarea tranzacțiilor încheiate pe piață, precum și de gama de riscuri la care este expusă și de nivelul acestora.

(a)

pentru a asigura faptul că sistemele de tranzacționare ale piețelor reglementate sunt reziliente și au o capacitate adecvată;

▐

(c)

pentru a stabili raportul maxim ▐ al ordinelor neexecutate față de tranzacții care poate fi adoptat de piețele reglementate , ținând seama de lichiditatea instrumentului financiar ;

(d)

pentru a identifica circumstanțele în care ar putea fi adecvată încetinirea fluxurilor de ordine ;

(e)

pentru a asigura faptul că serviciile de colocare și structurile de taxe sunt echitabile și nediscriminatorii și că structurile de taxe nu creează stimulente pentru condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței sau pentru abuzuri de piață .

(ea)

pentru a stabili în ce condiții o piață reglementată este semnificativă din punctul de vedere al lichidității pentru un anumit instrument;

(eb)

pentru a se asigura că programele de formare a pieței sunt echitabile și nediscriminatorii și pentru a stabili obligațiile minime de formare a pieței pe care piețele reglementate trebuie să le prevadă la realizarea unui program de formare a pieței și condițiile în care cerința de a institui un program de formare a pieței nu este oportună;

(ec)

pentru a asigura testarea adecvată a algoritmilor pentru a se asigura că sistemele de tranzacționare algoritmică sau de mare frecvență nu pot crea sau contribui la crearea unor condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței.

(a)

sunt calibrate pentru a reflecta profilul de lichiditate al instrumentului financiar pe diverse piețe și valoarea medie a diferenței dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare, luând în considerare dorința de a permite prețuri relativ stabile fără a limita excesiv reducerea ulterioară a diferențelor;

(b)

adaptarea adecvată a pasului de cotare pentru fiecare instrument financiar.

(a)

precizează, pentru diferitele categorii de instrumente, caracteristicile care trebuie luate în considerare de o piață reglementată pentru a stabili dacă un instrument a fost emis în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf în vederea admiterii sale la tranzacționare pe diferitele segmente de piață pe care le exploatează;

(b)

clarifică măsurile pe care o piață reglementată trebuie să le aplice pentru a se considera că și-a îndeplinit obligația de a verifica respectarea de către emitentul unei valori mobiliare a dispozițiilor dreptului Uniunii Europene privind obligațiile în materie de informare inițială, periodică sau specifică care îi revin;

(c)

clarifică măsurile pe care trebuie să le adopte piața reglementată în conformitate cu alineatul (3) în vederea facilitării accesului membrilor sau participanților săi la informațiile care au fost făcute publice în condițiile stabilite de dreptul Uniunii Europene .

(a)

condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței;

▐ și

(c)

perturbări ale sistemului.

(a)

actelor de constituire și de administrare a pieței reglementate în cauză;

(b)

regulilor privind tranzacțiile de pe această piață;

(c)

standardelor profesionale impuse personalului societăților de investiții sau al instituțiilor de credit care operează pe piață;

(d)

condițiilor prevăzute la alineatul (3) pentru alți membri sau participanți decât societățile de investiții și instituțiile de credit;

(e)

regulilor și procedurilor referitoare la compensarea și decontarea tranzacțiilor care sunt încheiate pe piața reglementată.

(a)

au o reputație suficient de bună;

(b)

prezintă un nivel suficient de aptitudine, de competență și de experiență pentru tranzacționare;

(c)

dispun, după caz, de o organizare adecvată;

(d)

dețin resurse suficiente pentru rolul pe care trebuie să și-l asume, ținând seama de diferitele mecanisme financiare pe care piața reglementată le-ar putea avea pentru a garanta decontarea adecvată a tranzacțiilor.

(a)

a menține lichiditatea;

(b)

a preveni abuzul de piață;

(c)

a sprijini condițiile de decontare și de cotație ordonată ;

(ca)

a promova convergența dintre prețurile instrumentelor derivate în luna livrării și prețurile la vedere pentru marfa subiacentă, fără a aduce atingere descoperirii prețurilor pe piața mărfii subiacente;

(cb)

a preveni crearea de poziții de distorsionare a pieței .

(a)

membrii și participanții la piețele reglementate, MTF-uri și OTF-uri trebuie să raporteze locului de tranzacționare respectiv detaliile pozițiilor lor, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2);

(b)

piețele reglementate și operatorii de MTF-uri și OTF-uri pot solicita membrilor și participanților informații privind toate documentele relevante pentru volumul sau scopul unei poziții sau ale unei expuneri contractate prin intermediul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri;

(c)

în urma analizei informațiilor obținute în conformitate cu literele (a) și (b), piețele reglementate și operatorii de MTF-uri și OTF-uri le pot solicita membrilor și participanților lor afectați să ia măsuri în vederea diminuării poziției sau expunerii la instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau a eliminării poziției sau expunerii respective sau pot lua ei înșiși măsuri în acest sens, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura integritatea și funcționarea ordonată a piețelor respective;

(d)

în urma analizei informațiilor obținute în conformitate cu literele (a) și (b), dacă măsurile de la litera (c) nu sunt adecvate, piețele reglementate și operatorii de MTF-uri și OTF-uri pot restrânge posibilitățile membrilor sau ale participanților lor de a încheia un contract derivat pe mărfuri, printre altele, prin introducerea de limite suplimentare nediscriminatorii privind pozițiile pe care membrii sau participanții la piețe le pot deține într-o anumită perioadă, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1) sau integritatea și funcționarea ordonată a piețelor respective;

(e)

piețele reglementate, MTF-urile și OTF-urile informează autoritățile competente, în conformitate cu alineatul (2), în legătură cu informațiile obținute și măsurile adoptate în conformitate cu literele (b)-(d);

(f)

autoritățile competente agregă datele primite de la diversele locuri de tranzacționare și, dacă este cazul, solicită membrilor și participanților la piață să își reducă poziția agregată în conformitate cu alineatul (3).

(a)

fac public un raport săptămânal cu pozițiile agregate deținute de diferitele categorii de traderi pentru diferitele instrumente financiare tranzacționate pe platformele lor în conformitate cu alineatul (3) și comunică raportul autorității competente și AEVMP ;

(b)

pun la dispoziția autorității competente, la cerere, o defalcare completă a pozițiilor oricărui sau tuturor membrilor sau participanților la piață, inclusiv orice poziții deținute în contul clienților lor.

(a)

societăți de investiții, în sensul definiției din Directiva 2004/39/CE sau instituții de credit, în sensul definiției din Directiva 2006/48/CE;

(b)

fonduri de investiții, fie un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în sensul definiției din Directiva 2009/65/CE, fie un administrator de fond de investiții alternativ, în sensul definiției din Directiva 2011/61/UE;

(c)

alte instituții financiare, inclusiv întreprinderi de asigurare și întreprinderi de reasigurare, în sensul definiției din Directiva 2009/138/CE, și instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale, în sensul definiției din Directiva 2003/41/CE;

(d)

întreprinderi comerciale;

(e)

în cazul certificatelor de emisii sau al instrumentelor derivate pe acestea, operatori cărora le revin obligații de conformitate în temeiul Directivei 2003/87/CE.

(a)

pozițiile identificate drept poziții care reduc, de o manieră măsurabilă obiectiv, riscurile legate direct de activitățile comerciale; și

(b)

alte poziții.

(a)

informațiile care trebuie furnizate autorităților competente în temeiul alineatului (2), inclusiv programul de activitate;

(b)

informațiile incluse în notificările realizate în temeiul articolului 65 alineatul (4).

(a)

nu utilizează autorizația în termen de 12 luni, renunță în mod expres la autorizație sau nu a furnizat servicii de raportare a datelor în ultimele șase luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv prevede caducitatea autorizației în asemenea cazuri;

(b)

a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost acordată autorizația;

(d)

a încălcat grav sau sistematic dispozițiile prezentei directive.

(a)

identificatorul instrumentului financiar;

(b)

prețul la care a fost încheiată tranzacția;

(c)

volumul tranzacției;

(d)

ora tranzacției;

(e)

ora la care a fost raportată tranzacția;

(f)

unitatea de preț a tranzacției;

(g)

locul de tranzacționare sau internalizatorul sistematic unde a fost executată tranzacția sau, altfel, codul „OTC” (extrabursier);

(h)

dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacția a făcut obiectul unor condiții specifice.

(a)

mijloacele prin care un APA poate respecta obligația referitoare la informații menționată la alineatul (1);

(b)

conținutul informațiilor publicate în temeiul alineatului (1).

(a)

identificatorul instrumentului financiar;

(b)

prețul la care a fost încheiată tranzacția;

(c)

volumul tranzacției;

(d)

ora tranzacției;

(e)

ora la care a fost raportată tranzacția;

(f)

unitatea de preț a tranzacției;

(g)

locul de tranzacționare sau internalizatorul sistematic unde a fost executată tranzacția sau, altfel, codul „OTC” (extrabursier);

(ga)

dacă este cazul, sistemul de tranzacționare automat care a generat tranzacția;

(h)

dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacția a făcut obiectul unor condiții specifice.

(a)

identificatorul sau caracteristicile de identificare ale instrumentului financiar;

(b)

prețul la care a fost încheiată tranzacția;

(c)

volumul tranzacției;

(d)

ora tranzacției;

(e)

ora la care a fost raportată tranzacția;

(f)

unitatea de preț a tranzacției;

(g)

locul de tranzacționare sau internalizatorul sistematic unde a fost executată tranzacția sau, altfel, codul „OTC” (extrabursier);

(h)

dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacția a făcut obiectul unor condiții specifice.

(a)

mijloacele prin care CTP-ul poate respecta obligația referitoare la informații menționată la alineatele (1) și (2);

(b)

conținutul informațiilor publicate în temeiul alineatelor (1) și (2);

(c)

▐ instrumentele financiare ale căror date trebuie incluse în fluxul de date;

(d)

alte mijloace pentru asigurarea faptului că datele publicate de diferiți CTP sunt consecvente și permit reprezentarea comprehensivă și trimiterea încrucișată la alte date similare din alte surse , precum și agregarea la nivelul Uniunii Europene .

(a)

direct sau în colaborare cu alte autorități;

(b)

sub responsabilitatea lor prin delegare către entități cărora sarcinile le-au fost delegate în conformitate cu articolul 69 alineatul (2); sau

(c)

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(a)

de a avea acces la orice document care ar fi pertinent pentru executarea sarcinilor de supraveghere, oricare ar fi forma lui , inclusiv la înregistrările prevăzute la articolul 16 alineatul (7), și de a primi o copie a acestuia;

(b)

de a solicita furnizarea de informații de la orice persoană și, în cazul în care este necesar, de a convoca și audia orice persoană pentru a obține informații;

(c)

de a proceda la inspecții la fața locului;

(ca)

de a efectua evaluări prin metoda clientului misterios;

(d)

de a solicita înregistrările telefonice și ale schimburilor informatice existente sau înregistrări echivalente menționate la articolul 16 alineatul (7) deținute de societățile de investiții, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că aceste înregistrări legate de obiectul inspecției ar putea fi relevante pentru a dovedi o încălcare de către societatea de investiții a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei directive; aceste înregistrări privesc însă doar conținutul comunicării de care sunt legate în cazul în care comunicarea înregistrărilor respectă garanțiile de protecție a datelor în vigoare în temeiul legislației Uniunii sau naționale ;

(da)

de a dispune înghețarea și/sau punerea sub sechestru a activelor;

(e)

de a solicita interzicerea temporară a exercitării activității profesionale;

(f)

de a cere auditorilor autorizați ai societăților de investiții și ai piețelor reglementate să furnizeze informații;

(g)

de a transmite un caz în vederea urmăririi penale;

(h)

de a autoriza auditorii sau experții să efectueze verificări sau investigații;

(i)

de a solicita furnizarea de informații oricărei persoane, inclusiv toată documentația relevantă, privind dimensiunea și scopul unei poziții sau ale unei expuneri generate prin intermediul unui instrument derivat pe mărfuri și orice active sau pasive de pe piața subiacentă.

(a)

impun stoparea oricărei practici sau a oricărui comportament contrar dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. …/… [MiFIR] și dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive și abținerea de la repetarea practicii sau comportamentului respectiv;

(b)

dispun înghețarea și/sau punerea sub sechestru a activelor;

(c)

adoptă orice tip de măsură necesară pentru a se asigura că societățile de investiții și piețele reglementate continuă să respecte cerințele legale;

(d)

impun suspendarea unui instrument financiar de la tranzacționare;

(e)

impun retragerea unui instrument financiar de la tranzacționare, fie pe o piață reglementată, fie prin orice alt mecanism de tranzacționare;