9.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/33

1.1

Comitetul salută contribuția adusă de conceptul de evaluare a impactului asupra mediului (EIA) la îmbunătățirea stării mediului în statele membre și în UE în întregul său.

1.2

Eficacitatea procesului de luare a unor decizii valide cu privire la impactul unui proiect asupra mediului depinde în mare măsură de calitatea și independența documentării EIA și de informațiile utilizate în cadrul acesteia. La evaluarea calității trebuie aplicat principiul proporționalității și trebuie să se ceară calitate și din partea organismelor de autorizare, la finele unui dialog constructiv cu societatea civilă.

1.3

În opinia Comitetului, este esențial să se evidențieze faptul că costurile implicate – de natură financiară, dar și, în special, de natură temporală – ar putea să împiedice realizarea proiectelor inițiate de IMM-uri, mai ales atunci când principiul proporționalității nu este respectat în legătură cu cerința privind evaluarea unor alternative.

1.4

Directiva EIA ar trebui pusă în aplicare în mod flexibil și proporțional, astfel încât procedurile de acordare a autorizației de mediu și a autorizației de construcție să poată fi combinate pentru proiectele ale căror efecte asupra mediului sunt cunoscute sau stabilite în prealabil ca nesemnificative. CESE salută și sprijină măsurile luate de Comisie pentru a îmbunătăți securitatea juridică pentru părțile implicate în procesul EIA.

1.5

CESE salută în mod expres propunerea de specificare a termenelor pentru principalele etape prevăzute de directivă (consultare publică, decizie de verificare prealabilă, decizie finală privind EIA) și de introducere a unui mecanism pentru a asigura armonizarea și coordonarea proceselor EIA în întreaga UE.

1.6

În opinia Comitetului, monitorizarea ar trebui impusă în decizia privind EIA doar în cazurile în care acest lucru este justificat și numai în măsura în care este necesară.

1.7

În ceea ce privește propunerea de introducere a unei dispoziții privind „adaptarea EIA la noile provocări”, CESE este de părere că o astfel de extindere a domeniului de aplicare al directivei trebuie să se aplice oricărui proiect cu un impact preconizat asupra aspectelor de protecția mediului care fac obiectul evaluării; principiul proporționalității trebuie să joace un rol important, iar diferitele etape de pregătire și punere în aplicare ale proiectului trebuie să fie clar diferențiate.

1.8

CESE susține dreptul cetățenilor de a avea acces la informații cu privire la procedura EIA și de a participa la aceasta. În același timp, solicită însă ca normele procedurale privind evaluarea impactului asupra mediului să fie formulate astfel încât să se evite utilizarea abuzivă a dispozițiilor Directivei EIA în scopuri legate de corupție și prelungirea nejustificată a termenelor. CESE dorește ca plângerile să fie instrumentate într-un termen rezonabil în interesul tuturor părților implicate.

2.1

Directiva 2011/92/UE, care a armonizat principiile evaluării impactului asupra mediului al proiectelor prin introducerea de cerințe minime, contribuie la asigurarea unui nivel înalt de protecție a mediului și a sănătății umane.

2.2

Este necesar ca Directiva 2011/92/UE să fie modificată pentru a consolida calitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, pentru a simplifica diversele etape ale procedurii și pentru a îmbunătăți coerența și sinergiile cu alte acte legislative și politici ale Uniunii, precum și cu strategiile și politicile elaborate de statele membre în domenii de competență națională.

2.3

Măsurile luate pentru evitarea, reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului trebuie să contribuie la evitarea oricărei deteriorări a calității mediului și a oricărei pierderi nete a biodiversității, în conformitate cu angajamentele Uniunii în contextul convenției și cu obiectivele și acțiunile strategiei Uniunii în domeniul biodiversității până în 2020.

2.4

Schimbările climatice vor continua să provoace daune mediului și să afecteze dezvoltarea economică. În consecință, reziliența ecologică, socială și economică a Uniunii trebuie promovată astfel încât să se facă față în mod eficient schimbărilor climatice pe întregul teritoriu al Uniunii. Sunt necesare măsuri de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora în numeroase sectoare ale legislației Uniunii.

2.5

La aplicarea Directivei 2011/92/UE, este necesar să se asigure un mediu de afaceri competitiv, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru a genera o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în concordanță cu obiectivele stabilite în comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”.

2.6

Raportul de mediu al unui proiect, care trebuie furnizat de inițiatorul proiectului, trebuie să includă o evaluare a unor alternative rezonabile relevante pentru proiectul propus, inclusiv evoluția probabilă a stării existente a mediului în cazul în care proiectul nu este implementat (scenariu de bază), pentru a ameliora calitatea procesului de evaluare și pentru a permite integrarea considerentelor de mediu într-o etapă timpurie a elaborării proiectului.

2.7

În scopul asigurării transparenței și responsabilității, autoritatea competentă trebuie să aibă obligația de a-și justifica decizia de a acorda unui proiect aprobarea de dezvoltare, indicând faptul că a luat în considerare rezultatele consultărilor efectuate și informațiile relevante colectate.

2.8

Trebuie introduse termene pentru diversele etape ale evaluării impactului de mediu al proiectelor, pentru a stimula eficientizarea procesului decizional și pentru a spori securitatea juridică, luând în considerare natura, complexitatea, amplasarea și anvergura proiectului propus. Aceste termene nu trebuie în niciun caz să compromită standardele ridicate de protecție a mediului, în special cele care decurg din alte acte legislative ale Uniunii în domeniul mediului, și nici participarea efectivă a publicului și accesul la justiție.

3.1

Comitetul salută contribuția adusă de conceptul de evaluare a impactului asupra mediului la îmbunătățirea stării mediului în statele membre și în UE în întregul său. Acest concept este un instrument transversal al politicii de mediu și al sistemului juridic ale UE și statelor membre, reprezentând concretizarea practică a cadrului de reglementare al acestei politici.

3.2

Propunerea Comisiei de a aduce noi îmbunătățiri ale sistemului de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiecte se bazează pe o experiență extinsă cu utilizarea EIA în cei 27 de ani care au trecut de la adoptarea primei directive (1). În vederea corectării deficiențelor, a reflectării schimbărilor și provocărilor socio-economice și de mediu și a alinierii acestei directive la principiile reglementării inteligente, a fost realizat și un exercițiu de consultare publică, ale cărui rezultate au contribuit la formularea modificărilor propuse și la adaptarea dispozițiilor Directivei EIA 2011/92/EU codificate (2).

3.3

Eficacitatea procesului de luare a unor decizii juste cu privire la impactul unui proiect asupra mediului depinde în mare măsură de calitatea informațiilor utilizate în documentarea EIA și de calitatea procesului EIA. Calitatea ar trebui definită în mod obiectiv, iar cerințele în materie de calitate ar trebui determinate în conformitate cu principiul proporționalității – și anume calitatea și volumul informațiilor disponibile în etapa de pregătire a planului urbanistic. Pe lângă calitatea și independența informațiilor, persoanele care sunt responsabile de procedură – în special din cadrul organismelor de autorizare – trebuie să dispună de competențele necesare și să-și îmbunătățească în permanență aceste competențe. CESE subliniază că, în opinia sa, este de preferat să se definească condițiile în care cetățenii pot solicita o contraexpertiză.

3.4

Deși nu există o abordare care să poate fi utilizată în mod general, întrucât depinde de interacțiunea specifică dintre fiecare proiect propus și mediul în care va fi realizat acesta, se impune consolidarea principiilor fundamentale care asigură o calitate mai bună a datelor ce constituie informațiile de bază, precum și evaluarea impactului potențial, a alternativelor și a calității datelor în general. Flexibilitatea în materie de proporționalitate a cerințelor trebuie să joace rolul decisiv, dacă se dorește asigurarea unor proceduri EIA eficace. Acest principiu este, de asemenea, condiția prealabilă fundamentală pentru îmbunătățirea coerenței procedurii cu alte instrumente juridice ale UE și pentru simplificarea administrării acesteia, în vederea reducerii birocrației inutile.

3.5

Consolidarea punerii în aplicare trebuie să constituie o prioritate și ar trebui să fie guvernată de un cadru european comun. Acesta ar trebui însă să ofere flexibilitatea necesară și să fie adaptat în special la nevoile locale și regionale specifice în materie de protecție a sănătății și a mediului. În același timp, atunci când este vorba de evaluarea impactului transfrontalier al proiectelor, acest cadru trebuie să fie bine definit și suficient de ușor de înțeles, pentru a împiedica manifestarea unor interese nelegitime.

3.6

Pentru evaluările realizate la nivel local, regional și național este necesar accesul la date de bună calitate, la un nivel strategic, astfel încât să se dispună de un context pentru evaluările specifice ale anumitor proiecte. Responsabilitatea colectării unor astfel de date și a punerii lor la dispoziție pentru procesul de evaluare în toate sectoarele aparține administrației statului respectiv.

3.7

CESE salută faptul că, în stadiul de pregătire, Comisia a luat în considerare diferite alternative pentru modificările necesare ale Directivei EIA și că propunerea, care a fost elaborată în urma unor analize cuprinzătoare, s-a bazat pe o alternativă ale cărei costuri economice și de mediu sunt, ambele, proporționale, conform evaluării impactului. Cu toate acestea, CESE consideră că este foarte important de evidențiat faptul că costurile pe care procedura le implică pentru IMM-uri – atât cele de natură financiară, cât și, în primul rând, cele de natură temporală – s-ar putea dovedi un obstacol, în special cerința privind evaluarea alternativelor, ale cărei efecte ar putea fi chiar fatale pentru proiectul respectiv.

3.8

Directiva EIA ar trebui pusă în aplicare în mod flexibil și proporțional, astfel încât procedurile de acordare a autorizației de mediu și a autorizației de construcție să poată fi combinate pentru proiectele ale căror efecte asupra mediului cunoscute sau stabilite în prealabil sunt nesemnificative, pentru a se evita apariția unor întârzieri excesive sau nejustificate în întregul lanț al procedurilor de aprobare. Această recomandare este cu atât mai urgentă cu cât rețelele transeuropene, care sunt esențiale pentru integrarea piețelor de electricitate și de gaz și pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, sunt în curs de aprobare.

4.1

CESE salută hotărât intenția Comisiei de a îmbunătăți prin intermediul revizuirii propuse a Directivei EIA coerența legislației UE, printre altele, prin clarificarea definiției unor concepte fundamentale în cazurile în care este necesar. Cu toate acestea, pentru orice proiect individual, inițiatorul și autoritatea competentă ar trebui să realizeze o evaluare și să cadă de acord asupra unei liste conținând informațiile adecvate și criteriile de selecție necesare pentru EIA, pe baza principiului proporționalității.

4.2

CESE salută, de asemenea, propunerea de specificare a termenelor pentru principalele etape prevăzute de directivă (consultare publică, decizie de verificare prealabilă, decizie finală privind EIA) și de introducere a unui mecanism – un fel de ghișeu unic pentru EIA – pentru a asigura coordonarea sau gestionarea în comun a EIA cu evaluările de mediu. Cu toate acestea, este contraproductiv să se permită autorității competente să extindă termenul „de bază” de trei luni pentru realizarea procedurii obligatorii de verificare prealabilă cu alte trei luni. Este absolut esențial să se armonizeze procesul în întreaga UE, termenul de cel mult trei luni plus o lună pentru prezentarea de către autoritatea competentă a rezultatelor sale fiind suficient.

4.3

CESE sprijină propunerea ca, în situații de urgență, să se permită statelor membre să nu utilizeze EIA în cazul în care acest lucru este necesar și justificat. Comitetul salută, de asemenea, acțiunile întreprinse de Comisie pentru a îmbunătăți transparența și asumarea responsabilității, precum și cerința ca autoritatea competentă să furnizeze o justificare adecvată a deciziei sale (fie pozitivă, fie negativă) cu privire la un proiect anume.

4.4

CESE salută și sprijină măsurile luate de Comisie pentru a îmbunătăți securitatea juridică pentru părțile implicate în procesul EIA. Cu toate acestea, Comitetul este convins că, pentru a realiza acest obiectiv, trebuie adoptate termene-limită nu doar pentru fiecare etapă individuală din procesul EIA, ci și pentru finalizarea întregului proces și adoptarea unei decizii cu privire la proiectul propus. Este deosebit de important să se limiteze riscul unor abuzuri în cadrul etapelor constitutive ale procesului EIA, care ar întârzia în mod nejustificat deciziile reducând securitatea juridică pentru părțile implicate în proces.

4.5

CESE recomandă adoptarea unei abordări foarte precaute atunci când este vorba de utilizarea unor alternative,– o temă care a fost discutată în repetate rânduri în diverse ocazii. Există în mod clar o justificare și o logică pentru „scenariul de bază”, în special pentru investițiile în modernizare. Numărul alternativelor și gradul de detaliu la care sunt concepute acestea ar trebui să corespundă amplorii și naturii proiectului și să fie convenite în avans cu autoritatea competentă.

4.6

Printre aspectele specifice cărora trebuie să li se acorde atenție sub aspectul consolidării punerii în aplicare se numără:

4.7

O altă problemă o reprezintă cerința privind monitorizarea: CESE consideră că monitorizarea ar trebui să fie impusă în decizia privind EIA doar în cazuri justificate și numai în măsura strict necesară pentru a monitoriza factorii principali de influență în faza de construcție a unui proiect, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din modificarea propusă, deoarece legislația IPPC stabilește cerințe de monitorizare după ce proiectul sau instalația devine operațională și aceste prevederi rămân în vigoare, de exemplu, în Directiva privind emisiile industriale.

4.8

În ceea ce privește propunerea de introducere a unei dispoziții privind „adaptarea EIA la noile provocări”, CESE este de părere că o astfel de extindere a domeniului de aplicare al directivei trebuie să se aplice oricărui proiect cu un impact preconizat asupra aspectelor de protecția mediului care fac obiectul evaluării. CESE recomandă luarea în considerare a următoarelor aspecte:

4.8.1

Impactul proiectului din punctul de vedere al protecției biodiversității ar trebui evaluat în cazurile în care se produce atât la scară regională, cât și la nivel local. Deși alte instrumente juridice protejează anumite aspecte ale mediului (cum ar fi parcurile naționale, rezervațiile naturale, siturile NATURA 2000 etc.) este în mod clar nevoie de un proces de evaluare mai cuprinzător, precum cel asigurat de EIA, reglementat atât prin dispoziții naționale, cât și europene.

4.8.2

Schimbările climatice reprezintă un fenomen global, cu consecințe pe plan local și care impune acțiuni la acest nivel. Evaluarea proiectelor de dezvoltare din punctul de vedere al impactului global asupra schimbărilor climatice și combaterea acestora reprezintă provocări semnificative. În acest caz trebuie aplicat principiul proporționalității și trebuie oferite orientări la nivel local și național. Din acest motiv, evaluarea în domeniul protecției climei ar trebui să se concentreze pe impacturile directe reale ale proiectului asupra climatului local (utilizarea terenurilor, resursele de apă etc.) și asupra impacturilor sale la nivel regional. CESE acordă importanță și chestiunii evaluării potențialului de atenuare a impacturilor preconizate (la nivel local, regional și global) ale schimbărilor climatice.

4.8.3

În această privință, CESE subliniază că criteriul propus pentru evaluarea impactului unui anumit proiect asupra schimbărilor climatice globale, și anume emisiile de gaze cu efect de seră, este inadecvat. Din acest motiv, solicită îndrumări privind implementarea acestui aspect și pentru includerea unei evaluări a impactului asupra schimbărilor climatice și în etapa de evaluare strategică de mediu (SEA) a planurilor și programelor.

4.8.4

Evaluarea riscurilor de dezastre nu ar trebui să se concentreze pe cazuri pur ipotetice sau pe combinații ipotetice de astfel de cazuri. O evaluare de acest tip, care să respecte principiul proporționalității, nu este în esență o cerință nouă, în măsura în care va continua să se refere la dezastre naționale potențial previzibile (inundații, incendii pe scară mare, cutremure etc.).

4.8.5

CESE consideră că o evaluare a consumului de resurse (naturale) în cadrul EIA este necesară în cadrul lanțului procedurilor de aprobare. Utilizarea economică a resurselor este fără îndoială un principiu economic inerent al oricărui proiect, dacă se dorește ca aceasta să aibă vreo șansă de succes, însă pierderea biodiversității indică faptul că se impun măsuri proactive suplimentare. Informațiile disponibile în etapa EIA sunt însă insuficiente pentru o evaluare în acest sens, pentru aceasta fiind nevoie de orientări și de coroborarea informațiilor. Deși evaluarea consumului de materii prime, resurse naturale și energie în cadrul investițiilor productive face obiectul procedurii de autorizare integrată, în temeiul Directivei privind emisiile industriale, ea nu abordează chestiunea reducerii biodiversității.

4.9

CESE susține dreptul cetățenilor de a avea acces la informații și de a participa la procesul EIA. În același timp, solicită însă ca regulile procedurale privind evaluarea impactului asupra mediului să fie formulate astfel încât să se evite utilizarea abuzivă a dispozițiilor Directivei EIA în scopuri legate de corupție și prelungirea nejustificată a termenelor. O perioadă de 27 de luni pentru luarea unei decizii este pur și simplu inacceptabilă, descalificând UE ca zonă economică favorabilă investițiilor noi.