în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (2),

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

(1) Fără a aduce atingere repartizării competențelor instituite prin TFUE, prezentul regulament abordează statutul acordurilor bilaterale de investiții ale statelor membre în temeiul dreptului Uniunii și stabilește modalitățile, condițiile și procedurile conform cărora statele membre sunt autorizate să modifice sau să încheie acorduri bilaterale de investiții.

(2) În sensul prezentului regulament, termenul „acord bilateral de investiții” înseamnă orice acord cu o țară terță care cuprinde dispoziții privind protecția investițiilor. Prezentul regulament se aplică numai dispozițiilor acordurilor bilaterale de investiții care se referă la protecția investițiilor.

Până la…. (5) sau în termen de treizeci de zile de la data aderării lor la Uniune, statele membre notifică Comisiei toate acordurile bilaterale de investiții cu țări terțe semnate înainte de 1 decembrie 2009 sau înaintea datei aderării lor la Uniune, oricare intervine ulterior, pe care doresc să le mențină în vigoare sau să le permită intrarea în vigoare în temeiul prezentului capitol. Notificarea conține o copie a acestor acorduri bilaterale. Statele membre informează totodată Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale statutului acestor acorduri.

Fără a aduce atingere altor obligații ale statelor membre în temeiul dreptului Uniunii, acordurile bilaterale notificate în temeiul articolului 2 din prezentul regulament pot fi menținute în vigoare sau pot intra în vigoare, în conformitate cu TFUE și cu prezentul regulament, până la intrarea în vigoare a unui acord bilateral de investiții între Uniune și aceeași țară terță.

(1) La fiecare douăsprezece luni, Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o listă a acordurilor bilaterale de investiții notificate în temeiul articolului 2, al articolului 11 alineatul (6) sau al articolului 12 alineatul (6).

(2) Prima publicare a listei de acorduri bilaterale de investiții menționată la alineatul (1) din prezentul articol are loc cel târziu la trei luni de la termenul fixat pentru notificări în temeiul articolului 2.

Comisia poate evalua acordurile bilaterale de investiții notificate în temeiul articolului 2, estimând dacă una sau mai multe dintre dispozițiile lor constituie un obstacol major în calea negocierii sau a încheierii de către Uniune a unor acorduri bilaterale de investiții cu țări terțe, în vederea înlocuirii treptate a acordurilor bilaterale de investiții notificate în temeiul articolului 2.

(1) Statele membre iau orice măsuri adecvate pentru a se asigura că dispozițiile cuprinse în acordurile bilaterale de investiții notificate în temeiul articolului 2 nu constituie un obstacol major în calea negocierii sau a încheierii de către Uniune a unor acorduri bilaterale de investiții cu țări terțe, în vederea înlocuirii treptate a acordurilor bilaterale de investiții notificate în temeiul articolului 2.

(2) În cazul în care Comisia stabilește că una sau mai multe dispoziții cuprinse într-un acord bilateral de investiții notificat în temeiul articolului 2 constituie un obstacol major în calea negocierii sau a încheierii de către Uniune a unor acorduri bilaterale de investiții cu țări terțe, în vederea înlocuirii treptate a acordurilor bilaterale de investiții notificate în temeiul articolului 2, Comisia și statele membre vizate inițiază imediat consultări și cooperează în vederea identificării acțiunilor adecvate pentru soluționarea acestei chestiuni. Consultările respective nu durează mai mult de 90 de zile.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (1), Comisia poate indica, în termen de 60 de zile de la încheierea consultărilor, măsurile adecvate care trebuie luate de statul membru vizat pentru eliminarea obstacolului menționat la alineatul (2).

Sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 8-11, un stat membru este autorizat să inițieze negocieri cu o țară terță în vederea modificării unui acord bilateral de investiții existent sau a încheierii unui nou acord bilateral de investiții.

(1) În cazul în care un stat membru intenționează să inițieze negocieri cu o țară terță în vederea modificării sau a încheierii unui acord bilateral de investiții, acesta notifică în scris intențiile sale Comisiei.

(2) Notificarea menționată la alineatul (1) cuprinde documentele relevante și indică dispozițiile care urmează a fi abordate în cadrul negocierilor sau care urmează a fi renegociate, obiectivele negocierilor și orice alte informații relevante.

(3) Notificarea menționată la alineatul (1) este transmisă cu cel puțin cinci luni înainte de începutul negocierilor oficiale cu țara terță în cauză.

(4) În cazul în care informațiile transmise de statul membru nu sunt suficiente pentru autorizarea deschiderii negocierilor oficiale în conformitate cu articolul 9, Comisia poate solicita informații suplimentare.

(5) Comisia pune la dispoziția celorlalte state membre notificarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol și, la cerere, documentele care o însoțesc, respectând cerințele de confidențialitate prevăzute la articolul 14.

(1) Comisia autorizează statele membre să deschidă negocieri oficiale cu o țară terță în vederea modificării sau a încheierii unui acord bilateral de investiții, cu excepția situației în care concluzionează că deschiderea negocierilor:

(2) În cadrul autorizației menționate la alineatul (1), Comisia poate cere statului membru să includă în aceste negocieri și în acordul bilateral de investiții viitor, sau să elimine din acestea, orice clauze atunci când acest lucru se dovedește necesar în vederea asigurării coerenței cu politica de investiții a Uniunii sau a compatibilității cu dreptul Uniunii.

(3) Autorizația menționată la alineatul (1) din prezentul articol se acordă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 16 alineatul (2). Comisia adoptă decizia sa în termen de 90 de zile de la primirea notificării menționate la articolul 8. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare pentru luarea unei decizii, termenul de 90 de zile începe de la data primirii informațiilor suplimentare.

(4) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la deciziile luate în temeiul alineatului (3).

(5) În cazul în care Comisia decide să nu acorde o autorizație în temeiul alineatului (1), aceasta informează statul membru vizat cu privire la decizia sa și explică motivele care au stat la baza acesteia.

Comisia este informată permanent în ceea ce privește evoluția și rezultatul diferitelor etape ale negocierilor pentru modificarea sau încheierea unui acord bilateral de investiții și poate cere să participe la negocierile în materie de investiții dintre statul membru și țara terță.

(1) Înainte de semnarea unui acord bilateral de investiții, statul membru vizat notifică Comisiei rezultatul negocierilor și îi transmite textul acordului.

(2) Prezentul articol se aplică și acordurilor bilaterale de investiții care au fost negociate înainte de … (6), dar care nu sunt supuse obligației de notificare prevăzute la articolul 2 sau la articolul 12.

(3) După notificare, Comisia evaluează dacă acordul bilateral de investiții negociat nu este incompatibil cu cerințele de la articolul 9 alineatele (1) și (2).

(4) Atunci când Comisia consideră că negocierile s-au finalizat cu un acord bilateral de investiții care îndeplinește cerințele de la articolul 9 alineatele (1) și (2), aceasta autorizează statul membru să semneze și să încheie acordul în cauză. Articolele 3, 5 și 6 se aplică acestor acorduri, ca și cum acestea ar fi fost notificate în temeiul articolului 2.

(5) Deciziile în temeiul alineatului (4) din prezentul articol sunt luate în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 16 alineatul (2). Comisia adoptă decizia sa în termen de 90 de zile de la primirea notificărilor menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare pentru luarea deciziei, termenul de 90 de zile începe de la data primirii informațiilor suplimentare.

(6) În cazul în care Comisia decide să acorde o autorizație în temeiul alineatului (4), statul membru în cauză notifică Comisiei încheierea și intrarea în vigoare a acordului bilateral de investiții și orice modificări ulterioare ale statutului respectivului acord.

(7) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la deciziile luate în temeiul alineatului (4).

(8) În cazul în care Comisia decide să nu acorde o autorizație în temeiul alineatului (4), aceasta informează statul membru vizat cu privire la decizia sa și explică motivele care au stat la baza acesteia.

(1) În cazul în care, între 1 decembrie 2009 și … (6), un stat membru a semnat un acord bilateral de investiții, statul membru în cauză notifică Comisiei până la … (7). acordul respectiv pe care dorește să îl mențină în vigoare sau căruia dorește să îi permită intrarea în vigoare. Notificarea conține o copie a acestui acord.

(2) După notificare, Comisia evaluează dacă acordul bilateral de investiții notificat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu este incompatibil cu cerințele de la articolul 9 alineatele (1) și (2).

(3) În cazul în care Comisia consideră că un acord bilateral de investiții notificat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol îndeplinește cerințele menționate la articolul 9 alineatele (1) și (2), aceasta autorizează menținerea în vigoare sau intrarea în vigoare a acordului respectiv în temeiul dreptului Uniunii.

(4) Comisia ia decizia menționată la alineatul (3) din prezentul articol în termen de 180 de zile de la data primirii notificării menționate la alineatul (1) din prezentul articol. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare pentru luarea deciziei, termenul de 180 de zile începe de la data primirii informațiilor suplimentare. Deciziile în temeiul alineatului (3) din prezentul articol sunt luate în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 16 alineatul (2).

(5) Dacă un acord bilateral de investiții nu a fost autorizat în temeiul alineatului (3), statul membru nu continuă acțiunile în direcția încheierii acordului și retrage sau anulează acțiunile care au fost întreprinse.

(6) În cazul în care Comisia acordă o autorizație în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, statul membru în cauză notifică Comisiei intrarea în vigoare a acordului bilateral de investiții și orice modificări ulterioare ale statutului respectivului acord. Articolele 3, 5 și 6 se aplică respectivului acord ca și cum acesta ar fi fost notificat în temeiul articolului 2.

(7) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la deciziile luate în temeiul alineatului (3).

(8) În cazul în care Comisia nu acordă o autorizație în temeiul alineatului (3), aceasta informează statul membru vizat cu privire la decizia sa și explică motivele care au stat la baza acesteia.

Abordarea statelor membre în ceea ce privește un acord bilateral de investiții încheiat cu o țară terță

În cazul în care un acord bilateral de investiții intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament, statul membru în cauză:

Atunci când statele membre adresează Comisiei, în conformitate cu articolele 8 și 11, notificări privind negocierile și rezultatul lor, acestea pot indica dacă anumite informații furnizate trebuie considerate confidențiale și dacă acestea pot fi comunicate altor state membre.

(1) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament până la … (8).

(2) Raportul cuprinde o prezentare generală a autorizațiilor solicitate și acordate în temeiul capitolului III, precum și o examinare a necesității aplicării în continuare a capitolului respectiv.

(3) În cazul în care raportul recomandă întreruperea aplicării capitolului III sau modificarea dispozițiilor acestuia, raportul respectiv este însoțit de o propunere legislativă adecvată.

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru acordurile de investiții. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1) Poziția Parlamentului European din 10 mai 2011 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția Consiliului în primă lectură din 4 octombrie 2012. Poziția Parlamentului European din …(nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I. INTRODUCERE

La 8 iulie 2010, Comisia a prezentat Consiliului o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (1).

Parlamentul European a adoptat poziția sa în primă lectură și rezoluția legislativă aferentă în ședința plenară din 10 mai 2011 (2).

În conformitate cu punctele 16-18 din Declarația comună privind aspectele practice în cadrul procedurii de codecizie (3), Președinția, acționând potrivit mandatului acordat de Coreper (4), a fost implicată în contacte informale cu Parlamentul European, în vederea obținerii unui acord între instituții în etapa primei lecturi a Consiliului. Ulterior, s-a ajuns la un acord în cadrul reuniunii trilogului informal din 29 mai 2012.

Președintele Comisiei INTA a Parlamentului European a indicat în scrisoare sa din 31 mai 2012 adresată președintelui Coreper II că, în cazul în care Consiliul transmite oficial Parlamentului poziția sa în forma care figurează în anexa la scrisoarea domniei sale, va recomanda plenului să accepte poziția Consiliului fără amendamente, sub rezerva verificării juridico-lingvistice, în cadrul celei de a doua lecturi a Parlamentului.

La 26 iunie 2012, Consiliul a aprobat acordul politic sus-menționat (5).

II. OBIECTIVUL PROPUNERII

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a stabilit competența exclusivă a UE în ceea ce privește investițiile străine directe, în cadrul politicii comerciale comune [articolul 207 alineatul (1) TFUE]. În acest context, Comisia a adoptat o propunere privind regulamentul sus-menționat, care abordează numai aspectele tranzitorii ale gestionării noii competențe a UE cu privire la investițiile străine directe. Obiectivele, criteriile și conținutul acestei noi competențe au fost abordate într-o comunicare separată a Comisiei către Parlamentul European si Consiliu, adoptată simultan cu propunerea legislativă (6).

Obiectivul propunerii Comisiei era de a autoriza menținerea în vigoare a acordurilor internaționale referitoare la investiții încheiate între statele membre și țări terțe, precum și de a stabili condiții și un cadru procedural pentru negocierea și încheierea unor astfel de acorduri de către statele membre.

III. ANALIZA POZIȚIEI CONSILIULUI ÎN PRIMĂ LECTURĂ

Generalități

Consiliul sprijină pe deplin elaborarea unui cadru comun de politici referitor la investiții, care să stabilească condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii UE care investesc în țări terțe și pentru operatorii din țări terțe care investesc în UE.

Având în vedere că acordurile bilaterale de investiții încheiate de statele membre cu părți terțe constituie, în prezent, principala sursă de protecție și securitate juridică pentru investitorii europeni în străinătate, noul cadru juridic nu ar trebui să afecteze în mod negativ protecția investitorilor și garanțiile de care beneficiază în temeiul acordurilor în vigoare. Pentru Consiliu, conceptul de înlocuire a acordurilor existente ale statelor membre cu acorduri ale UE prezintă o importanță majoră pentru evitarea oricărui vid juridic, asigurând astfel securitate juridică și protecție continue pentru investitori.

Poziția Consiliului în primă lectură, care constituie rezultatul unui acord politic între Parlamentul European, Comisie și Consiliu, introduce următoarele principale modificări față de propunerea Comisiei:

Obiectul și domeniul de aplicare (capitolul I – articolul 1)

Parlamentul nu a propus niciun amendament referitor la acest articol; cu toate acestea, au fost introduse o serie de modificări. Alineatul (1) conține o serie de precizări comparativ cu textul propunerii Comisiei, specificând, de asemenea, faptul că regulamentul nu aduce atingere repartizării competențelor instituite prin tratat. Noul alineat (2) cuprinde definiția termenului „acord bilateral de investiții”.

Menținerea în vigoare a acordurilor bilaterale de investiții existente (capitolul II – articolele 2-6)

La articolul 2, referitor la notificarea Comisiei, amendamentele Parlamentului European au fost acceptate. Textul conține, de asemenea, o serie de noi modificări tehnice.

Conceptul de înlocuire, care este ancorat în articolul 3 (Menținerea în vigoare), prezintă o importanță majoră pentru asigurarea protecției continue a investitorilor, garantând astfel securitatea juridică pentru aceștia. Parlamentul nu a propus niciun amendament în ceea ce privește acest articol.

Articolul 5, referitor la evaluările realizate de Comisie, a fost modificat în profunzime. Deși Consiliul nu a putut accepta o parte semnificativă a amendamentului Parlamentului, a acceptat ideea acestuia din urmă de a include noțiunea de „obstacol major” în textul modificat (noțiunea figurează și în alte câteva articole). În opinia Consiliului, simpla existență a unor acorduri bilaterale de investiții nu ar trebui considerată un „obstacol major”.

Articolul 6, referitor la obligația de a coopera, reprezintă – alături de articolele 3 și 5 – elementul principal al acestui regulament. Textul Comisiei a fost modificat în mod substanțial pentru a evidenția importanța cooperării strânse dintre statele membre și Comisie în ceea ce privește soluționarea oricăror obstacole majore din calea negocierilor sau a încheierii unor acorduri bilaterale de investiții între UE și țări terțe, astfel cum au fost identificate de Comisie. În conformitate cu dispozițiile acestui articol, Comisia poate indica măsurile adecvate care trebuie luate de statul membru vizat în vederea înlăturării obstacolelor sus-menționate. Amendamentele Parlamentului nu au putut fi acceptate.

Autorizația de a modifica sau de a încheia acorduri bilaterale de investiții (capitolul III, articolele 7-11)

Amendamentele Parlamentului la articolul 7 (Autorizația de a modifica sau de a încheia un acord bilateral de investiții), articolul 8 (Notificarea Comisiei), articolul 9 (Autorizația de a deschide negocieri oficiale) și articolul 11 (Autorizația de a semna și a încheia un acord bilateral de investiții) au fost acceptate parțial. În ceea ce privește articolul 10 (Participarea Comisiei la negocieri), amendamentul Parlamentului nu a putut fi acceptat, fiind reținut textul din propunerea Comisiei.

Dispoziții finale (capitolul IV – articolele 12-17)

Consiliul a acceptat, în cursul contactelor informale cu Parlamentul, să urmeze sugestia acestuia de a introduce în regulament un nou articol 12, referitor la acordurile semnate de statele membre între data intrării în vigoare a TFUE, mai exact 1 decembrie 2009, și data intrării în vigoare a acestui regulament, cu toate că Parlamentul nu propusese niciun amendament în acest sens în cadrul poziției sale în primă lectură. Astfel, Consiliul a demonstrat în mod clar că recunoaște pe deplin noua competență a UE în domeniul investițiilor străine directe. Articolul reglementează procedurile care trebuie urmate (notificarea de către statele membre, evaluarea și autorizarea de către Comisie) în cazul categoriei sus-menționate de acorduri bilaterale de investiții.

În ceea ce privește articolul 15 (Reexaminarea), s-a ajuns la un compromis cu privire la data prezentării raportului privind aplicarea regulamentului, și anume la șapte ani de la intrarea în vigoare a acestuia – în loc de zece ani, astfel cum propuseseră Parlamentul și Consiliul, și cinci ani, astfel cum propusese inițial Comisia.

În ceea ce privește articolul 16 (Procedura comitetului), Consiliul a acceptat amendamentul Parlamentului prin care se solicita utilizarea procedurii de consultare.

IV. CONCLUZIE

Poziția Consiliului în primă lectură reflectă acordul obținut în cadrul contactelor informale dintre Consiliu și Parlamentul European și facilitat de Comisie. Textul răspunde cerinței esențiale de a asigura securitate juridică și protecție continue pentru investitori și, în același timp, asigură exercitarea eficace a noii competențe exclusive a UE în ceea ce privește investițiile străine directe. Prin urmare, Consiliul preconizează că poziția sa în primă lectură va fi acceptabilă pentru Parlament.

(1) Doc. 11953/10 WTO 252 FDI 12.

(2) Doc. 9726/11 CODEC 749 WTO 195 FDI 12 PE 206.

(3) JO C 145, 30.6.2007, p. 5.

(4) Doc. 10908/11 WTO 228 FDI 15 CODEC 950.

(5) Doc. 10892/12 WTO 216 FDI 17 CODEC 1557.

(6) Doc. 11952/10 WTO 251 FDI 11. Pe această bază, Consiliul a adoptat, în cadrul reuniunii sale din 25 octombrie 2010, concluzii privind o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale (doc. 14373/10).