6.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/87

1.1

CESE consideră comunicarea supusă examinării urmarea logică și necesară a eforturilor depuse pentru punerea în practică a unei politici maritime integrate (PMI) în Uniunea Europeană.

1.2

În general, CESE consideră că comunicarea reprezintă o contribuție valoroasă la politica maritimă integrată a UE (PMI), care face trimitere la Strategia Europa 2020 și are drept obiectiv relansarea economică a Europei prin valorificarea potențialului economiei maritime, în vederea creării de locuri de muncă și a stimulării competitivității și coeziunii sociale.

1.3

Din această perspectivă, CESE salută comunicarea, mai ales în împrejurările critice ale actualei crize economice mondiale, care configurează un tablou economic sumbru în Europa, având în special consecințe negative pentru sectoarele de activitate legate de economia maritimă.

1.4

CESE consideră că noul impuls pe care comunicarea își propune să îl ofere PMI presupune fructificarea și dezvoltarea coerentă a inițiativelor și acțiunilor pozitive existente care au legătură cu noul cadru propus, astfel încât UE să nu piardă acest prilej de a pune la punct o PMI de calitate și care respectă standarde ridicate.

1.5

Fiind de părere că continuitatea și coerența sunt indispensabile pentru o creștere albastră reușită, CESE observă că va trebui precizat clar faptul că cele cinci domenii prioritare identificate în studiul intitulat „Creșterea albastră - scenarii și factori de creștere sustenabilă legată de oceane, mări și zone de coastă” (2012, a se vedea https://webgate.ec.europa.eu/maritimeforum/content/2946) se adaugă domeniilor de acțiune tradiționale, nu le înlocuiesc.

1.6

CESE subliniază că faptul de a considera economia albastră drept o sursă inepuizabilă de bogății neexploatate și de a pune fără încetare accentul pe creșterea albastră, ca și cum aceasta ar reprezenta remediul capabil să rezolve toate problemele economiei europene, face să apară pericolul intensificării presiunilor deja numeroase resimțite de zonele de coastă și de cele maritime; Comitetul recomandă supravegherea permanentă a echilibrului dintre obiectivele economice, pe de o parte, și principiile dezvoltării durabile, pe de altă parte.

1.7

CESE a făcut trimitere în mod amănunțit la importanța factorului uman în economia maritimă, recomandând luarea în considerare așa cum se cuvine a dimensiunii sociale atunci când se urmărește găsirea unui echilibru între dimensiunile economică, socială și ecologică ale unei politici maritime integrate durabile.

1.8

În opinia CESE, creșterea albastră trebuie să contribuie la promovarea integrării sociale, fără excluziune și cu furnizarea unor oferte de muncă, de formare și de implicare deplină, mai ales în comunitățile locale și de coastă, cu particularitățile și nevoile specifice ale acestora, în special atunci când este vorba despre comunități îndepărtate și slab populate.

1.9

Reamintind observațiile pertinente pe care le-a formulat cu privire la cercetarea marină și maritimă (1), CESE subliniază importanța fundamentală a cercetării și inovării în asigurarea unei poziții competitive puternice a Europei în noile sectoare emergente, punând accentul pe cercetarea fundamentală și pe cea avansată, orientată către aplicațiile inovatoare, și pe o metodologie mai performantă, care să favorizeze cooperarea între sectorul industrial și mediul universitar.

1.10

CESE acordă o importanță specială educației, încurajând Comisia să elaboreze un cadru adecvat și inovator în domeniu, care să încurajeze studenții beneficiari ai unei pregătiri avansate să urmeze o carieră profesională în sectoarele marine.

1.11

Având în vedere că punerea în practică a creșterii albastre reprezintă o acțiune deosebit de ambițioasă și de complexă, de o amploare enormă, CESE subliniază că se impune o precizie sporită în acest demers; prezentul aviz trece în revistă chestiuni esențiale și probleme specifice care trebuie să beneficieze de atenția cuvenită, astfel încât între așteptări și posibilitățile reale să nu apară o discrepanță considerabilă.

2.1

Comunicarea supusă examinării pune accentul pe conceptul de „creștere albastră”, care are la bază convingerea că zonele de coastă, mările și oceanele pot ajuta Europa să facă față tensiunilor și problemelor cu care se confruntă și să își relanseze economia.

2.2

În opinia Comisiei, creșterea albastră vizează o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, axată pe inovare și care deschide calea unui proces de revalorizare a economiei albastre, care își regăsește locul central pe lista de preocupări a statelor membre, regiunilor, întreprinderilor și societății civile.

2.3

Comunicarea prezintă modul în care statele membre și UE susțin deja economia albastră. Conform studiului aferent menționat mai sus (a se vedea punctul 1.5), pot fi identificate, în întregul spectru de activități, cinci domenii prioritare care prezintă un potențial de creștere și în care anumite măsuri bine orientate ar putea permite înregistrarea de noi progrese: i) turismul maritim, de coastă și de croazieră; ii) energia albastră; iii) resursele minerale marine; iv) acvacultura și v) biotehnologia albastră.

2.4

Sectoarele sau lanțurile de valori ale economiei albastre pot fi subdivizate în sectoare tradiționale, ajunse la maturitate deplină (transportul maritim, turismul maritim și de coastă), sectoare aflate în curs de dezvoltare (acvacultura și supravegherea maritimă), și sectoare emergente (energia regenerabilă a oceanelor și biotehnologia albastră).

2.5

Politica maritimă integrată a fost „reactivată” oficial la începutul lunii octombrie 2012, odată cu adoptarea declarației de la Limassol (2), aceasta sprijinind și consolidând politic acțiunea, prin stabilirea de orientări politice viitoare în domeniul creșterii albastre și prin definirea unui program de creștere și de ocupare a forței de muncă.

2.6

Considerată o strategie pe termen lung, creșterea albastră urmărește să evidențieze sinergiile și interacțiunile existente între politicile sectoriale și diversele activități, dar și să analizeze posibilele lor efecte asupra mediului marin și a biodiversității.

2.7

Ea își propune de asemenea identificarea și sprijinirea unor acțiuni înzestrate cu un potențial însemnat de creștere pe termen lung, prin încurajarea investițiilor în cercetare și inovare și prin îmbunătățirea competențelor grație educației și formării.

2.8

În urma unei ample consultări, Comisia va lansa o serie de inițiative menite să examineze dinamica de creștere a sectorului, prin elaborarea de comunicări pe teme ca turismul de coastă și maritim, energia albastră, biotehnologia albastră și exploatarea minieră marină, precum și de orientări strategice în materie de acvacultură.

3.1

În avizele sale anterioare (3), CESE și-a exprimat deja, printr-o serie de observații importante, poziția asupra unor chestiuni legate de creșterea albastră, apreciind modul în care Comisia a pus în practică PMI de la momentul lansării acesteia, în 2007 (4), obiectivele constând în dezvoltarea durabilă a economiei maritime și în îmbunătățirea protecției mediului marin.

3.2

CESE consideră că punerea în practică a creșterii albastre, așa cum a fost propusă, reprezintă o acțiune complexă și dificilă, de o amploare enormă și al cărei cadru de referință este reprezentat de: a) șase bazine maritime (Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Nordului, Oceanul Atlantic de Nord-Est și Oceanul Arctic, precum și regiunile ultraperiferice europene), fiecare cu caracteristici și nevoi specifice pe plan economic, social, ecologic, geografic, climatic și instituțional; b) un întreg evantai de sectoare de activitate, care au atins fiecare un anumit nivel de dezvoltare, cu o pondere specifică și atribute proprii; c) strategii de creștere economică care valorifică punctele forte ale fiecărei regiuni maritime și ale fiecărui sector și le contracarează punctele slabe.

3.3

După cum se știe, CESE s-a declarat în favoarea colaborării transsectoriale și transfrontaliere a tuturor actorilor, în vederea consolidării competitivității Europei și asigurării unor condiții optime de creștere pentru economia maritimă.

3.4

CESE este de acord cu abordarea geografică funcțională a creșterii albastre, cu strategiile sale bazate pe bazine maritime, ce iau în considerare caracteristicile speciale pe care le prezintă cele din Europa sub aspectul diverselor activități economice marine, dar și chestiunile legate de parteneriate, de sinergii și de tensiuni existente atât în interiorul, cât și în exteriorul granițelor UE.

3.5

CESE recomandă consolidarea polurilor de activități care au legătură cu marea și promovarea parteneriatelor în măsură să favorizeze inovarea și să dezvolte noi concepte de activitate economică. Dispozitivele regionale ce reunesc sectorul public, sectorul privat și ONG-uri, precum și convențiile maritime regionale și studiile axate pe bazinele maritime oferă posibilitatea, grație cooperării transfrontaliere și programelor europene, de a combate compartimentarea economiei maritime.

3.6

În ceea ce privește comunitățile locale din regiunile de coastă, din insule și din regiunile ultraperiferice, CESE are în vedere evitarea abordărilor stereotipe, încurajând mai degrabă strategiile locale adaptate și cooperarea cu autoritățile locale și regionale, comunitățile respective și actorii societății civile de la fața locului, în vederea conservării patrimoniului cultural și a formelor tradiționale de producție și de ocupare a forței de muncă, precum și a protejării resurselor naturale.

3.7

CESE este de părere că trebuie afirmat mai răspicat că promovarea creșterii albastre în cadrul PMI nu reprezintă o cauză exclusiv europeană și că ecosistemele marine și economia maritimă transcend frontierele naționale. Cooperarea internațională și acțiunile coordonate sunt singurele modalități de a rezolva eficient anumite probleme majore. Această concluzie este valabilă atât în cazul provocărilor globale, reprezentate de exemplu de utilizarea durabilă a resurselor marine, schimbările climatice, pierderea biodiversității și concurența loială în sectoarele transportului maritim și construcției de nave și promovarea condițiilor de lucru decente în aceste sectoare, cât și în cazul problematicilor care țin mai degrabă de un context regional, cum ar fi necesitatea protejării mediului în Mediterana sau în Marea Baltică.

3.8

CESE invită Comisia să plaseze cele șapte regiuni ultraperiferice (și anume Comunitatea autonomă spaniolă a Insulelor Canare, regiunile autonome portugheze Madeira și Azore, precum și cele patru departamente franceze reprezentate de Guadelupa, Guyana, Martinica și Réunion) – în virtutea faptului că acestea constituie avanposturi ale Uniunii în zonele respective (5) – în centrul componentei internaționale a politicii maritime integrate, ținând cont de axele prioritare pentru un parteneriat consolidat (6), precum și să elaboreze strategii regionale de creștere albastră destinate acestor regiuni, care îi asigură Uniunii cea mai mare zonă economică exclusivă din lume.

3.9

CESE apreciază faptul că în comunicare sunt menționate aspecte ca ocuparea forței de muncă, formarea și competențele, considerând în același timp că dimensiunea socială astfel configurată va trebui inclusă în politicile lansate de noua agendă pentru creștere economică și locuri de muncă în sectoarele marin și maritim, din 8 octombrie 2012, aflată în legătură cu Strategia Europa 2020, și că vor trebui prevăzute măsuri specifice de îmbunătățire a condițiilor de viață, de muncă și de formare, cu participarea în special a partenerilor sociali.

3.10

În condițiile în care comunicarea subliniază faptul că lipsa calificărilor constituie un obstacol semnificativ în calea creșterii albastre, CESE consideră că, independent de chestiunea nivelului redus de formare a navigatorilor (7), este esențială o aprofundare a cunoștințelor și experienței profesionale, pentru ca acestea să se ridice la înălțimea cerințelor sectoarele prioritare emergente, care au nevoie de competențe de nivel înalt; recomandă așadar o specializare și o extindere a politicilor și acțiunilor, având în vedere că învățământul în domeniul maritim se concentrează în special pe activitățile existente, care au atins deja maturitatea (pescuit, transport maritim).

4.1

Comunicarea prezintă dimensiunea economică și datele privind ocuparea forței de muncă în sectoarele marin și maritim, care, în Europa, furnizează deja 5,4 milioane de locuri de muncă și generează o valoare adăugată brută totală de aproximativ 500 de miliarde EUR pe an, fără a include activitățile militare. În total, 75 % din comerțul extern al UE și 37 % din comerțul său intern (per tonă-kilometru) se desfășoară pe cale maritimă. Această activitate se concentrează mai ales în jurul zonelor de coastă ale Europei. În plus, o serie de țări fără ieșire la mare desfășoară totuși o activitate economică însemnată legată de aceasta, producând de exemplu echipament naval.

4.2

Lanțurile de valori din economia albastră oferă perspective importante sub aspectul valorii adăugate brute și al ocupării forței de muncă, având în vedere că, până în 2020, sectoarele vizate ar putea reprezenta 7 milioane de locuri de muncă și o valoare adăugată brută totală de 600 de miliarde EUR pe an.

4.3

Comunicarea analizează de asemenea dinamica și posibilele orientări viitoare pentru fiecare din cele cinci domenii prioritare, punând accentul pe inovare și pe noile locuri de muncă, plecând de la studiul privind creșterea albastră menționat mai sus (a se vedea punctul 1.5), și mai ales pe aspectele prezentate în continuare:

4.4

CESE atrage atenția asupra faptului că perspectivele economice ale celor cinci sectoare de vârf depind de multiple condiții și că dinamica lor este condiționată, sub aspect tehnologic, ecologic, al cercetării, al investițiilor, concurențial și instituțional, de problematici complexe, aflate adesea în relație cu dimensiunea internațională a PMI sau cu evoluții internaționale cu caracter economic sau de altă natură, cum ar fi capacitatea obținerii de licențe de extracție minieră în apele internaționale sau fluctuația prețului la petrol.

4.5

Ritmul în care creșterea albastră este pusă în practică depinde, în mod hotărâtor, de scenariul pe termen lung care îi va fi asociat. O traiectorie de creștere durabilă și stabilă va oferi un sprijin mai susținut, pe când o redresare economică fragilă, combinată cu indicatori internaționali negativi, ar risca să îi blocheze evoluția.

4.6

CESE remarcă totuși că în comunicare nu pare să se țină seama așa cum se cuvine de impactul, atât general, cât și special, al crizei economice actuale, din cauza căreia este greu să se facă față provocărilor pe termen scurt și lung, la nivel european și mondial.

4.7

Pe niște piețe noi și implicit riscante, competitivitatea întreprinderilor europene depinde de posibilitatea de a accede la o finanțare suficientă, într-un cadru adecvat, capabil să atragă investiții în condiții de transparență. Accesul la fondurile de capital de risc prezintă o importanță esențială pentru IMM-uri, fiind necesară protejarea microîntreprinderilor, susceptibile să se transforme în pârghii ale creșterii albastre.

4.8

CESE atrage atenția asupra importanței deosebite a economiei marine pentru statele membre care dispun de zone economice exclusive, precum și asupra necesității creării de clustere economice maritime, consolidând contribuția lor la creștere și la ocuparea forței de muncă.

4.9

În fine, dorind să evite apariția unei eventuale discrepanțe între așteptări și realitate, CESE consideră că situația actuală dificilă și previziunile referitoare la economia europeană și mondială, în general pesimiste, vor trebui luate serios în considerare, adoptându-se o abordare realistă și bine definită a creșterii albastre.

5.1

Comunicarea conține trimiteri la politicile existente și la investițiile strategice ale statelor membre și ale UE în domeniul economiei albastre. CESE consideră însă că aceste inițiative și acțiuni ale statelor membre sunt în continuare în contradicție cu obiectivele ambițioase ale creșterii albastre și nu alcătuiesc încă masa critică necesară consolidării acesteia.

5.2

CESE este de părere că o condiție prealabilă pentru constituirea masei critice care va transforma creșterea albastră într-un mecanism de stimulare a ocupării forței de muncă și a antreprenoriatului, în această perioadă de criză, o reprezintă existența unor structuri eficiente de guvernanță.

5.3

Trebuie remarcat că obținerea de structuri funcționale de guvernanță presupune rezolvarea problemelor de reglementare și eliminarea obstacolelor administrative, evidențiate mai ales prin intermediul procedurii de consultare.

5.4

Având în vedere că în fiecare zi apar noi metode de exploatare a resurselor marine, este important ca statele membre să pună la punct sisteme stabile de reglementare și planificare, care să încurajeze investițiile pe termen lung, coeziunea transfrontalieră și sinergiile parteneriatelor axate pe inovare.

5.5

Mai ales în sectoarele emergente, precum biotehnologia marină, ar trebui pusă în aplicare fără întârziere o politică coerentă la nivelul UE, inexistentă în clipa de față, având în vedere că eforturile convenite la nivel european sunt fragmentate, conformându-se mai degrabă nevoilor naționale decât priorităților și necesităților comune ale Uniunii.

5.6

Așadar, CESE consideră că remedierea rapidă a lacunelor în materie de reglementare și îndepărtarea obstacolelor generate de complexitatea și instabilitatea cadrului juridic, care se manifestă în special prin incertitudinea în privința reglementării pentru perioada post-2020 (sectorul eolian offshore) sau prin lipsa reglementării anumitor activități în UE (exploatarea resurselor de pe fundul mării, acvacultura pe mare și producție de energie eoliană offshore), au o importanță esențială.

5.7

Mai precis, trebuie remarcat că este nevoie de soluții structurate la probleme cruciale precum lipsa planificării integrate a spațiului maritim, mai ales în ceea ce privește acvacultura și energia produsă de turbinele eoliene plutitoare, labirintul procedurilor de autorizare sau aprobare (eoliene offshore, biotehnologia albastră), ori obstacolele în calea înființării sau finanțării de ferme experimentale, dar și tensiunile care există, de exemplu, între navigația maritimă și instalațiile producătoare de energie din surse regenerabile pe ocean [producție de energie maremotrică, conversia energiei termice a mărilor (ETM) și utilizarea energiei valurilor].

6.1

CESE invită la considerarea Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM) (9) drept fundament al dezvoltării durabile, având în vedere că aceasta reprezintă pilonul de mediu al politicii maritime integrate, și propune instituirea unei politici coerente, axată pe obiectivul garantării în permanență a protecției și conservării mediului marin și prevenirii deteriorării acestuia.

6.2

CESE consideră că se impune includerea, în declarația de la Limassol și în viitoarele documente de politică, a obiectivului realizării sau menținerii unei stări ecologice bune a apelor marine ale UE până în 2020, pe de o parte, și a principiului precauției, pe de altă parte, ca elemente de configurare a politicii maritime integrate și a creșterii albastre.

6.3

Activitățile maritime durabile, în măsură să ofere locuri de muncă, presupun o abordare coerentă, pe termen lung, care să urmărească atingerea unui echilibru între obiectivul creșterii economice și răspunsul la problemele de mediu și să implice un sprijin adecvat din partea politicilor locale, naționale, internaționale și europene, pe baza principiilor dezvoltării durabile.

6.4

CESE evidențiază faptul că resursele marine, oricât de mari ar fi, nu sunt inepuizabile; atrage atenția asupra riscului de compromitere a durabilității creșterii albastre și de a greva și mai mult mediul, în situația în care vor fi repetate greșelile grave constând în supraexploatarea resurselor și în excesele imobiliare care au caracterizat precedentele inițiative de dezvoltare.

6.5

Deși recunoaște existența riscurilor ecologice, comunicarea supusă examinării pare să nu fie la curent cu faptul că starea mărilor și oceanelor Europei s-a degradat în ultimele decenii din cauza poluării solurilor, a apelor marine și a atmosferei, din cauza acidificării oceanelor, a exploatării în exces, a practicilor de pescuit distructive și a schimbărilor climatice. Conform unor cercetări recente pe tema „limitelor creșterii albastre” (Limits to Blue Growth, 2012, http://www.seas-at-risk.org/news_n2.php?page=539), în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Mediterană, în Atlanticul de Nord-Est și în Oceanul Arctic poate fi observată o deteriorare a ecosistemelor marine și de coastă, precum și a biodiversității. Un studiu recent, cu caracter novator, realizat de Institutul din Stockholm pentru mediu (Stockholm Environment Institute - SEI) estimează că costul poluării marine pe termen lung, ignorat adesea la momentul elaborării politicilor, va lua proporții îngrijorătoare dacă nu va fi adoptată nicio măsură de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (a se vedea http://www.sei-international.org/publications?pid=2064).

6.6

Activitățile economice maritime care prezintă un risc ridicat pentru durabilitate au legătură cu platformele petroliere sau gazifere maritime, acvacultura, turismul din zonele de coastă și navele de croazieră, captarea și stocarea dioxidului de carbon, cabotajul, dar și extracția de combustibili fosili din mare, toate acestea fiind incompatibile cu orice idee de dezvoltare durabilă.

6.7

Acestea activități au asupra mediului consecințe a căror intensitate și amploare nu au fost încă identificate precis, mai ales sub aspectul energiei albastre din surse regenerabile, al resurselor minerale marine, al acvaculturii și al biotehnologiei albastre, datele fiind insuficiente pentru a se putea discerne clar complexitatea interacțiunilor din oceane și din mările adânci.

6.8

CESE este de părere că planificarea spațiului maritim și gestionarea integrată a zonelor de coastă, pe care Comisia le consideră instrumentul principal de gestionare a spațiilor și resurselor mărilor, trebuie să intre în combinație cu alte instrumente de intervenție, precum evaluarea de mediu strategică, definirea zonelor protejate sau internalizarea costurilor de mediu, în contextul unei abordări a gestionării care să fie bazată pe ecosistem și pe coexistența armonioasă a unor activități intensive și antagonice.

6.9

CESE recomandă Comisiei să dea dovadă de o vigilență sporită în ceea ce privește respectarea normelor europene de mediu, de igienă și de calitate, mai ales în raport cu produsele de acvacultură importate din țări terțe, în vederea protejării consumatorilor din UE, dar și pentru a proteja întreprinderile din sector de o eventuală concurență neloială.

7.1

CESE observă că, în ciuda trimiterilor la importanța pe care o prezintă cercetarea pentru consolidarea creșterii albastre, mai ales în sectoarele emergente și în cele aflate în evoluție, comunicarea este formulată în termeni oarecum generali, limitându-se în principal la a menționa viitorul program „Orizont 2020”.

7.2

Europa trece printr-o perioadă de reducere a cheltuielilor publice, ceea ce presupune obținerea unui maximum de rezultate cu mijloace limitate. Pe lângă penuria de capital disponibil, restricțiile de finanțare a cercetării publice riscă să afecteze rolul fundamental pe care IMM-urile din economia marină îl dețin în materie de dezvoltare a unor noi produse și tehnologii.

7.3

CESE subliniază că, deși Europa posedă o bază solidă de cunoștințe și este un lider în cercetare în domeniile energiilor de tip nou sau tradițional și acvaculturii, ea a rămas în urmă în ceea ce privește inovația practică sau comercializarea în noile sectoare emergente, unde reprezentanții săi nu reușesc, la ora actuală, să facă față concurenței actorilor internaționali, lucru demonstrat de numărul de brevete de invenție înregistrate, în comparație cu Asia și cu Statele Unite, în materie de desalinizare, de protecție a litoralului, de cultură a algelor sau de biotehnologie albastră.

7.4

Așadar, CESE îndeamnă la soluționarea rapidă a problemei lipsei de orientare și de vizibilitate a cercetării, determinată într-o anumită măsură de spectrul larg al domeniilor de cercetare și al activităților legate de biotehnologia marină și de celelalte sectoare noi.

7.5

La eliminarea lacunelor în materie de transfer de cunoștințe și de tehnologie în toate domeniile prioritare pot să își aducă aportul mai multe acțiuni, ca de exemplu conectarea cercetării științifice cu industria și învățământul, cooperarea întreprinderilor cu universitățile, îmbunătățirea gestionării proprietății intelectuale, investițiile în proiecte demonstrative menite să stabilească relevanța comercială a unui dosar, precum și încheierea de ample parteneriate public-privat, în cazul unor inițiative cu urmăresc crearea masei critice necesare creșterii albastre.

7.6

Viitorul creșterii albastre în secolul XXI va depinde îndeaproape de capacitatea oamenilor de știință de a crea programe interdisciplinare care să integreze competențe și concepte preluate din alte domenii de cercetare sau de a participa la astfel de programe. Prin urmare, ar fi de dorit ca formarea viitoarei generații de oameni de știință să se axeze pe abordări interdisciplinare și globale, pentru a se putea face față provocărilor tehnologice și concurențiale complexe, generate de cercetarea din domeniul organismelor și cea a mediului marin.

7.7

CESE este de părere că trebuie rezolvată urgent problema fragmentării datelor privind mediul marin, care sunt dispersate între sute de organisme diferite, pe tot cuprinsul Europei, determinând astfel dificultăți legate de acces, utilizare și colectare. Comitetul încurajează Comisia că colaboreze cu statele membre, pentru ca aceste cunoștințe să devină accesibile, și să stabilească ce resurse suplimentare, financiare și de altă natură, sunt necesare pentru a crea un mediu comun de schimb de informații, de bune practici și de circulație a datelor, în vederea consolidării cercetării și inovării și îmbunătățirii protecției mediului.

7.8

Ar fi de dorit ca noua hartă digitală a fundului marin al apelor europene să fie interoperabilă, să nu facă obiectul unor restricții de utilizare și să vină în sprijinul cercetării, furnizând acesteia date privind impactul activităților umane, precum și prognoze oceanografice, astfel încât statele membre să poată maximiza potențialul programelor lor de observare, de eșantionare și de studiu al mediului marin.

7.9

Protecția frontierelor maritime ale Europei și supravegherea eficace a mărilor (10) reprezintă o provocare pentru statele membre, în condițiile în care se urmărește încurajarea creșterii albastre. Consolidarea controlului granițelor externe ale spațiului Schengen și instituirea unui mecanism de schimb de informații va permite autorităților de supraveghere a frontierelor statelor membre să reducă numărul pierderilor de vieți omenești pe mare și să lupte împotriva unor fenomene precum imigrația clandestină în UE și pirateria maritimă (11).