Raport final al consilierului-auditor în cazul COMP/38.344 – Oțel pentru precomprimare

(în temeiul articolelor 15 și 16 din Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței – JO L 162, 19.6.2001, p. 21)

2011/C 339/05

Acest caz se referă la înțelegerile de lungă durată în materie de prețuri și de cote încheiate între furnizorii europeni de oțel pentru precomprimare.

I.   PROCEDURA SCRISĂ

1.   Comunicarea obiecțiunilor și istoricul dosarului

La 30 septembrie 2008, Comisia a adoptat o comunicare a obiecțiunilor (denumită în continuare „CO”) în atenția a 40 de companii (denumite în continuare „părțile”), care formează 18 întreprinderi.

Investigația Comisiei a fost deschisă pe baza documentelor predate de Bundeskartellamt în 2002, la care s-a adăugat o cerere de imunitate depusă de o întreprindere, în temeiul comunicării din 2002 privind clemența (1). După ce Comisia i-a acordat imunitate condiționată, aceasta a organizat inspecții inopinate la sediile unui număr important de producători de oțel pentru precomprimare, precum și la sediul unei alte întreprinderi. În urma inspecțiilor efectuate, Comisia a primit și alte cereri de clemență. Înainte de adoptarea CO, Comisia i-a informat pe solicitanți cu privire la imposibilitatea acordării unei imunități la amenzi, le-a comunicat concluziile sale preliminare privind posibilitatea de aplicare a unei reduceri a amenzii și a specificat, după caz, marja de reducere preconizată.

Pe baza informațiilor colectate, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că părțile au comis, în diverse perioade, o încălcare unică și continuă și/sau încălcări repetate ale articolului 101 din TFUE, cu începere din 1 ianuarie 1984, și a articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE, în perioada 1 ianuarie 1994-19 septembrie 2002.

2.   Accesul la dosar

În octombrie 2008, părților li s-a acordat accesul la dosar printr-un DVD. Părților li s-a acordat, de asemenea, accesul la declarațiile orale și scrise privind clemența, în clădirile Comisiei. În această privință, am plăcerea să precizez că nicio problemă de acces la dosare nu mi-a fost semnalată de către nicio parte, în ciuda dosarului voluminos și complex.

3.   Termenele pentru trimiterea răspunsurilor scrise

Inițial, părților li s-a acordat un termen de șase săptămâni pentru a răspunde în scris la CO, începând cu a doua zi de la primirea dosarului pe DVD. Mai multe părți au prezentat cereri motivate pentru prelungiri, pe care le-am aprobat. Toate părțile au răspuns la timp.

II.   PROCEDURA ORALĂ

La 11 și 12 februarie 2009, a avut loc o audiere la care au participat reprezentanții tuturor părților, cu excepția a patru dintre acestea.

Prezentarea orală a unei întreprinderi, care a cuprins prezentările ținute de o anumită persoană, a contestat în special faptele incriminate în CO legate de presupusa implicare a întreprinderii respective în cartel. Întreprinderea în cauză a furnizat, inter alia, probe potrivit cărora aceasta a concurat în mod agresiv în perioada respectivă. Întreprinderea a formulat argumente similare în răspunsul scris.

III.   PROIECTUL DE DECIZIE

În proiectul de decizie, Comisia își menține, în cea mai mare parte, obiecțiunile prezentate în CO. Ca urmare a prezentărilor scrise și orale ale părților, s-a realizat o ușoară restrângere atât în ceea ce privește produsele vizate, cât și natura presupusului comportament anticoncurențial.

Din proiectul de decizie au fost eliminate patru părți (entități juridice) vizate în CO, printre care și întreprinderea menționată la secțiunea II. Deși în proiectul de decizie se constată că durata totală a încălcării este aceeași ca și cea presupusă în CO, durata de participare a fost redusă în cazul câtorva întreprinderi și părți din cadrul întreprinderilor.

În ceea ce privește aplicarea Orientărilor din 2006 privind amenzile, în CO au fost identificate mai multe întreprinderi drept „lideri” potențiali ai cartelului, însă acest lucru nu s-a confirmat în proiectul de decizie. De asemenea, în proiectul de decizie au fost identificate mai puține întreprinderi recidiviste decât în CO și au fost citate mai puține decizii anterioare.

În sfârșit, precizez că, în proiectul de decizie, Comisia încearcă, în general, să se refere la cele mai recente date privind cifra de afaceri care sunt disponibile pentru toate întreprinderile pentru a calcula plafonul de 10 % din cifra de afaceri [respectând în același timp și plafonul legal prevăzut la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003]. Procedând astfel, Comisia ține seama de recenta criză economică și financiară și de efectele acesteia asupra cifrei de afaceri a părților, ceea ce este în favoarea părților. Cu toate acestea, în cazul uneia dintre părți, Comisia s-a referit la un an anterior deoarece partea respectivă nu a mai generat de mulți ani o cifră de afaceri.

După părerea mea, proiectul de decizie se referă exclusiv la obiecțiunile asupra cărora părțile au avut posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

IV.   CONCLUZIE

Având în vedere cele prezentate mai sus, consider că, în acest caz, a fost respectat dreptul la audiere al tuturor părților implicate în procedură.

(1)  Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO C 45, 19.2.2002, p. 3).