Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE

La 15 noiembrie și respectiv la 29 noiembrie 2011, în conformitate cu articolele 172 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la:

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 februarie 2012.

În cea de-a 478-a sesiune plenară, care a avut loc la 22 și 23 februarie 2012 (ședința din 22 februarie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 131 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

Acest aviz face parte dintr-un pachet de 5 avize elaborate de CESE cu privire la mecanismul Conectarea Europei (MCE) și orientările acesteia, care au fost prezentate de Comisia Europeană în octombrie 2011. Acest pachet conține avizele TEN/468 privind MCE (rap. dl HENCKS), TEN/469 privind rețelele de telecomunicații transeuropene (rap. dl LONGO), TEN/470 privind orientări pentru infrastructuri energetice (rap. dl BIERMANN), TEN/471 privind orientările pentru rețeaua de transport (rap. dl BACK) și TEN/472 privind inițiativa de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte (rap. dl DUTTINE).

1.1 CESE sprijină obiectivul modernizării și dezvoltării ample a infrastructurilor energetice europene. Pe lângă diversificarea surselor de energie, a surselor de aprovizionare și a rutelor de tranzit, o infrastructură energetică performantă, stabilă și sigură din punct de vedere al aprovizionării reprezintă baza unei aprovizionări sigure și stabile a UE.

1.2 Criza financiară a arătat că în special structurile industriale stabile, dar și structurile stabile de IMM-uri reprezintă factori ai creării de valoare, care accelerează ieșirea din criză. Pentru ambele sectoare, o infrastructură energetică stabilă, care garantează un înalt grad de securitate în materie de aprovizionare, reprezintă o condiție fundamentală.

1.3 Pe viitor, energia va trebui transportată pe distanțe mari, mai adesea și în cantități mai importante decât este posibil astăzi. Așa cum prevede propunerea Comisiei Europene, trebuie create și puse în aplicare precondițiile necesare în acest scop.

1.4 Transmiterea curentului continuu de foarte înaltă tensiune trebuie extinsă la nivelul unei rețele paneuropene stabile. Conexiunile liniare utilizate până în prezent nu sunt asigurate împotriva unei pane.

1.5 Trebuie create puncte de conectare frontaliere pentru a evita problemele de aprovizionare. Gestionarea situațiilor de penurie reprezintă o contribuție la asigurarea stabilității aprovizionării.

1.6 Doar printr-o infrastructură energetică transeuropeană, toate statele membre ale UE își pot exploata avantajele de localizare în materie de surse naționale de energie. Acest lucru este valabil atât pentru utilizarea hidroenergiei și a energiei eoliene, cât și pentru utilizarea instalațiilor solare în Europa de Sud. Astfel, s-ar putea optimiza și utilizarea surselor fosile de energie, de exemplu petrol, gaz și cărbune.

1.7 Conversia către o aprovizionare cu energie durabilă, sigură și cu emisii scăzute de dioxid de carbon va fi încununată de succes doar dacă va exista o infrastructură energetică extinsă.

1.8 CESE sprijină crearea mecanismului Conectarea Europei. Până în prezent nu există decât estimări cu privire la volumul de investiții necesar. În vederea punerii în aplicare este însă necesar să se stabilească în mod concret nevoile reale de investiții și să se prevadă condiții-cadru mai bune și fonduri pentru inovații pentru dezvoltarea infrastructurilor energetice europene. Aceasta nu trebuie să se realizeze în detrimentul extinderii la fel de necesare a rețelelor de distribuție în statele membre și regiuni. La toate nivelurile sunt necesare taxe de rețea care să încurajeze investițiile private. De asemenea sunt necesare programe publice de garantare și sprijin eficiente, pentru a crea stimulente pentru investiții private.

1.9 Criteriile atribuirii proiectelor sunt de o importanță capitală. Acestea trebuie să fie transparente pentru operatorii de rețea, sectorul producător și consumator de energie, precum și pentru cetățeni. Este salutată structura, definită în propunere, de participare a cetățenilor și regiunilor. De aceea, CESE este de acord cu criteriile privind atribuirea proiectelor, formulate în anexa proiectului de regulament.

1.10 Extinderea interconectării rețelelor de electricitate la nivel european este necesară pentru a optimiza echilibrarea sarcinii electrice, dar și pentru a exploata potențialele de eficientizare. Pentru ca întârzierile în dezvoltarea rețelei să nu devină o problemă pentru creșterea europeană, este necesar să se accelereze în mod considerabil procedurile de autorizare. Și în acest context, merită salutate propunerile proiectului de regulament. Se solicită statelor membre să întreprindă demersurile necesare în acest sens la nivel național, pentru a-și adapta legislația.

1.11 În opinia CESE, sunt în principiu necesare mai multă acceptare și dialog între toate părțile implicate pentru a face față provocărilor legate de dezvoltarea rețelei.

1.12 Sunt necesare eforturi suplimentare în cercetare pentru a echilibra, prin rețele și capacități de stocare inteligente, precum și prin concepte inteligente de mix energetic, fluctuațiile curentului electric obținut din surse regenerabile. Pentru punerea în aplicare, trebuie asigurată securitatea juridică în întreaga UE.

1.13 O atenție specială trebuie acordată stabilității rețelei de electricitate europene în condițiile aflate în schimbare ale unei alimentări sporite cu energii regenerabile fluctuante. Tensiunea și frecvența nu trebuie să varieze.

1.14 Crearea unei infrastructuri energetice transeuropene presupune un înalt grad de acceptare de către cetățeni. Posibilitățile propuse în proiect sunt un pas important în acest sens. Aceste posibilități trebuie extinse în caz de necesitate în diferitele state membre ale UE.

1.15 Atât în cazul construcției, cât și în cel al operării unor rețele energetice transnaționale, lucrătorilor li se impun cerințe extrem de ridicate. Calificarea corespunzătoare pentru aceste activități, precum și perfecționarea profesională reprezintă o componentă necesară în acest sens. Este în special nevoie de o formare continuă specifică a lucrătorilor cu înaltă calificare, precum cadrele de conducere și inginerii, care să acopere inovarea, cercetarea și prevenirea riscurilor în contextul transportului energiei între diferite țări, precum și legislația națională aflată într-un schimbare continuă. La atribuirea contractelor, trebuie să se țină seama de respectarea standardelor sociale.

1.16 CESE salută faptul că se menține ideea unei rețele de gaz vaste. Securitatea aprovizionării este sporită prin conectarea diferitelor regiuni de extracție a gazului.

1.17 Proiectele de cercetare lansate de UE pentru separarea și stocarea CO2 nu avansează decât încet. O rețea care să conecteze centrele de cercetare și potențialele centre de stocare sau care să servească stocării ar trebui planificată deja de astăzi, însă la ora actuală este îndoielnic că va fi realizată înainte de 2020. De aceea, CESE propune un proces însoțitor prin care să se investigheze și să se testeze aplicabilitatea acestei tehnologii (a se vedea CESE 1203/2008 - Stocarea geologică a dioxidului de carbon – raportor: dl Wolf) (1).

2.1 Definirea viitorul energetic al Europei reprezintă o mare provocare pentru politica europeană și pentru societatea europeană. Realizarea acestui obiectiv presupune acțiuni consecvente, precise și bazate pe date concrete, de exemplu pe studii de fezabilitate. Aceste acțiuni trebuie să conțină – dincolo de granițele statelor membre – un concept european comun.

2.2 În cazul unor acțiuni europene comune, cele trei obiective ale politicii energetice a UE - securitatea aprovizionării, competitivitatea și durabilitatea - constituie orientarea de bază. Urmărirea acestor trei obiective include însă și responsabilitatea socială, adică garantarea faptului că toți cetățenii UE au acces la energie la prețuri abordabile.

2.3 La 17 noiembrie 2010, Comisia a adoptat o Comunicare cu titlul „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020”. Această comunicare conține solicitarea privind o nouă politică în domeniul infrastructurii energetice în Europa. Conform acesteia, pe viitor dezvoltarea rețelelor trebuie coordonată la nivel transeuropean. Aceasta înseamnă totodată revizuirea și extinderea strategiilor și conceptelor existente privind rețelele energetice transeuropene.

2.4 În cele din urmă, la 19 octombrie 2011, Comisia a adoptat propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE. Scopul său constă în crearea unei piețe interne a infrastructurilor energetice. Regulamentul trebuie să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013. Infrastructura energetică transeuropeană este astfel parte a conceptului energetic european pentru 2020. Elementele acestui concept sunt integrarea tuturor statelor membre în rețeaua europeană, promovarea producției durabile de energie, creșterea eficienței energetice, reducerea gazelor cu efect de seră și dezvoltarea energiilor regenerabile.

2.5 Infrastructura energetică va avea pe viitor o importanță mult mai mare: Comisia de etică „Aprovizionare sigură cu energie” a guvernului german o numește „nucleul unei economii de înaltă tehnologie” (2).

2.6 Sursele autohtone de energie ale statelor membre trebuie integrate în infrastructura energetică europeană. Astfel, de exemplu, centralele ultramoderne pe petrol și cărbune pot contribui la aprovizionarea de bază și la echilibrarea fluctuațiilor producției de electricitate.

3. Propunerea Comisiei pentru un regulament al Parlamentului European și al Consiliului

3.1 Baza substanțială a propunerii de „regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene” o constituie obligarea statelor membre de a participa la măsurile transeuropene în domeniul infrastructurii, în paralel cu crearea unor structuri de transport eficiente. În cazul unei creșteri continue a cererii de energie, interconectarea rețelelor energetice transeuropene este indispensabilă. Aceasta privește toate sectoarele energetice.

3.2 Propunerea formulează 12 proiecte și domenii prioritare în domeniul infrastructurii energetice. Toate statele membre sunt implicate în proiecte individuale, în funcție de gradul de aplicabilitate. Este vorba de:

3.3 Pentru cele patru domenii de infrastructură, Comisia elaborează 15 categorii (printre altele pentru autostrăzile de energie electrică, facilitățile de stocare a energiei electrice, conductele de gaz natural, transportul petrolului și conductele pentru CO2). Aceasta este o precondiție pentru ca toate părțile implicate să pornească de la concepte uniforme și acceptate.

3.4 Același lucru este valabil pentru regulile obligatorii prevăzute în propunerea Comisiei pentru cooperarea în cadrul unor grupuri însărcinate cu punerea în aplicare la nivel regional. Aceste reguli se aplică tuturor grupurilor regionale și ar trebui să optimizeze cooperarea. În aceste grupuri ar trebui integrate toate direcțiile de interese vizate. Deoarece aceste proiecte au efecte considerabile pe teritoriul suveran al statelor membre, precum și la nivel transfrontalier, aceste reguli și acești indicatori sunt indispensabili.

3.5 Deoarece nu doar prețurile electricității, ci și prețurile rețelei variază între statele membre, se stabilește o metodă de analiză cost-beneficiu, prin care să poată fi elaborate și comparate scenarii în diferitele sectoare energetice, de exemplu cu privire la cerere, prețuri și capacitatea de producție.

3.6 În sfârșit, se stabilesc orientări privind transparența și participarea publicului. În acest context se ține seama de faptul că având în vedere reglementările diferite din statele membre, trebuie creat un mod de a proceda comun. Se propune elaborarea unui manual de proceduri. Scopul constă într-o amplă participare a cetățenilor. Procedurile obligatorii propuse în acest sens trebuie să se aplice la nivel european. Ele garantează adaptarea proceselor (a se vedea anexa II a proiectului).

3.7 Aceasta oferă totodată oportunități pentru punerea în aplicare a unor proiecte pilot de participare a cetățenilor cu scopul de a crea o structură de participare europeană.

3.8 Participarea publică a autorităților publice, a economiei și a cetățenilor dobândește în acest context o calitate pe deplin nouă. Nu participă doar opinia publică a unui stat, ci opinia publică a statelor implicate. Astfel ia naștere un fel de participare transnațională, ceea ce poate și trebuie să ducă la o structură de participare europeană. Comitetul Regiunilor a subliniat în suficientă măsură acest aspect în avizul său pe tema „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante- și post-2020” (3) (a se vedea punctele 3 și 4).

3.9 Temeiul juridic pentru punerea în aplicare a unui eventual regulament este constituit în special de articolul 171 alineatul (1) din TFUE, care este clar formulat, precum și, la nivel procedural, de codecizie conform articolului 172. Important este se garanteze în continuare că statele membre rămân competente în ceea ce privește mixul de surse de energie. Competența UE privind rețelele transeuropene este în acest context utilă și trebuie extinsă în continuare.

3.10 Cadrul financiar pentru dezvoltarea infrastructurii energetice europene până în 2020 este estimat la aproximativ 210 miliarde EUR (4). Cota cu care se așteaptă să participe investitorii privați trebuie să se ridice la 50%. Pentru a atinge această cotă, Comisia discută și elaborează în prezent instrumente de finanțare. Evaluarea acestora face obiectul lucrărilor Grupului de studiu „Inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte de infrastructură” (5).

3.11 Regulamentul propus trebuie să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013. Principiile financiare necesare în acest sens sunt parte a cadrului financiar comun planificat al UE pentru perioada 2014-2020.

4.1 Aprovizionarea cu energie printr-o infrastructură energetică modernă reprezintă o precondiție pentru dezvoltarea în continuare a societății europene. În acest context, CESE salută propunerea Comisiei. Aceasta reprezintă o componentă importantă a punerii în aplicare a obiectivelor de politică energetică pentru 2020.

4.2 Soluția propusă are în vedere găsirea unui compromis între transparența pieței, reglementarea necesară și libertatea pieței. Acesta este un aspect pozitiv. Piețele de energie ale statelor membre sunt reglementate în prezent într-un mod divers. Ar putea apărea conflicte de interese. De aceea se urmărește armonizarea piețelor de energie naționale, cu respectarea necesităților naționale.

4.3 În special în cazul obiectivelor propuse în materie de indicatori și reguli comune, care trebuie să fie obligatorii pentru toate statele, se oferă ocazia luării unor măsuri comune și precise. Astfel se reduc la minim de la bun început litigiile legate de definiții.

4.4 Obiectivul fixat privind dezvoltarea unei super-rețele energetice, care merge până la crearea unor rețele inteligente descentralizate, cuprinde mai multe efecte pozitive:

4.5 Prin participarea preconizată a autorităților locale și regionale sporește acceptarea inovațiilor lor propuse în domeniul infrastructurii. Acest aspect a fost evidențiat în mod special de CoR în avizul său.

4.6 Trebuie regândită reglementarea rețelelor. În acest context, trebuie găsită o cale prin care să se înlocuiască orientarea către profit a operatorilor prin concepte mai ample. Fezabilitatea tehnică este o problemă centrală, alte probleme fiind reprezentate de punerea în aplicare pe plan economic, social și al sustenabilității.

4.7 Un element relevant pentru infrastructura energetică modernă îl reprezintă constituirea de stocuri de energie. Aceasta este extinsă acum și la domeniul electricității. Per ansamblu se pune întrebarea dacă este vorba în acest context de proiecte de interes comun sau de proiecte naționale. Până în prezent UE nu a reglementat în niciun mod această chestiune, existând preocupări juridice serioase. Se solicită, de aceea, Comisiei să elaboreze o propunere care să asigure certitudinea juridică în domeniul depozitării energiei. În afară de posibilitățile de depozitare a energiei, a căror sprijinire a fost până acum prevăzută, propunerea trebuie să țină seama de toate opțiunile tehnologice conceptibile, de exemplu acumulatori, tehnologii cu aburi, hidrogen sau metan. Ar fi de dorit ca în paralel cu punerea în aplicare să existe proiecte de cercetare care să beneficieze de sprijin.

4.8 În statele membre care au comitete economice și sociale naționale, acestea ar trebui consultate și ar trebui să participe cu rol consultativ la planificare și punerea în aplicare.

4.9 Reglementările naționale privind participarea lucrătorilor sunt parte componentă a proiectelor regionale de infrastructură energetică. Aceasta este o precondiție esențială pentru asigurarea componentei sociale a locurilor de muncă noi și existente din cadrul proiectelor de infrastructură europene.

4.10 Lucrătorii din proiectele de infrastructură trebuie să fie calificați și formați în mod corespunzător pentru aceste sarcini dificile, pentru a asigura o punere în aplicare fără probleme.

4.11 Cetățenii UE trebuie informați cu atenție despre noile proiecte de infrastructură. Fără o largă acceptare din partea cetățenilor, nu este posibilă punerea lor în aplicare.

4.12 Costurile infrastructurii intră în prețurile energiei plătite de utilizatorul final. În practică sunt transferate asupra prețurilor la consumator, existând riscul în acest context ca unii cetățeni să fie excluși de la utilizarea electricității. Acest aspect este abordat în propunere doar în mod marginal. Trebuie elaborate în paralel concepte privind excluziunea cauzată de sărăcia energetică. În acest sens, ceea ce contează în cele din urmă este de a reuși crearea unei concurențe pe piețele de energie care să contracareze creșterea prețurilor.

4.13 Costurile infrastructurii sunt optimizate și prin producerea energiei potrivite la locul potrivit. Astfel, energia eoliană trebuie produsă în regiunile cu mult vânt, iar energia solară în regiunile însorite. Aceasta conduce nu doar la o optimizare a producției de energie, ci și a transportului de energie.

4.14 Industria și IMM-urile continuă să reprezinte factori esențiali ai creării de valoare în Europa. Și în această privință, o aprovizionare stabilă cu energie la prețuri competitive pe piața mondială reprezintă o premisă importantă.

4.15 O chestiune deschisă este construcția planificată a infrastructurii pentru transportul CO2. În momentul de față se discută pro și contra acestei tehnici. Deoarece însă pe termen mediu sursele fosile de energie precum petrolul, gazul și cărbunele vor rămâne în continuare o componentă a mixului energetic în Europa, sunt necesare măsuri de sprijin pentru impunerea acestei tehnologii și pentru construcția unei infrastructuri adecvate, pentru a putea îndeplini pe termen lung obiectivele UE în domeniul climei. În prezent, nu există decât foarte puține proiecte pilot. Se pune întrebarea dacă acest obiectiv va fi atins până în 2020 sau se va depăși acest termen.

4.16 În acest context, CESE este de acord cu proiectul de regulament privind orientările pentru infrastructuri energetice și sprijină punerea în aplicare rapidă a acestuia, cu luarea în considerare a observațiilor sale.

Bruxelles, 22 februarie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(2) Deutschlands Energiewende – Ein Gemeinschaftswerk für die Zukunft (Tranziția energetică în Germania – O misiune colectivă pentru viitor), lucrare redactată de Comisia de etică „Aprovizionare sigură cu energie”, Berlin, 30 mai 2011, p. 37.

(4) Pentru rețele de transmisie a curentului de înaltă tensiune, pentru depozitare și aplicațiile de rețea inteligente, estimările din propunerea Comisiei se ridică la aproximativ 140 de miliarde EUR, pentru conductele de gaz de înaltă presiune și de mare distanță, la aproximativ 70 de miliarde EUR, iar pentru infrastructura de transport a CO2, la aproximativ 2,5 miliarde EUR.

(5) A se vedea Avizul CESE „Inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte de infrastructură” (A se vedea pagina 3 din prezentul Jurnal Oficial).