15.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/1

1.1

CESE consideră că, în ciuda situației foarte fragile și – până acum – indecise din regiunea euro-mediteraneeană, sunt îndeplinite condițiile (1) pentru lansarea unui dialog la mai multe niveluri între Comisie, statele membre, țările care participă la cooperarea euro-mediteraneeană, autoritățile locale și regionale și societatea civilă, în vederea creării unei strategii macroregionale în zona mediteraneeană, subdivizată în două părți, care să rezolve problemele regiunii, prin îmbunătățirea competitivității sale la nivel internațional.

1.2

CESE recunoaște faptul că regiunea mediteraneeană reprezintă o zonă foarte întinsă, cu caracteristici variate din punct de vedere economic, social, politic și cultural, alcătuită din țări cu structuri și infrastructuri la fel de diverse (state membre ale UE, state care nu sunt membre ale UE, dar au statutul de țară candidată și state nemembre ale UE care participă la parteneriatul euromediteraneean), și – ca atare – propune elaborarea a două politici subregionale (pentru regiunile estică și vestică ale Mediteranei), care – prin mecanisme de cooperare – se pot integra reciproc și cu strategia macroregională pentru mările Ionică și Adriatică.

1.3

CESE ține seama hotărârile Consiliului și avizul convergent al Parlamentului European, conform cărora o strategie macroregională nu trebuie să necesite nici resurse financiare suplimentare, nici acte legislative, nici un alt organ de gestionare (principiul celor trei nu). Cu toate acestea, Comitetul consideră necesar să se acorde finanțări sub formă de asistență tehnică pentru strângerea de date și promovarea unor proiecte structurale necesare.

1.4

CESE consideră că utilizarea importantelor resurse deja angajate de UE pentru finanțarea măsurilor și programelor din cadrul fondurilor structurale și instrumentele de finanțare ale BEI reprezintă mijloace satisfăcătoare ce trebuie valorificate în mod transparent, dar și cât se poate de flexibil. De asemenea, Comitetul este favorabil creării unei bănci euro-mediteraneene de investiții, prin intermediul BEI, și unei politici deschise unor contribuții din partea diverselor instituții financiare, precum Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW), BERD, Banca Mondială, Banca Africană de Dezvoltare și Banca Islamică de Dezvoltare.

1.5

CESE consideră că trebuie consolidată urgent cooperarea subregională, prin intensificarea relațiilor comerciale, turistice și industriale reciproce între țările din sudul Mării Mediterane.

1.6

În opinia CESE, Consiliul trebuie să ia deciziile politice necesare pentru reglarea urgentă a problemelor rămase în suspensie, astfel încât Uniunea pentru Mediterana (UpM) să devină o instanță de planificare și de implementare a noii politici macroregionale.

1.7

CESE consideră că adoptarea imediată de către Consiliu a strategiei pentru mările Adriatică și Ionică (în concluziile sale din 24 iunie 2011) va deschide calea implementării strategiei macroregionale pentru regiunea mediteraneeană.

1.8

CESE consideră că Cipru și Malta, ca toate insulele din Marea Mediterană, vor juca un rol foarte important în orice nouă strategie elaborată de UE. Într-adevăr, aceste insule se află într-o situație foarte dificilă, din cauza lipsei posibilităților de conectare și a comunicațiilor cu statele membre continentale ale Uniunii.

1.9

CESE subliniază că este foarte important ca întreaga zonă mediteraneeană (în sens larg) să încurajeze producția agricolă.

1.10

CESE afirmă că este indispensabil să se îmbunătățească legăturile maritime și aeriene reciproce dintre țările mediteraneene și, într-un plan mai extins, dintre acestea și restul UE.

1.11

Prin prezentul aviz, CESE dorește să lanseze dezbaterea privind noua strategie macroregională pentru Mediterana și să demareze tratativele în legătură cu marile teme ale acesteia și afirmă că va aborda în continuare această chestiune foarte importantă, prin elaborarea de noi avize care vor detalia și aprofunda toate problematicile descrise în documentul de față.

2.1

În cadrul exercitării Președinției Consiliului UE în al doilea semestru din 2012, Cipru și-a fixat ca priorități elaborarea unui aviz intitulat „Strategia macroregională pentru Mediterana”, a cărui abordare specifică să fie circumscrisă temei „Care sunt avantajele pentru țările mici insulare?”.

2.2

Opțiunea de a încredința CESE elaborarea acestui studiu se datorează rolului pe care Comitetul l-a jucat în elaborarea unor avize consultative care expun și reprezintă opiniile organizațiilor societății civile din statele membre, încurajând astfel democrația participativă în cadrul UE.

2.3

Tema propusă se înscrie în continuarea abordărilor macroregionale reușite pentru regiunea Mării Baltice (2), ca și a strategiilor macroregionale de dezvoltare pentru regiunea Dunării, pentru regiunea adriatică și cea ioniană și pentru regiunea Atlanticului, dat fiind că regiunea din jurul Mării Mediterane prezintă trăsături specifice și exigențe pe măsură.

2.4

Această strategie va avea ca obiectiv realizarea unor politici coordonate care le vor fi utile țărilor din regiune pentru a-și intensifica relațiile economice și sociale, colaborarea reciprocă pentru a-și soluționa unele probleme comune, astfel încât regiunea lor să devină competitivă pe plan internațional, să prospere, să fie sigură și durabilă din perspectivă ecologică. În plus, o asemenea strategie macroregională va permite coordonarea ansamblului politicilor, obiectivelor și acțiunilor instituțiilor europene cu cele ale statelor membre, ale regiunilor, ale consiliilor economice și sociale locale și ale tuturor părților implicate în regiunea mediteraneeană, în special în statele insulare mici și izolate din această zonă.

2.5

Se așteaptă de asemenea ca strategia să rezolve problemele actualei crize economice internaționale și să accelereze ritmul de creștere, crearea de locuri de muncă și diminuarea șomajului.

2.6

În acest scop, avizul adoptă pentru strategia macroregională definiția Comisiei (3), care postulează că o strategie este macroregională când se referă la o regiune cuprinzând teritorii din diverse țări sau regiuni cu trăsături comune, de exemplu aceeași zonă maritimă sau de alt tip, sau care se confruntă cu aceleași mize, cum ar fi probleme de dezvoltare, de schimbări climatice, de schimburi economice și culturale limitate etc. Strategiile macroregionale reprezintă abordări care, utilizând instrumente, programe și finanțări deja existente, le pun în aplicare pentru a realiza obiectivele specifice ale macroregiunii și urmăresc să integreze în planificarea lor resursele publice și private, astfel încât politicile – pe scară mai largă – să fie corelate cu resursele financiare disponibile (la nivel european, național sau regional). În plus, acestea permit convergența resurselor din diverse regiuni și state membre, în cadrul punerii în aplicare a unei interguvernanțe coordonate și apariția unei situații reciproc avantajoase pentru toate părțile implicate.

2.7

Având în vedere mediul politic și social schimbător și foarte nesigur din țările de pe țărmul sudic al Mediteranei, care s-a instaurat în urma revoluțiilor survenite aici, UE a introdus o nouă abordare pentru această regiune, intitulată Parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită. Acest parteneriat va recompensa țările ce avansează pe calea implementării reformelor necesare, pe baza unor obiective precise și cuantificabile (4).

3.1

Dat fiind numărul mare de programe și inițiative deja elaborate atât la nivelul regiunii Mediterane în sens larg (relația euro-mediteraneeană, cunoscută sub numele de Procesul de la Barcelona), cât și pentru regiuni mai specifice ale acestei zone (precum regiunile ionică și adriatică, în cadrul cooperării teritoriale în bazinul mediteraneean, prin macroregiunea adriatico-ionică), se cuvine notat că noua strategie macroregională trebuie să cuprindă toate țările spațiului mediteraneean, adică unele state membre ale UE (Portugalia, Spania, Franța, Italia, Grecia, Cipru, Slovenia, Malta) și țări terțe (Croația, Muntenegru, Albania, Turcia, Liban, Siria, teritoriile palestiniene, Iordania, Israel, Egipt, Libia, Algeria, Tunisia și Maroc).

3.2

Înainte de a stabili cadrul obiectivelor măsurilor și politicilor, trebuie precizat însă care sunt mizele cu care se confruntă regiunile.

3.2.1

În primul rând, regiunea Mediteranei, în special partea sa estică, are o mare importanță istorică și cuprinde state membre ale UE și țări terțe aflate în diverse stadii de dezvoltare. Dat fiind că a fost populată din timpuri străvechi, că a fost exploatată din punct de vedere economic și a cunoscut circulația intensă a bunurilor, persoanelor și navelor marine, regiunea mediteraneeană este caracterizată de intensitatea fluxurilor sale comerciale și umane. Relațiile economice ale țărilor din regiune rămân însă foarte limitate. De exemplu, nu există legături aeriene directe între țările din estul Mediteranei. Nu fără temei, unii consideră că pretinsa cooperare euro-mediteraneeană se limitează din păcate la cooperarea dintre țările din sudul Mediteranei și UE sau la cooperarea la nivel bilateral cu anumite state membre.

3.2.2

Pe de altă parte, dezechilibrele economice care prevalează în regiune și eterogenitatea nivelurilor de dezvoltare și prosperitate, dar și tensiunile care o străbat, mai ales în momentul actual, fac ca circulația persoanelor să capete amploarea unei migrații economice permanente (legale sau ilegale) (5), cu consecințe negative atât asupra țărilor de origine, cât și a celor de destinație, deplasările persoanelor în căutare de azil politic reprezentând un aspect foarte preocupant al acestei problematici.

3.2.3

În al treilea rând, regiunea Mediteranei rămâne un focar de instabilitate politică și de conflicte armate, cu efecte nedorite exprimate în pierderi de vieți umane, pagube materiale și repercusiuni asupra schimburilor economice și comerciale și asupra mediului. În plus, în urma declanșării revoluțiilor arabe, apare nevoia de a elabora urgent o strategie de consolidare a relațiilor economice și sociale dintre țările regiunii printr-o inițiativă a UE care să fie structurată printr-un dialog democratic cu statele, dar și cu societatea civilă (6) și care va demonstra că UE se află efectiv de partea popoarelor din sudul Mediteranei (7).

3.2.4

În al patrulea rând, în regiune se găsesc numeroase materii prime prețioase, în primul rând rezervele de energie din Orientul Mijlociu (în sens larg) și din Africa de Nord. Recenta descoperire de noi zăcăminte de gaze naturale reprezintă un eveniment marcant, care – pentru UE – ar trebui să aibă drept efect aprovizionarea suplimentară cu resurse energetice, pe baze mai stabile. Cu toate acestea, este necesară garantarea condițiilor de securitate și îmbunătățirea căilor de comunicație maritime, aeriene și de alt tip, între regiunea Mediteranei și restul lumii, punând accentul pe transportul maritim de mărfuri, care reprezintă o activitate economică importantă în regiune.

3.2.5

În al cincilea rând, din cauza perioadei lungi în care regiunea a fost sub ocupație, a exploatării agricole, a recentelor perioade repetate de secetă, a pescuitului excesiv, dar și a densității traficului maritim, în regiune s-a ajuns la o poluare cu efecte negative asupra vieții marine și a litoralului, cu efecte dăunătoare asupra activității turistice. Exploatațiile agricole produc din ce în ce mai puține mărfuri, iar produsele agricole sunt de o calitate din ce în ce mai slabă (8), bogățiile marine s-au epuizat treptat și se constată o scădere a nivelului capturilor de pește.

3.2.6

În al șaselea rând, o trăsătură comună tuturor țărilor mediteraneene este importanța căpătată de industria turismului ca generatoare de locuri de muncă și de creștere, acesta fiind unul dintre motivele pentru care promovarea cooperării în sectorul turismului între țările regiunii ar trebui să reprezinte un element-cheie al strategiei de dezvoltare, pentru a rezolva problemele de amploare, în special cea a caracterului sezonier al sectorului.

3.2.7

Un al șaptelea aspect îl reprezintă constatarea că utilizarea mijloacelor tehnologice și de comunicare oferite de internet este limitată, mai ales pe țărmul sudic al Mediteranei, că nu există aici nici eforturi de cercetare, nici de inovare, în condițiile în care este vorba de domenii indispensabile pentru o economie modernă. Țările mediteraneene nu sunt interconectate decât într-o măsură foarte redusă.

3.3

Trebuie semnalat faptul că relațiile economice, politice și sociale dintre țările din Africa de Nord se află la un nivel extrem de scăzut, astfel că, în ciuda declarațiilor, pretinsa cooperare euro-mediteraneeană se reduce, în realitate, la cooperarea dintre UE doar cu anumite țări. Pe de altă parte, politicile și programele pe care UE le-a pus în aplicare în regiune au înregistrat doar un succes modest, din cauza absenței unor parteneri locali eficienți, a corupției (9), dar și a înțelegerii insuficiente a cutumelor, tradițiilor și reprezentărilor sociale locale. Procesul de la Barcelona, în vigoare din 1995, a cunoscut rezultate sub așteptări, iar în ce privește programul MEDA și Uniunea pentru Mediterana (UpM) – nici acestea nu au produs până acum rezultatele scontate pentru promovarea adecvată a cooperării dintre UE și țările din bazinul mediteraneean.

4.1

Ținând seama de mizele expuse mai sus, se propune ca principalele obiective ale strategiei macroregionale în Mediterana să fie definite după cum urmează:

4.1.1

realizarea unei dezvoltări durabile, prin îmbunătățirea competitivității economiilor din țările regiunii, pentru a face față actualei crize economice internaționale, a crea locuri de muncă și a reduce șomajul;

4.1.2

restabilirea relațiilor dintre țările Mediteranei, astfel încât aceste state să devină o punte de comunicare între UE, Orientul Mijlociu și Africa, pentru a consolida condițiile de pace, prosperitate și coeziune regională;

4.1.3

schițarea orientărilor unei politici energetice ambițioase care să deservească atât țările din regiune, cât și UE, dat fiind că aceasta din urmă trebuie să reușească să-și diversifice sursele de aprovizionare cu energie și să-și reducă dependența de Rusia;

4.1.4

consolidarea liberei circulații pentru bunuri, servicii, capitaluri și persoane între statele mediteraneene care nu sunt membre ale UE;

4.1.5

îmbunătățirea conexiunilor, pentru a permite un acces rapid și fără piedici pentru bunuri, persoane și servicii, insistând în special asupra transportului în deplină siguranță al resurselor energetice;

4.1.6

consolidarea rolului micilor state insulare membre ale UE din Mediterana (Cipru și Malta), prin lansarea unor inițiative de îmbunătățire a relațiilor cu partenerii mediteraneeni, mai ales prin extinderea conexiunilor electronice dintre țările regiunii și restul lumii;

4.1.7

promovarea unor programe prin care să se creeze locuri de muncă suplimentare în favoarea grupurilor ce trebuie să se bucure de atenție specială (10) (femei, tineri, persoane cu handicap etc.).

4.2

Strategia macroregională pentru Mediterana, împărțită în strategii subregionale pentru părțile estică și vestică ale Mării Mediterane, trebuie să aibă în vedere transformarea regiunii într-un spațiu cu adevărat înnoitor în materie de comerț, turism, cultură, idei, inovare, cercetare, activități educative, astfel încât să devină o regiune a păcii, pentru a se ajunge astfel la dezvoltare economică și socială durabilă și la prosperitate.

5.1

Analiza de mai sus poate contribui la identificarea principalelor elemente ale unei strategii pentru regiune, în funcție de șase piloni ce sunt compatibili cu Strategia Europa 2020 (11):

5.1.1

Primul pilon privește cooperarea și dezvoltarea economică, cuplate cu obiectivele de durabilitate, cu măsuri semnificative în materie de economie, și cu elemente precum:

5.1.2

Al doilea pilon se referă la protecția mediului și la combaterea schimbărilor climatice, în special:

5.1.3

Al treilea pilon se referă la transporturi, în vederea asigurării legăturilor și a securității transportului aerian și maritim de bunuri și persoane. În acest sens, obiectivele vizate sunt următoarele:

5.1.4

Al patrulea pilon are în vedere cooperarea energetică  (12) pentru hidrocarburi, gaze naturale, energia din surse regenerabile și transportul în deplină siguranță al acestora dinspre țările producătoare către UE și alte destinații. Obiectivul pe termen lung – de a crea o comunitate energetică UE-sudul Mediteranei – este unul foarte ambițios, dar indispensabil. În acest scop, trebuie elaborată o politică energetică pe mai multe niveluri pentru Mediterana, care să asigure:

5.1.5

Al cincilea pilon se referă la inovare și competitivitate. Strategia va trebui să fructifice ocaziile oferite de inițiativele UE deja existente în domeniile cercetării și inovării, în vederea îmbunătățirii competitivității, contribuind astfel la prosperitatea populațiilor țărilor din regiunea mediteraneeană în ansamblul ei, prin acțiuni de:

5.1.6

Al șaselea pilon se referă la imigrație și mobilitate  (13), domeniul său de aplicare fiind promovarea imigrației legale și bine gestionate, respectarea dreptului internațional în materie de azil, reducerea imigrației clandestine, combaterea rețelelor traficanților de persoane și, în sfârșit, protecția drepturilor omului în cadrul controlului frontierelor:

6.1

Noua strategie macroregională pentru Mediterana, subdivizată în două componente subregionale, trebuie integrată în cadrul Strategiei Europa 2020, al programelor existente și al măsurilor financiare ale UE (14) și, pe de altă parte, trebuie să utilizeze inițiativele europene precum INTERACT, pentru a oferi asistență tehnică și formare (15). Va trebui totuși creată o nouă infrastructură pentru gestionarea și consolidarea funcționării instituțiilor. Strategia macroregională va trebui să introducă noi abordări, în beneficiul țărilor interesate, prevăzând măsuri pragmatice și politici ce vor trebui puse în aplicare în mod eficient.

6.2

Pentru elaborarea strategiei pentru Mediterana (atât pentru partea sa de est, cât și pentru cea de vest), vor trebui să fie utilizate toate mijloacele aflate la dispoziție, iar strategia va trebui pusă în relație cu elementele abordării mediteraneene care au o legătură cu relațiile externe. Ea se va concentra pe coordonarea mai eficientă a acțiunilor și politicilor Comisiei Europene cu cele ale statelor membre, ale regiunilor, ale autorităților locale și ale altor părți interesate.

6.3

Recunoscând rolul foarte important al Mediteranei, UE a hotărât în 2008, cu ocazia Summitului pentru Mediterana de la Paris, să-și îmbunătățească urgent politica de cooperare, prin crearea unui mecanism permanent, intitulat Uniunea pentru Mediterana  (16). Acest mecanism lansat la Barcelona și în care s-au pus mari speranțe, are menirea de a institui proiecte concrete privind poluarea marină, securitatea maritimă, energia și dezvoltarea relațiilor economice între toate țările participante la parteneriatul euro-mediteraneean. Din păcate, Uniunea pentru Mediterana nu a avut până acum decât rezultate operaționale foarte dezamăgitoare.

6.4

Macroregiunile nu cunosc granițe definite ca atare. În consecință, aspectele ce vor fi alese pentru promovare trebuie să se concentreze pe mizele identificate în comun și pe elementele comune capabile să soluționeze problemele inerente acestora, și trebuie – în plus – să se coreleze cu alte strategii macroregionale, cum sunt ele definite ca atare de către UE, făcând apel la un set limitat de politici și de măsuri alese de țările participante.

7.1

În cadrul definit mai sus, abordarea strategiei macroregionale pentru Mediterana ar trebui să cuprindă, printre altele, următoarele obiective specifice:

7.1.1

crearea unui mecanism adecvat de coordonare și guvernanță pentru implementarea strategiei macroregionale, care să poată asigura coordonarea unui mare număr de organisme europene și de actori locali, care să fie asociați. Pentru aceasta, se propun următoarele:

7.1.2

punerea în aplicare a politicii UE de bună vecinătate. Până acum, abordarea strategiei macroregionale se limita la transpunerea politicilor interne ale UE. Cu toate acestea, pentru realizarea unei astfel de strategii în Mediterana, la care să participe mai multe țări din afara UE este nevoie și de concretizarea unor aspecte ale politicii externe, punând desigur accentul pe politica de bună vecinătate a UE;

7.1.3

lansarea unor noi politici:

7.1.3.1

de educare și de formare a mâinii de lucru;

7.1.3.2

de îmbunătățire a comunicațiilor electronice și online și de ameliorare continuă a serviciilor online din cadrul administrației electronice;

7.1.3.3

de elaborare a unei programări comune a cercetării și inovării, urmărind dezvoltarea durabilă și formarea profesională;

7.1.3.4

de garantare a libertății de tranzit maritim și a liberei circulații a bunurilor, persoanelor și energiei, punând în aplicare o politică a serviciilor de transport sigure și accesibile și creând noi culoare maritime și îmbunătățind navigația comercială;

7.1.3.5

de asigurare a unor posibilități de legături eficiente, pe cale maritimă și aeriană, între toate regiunile Mediteranei și între acestea și restul lumii;

7.1.3.6

de îmbunătățire a relațiilor comerciale și politice, prin crearea de zone de liber schimb pe baza acordurilor euro-mediteraneene existente și a eliminării barierelor în calea importurilor, utilizând acțiuni coordonate precum convergența legislativă;

7.1.3.7

de elaborare de dispoziții în domeniul concurenței, al achizițiilor publice, al protejării investițiilor și în ceea ce privește chestiunile sanitare și fitosanitare.

7.1.4

Finanțarea proiectelor de cooperare transfrontalieră și interregională va putea avea loc din resurse financiare existente (17), adică fondurile structurale ale UE, contribuții ale statelor membre, contribuții ale altor țări donatoare (de exemplu, Norvegia și Elveția), Banca Europeană de Investiții (BEI) (18) [prin intermediul Facilității euro-mediteraneene de investiții și parteneriat (FEMIP) (19)], făcând apel la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), prin intermediul unui acord internațional, și din credite alocate Uniunii pentru Mediterana, cu participarea eventuală a autorităților locale, a actorilor privați și a ONG-urilor;

7.1.5

Noua strategie macroregională trebuie pusă în relații operaționale cu alte politici ale UE, precum Strategia Europa 2020, politica de coeziune, noua politică agricolă comună și noua politică comună în domeniul pescuitului, mecanismul Conectarea Europei și rețelele transeuropene de transport, telecomunicații și energie, programul Orizont 2020, strategia digitală, programul pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri (Cosme) și, mai ales, politica maritimă integrată și cea privind regimul european comun de azil (RECA) (20).

8.1

Este de netăgăduit că, până în prezent, nicio strategie globală și permanentă n-a fost stabilită la nivelul UE pentru a ține seama de nevoile specifice ale statelor insulare membre ale UE, Cipru și Malta, care se confruntă cu probleme în sectoarele transportului și energiei. Lipsa de acces a acestora împiedică realizarea pieței unice.

8.2

O nouă strategie macroregională pentru Mediterana va identifica tocmai modurile de conectare pentru Cipru și Malta și va permite crearea condițiilor propice utilizării resurselor europene.

8.3

Cipru (în regiunea estică a Mediteranei) și Malta (în partea vestică a acesteia) pot juca un rol concret în punerea în aplicare și în gestionarea noii strategii macroregionale devenind sedii ale organelor de guvernanță ce vor fi instituite sau transferate în regiune.

9.1

CESE a hotărât, împreună cu Consiliile economice și sociale ale statelor membre din Mediterana, cu organizațiile similare din țările Africii de Nord (acolo unde acestea există), dar și cu organizațiile reprezentative ale societății civile, să organizeze o adunare euro-mediteraneeană a Consiliilor economice și sociale, care ar urma să fie convocată în curând.

9.2

CESE dispune de experiența și de cunoștințele necesare pentru a deveni membru al Forumurilor pentru Mediterana, încă de la înființarea acestora.

9.3

CESE are intenția de a elabora în continuare avize specifice, pentru a aprofunda și analiza strategia macroregională pentru Mediterana.

—

www.interact-eu.net/about_us;

—

www.interact-eu.net/about_us/downloads/2544/INTERACT-factsheet_Mediterranean-lab_group_06.2010.pdf (care se referă în mod specific la antena pentru Mediterana, care se găsește la Valencia).