16.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/1

1.

Propunerea modificată de regulament de stabilire a unor dispoziții comune privind FEDER, FSE, FC, FEADR și FEPAM și de stabilire a unor dispoziții generale privind fondurile politicii de coeziune, prezentată de Comisie, abordează în principal chestiunea adoptării cadrului strategic comun (CSC).

2.

Deși prezentul aviz tratează numai propunerea modificată a Comisiei, Curtea dorește să facă o trimitere generală la Avizul său nr. 7/2011.

3.

Propunerea modificată prezentată de Comisie redefinește domeniul de aplicare al CSC și împarte elementele acestuia între o nouă anexă (anexa I) la regulamentul privind dispozițiile comune și un act delegat al Comisiei. Aceasta riscă să sporească gradul de complexitate al politicii.

4.

Curtea constată că scopul CSC este în continuare acela de a oferi o direcție strategică clară pentru procesul de programare la nivelul statelor membre și al regiunilor [a se vedea considerentul 14, articolul 2 alineatul (2) și articolul 10 din propunerea modificată]. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce se prevedea în propunerea inițială a Comisiei, CSC nu ar mai urma să transpună obiectivele Uniunii în acțiuni-cheie pentru fonduri. În loc de aceasta, legislatorul ar urma să delege Comisiei stabilirea, pentru fiecare obiectiv tematic, a acțiunilor indicative cu valoare adăugată europeană ridicată și a principiilor corespunzătoare de realizare, precum și stabilirea priorităților de cooperare (a se vedea articolele 11 și 12 din propunerea modificată). În concordanță cu avizul său precedent (a se vedea punctul 8 din Avizul nr. 7/2011), Curtea consideră că este vorba aici, de fapt, de un element-cheie și decisiv al viitorului sistem de coeziune. Drept urmare, acesta ar trebui considerat un element esențial al legislației UE care, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, nu poate face obiectul delegării de competențe.

5.

De asemenea, Curtea dorește să readucă în atenție recomandarea sa de a fi explicat conceptul de valoare adăugată europeană într-o declarație politică adecvată sau în cadrul legislației UE, cu scopul de a se furniza autorităților politice ale UE orientări care să fie utilizate la selectarea priorităților în materie de cheltuieli (a se vedea punctul 18 din Avizul nr. 1/2010). Aprobarea cadrului juridic pentru perioada 2014-2020 oferă un prilej favorabil în acest sens. O astfel de clarificare pare să fie cu atât mai importantă în cazul în care se confirmă intenția de a se delega Comisiei sarcina de identificare a acțiunilor cu valoare adăugată europeană ridicată. Cu referire la acest aspect, Curtea observă că definiția dată de propunerea modificată [a se vedea articolul 2 alineatul (4) din propunerea modificată] nu este suficient de clară în ceea ce privește criteriile subiacente care ar permite selectarea acțiunilor cu „o contribuție semnificativă la realizarea obiectivelor și țintelor strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care acționează ca un punct de referință în elaborarea de programe”.

6.

Mai mult, în conformitate cu principiul subsidiarității, toate acțiunile UE ar trebui să fie concepute astfel încât să aducă o valoare adăugată europeană. Trimiterea la o listă de acțiuni „indicative” (articolul 12 din propunerea modificată) pare să sugereze că această cerință de a asigura valoare adăugată europeană este doar opțională.