Declarație politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative

2011/C 369/02

În temeiul articolului 288 din TFUE, „Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele”.

Statele membre și Comisia recunosc faptul că punerea în aplicare efectivă a legislației Uniunii este o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor politice ale Uniunii și că, deși responsabilitatea pentru respectiva punere în aplicare le revine în principal statelor membre, este o chestiune de interes comun, deoarece vizează, printre altele, crearea unor condiții echitabile în toate statele membre.

Statele membre și Comisia recunosc faptul că transpunerea corectă și la timp a directivelor Uniunii este o obligație juridică. Acestea iau act de faptul că tratatele conferă Comisiei sarcina de a monitoriza aplicarea legislației Uniunii sub supravegherea Curții de Justiție și împărtășesc înțelegerea comună că notificarea măsurilor de transpunere ar trebui să faciliteze realizarea de către Comisie a acestei sarcini.

În acest context, statele membre recunosc faptul că informațiile pe care le transmit Comisiei în ceea ce privește transpunerea directivelor în legislația națională „trebuie să fie clare și precise” și „trebuie să indice fără echivoc actele cu putere de lege și actele administrative” sau orice altă prevedere a legislației naționale, precum și, după caz, jurisprudența instanțelor naționale, prin intermediul cărora statele membre consideră că au satisfăcut diversele cerințe pe care le impune directiva (1).

Pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor privind transpunerea directivelor Uniunii, în cazurile în care Comisia consideră că sunt necesare documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere, aceasta justifică de la caz la caz, la înaintarea propunerilor relevante, necesitatea și proporționalitatea furnizării unor astfel de documente, ținând seama în special de complexitatea directivei și, respectiv, a transpunerii acesteia, precum și de eventuala sarcină administrativă suplimentară.

În cazurile justificate, statele membre se angajează să însoțească notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente explicative, care pot lua forma unor tabele de corespondență sau a altor documente care servesc aceluiași scop.

(1)  A se vedea Hotărârea Curții de Justiție din 16 iulie 2009 în cauza C-427/07, punctul 107 și jurisprudența la care se face trimitere în aceasta.