15.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/140

1.1

Cu toate că managementul riscurilor depinde în principal de soliditatea centralelor nucleare, CESE consideră că trebuie avute în vedere toate riscurile legate de centrale, inclusiv riscurile externe pentru populație, mediu și economie.

1.2

CESE consideră că este indispensabil să se prevadă, pentru fiecare centrală, gestionarea în caz de accident prin instruirea personalului, informarea și consultarea locuitorilor zonei, permițându-le să participe la elaborarea instrucțiunilor, valorificând cunoștințele de pe teren ale acestora și prevăzând chiar și o gestionare post-accident (demers pe termen lung).

1.3

CESE sprijină Comisia în demersul său de revizuire ambițioasă a Directivei privind securitatea nucleară și o îndeamnă să nu ia în considerare doar aspectele tehnice, ci și tot ceea ce îi afectează pe lucrători, precum și pe cetățeni în aspectele umane (sănătate, stres, psihologie, dificultăți etc.).

1.4

CESE constată că nu toate statele membre dispun de o autoritate pentru securitate nucleară independentă, care să aibă responsabilități de reglementare, așa cum nu există, în rândul statelor membre, o abordare comună în materie de reglementare în domeniul siguranței nucleare; din acest motiv, CESE recomandă realizarea armonizării prin directiva în cauză.

1.5

În opinia CESE, informarea publicului și participarea cetățenilor s-ar putea baza pe Convenția de la Aarhus, aplicată domeniului nuclear, care prevede informarea, participarea/consultarea și accesul la justiție, întrucât această convenție a fost semnată de UE și de statele membre.

1.6

CESE consideră că, în urma testelor de stres și a recomandărilor Comisiei, UE trebuie să creeze mecanisme de supraveghere și de verificare care să includă prezentarea la nivel european de rapoarte periodice de către statele membre.

1.7

CESE insistă asupra importanței unei cooperări strânse și a schimbului de informații între operatori, furnizori, autoritățile naționale și instituțiile europene, recomandate în Comunicare; acestea trebuie extinse către cetățeni, precum și către angajați și reprezentanții acestora, cu precădere în zonele de frontieră, unde trebuie armonizate procedurile.

1.8

CESE recomandă ca, în ipotezele de accident, să fie neapărat analizată posibilitatea opririi tuturor reactorilor unei centrale ca urmare a pierderii simultane a surselor de răcire și a alimentării cu energie electrică. De asemenea, recomandă să se revizuiască procedurile care presupun alimentarea reactorului accidentat prin alt reactor al centralei și să se revizuiască echipamentele de salvare: iluminare exterioară care să permită angajaților să se deplaseze, generatoare diesel de urgență, și să se îmbunătățească aprovizionarea cu apă a bazinelor de stocare a instalațiilor uzate.

1.9

CESE subliniază că, întrucât într-un viitor previzibil nu va fi disponibilă o producție de electricitate de bază, suficientă și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, energia nucleară trebuie să rămână o parte integrantă a mixului energetic al UE, fără a primejdui aprovizionarea cu energie electrică în caz de deficiență tehnologică sau de accident. Din acest motiv, îndeamnă Comisia să promoveze realizarea unui studiu privind factorii organizaționali și umani, întrucât aceste elemente reprezintă piloni ai siguranței și securității nucleare.

1.10

CESE susține intenția Comisiei de a propune un act legislativ privitor la asigurarea și la răspunderea în domeniul nuclear, care, în prezent, nu acoperă cu adevărat riscurile. Într-adevăr, în opinia CESE, trebuie acoperite aspectele sociale, de mediu și cele economice, prin intermediul unor fonduri care să provină de la producătorii de energie nucleară din Europa. De altfel, eventualele victime riscă să nu fie protejate, ba chiar despăgubite, în mod suficient.

1.11

CESE este îngrijorat de procentul mare de subcontractanți (uneori, până la 80 % din personal), fără a se fi evaluat cu adevărat incidența acestor practici în termeni de siguranță. Pierderea de competențe care derivă de aici fragilizează echipele. Comitetul consideră că trebuie să se acorde o atenție mai mare formării persoanelor care lucrează în diversele centrale.

1.12

Durata de viață a centralelor nu este abordată, deși ridică probleme de siguranță. CESE consideră că această chestiune este determinantă în evaluarea siguranței instalațiilor și pentru eventuala lor înlocuire cu centrale nucleare de ultimă generație, precum și pentru programarea încă de pe acum a acestei înlocuiri. Extinderea duratei de viață a centralelor nucleare de către autoritățile naționale de reglementare nu trebuie permisă decât pe baza celor mai bune practici acceptate la nivel internațional.

1.13

CESE recomandă Comisiei să înființeze un sistem armonizat de prevenire a afecțiunilor tiroidiene cauzate de ingestia de iod stabil în caz de accident grav, care să fie valabil pentru întregul teritoriu al UE, precum și să extindă la 20-30 km zonele de evacuare din jurul centralelor europene situate în zone cu o mare densitate a populației, pe baza învățămintelor trase ca urmare a accidentului de la Fukushima.

2.1

Accidentul de la Fukushima de la 11 martie 2011 a suscitat depunerea unor eforturi în direcția reanalizării siguranței instalațiilor nucleare din Europa și din întreaga lume. Uniunea Europeană dispune de 145 de reactori, dintre care 13 sunt inactivi sau în proces de dezafectare; prin urmare, există 132 de reactori în funcțiune în 58 de centrale, uneori aflate în zone de frontieră. Chiar dacă în UE nu s-a produs niciun accident comparabil, era necesară revizuirea ansamblului dispozitivelor care garantează siguranța și securitatea nucleară, precum și un nivel cât mai înalt de protecție radiologică. Dintre țările vecine, Elveția și Ucraina au participat la testele de stres.

2.2

În UE, încă din martie 2011, Consiliul European a concluzionat că „siguranța tuturor centralelor nucleare ale UE ar trebui să fie revizuită, pe baza unor evaluări cuprinzătoare și transparente a riscurilor și a siguranței (teste de stres)”. Prin urmare, în toate țările europene a fost lansată o procedură de revizuire în trei faze:

Toate statele membre participante au transmis Comisiei rapoartele lor provizorii și rapoartele finale în termenele prevăzute [COM(2011) 784 final].

2.3

De asemenea, Consiliul European a solicitat Comisiei să transmită țărilor vecine ale UE invitația de a participa la procesul de efectuare a testelor de stres, iar Uniunii Europene să „revizuiască cadrul juridic și de reglementare existent pentru securitatea instalațiilor nucleare” și „să propună până la sfârșitul anului 2011 orice îmbunătățiri care ar putea fi necesare”. Trebuie reamintit că pentru această revizuire a siguranței a fost necesară autorizarea conferită Comisiei de către Consiliul European.

3.1

Raportul final a arătat că normele de siguranță ale centralelor nucleare din Europa sunt în general stricte, dar se recomandă o serie de îmbunătățiri pentru diverse elemente de siguranță practic în toate centralele nucleare europene.

3.2

Cu toate acestea, autoritățile naționale pentru siguranță nucleară au ajuns la concluzia că nu este necesară închiderea niciunei centrale.

3.3

Aceste teste au demonstrat că, în general, statele membre nu aplică totalitatea normelor de siguranță prevăzute de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA)

3.4

Comisia va asigura o monitorizare strictă a punerii în aplicare a recomandărilor și va propune în paralel măsuri legislative menite să sporească și mai mult siguranța nucleară în Europa.

3.5

Pe lângă recomandările pentru numeroase îmbunătățiri tehnice specifice în cadrul centralelor, testele de stres au scos la iveală faptul că normele și practicile internaționale nu sunt aplicate în mod sistematic. De asemenea, trebuie trase învățăminte din accidentul de la Fukushima, și anume privind: riscurile legate de cutremure și inundații, prezența și utilizarea instrumentelor pentru măsurători seismice la fața locului, instalarea de sisteme de depresurizare filtrată a anvelopei și amplasarea de instalații speciale, destinate intervențiilor de urgență în caz de accident, precum și crearea unei camere de comandă de rezervă în afara amplasamentului.

3.6

Înainte de sfârșitul anului 2012, autoritățile naționale pentru siguranță nucleară trebuie să-și elaboreze planurile naționale de acțiune și calendarele de aplicare ale acestora. Comisia intenționează să realizeze, în iunie 2014, un raport privind punerea în practică a recomandărilor elaborate în urma testelor de stres, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale pentru siguranță nucleară.

3.7

Comisia a analizat cadrul juridic european în vigoare în domeniul siguranței nucleare și va prezenta la începutul lui 2013 o revizuire a Directivei privind securitatea nucleară. Modificările propuse vizează, în principal, cerințele de siguranță, rolul, independența și competențele autorităților naționale pentru siguranță, transparența, precum și monitorizarea.

3.8

În continuare se vor elabora alte propuneri privind răspunderea și asigurarea nucleară și privind nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a hranei pentru animale. De asemenea, procesul de efectuare a testelor de stres a scos în evidență necesitatea unor eforturi suplimentare care să vizeze siguranța nucleară (și anume, prevenirea acțiunilor rău intenționate), pentru care responsabilitatea revine, în principal, statelor membre.

4.1

Trebuie subliniate amploarea eforturilor și a mijloacelor financiare destinate acestor teste, precum și eficiența cu care au fost realizate. Prin aceste teste de stres, cele 14 state membre ale UE care exploatează reactori au participat la evaluări „în mod voluntar”, ceea ce reprezintă o contribuție valoroasă la stabilirea de norme de siguranță și de securitate nucleară comune. Totuși, aceste evaluări se bazează pe o autoevaluare a operatorilor, care, în continuare se supun unei examinări din partea autorităților de reglementare în domeniul siguranței și evaluărilor inter pares. În urma testelor de stres și a recomandărilor Comisiei, UE trebuie să stabilească mecanisme de supraveghere și de verificare.

4.2.1

În ciuda Directivei privind securitatea nucleară, statele membre nu dispun de o abordare în domeniu pe deplin conformă cu reglementările privind siguranța și securitatea nucleare. Este necesar ca, prin revizuirea directivei europene, să se codifice în mod cât mai detaliat normele privind siguranța nucleară; punerea lor în aplicare și procedurile în caz de încălcare trebuie aplicate în mod riguros.

4.2.2

Revizuirea Directivei privind securitatea nucleară. Până în prezent, două dintre statele membre, Polonia și Portugalia, nu și-au finalizat încă măsurile de transpunere (termenul-limită fiind 22 iulie 2011) a Directivei privind securitatea nucleară (Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare). „Este esențial să se asigure aplicarea corespunzătoare și uniformă în UE a lecțiilor învățate din experiența Fukushima și a concluziilor testelor de stres și integrarea acestora în cadrul legislativ” [COM(2012) 571 final]. CESE sprijină procesul de revizuire aflat în desfășurare și solicită în mod special ca UE să joace un rol sporit de control. Cu toate acestea, nu trebuie să ne limităm la aspectele tehnice acoperite de testele de stres. Siguranța depinde și de oameni: de cetățeni, de lucrători și de reprezentanții acestora. Ar fi util ca dispozițiile referitoare la transparență și la participarea publicului incluse în Directiva privind securitatea nucleară să se bazeze pe Convenția de la Aarhus, semnată de UE și de aproape toate statele membre, cel puțin în ce privește participarea cetățenilor.

4.2.3

Este important să se sublinieze necesitatea de a armoniza, între statele membre, normele de protecție radiologică și de pregătire pentru situațiile de urgență în afara amplasamentului: „În Uniunea Europeană, în cazul a 47 de centrale nucleare totalizând 111 reactori, peste 100 000 de persoane locuiesc pe o rază de 30 km în jurul amplasamentului, ceea ce înseamnă că măsurile preventive în afara amplasamentului sunt de o importanță majoră. Responsabilitatea pentru astfel de măsuri este partajată între mai multe autorități naționale, regionale și locale.” [COM(2012) 571 final] Din acest motiv, Comitetul susține în mod hotărât revizuirea legislației UE în acest domeniu, precum și participarea necesară a locuitorilor zonei.

4.2.4

Răspunderea și asigurarea nucleară. Acest aspect nu este tratat la nivel european, dar „articolul 98 din Tratatul Euratom prevede adoptarea unor măsuri legislative la nivelul UE în această privință. Așadar, pe baza unei evaluări de impact, Comisia va analiza în ce măsură trebuie îmbunătățită situația eventualelor victime în cazul unui accident nuclear în Europa, în limitele competențelor UE” [COM(2012) 571 final]. Comisia intenționează să propună un act legislativ în domeniul răspunderii și asigurării nucleare, iar CESE sprijină această inițiativă, întrucât, în prezent, asigurările nu acoperă suficient riscurile; acest act ar trebui să acopere în special aspectele sociale, de mediu și economice și despăgubirile de „ultimă instanță”, care, în prezent intră în responsabilitatea statului.

4.2.5

Revizuirea legislației privind produsele alimentare și hrana pentru animale.„Experiența evenimentelor de la Fukushima și Cernobâl a demonstrat necesitatea de a separa instrumentele de reglementare a importului de produse alimentare din țări terțe de cele privind introducerea pe piață a produselor alimentare în cazul unui accident în interiorul UE.” [COM(2012) 571 final]. Această legislației trebuie revizuită.

4.3

Specificațiile pentru testele de stres descriau ceea ce urma să fie acoperit de analiză, nu și ceea ce nu urma să fie acoperit. Astfel, îmbătrânirea și consecințele prelungirii duratei de viață a centralelor nucleare, cultura siguranței și a independenței, normele și coerența autorităților naționale de reglementare au fost excluse și, prin urmare, nu au fost evaluate. Cel puțin unii dintre acești factori ar putea fi considerați ca având o contribuție la amploarea și consecințele catastrofei de la Fukushima, care a reprezentat motivul inițial al testelor de stres.

4.4

În acest sens, CESE nu poate decât să sprijine propunerea de activare a Centrului Comun de Cercetare și, de asemenea, instituirea unui laborator european permanent pentru securitate nucleară, deși acestea continuă să se refere la analize tehnice. CESE reiterează ideea că trebuie dezvoltate activitățile de formare la înalt nivel adaptate activității nucleare. De asemenea, este necesară o autoritate administrativă competentă pentru siguranța nucleară în Europa, pe lângă cea de protecție radiologică și cea de control privind proliferarea nucleară.

4.5

Comitetul consideră că trebuie, de asemenea, să se acorde o atenție mai mare formării persoanelor care lucrează în diversele centrale. În unele țări se recurge tot mai sistematic la subcontractanți, fără a se fi evaluat cu adevărat incidența acestor practici în termeni de siguranță. Pierderea de competențe care derivă de aici fragilizează echipele.

4.6

Consolidarea cooperării internaționale și îmbunătățirea cadrului juridic global pentru siguranță nucleară.„Majoritatea națiunilor reprezentate în acest grup de lucru au subliniat necesitatea de a ține cont de standardele de securitate ale AIEA, importanța independenței și eficacității în materie de reglementare și a utilizării extinse a evaluărilor inter pares, precum și necesitatea de a spori deschiderea și transparența” [COM(2012) 571 final]. Trebuie remarcat că noțiunile de independență, transparență și deschidere sunt principii directoare pentru ideile privind partajarea și consolidarea normelor, dar la ce folosesc toate acestea, dacă regulile înseși nu sunt aplicate?

5.1.1

În ce privește informarea populației, deși este consfințită de Convenția de la Aarhus, care prevede consultarea, participarea și accesul la justiție în cei trei piloni ai săi, trebuie să constatăm că, în afara unei aluzii la transparență, aceasta nu se regăsește printre temele abordate de testele de stres. Cu toate acestea, cetățenii sunt un element la fel de indispensabil al siguranței și securității nucleare. Implicarea cetățenilor UE nu a fost la înălțimea mizei. Într-adevăr, implicarea publicului nu a fost ușoară, termenele prevăzute pentru examinarea diverselor dosare fiind prea scurte. La ședințele publice nu a fost asigurată întotdeauna interpretarea, iar mai multe asociații nu au putut participa din motive financiare. Cu toate acestea, gradul de transparență atins a permis o analizare foarte amănunțită a rapoartelor de către anumite organizații ale societății civile.

5.1.2

„Apariția incidentelor în centralele nucleare, chiar și în statele membre cu performanțe bune în materie de securitate, confirmă că trebuie efectuate revizuiri periodice riguroase ale securității și evaluări ale experienței de exploatare și evidențiază necesitatea cooperării strânse și a schimbului de informații între operatori, furnizori, autorități de reglementare și instituții europene, astfel cum se întâmplă în cadrul forumului european pentru schimbul de experiență în exploatarea centralelor nucleare (European Clearinghouse of Operating Experience), coordonat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (JRC).” Schimbul de informații nu se poate limita la „operatori, furnizori, autorități de reglementare și instituții europene.” [COM(2012) 571 final] Cetățenii UE trebuie să fie implicați în acest proces, această idee fiind unul dintre pilonii Convenției de la Aarhus (informare, consultare/participare, acces la justiție).

De exemplu, în Franța există trei instanțe care vin în ajutorul cetățenilor: Înaltul comitet pentru transparență și informare privind securitatea nucleară (HCTISN), comisiile locale de informare (CLI) și Asociația națională a comitetelor și comisiilor locale de informare (ANCCLI) (legea din iunie 2006). Aceste instanțe au participat la procesul francez de „evaluări complementare ale siguranței”. HCTISN a participat la elaborarea unui caiet de sarcini și a însărcinat un grup de lucru să determine condițiile de lucru ale angajaților, prin intermediul unor anchete pe teren. CLI și ANCCLI au furnizat analizele raporturilor de exploatare pe care se bazează raportul ASN franceze.

În ce privește incidentele, aceste instanțe au acces la scrisorile elaborate în urma inspecțiilor și pot solicita scrisori de răspuns din partea operatorilor. Din acest motiv, având în vedere aceste proceduri aplicabile în Franța, participarea publicului la evaluările incidentelor contribuie la un dialog mai constructiv cu populația.

5.2

Printre observațiile Comisiei, se remarcă aceea potrivit căreia „autoritățile naționale de reglementare au concluzionat că nu există rațiuni tehnice care să justifice oprirea vreunei CNE din Europa și au identificat o serie de bune practici”. [COM(2012) 571 final]. Totuși, această afirmație este însoțită de recomandări și de solicitări de îmbunătățire care trebuie realizate în termenul stabilit. Însă ce se va întâmpla dacă termenele nu sunt respectate? Anumite exigențe tehnice, cum ar fi căptușirea anvelopei (Fessenheim, Franța), blindarea unor clădiri (bazine de depozitare a combustibilului) s-ar putea dovedi imposibil de realizat. Ce vor hotărî în acest caz țările respective? De asemenea, trebuie reamintit faptul că unele centrale nu au pus în aplicare măsurile de protecție convenite în urma accidentelor de la Three Mile Island și Cernobâl.

5.3.2

Evaluarea probabilistică a securității diferă „considerabil de la un stat membru la altul” [COM(2012) 571 final]. Este necesară o armonizare și să se aleagă abordarea cea mai strictă. Nu trebuie să ne complăcem în ideea că probabilitățile sunt minime, întrucât un accident este în general rezultatul unei înlănțuiri de mici deficiențe care se succed sau, mai rău, se suprapun. În plus, analiza accidentului de la Fukushima a demonstrat că riscul de cutremur și de tsunami a fost subestimat, în ciuda avertizărilor specialiștilor care afirmau că aceste fenomene nu numai că sunt posibile, ci s-au și produs în anii '30. Se înclina să se creadă că anumite accidente erau „imposibile”.

Cu toate acestea, accidentul de la Three Mile Island a demonstrat deja că nucleul unui reactor se poate topi. În plus, prin verificările realizate la mai mulți ani de la accident, s-a putut constata că vasul reactorului, deși era crăpat, a rezistat. În schimb, la Cernobâl, lava (corium) s-a răspândit pretutindeni, iar la Fukushima, cele 3 nuclee (1, 2 și 3) s-au topit parțial și, probabil, au atacat anvelopele.

—

Acțiuni subsecvente efectuate de țările participante

Achiziționarea de echipamente mobile ar trebui să permită prevenirea sau atenuarea efectelor accidentelor severe. De asemenea, este necesar să se consolideze echipamentele (faimosul hardened core) și să se îmbunătățească instruirea personalului.

—

Plan de acțiune pentru asigurarea punerii în practică a recomandărilor

În primul rând, trebuie să se evalueze importanța relativă a diferitelor recomandări „astfel încât să se stabilească prioritățile și să se aloce fonduri pentru acele măsuri care aduc cele mai mari beneficii în domeniul securității” [COM(2012) 571 final]. În ce privește noile generații de reactori, aceștia au fost concepuți pentru a îndeplini, în principiu, ansamblul de cerințe cuprinse în recomandări, dar trebuie sporită capacitatea de reglementare a securității nucleare în Europa.

—

Responsabilitatea privind monitorizarea și controlul:

Această responsabilitate le revine statelor membre, care trebuie, totuși, să prezinte rapoarte periodice la nivel european.

—

La nivel european „trebuie elaborate orientări europene pentru evaluarea riscurilor naturale, incluzând cutremure, inundații și condiții meteorologice extreme, și a marjelor de securitate pentru a spori coerența între statele membre.” [COM(2012) 571 final]. Comisia recomandă să se încredințeze această sarcină Asociației Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest (WENRA). Ar fi oportun ca, printr-un proces de consultare de tipul celui prevăzut în Convenția de la Aarhus, să fie implicați în această activitate cel puțin locuitorii zonei în care se află centrala.

—

vizitele și evaluările la fiecare zece ani să devină sistematice, menținând în același timp programe de întreținere adaptate importanței echipamentelor;

—

să se actualizeze rapoartele privind siguranța reactorilor cel puțin la fiecare zece ani;

—

să se prevadă echipamente de ultimă instanță, să se creeze centre protejate de asistență în caz de criză, să se înființeze echipe de salvare dotate cu echipamente mobile.

5.5

Printre ipotezele de accident, este indispensabilă analizarea posibilității opririi tuturor reactorilor dintr-o centrală din cauza unei întreruperi simultane a răcirii și a alimentării cu energie electrică. Trebuie revizuite toate procedurile bazate pe alimentarea unui reactor accidentat de către alt reactor din centrală; de asemenea, trebuie revizuite echipamentele de salvare, de exemplu iluminația exterioară care permite personalului să se deplaseze și generatoarele diesel de urgență. În mod evident, trebuie reexaminată și stocarea în bazine a ansamblurilor de combustibil uzat și îmbunătățirea aprovizionării cu apă a acestor bazine.

5.6

„Comisia consideră că extinderea evaluării de securitate la aspectele privind gradul de pregătire pentru situații de urgență în afara amplasamentului și mecanismele de intervenție este o măsură suplimentară importantă menită să sporească siguranța cetățenilor.” [COM(2012) 571 final]. CESE consideră că trebuie armonizate și procedurile între țările vecine. În ceea ce privește comisiile locale de informare: CLIS din Fessenheim are membri elvețieni și germani, iar cea din Cattenom are membri germani și luxemburghezi. La ședințele CLI din Chooz asistă participanți belgieni, ceea ce s-ar putea întâmpla și în cazul Gravelines II. Se constată un interes sporit pentru pregătirea gestionării posibilelor incidente cu locuitorii zonelor respective. Într-adevăr, în caz de accident, gestionarea post accident poate să dureze foarte mult, locuitorii zonei fiind cei care vor suferi prejudicii cu consecințe grave pe plan social, economic și de mediu. Asigurările încheiate de operatori nu acoperă nici pe departe cheltuielile în caz de accident, motiv pentru care statele (deci cetățenii) sunt cele care vor trebui să o facă.

5.7.1

Raportul final al GASHN (Grupul ad-hoc al Consiliului pentru securitate nucleară) (raport final: http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/12/st10/st10616.en12.pdf) prezintă concluzii asupra celor cinci teme, și anume protecția fizică, prăbușiri de aeronave ca urmare a unor acțiuni rău intenționate, atacuri cibernetice, planificarea pentru situații de urgență nucleară, exerciții și instruire. Cu toate acestea, securitatea națională rămâne în responsabilitatea statelor membre. Ar trebui:

Lipsa studiilor privind factorii organizaționali și umani este acută. Este indispensabil să se analizeze acest aspect, care reprezintă un pilon al securității.

5.7.2

În contextul accidentelor, se ridică întrebări în ce privește necesitatea de a trata acțiunile rău intenționate, precum și posibilitatea prăbușirii de aeronave. Această chestiune a făcut obiectul unei analize în cadrul unui seminar la nivel european. Acest aspect (prăbușirea unui avion de mari dimensiuni) a scos în evidență diferențele de abordare care există între statele membre ale UE. Cu toate acestea, societatea ridică multe semne de întrebare, de care trebuie ținut seama. Într-adevăr, incintele în care se află reactorii aflați în funcțiune nu ar rezista la șocul prăbușirii unui avion de mari dimensiuni; în schimb, centralele noi, de tip EPR, trebuie să îndeplinească unor noi criterii de construcție. Vor fi oare suficiente aceste criterii?

—

reducerea riscului de incidente chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) cauzate de acte deliberate, inclusiv acte de terorism, precum și detectarea materialelor nucleare și radioactive;

—

revizuirea Directivei 2008/114/CE privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene, prevăzută pentru 2013;

—

până la sfârșitul anului, Comisia va înainta o propunere legislativă privind securitatea rețelelor și securitatea informatică;

—

adoptarea propunerii de revizuire a mecanismului de protecție civilă al Uniunii, care facilitează cooperarea dintre statele membre în intervențiile de asistență în domeniul protecției civile în caz de urgențe majore, inclusiv accidente radiologice și nucleare.

5.8.1

Trebuie remarcat faptul că dezastrul de la Fukushima a dus la organizarea de teste de stres, care au reprezentat un exercițiu de dimensiuni fără precedent. De asemenea, este adevărat că au fost puse la dispoziția publicului foarte multe informații. Cu toate acestea, pentru a fi strictă, monitorizarea trebuie să fie continuă. Într-adevăr, sunt necesare îmbunătățiri în toate țările și trebuie eliminate punctele slabe din legislație.

5.8.2

Nu trebuie neglijat nici faptul că nu au fost analizați suficient factorii umani și organizaționali și nici nu se ține seama de impactul lor asupra siguranței. În ce privește organizarea în caz de urgență și gestionarea acesteia pe termen lung, este cu adevărat important să fie consultate toate părțile interesate și să fie implicați cetățenii de pe teren.

5.8.3

În acest sens, CESE recomandă participarea și consultarea cetățenilor.

5.8.4

CESE consideră că procesul testelor de stres trebuie să ducă la adoptarea unor norme de siguranță mai stricte pentru energia nucleară, care furnizează 30 % din producția de energie electrică din UE. Este esențial să se hotărască dacă această sursă importantă de energie electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie să continue să-și aducă contribuția la mixul energetic al Europei și la îndeplinirea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.