11.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 165/7

—

având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, în special articolele 23, 28 și 29,

—

având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Eficiență și echitate în cadrul sistemelor europene de educație și formare” (COM(2006)0481),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Tineretul în mișcare: O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană (COM(2010)0477),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Combaterea părăsirii timpurii a școlii: o contribuție esențială la strategia Europa 2020” (COM(2011)0018),

—

având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii (COM(2011)0019),

—

având în vederea Comunicarea Comisiei intitulată „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” (COM(2011)0066),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173),

—

având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 21 noiembrie 2008, privind pregătirea tinerilor pentru secolul XXI: un program de cooperare europeană pe plan școlar (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (3),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind educația copiilor din familii de migranți (4),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunea socială a educației și formării profesionale (5),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 1 februarie 2007 privind discriminarea tinerelor femei și a fetelor în domeniul educației (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind îmbunătățirea calității formării profesorilor (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la competențele-cheie pentru o lume în curs de schimbare: punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare 2010” (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2010, intitulată „O strategie a UE pentru tineret – investiție și mobilizare” (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2011 privind Strategia europeană pentru romi (11),

—

având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la învățarea în primii ani de viață în Uniunea Europeană (12),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0363/2011),

A.

întrucât tinerii, pentru a participa pe deplin în societate și să-și realizeze potențialul ca indivizi și cetățeni, trebuie să posede un spectru larg de cunoștințe și competențe esențiale pentru progresul lor intelectual și social, dezvoltându-și inclusiv capacitatea de a comunica eficient, de a lucra în echipă, soluționa probleme și de a evalua în mod critic informațiile;

B.

întrucât educația tinerilor contribuie, printre altele, la dezvoltarea personală a acestora, la o mai bună integrare a acestora în societate, precum și la dezvoltarea sentimentului de responsabilitate și a spiritului de inițiativă;

C.

întrucât ratele de abandon școlar timpuriu diferă între statele membre ale UE, precum și între orașe și regiuni și între categoriile socio-economice de populație, fiind influențate de o gamă de factori complecși;

D.

întrucât unul dintre cele cinci obiective principale ale proiectului Europa 2020 este de a reduce sub 10 % procentul de tineri care abandonează timpuriu școala și de a se asigura că cel puțin 40 % din tânăra generație dispun de o calificare sau o diplomă de absolvire a studiilor superioare sau a unui ciclu de învățământ echivalent;

E.

întrucât obiectivul de 10 % a fost convenit de statele membre în 2003, însă doar șapte dintre acestea au reușit să atingă acest parametru, iar în 2009 rata medie a celor care au părăsit timpuriu școala a fost de 14.4 %;

F.

întrucât, în pofida scăderii constante a ratelor abandonului școlar timpuriu din ultimul deceniu, majoritatea statelor membre au încă o abordare fragmentată și coordonată în mod inadecvat a acestei probleme;

G.

întrucât 24,1 % dintre tinerii de 15 ani din statele membre au performanțe slabe în ceea ce privește competențele de citire;

H.

întrucât capacitatea de a citi reprezintă un instrument de bază indispensabil pentru orice tânăr care dorește să progreseze la oricare dintre materiile școlare, dar și în vederea integrării sale în câmpul muncii, a înțelegerii informațiilor și a analizării acestora, a comunicării corecte și a participării la activitățile culturale, întrucât apoi trebuie puse în aplicare măsuri specifice pentru remedierea lacunelor în materie de competențe de citire;

I.

întrucât abandonul școlar timpuriu are consecințe grave nu numai pentru creșterea economică, dar și pentru coeziunea socială a UE, baza de competențe europene și stabilitatea socială, aducând prejudicii parcursului profesional, sănătății și bunăstării tinerilor, nivelul slab al educației reprezentând, de asemenea, o cauză principală a sărăciei;

J.

întrucât abandonul școlar timpuriu reprezintă un factor fundamental care contribuie la șomaj, sărăcie și excluziunea socială,

1.

subliniază faptul că bazele viitoarei cariere educaționale și a bunăstării unui copil sunt construite în primii ani ai copilăriei și pot insufla dorința de a învăța pe tot parcursul vieții, precum și faptul că primii ani ai copilăriei reprezintă o perioadă în cursul căreia ar trebui încurajate receptivitatea, învățarea limbilor străine și capacitatea de a construi legături sociale, atribute care vor fi esențiale în societatea de mâine, pentru a facilita integrarea copilului în școală și societate de la o vârstă fragedă, luptând astfel împotriva abandonului școlar timpuriu; reiterează apelul exprimat în rezoluția sa referitoare la învățarea în primii ani de viață în UE de a se dezvolta un cadru european pentru educația la o vârstă fragedă și serviciile de îngrijire de la o vârstă cât mai fragedă, în special prin dezvoltarea unui sistem de creșe și unități de îngrijire a copilului publice și gratuite;

2.

observă că abandonul școlar timpuriu este mult mai frecvent în rândul copiilor care provin din medii sărace și defavorizate și din familii de migranți, și că este corelat adesea cu sărăcia și excluziunea socială;

3.

sugerează acordarea unei asistențe lingvistice pentru școlarii care provin din familii de imigranți;

4.

subliniază, în acest context, că este imperativ să li se permită copiilor proveniți din comunitatea romă și copiilor fără documente să aibă acces la educație;

5.

ia act de faptul că 20 % din copiii romi nu sunt înscriși la școală deloc și că 30 % o abandonează timpuriu; subliniază că, deși abandonul școlar timpuriu este mai frecvent în rândul băieților decât în rândul fetelor, în cazul comunităților tradiționale de romi există o situație specială în care, din cauza obiceiului căsătoriei timpurii, abandonul școlar timpuriu este mai frecvent în rândul tinerelor fete și are loc la o vârstă mai fragedă (în jur de 12-13 ani) decât în cazul băieților (în jur de 14-15 ani); în cazul comunităților tradiționale de romi este necesară adoptarea de măsuri pozitive suplimentare pentru a depăși problema abandonului școlar timpuriu ca urmare a acestor practici tradiționale dăunătoare;

6.

constată că politicile ineficiente privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată sporesc cazurile de abandon școlar timpuriu și eșecul școlar în general și că este necesar să se intensifice eforturile pentru a îmbunătăți aceste politici;

7.

observă existența unui ciclu intergenerațional, și anume puternica tendință manifestată de copiii ai căror părinți au părăsit timpuriu școala de a face ei înșiși același lucru; subliniază că structura familiei exercită o influență semnificativă asupra capacității și motivației copiilor de a reuși la școală;

8.

observă că, în ceea ce privește îngrijirea acordată preșcolarilor, rolul familiei, precum și cel al relațiilor strânse dintre copii și părinți în timpul primilor ani de viață are o importanță fundamentală pentru buna integrare în mediul școlar;

9.

avertizează cu privire la efectul dificultăților specifice de învățare și al problemelor conexe, ca factor care crește riscul de abandon școlar în rândul copiilor afectați de acestea;

10.

încurajează statele membre să asigure elevilor cu dificultăți de învățare activități în afara programei școlare și activități extrașcolare pentru ca aceștia să dezvolte competențele cheie care sunt în mod vădit necesare pe piața forței de muncă;

11.

reamintește că abandonul școlar timpuriu poate influența negativ accesul la învățarea continuă de înaltă calitate;

12.

reamintește, în acest context, studiile PISA ale OCDE, în urma cărora s-a constatat că, în sistemele de învățământ cu un nivel redus de diferențiere pe verticală și pe orizontală, repetenția și exmatricularea sunt mai puțin frecvente; subliniază că, potrivit datelor OCDE, repetenția și exmatricularea afectează în mod negativ în special elevii de condiție socială precară;

13.

subliniază constatarea OCDE conform căreia repartizarea timpurie a elevilor pe programe școlare diferite sporește inegalitatea socioeconomică în ceea ce privește șansele de acces la educație, fără să determine nicio creștere a rezultatelor medii în respectivele sisteme de învățământ;

14.

atrage atenția, în acest context, asupra concluziei OCDE conform căreia performanțele comparative ale sistemelor școlare din studiile PISA sunt negativ afectate de practicile de mutare a elevilor de la o școală la alta din cauza rezultatelor slabe, a problemelor de comportament sau a nevoilor speciale de învățare și de repartizare a elevilor pe materii în funcție de aptitudini;

15.

reamintește, în acest context, că, potrivit OCDE, elevii dezavantajați din punct de vedere socioeconomic sunt deseori dublu dezavantajați, deoarece aceștia studiază în școli afectate de diverse tipuri de dezavantaje socioeconomice și în care există mai puțini profesori, care sunt mai slab calificați;

16.

subliniază că egalitatea de oportunități și de alegeri în educație, precum și accesul la educația de înaltă calitate pentru toate persoanele din toate mediile sociale, etnice și religioase, indiferent de gen sau dizabilități, sunt esențiale pentru crearea unei societăți mai echitabile și integraționiste, care să fie vie, inovatoare și solidară; subliniază rolul jucat de serviciile publice în această privință;

17.

declară că școala este una dintre modalitățile optime de a oferi fiecăruia șanse egale de reușită și oportunitatea de a dobândi cunoștințele și competențele necesare pentru a se integra pe piața muncii, prin ruperea ciclului intergenerațional; solicită o mai bună coordonare în ceea ce privește oferta de sprijin educativ, creșterea accesibilității acesteia, precum și extinderea serviciilor sociale și a asistenței oferite familiilor;

18.

solicită o abordare personalizată și integratoare a educației, începând de la educația și serviciile de îngrijire destinate preșcolarilor, care să includă sprijinul orientat pentru tinerii care riscă să abandoneze timpuriu școala, atunci când este necesar, în special pentru copiii și tinerii care suferă de dizabilități;

19.

solicită creșterea eforturilor pentru a se asigura că de această abordare personalizată beneficiază în mod specific elevii care suferă de dificultăți de învățare provocate de dislexie, dispraxie, discalculie, deficit de atenție sau hiperactivitate, de exemplu;

20.

observă că problemele care conduc la abandonul școlar timpuriu sunt deseori determinate de cauze care nu au legătură cu școala și că acestea trebuie identificate și soluționate;

21.

propune ca liceele și școlile profesionale să furnizeze personal de consiliere, separat de personalul didactic, care să le permită elevilor care au probleme să le discute într-un climat de încredere; subliniază faptul că personalul care asigură consilierea trebuie să aibă o formare adecvată și, în acest scop, să aibă facilități de formare continuă pentru abilitățile specifice;

22.

încurajează abordarea din timp a dificultăților apărute în etapa inițială a procesului de învățare și sugerează că ar trebui instituite mecanisme eficiente de alertă rapidă și proceduri de monitorizare pentru a preveni agravarea problemelor; subliniază că, pentru a se realiza acest lucru, sunt cruciale comunicarea multilaterală și cooperarea mai strânsă între școli, părinți și liderii comunităților, precum și rețelele locale de sprijin, cu implicarea unor mediatori școlari, dacă este necesar;

23.

consideră că ar trebui oferite servicii de consiliere părinților, având în vedere influența pe care o are familia asupra dezvoltării educaționale și sociale a elevilor;

24.

subliniază faptul că un motiv frecvent al eșecurilor suferite de copii și de tineri este neadaptarea programei școlare la cerințele vieții copiilor și la interesele lor condiționate din punct de vedere social; subliniază faptul că sistemul de învățământ prea rigid și uniform îngreunează individualizarea activităților muncii școlare și face dificilă crearea unei legături între educație și nevoile de zi cu zi;

25.

încurajează o mai bună orientare profesională și programe de stagii de înaltă calitate, precum și organizarea de către școli a unor vizite și a unor schimburi culturale și educaționale, inclusiv facilitarea contactului cu spiritul de antreprenoriat, pentru a face mediul de muncă mai ușor de înțeles, asigurându-se astfel că elevii vor fi capabili să-și aleagă o carieră în cunoștință de cauză; subliniază faptul că consilierii pe probleme de orientare profesională trebuie să beneficieze de o formare adecvată și continuă pentru a intra în contact în mod proactiv cu tinerii care ar putea abandona timpuriu școala;

26.

recunoaște necesitatea aplicării unor politici ferme, care să vizeze integrarea elevilor cu dizabilități senzoriale în școlile obișnuite și invită statele membre să renunțe la politicile bazate pe educația specială separată;

27.

reiterează rolul fundamental al voluntariatului ca factor de integrare socială și solicită statelor membre să generalizeze „Serviciul european de voluntariat” ca factor de dezvoltare personală, educativă și profesională;

28.

recomandă instituirea unor programe de mentorat în cadrul școlilor pentru a le facilita elevilor contactul în special cu foști elevi cu scopul de a le permite să facă schimb de informații despre posibilele opțiuni de studiu sau de carieră;

29.

recunoaște că repetarea anului poate duce la stigmatizarea elevilor cu rezultate mai slabe și nu ar determina neapărat rezultate mai bune; subliniază că limitarea repetării anului în statele membre în care acest fenomen este întâlnit pe scară largă și înlocuirea sa cu oferirea unui sprijin flexibil individual reprezintă un mod mai eficient de a aborda abandonul școlar timpuriu;

30.

reamintește că tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) pot avea efecte pozitive în contexte pedagogice planificate și pot favoriza motivația și învățarea; sugerează ca statele membre să promoveze și să consolideze accesul elevilor la TIC din primii ani de școală și să instituie programe de formare pentru profesori;

31.

observă că presiunile sociale și financiare la care sunt supuse familiile dezavantajate îi pot forța pe elevi să abandoneze timpuriu școala pentru a intra pe piața muncii și a suplimenta resursele familiei; solicită statelor membre să ia în considerare introducerea unui sistem de sprijin financiar în funcție de venituri pentru cei care au nevoie de acest lucru, în vederea combaterii acestei probleme; invită statele membre să sprijine financiar părinții care își dedică timpul și dragostea primilor ani ai copiilor lor și care asigură un viitor beneficiu pentru societate, investind astfel într-un capital uman care este deseori subestimat;

32.

sugerează introducerea altor măsuri redistributive, cum ar fi asigurarea meselor gratuite la școală, a manualelor școlare gratuite și a echipamentelor esențiale sportive pentru a reduce impactul inegalității sociale, luptând în același timp, de asemenea, împotriva pericolului de stigmatizare a acestor elevi;

33.

subliniază faptul că ar trebui acordat sprijin suplimentar persoanelor cu dizabilități pentru a reduce riscul abandonului școlar și a asigura că obțin o calificare adecvată;

34.

subliniază importanța crucială a sistemelor educaționale de stat de cea mai înaltă calitate, în cadrul cărora învățământul este gratuit și accesibil tuturor și se desfășoară într-un mediu sigur și propice;

35.

solicită eforturi speciale pentru prevenirea și abordarea hărțuirii și a violenței în cadrul școlilor;

36.

reamintește importanța sporirii numărului de elevi care termină prima etapă a învățământului secundar, promovând astfel dezvoltarea competențelor de bază;

37.

subliniază că există multipli actori care pot lua măsuri pentru a împiedica copiii să abandoneze școala prematur; subliniază faptul că în această categorie nu intră numai părinții și toți cei implicați în domeniul educației, ci și autoritățile publice, atât naționale, cât și locale, și solicită o cooperare mai strânsă între toți acești actori, împreună cu serviciile locale de sănătate și sociale; observă că o abordare comună ar putea ajuta persoanele vizate să depășească obstacolele multiple din calea obținerii unor bune rezultate școlare și a unui loc de muncă; în acest context, subliniază importanța burselor de studiu care permit copiilor din mediile defavorizate să beneficieze de aceleași oportunități ca și restul copiilor;

38.

încurajează statele membre să adopte măsuri pentru a contracara stereotipurile pe care le au persoane din mediile socio-culturale cele mai defavorizate, care își orientează copiii de la început spre cursuri profesionale de scurtă durată, în ciuda rezultatelor educaționale ale acestora;

39.

sugerează faptul că strategiile de combatere a abandonului școlar timpuriu ar trebui să adopte ca punct de pornire o analiză, care să fie desfășurată de autoritățile relevante la nivel local și regional, a principalelor motive de la baza abandonului școlar timpuriu, care să cuprindă diverse grupuri de elevi, școli, regiuni și municipalități;

40.

subliniază necesitatea întăririi relației speciale care există între părinți și copii, aceasta fiind esențială pentru dezvoltarea și stabilitatea viitoare ale copilului și pentru buna desfășurare a activității școlare; subliniază că acompanierea copiilor în primii ani de viață constituie o valoare adăugată pentru societate și permite reducerea costurilor legate de delincvența juvenilă, de criminalitate, de depresie și de alte probleme care derivă din lipsa stabilității care determină copiii să părăsească școala;

41.

subliniază că tinerii, inclusiv cei care părăsesc timpuriu școala, trebuie implicați în dezbateri cu privire la elaborarea și la punerea în aplicare a politicilor și a programelor de combatere a abandonului școlar timpuriu; observă că participarea activă a elevilor, de exemplu prin intermediul consiliilor de elevi, poate încuraja motivarea acestora, prin faptul că se simt implicați în dezbaterile privind propriul succes academic;

42.

subliniază importanța analizei eficienței strategiilor naționale actuale pentru a dispune de informații care să poată fi utilizate pentru schimbul de experiență și de bune practici între statele membre;

43.

propune ca statele membre să facă părinții responsabili de educația copiilor până la vârsta de 18 ani, astfel încât învățământul obligatoriu să fie prelungit cu doi ani, de la 16 ani la 18 ani, sau până la sfârșitul ciclului liceal;

44.

recunoaște că monitorizarea intervențiilor asigurate de diverși actori din statele membre poate fi dificilă, dar ar trebui încurajată cu scopul de a schimba bune practici; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări la nivelul UE între diferitele servicii, precum și a unei mai bune coordonări în cadrul statelor membre între autoritățile naționale, regionale și locale;

45.

solicită Comisiei și statelor membre să creeze și să dezvolte politici care să permită identificarea din timp a tinerilor care prezintă riscul cel mai mare de a abandona prematur școala;

46.

observă că oferirea unei educații și a unor servicii de îngrijire de înaltă calitate la nivel preșcolar, de către specialiști cu o pregătire temeinică în domeniu, determină reducerea ulterioară a abandonului școlar timpuriu;

47.

încurajează statele membre să investească în formarea profesorilor și într-un personal calificat, atât la nivel preșcolar, cât și la cel al învățământului obligatoriu, și să revizuiască și să actualizeze în mod constant sistemele de învățământ și programele de perfecționare profesională a profesorilor; subliniază că este important pentru copii să intre într-un mediu școlar de timpuriu și sugerează angajarea în școli a unor asistenți didactici, pentru a lucra cu elevii care au dificultăți și a-i asista pe profesori în activitatea acestora, precum și a unor cadre auxiliare pentru a sprijini școlarizarea copiilor cu dizabilități în mediul școlar obișnuit sau în cadrul unor structuri de școlarizare adaptate dizabilităților acestora;

48.

subliniază importanța fundamentală a unei asistențe pedagogice suplimentare în școli pentru a susține elevii care se confruntă cu probleme de învățare și a încurajării și a susținerii elevilor care se simt dezamăgiți și abandonați de școală și de familii; îndeamnă statele membre să investească în formarea și asistența socială a părinților care decid să rămână acasă pentru a avea grijă de copiii lor în primii ani de viață ai acestora;

49.

reamintește statelor membre obligația de a prezenta planuri de acțiune naționale și solicită Comisiei Europene să îi prezinte, în termen de un an, o situație, o analiză și o evaluare a acestor planuri de acțiune;

50.

subliniază faptul că o relație pozitivă între profesori și elevi este fundamentală pentru cointeresarea tinerilor în procesul de învățare; prin urmare, încurajează statele membre să investească într-o formare adecvată a profesorilor pentru a se asigura că aceștia dețin competențele necesare pentru a cointeresa și motiva elevii;

51.

invită instituțiile de formare a profesorilor să elaboreze programe de perfecționare profesională a acestora, prin integrarea în activitățile pedagogice, psihologice și metodice a lucrului cu grupul de risc format din elevii care nu frecventează școala sau cărora le lipsește motivația de a învăța, și să furnizeze mai multă literatură metodică profesorilor și părinților;

52.

atrage atenția asupra necesității de a aplica o terapie educațională prin interacțiune și de a aborda cauzele și simptomele copiilor cu dificultăți de învățare, cu ajutorul resurselor educaționale și pedagogie, scopul fiind de a elimina eșecul școlar și a consecințelor acestuia;

53.

recunoaște că profesorii au nevoie de competențe sociale adecvate și de timp pentru a recunoaște și a sprijini diferite stiluri de învățare, precum și de libertate și spațiu pentru a adopta diferite metode de predare și de învățare de comun acord cu elevii;

54.

observă că elevii trebuie să fie conștientizați cât mai devreme posibil cu privire la gama de opțiuni profesionale care le stă la dispoziție și sugerează ca școlile și universitățile să dezvolte parteneriate cu autoritățile, organizațiile și asociațiile locale, permițându-le elevilor să întâlnească profesioniști din diferite domenii și, de asemenea, să învețe mai multe despre antreprenoriat;

55.

subliniază importanța unei mărimi adecvate a claselor și grupelor și a unui mediu de învățare stimulant și favorabil incluziunii pentru tineri;

56.

atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că schimbarea frecventă a cadrelor didactice ale unei clase, predarea în două schimburi, conceperea necorespunzătoare a orarelor au, la rândul lor, un efect negativ asupra capacității de învățare eficientă a elevilor și încurajează o atitudine negativă față de școlarizarea obligatorie;

57.

recunoaște dreptul tuturor la învățare continuă, care include nu numai învățarea formală, ci și pe cea neformală sau informală;

58.

solicită statelor membre și autorităților regionale care dețin competențe în domeniul educației să recunoască și să valideze cunoștințele dobândite pe cale neformală sau informală, facilitând astfel reintegrarea persoanelor în cadrul sistemului educațional;

59.

recunoaște avantajele aduse de sport, activitățile culturale, voluntariat și cetățenia activă pentru dezvoltarea unui forum pentru educația neformală și învățarea continuă;

60.

subliniază importanța ca elevii să beneficieze de parcursuri educaționale variate, care să combine formarea generală și profesională și este convins că o combinare judicioasă a celor două, în funcție de vârsta și de capacitatea elevilor, le oferă acestora cea mai bună șansă de acces la un loc de muncă de calitate; reamintește, în acest sens, importanța favorizării punților de legătură dintre sistemul educațional și mediul profesional, precum și dintre sistemele de formare; subliniază, în plus, importanța oportunităților de a învăța o a doua limbă europeană pentru a facilita mobilitatea tinerilor și pentru a-i motiva să își dezvolte interese și perspective care să depășească mediului lor restrâns;

61.

subliniază valoarea adăugată a inițiativelor și a programelor dedicate părinților, care le oferă acestora o abordare bazată pe învățarea de-a lungul vieții, pentru a-și îmbunătăți educația și, prin aceasta, a ameliora predarea și învățarea cu copiii acasă;

62.

solicită actualizarea resurselor școlilor pentru a profita de beneficiile potențiale ale metodelor didactice digitalizate și luarea în considerare a calificărilor precum competențele lingvistice și alfabetizarea digitală, necesare pentru ocuparea locurilor de muncă ale viitorului;

63.

solicită statelor membre să țină seama de exigențele de pe piața muncii și să adopte măsuri în vederea îmbunătățirii statutului calificărilor profesionale, consolidând totodată cooperarea dintre instituțiile de educație profesională și întreprinderi, astfel încât acestea să fie considerate drept o opțiune viabilă pentru elevi, indiferent de abilitățile acestora;

64.

subliniază că principiul „a învăța să înveți” ar trebui să fie la baza tuturor programelor școlare; observă că metodele didactice active sunt cruciale pentru cointeresarea mai multor tineri în procesul de învățare și încurajarea lor în vederea îmbogățirii cunoștințelor și recomandă includerea de noi aplicații tehnologice, precum cele oferite de internetul obiectelor, pentru a îmbunătăți motivația și performanța;

65.

pune accentul pe importanța dezvoltării și susținerii activităților din afara sistemului de învățământ; estimează că accesul tuturor la activități extrașcolare, fie că acestea sunt sportive, culturale sau pur și simplu activități recreaționale, poate reduce ratele de absenteism și de abandon școlar timpuriu și este deosebit de important pentru dezvoltarea copiilor;

66.

subliniază că activitățile extrașcolare ar trebui dezvoltate în cadrul școlilor, deoarece acestea ajută la crearea unei imagini „pozitive” asupra mediului școlar; recunoaște că stimularea într-o mai mare măsură a elevilor să meargă la școală reprezintă un mijloc de prevenire a abandonului școlar timpuriu;

67.

recunoaște rolul deținut de organizațiile de tineret în prevenirea abandonului școlar timpuriu prin educația neformală, care oferă tinerilor competențe importante, un simț al responsabilității și un respect de sine sporit;

68.

recunoaște că, în toate statele membre ale UE, nivelurile adecvate de alfabetizare și competențe numerice sunt atinse rareori de toți elevii, fapt care contribuie la abandonul școlar timpuriu; subliniază că statele membre ar trebui să stabilească urgent obiective pentru a se asigura că toți elevii care termină ciclul primar de învățământ dețin competențe de citire, de scriere și de aritmetică la un nivel adecvat pentru vârsta acestora; în plus, statele membre ar trebui să stabilească, de asemenea, sisteme de alfabetizare și de dobândire de competențe numerice, pentru a permite elevilor care nu au dobândit aceste aptitudini fundamentale în timpul educației formale să recupereze decalajele cât mai curând posibil;

69.

solicită statelor membre să dezvolte modalități de reintegrare în sistemul școlar a tinerilor care părăsesc timpuriu școala prin aplicarea unor programe adecvate, spre exemplu prin intermediul școlilor care oferă „a doua șansă”, care pun la dispoziția elevilor un mediu de învățare adaptat care permite tinerilor să își regăsească încrederea în ei înșiși și în capacitatea lor de învățare;

70.

observă că, pentru a asigura faptul că persoanele cele mai defavorizate beneficiază de aceste măsuri de reintegrare, trebuie puse în aplicare sisteme adecvate de identificare și monitorizare, de sensibilizare și de măsurare a rezultatelor;

71.

subliniază că cele mai mari rate de reintegrare sunt obținute de programele care abordează nevoile individuale ale tinerilor care abandonează școala timpuriu; invită instituțiile să respecte nevoile și drepturile indivizilor în elaborarea de programe pentru aceștia;

72.

subliniază necesitatea de a organiza activități la nivel local care să încurajeze oamenii să se întoarcă la școală și care să promoveze un mediu pozitiv pentru cei care au abandonat școala timpuriu și intenționează să se reîntoarcă;

73.

observă că în statele membre s-au realizat foarte puține evaluări ale diferitelor măsuri de reintegrare; prin urmare, solicită statelor membre să monitorizeze și să evalueze programele lor de reintegrare și să stabilească obiective pentru îmbunătățirea acestora;

74.

subliniază necesitatea de a analiza fenomenul repetării anului școlar și impactul acestuia ratelor abandonului școlar timpuriu, subliniind importanța programelor individuale pentru fiecare elev;

75.

îndeamnă statele membre să extindă crearea de școli care oferă a doua șansă, îmbunătățind atât conținutul programelor de studii, cât și materialele și echipamentul tehnic specifice acestor școli și dezvoltând capacitățile cadrelor didactice disponibile, având în vedere faptul că aceste școli reprezintă un instrument important pentru reintegrarea persoanelor care s-au regăsit în afara sistemului de educație formală;

76.

observă că o reducere nu mai mare de 10 % a abandonului școlar timpuriu, atingând obiectivul principal al Strategiei UE 2020, ar avea un efect în reducerea șomajului în rândul tinerilor și îmbunătățirea ratei ocupării forței de muncă, deoarece, în prezent, 52 % dintre tinerii care abandonează școala sunt șomeri și, potrivit unor estimări academice, numărul de locuri de muncă disponibile pentru persoanele slab calificate sau necalificate va scădea în continuare în următorii ani; subliniază faptul că prin reducerea ratei abandonului școlar timpuriu cu doar 1 %, ar putea fi sporit numărul potențialilor angajați calificați cu 500 000;

77.

consideră că abandonul școlar timpuriu se traduce prin oportunități ratate de către tineri și printr-o pierdere de potențial social și economic pentru UE în ansamblul său; subliniază faptul că, pe lângă impactul schimbărilor demografice actuale, țările europene nu își pot permite aceste pierderi enorme de talent și subliniază că acest fenomen ar trebui analizat în lumina faptului că piața muncii și nivelul de competitivitate din Europa vor tinde împreună să favorizeze deținătorii unor calificări de educație superioară; subliniază faptul că îmbunătățirea performanțelor școlare va contribui astfel la inversarea acestei tendințe în măsura în care nivelurile mai înalte de calificare vor face posibilă o „creștere inteligentă”, iar abordarea unuia dintre principalii factori de risc implicați în șomaj și în sărăcie va deschide calea spre o „creștere favorabilă incluziunii”;

78.

subliniază legătura dintre abandonul școlar timpuriu și șomajul în rândul tinerilor; observă că peste jumătate dintre tinerii care abandonaseră timpuriu școala în UE erau șomeri în 2009 și că abandonul școlar timpuriu poate conduce la o dependență excesivă de locuri de muncă precare, precum și la intensificarea problemei șomajului structural în rândul populației în ansamblu;

79.

observă că tinerii care abandonează timpuriu școala au mai puține șanse să fie implicați activ în antreprenoriatul economic și social, fapt care are consecințe negative asupra economiei și a societății;

80.

subliniază importanța combaterii abandonului școlar timpuriu, având în vedere, nu în ultimul rând, evoluția demografică în UE;

81.

constată că efectele economice și sociale pe termen lung ale abandonul școlar timpuriu implică un risc ridicat de sărăcie și că lupta împotriva abandonului școlar timpuriu este o modalitate de a preveni excluziunea socială a tinerilor; prin urmare, consideră că reducerea numărului de tineri care abandonează școala timpuriu este o măsură-cheie pentru atingerea obiectivului din strategiile atât naționale, cât și europene, de eliminare a riscului de sărăcie pentru cel puțin 20 de milioane de persoane și îndeamnă statele membre să nu coboare vârsta maximă pentru educația obligatorie;

82.

solicită angajatorilor să încurajeze, atunci când este posibil, tinerii lucrători, care nu au obținut calificări în învățământul secundar superior, să își finalizeze studiile, punând în aplicare politici de administrare internă pentru armonizarea studiului cu munca; reamintește, în acest sens, necesitatea de a promova participarea persoanelor care studiază în cadrul programului Leonardo da Vinci;

83.

solicită astfel statelor membre să elaboreze cât mai curând politici care să încurajeze crearea de noi locuri de muncă bazate pe competențe noi;

84.

subliniază nevoia de a adapta sistemele de învățământ pentru a răspunde cerințelor pieței forței de muncă; subliniază faptul că, în situația în care, pe viitor, cazurile când o persoană va lucra toată viața într-un singur domeniu vor fi rare, elevii trebuie să dobândească o gamă largă de competențe, cum ar fi creativitatea, gândirea creativă, competențele generale și abilitatea de a se adapta rapid și flexibil la condițiile și cerințele în continuă schimbare;

85.

îndeamnă statele membre, asistate de către Comisie, să acționeze în mod eficient pentru a consemna fenomenul NEET (tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare) și pentru a-l combate;

86.

propune extinderea posibilității de a participa la stagii în cadrul companiilor în paralel cu o continuare a studiilor;

87.

subliniază că statele membre ar trebui să îmbunătățească în continuare sistemele lor de învățământ și de formare pentru a răspunde mai eficient la nevoile indivizilor și la cele ale pieței muncii, inclusiv prin abordarea problemei reprezentate de competențele de bază (citirea și cunoștințele de aritmetică), prin promovarea educației și a formării profesionale și prin adoptarea unor măsuri de facilitare a tranziției de la educație la piața muncii;

88.

constată că băieții sunt mai predispuși să abandoneze școala și că riscăm să creăm o categorie socială inferioară cu bărbați tineri șomeri, slab instruiți sau neinstruiți și cu șanse reduse să intre pe piața muncii și să se integreze în societate în general; îndeamnă statele membre să acorde o atenție specială băieților cu dificultăți de adaptare la mediul școlar și descurajează statele membre să reducă vârsta de școlarizare obligatorie;

89.

având în vedere că, în rândul persoanelor cu un nivel de educație scăzut, locurile de muncă precare și instabile sunt mai numeroase, solicită Comisiei să garanteze că eforturile depuse pentru a permite tinerilor care abandonează școala timpuriu să revină pe piața muncii sunt legate în mod invariabil de programele de formare suplimentară pentru a îmbunătăți perspectivele acestora de angajare;

90.

subliniază faptul că investițiile în recalificare și în modernizarea cursurilor de formare profesională sunt esențiale pentru a-i ajuta pe tinerii care abandonează școala timpuriu să se integreze pe piața forței de muncă;

91.

subliniază necesitatea actualizării competențelor dobândite prin formarea profesională tehnică și adaptarea mai eficace a specializărilor oferite la cerințele pieței forței de muncă, deoarece corelarea educației cu ocuparea forței de muncă este o parte integrantă a luptei împotriva abandonului școlar timpuriu;

92.

consideră că, pentru a combate abandonul școlar timpuriu, politicile de educație trebuie să fie corelate cu politicile de promovare a redresării economice și, implicit, de creare a unor locuri de muncă permanente, și să evite abandonul școlar, locurile de muncă precare și instabile și accelerarea exodului creierelor;

93.

recomandă ca formarea în ceea ce privește NTIC (noile tehnologii ale informației și comunicațiilor), precum și a tehnologiilor de învățare a limbilor străine, să înceapă de la o vârstă fragedă, având în vedere că acestea sunt mijloace de comunicare foarte utile pe care tinerii le pot învăța rapid;

94.

salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind politicile de reducere a abandonului școlar timpuriu, care propune un cadru de politici cuprinzătoare în acest domeniu, analiza condițiilor care stau la baza abandonului școlar la nivel național și local din fiecare stat membru, evaluarea eficienței măsurilor existente și integrarea unor politici de prevenire, intervenție și compensare în lupta pentru combaterea acestui fenomen;

95.

consideră că, respectând principiul subsidiarității, un cadru european pentru strategii globale de combatere a abandonului școlar timpuriu ar putea oferi statelor membre un ghid util pentru a identificarea abordării corecte în vederea modernizării politicilor existente și dezvoltării programelor lor naționale de reformă;

96.

avertizează asupra faptului că posibilele reduceri ale cheltuielilor publice din sectorul educației din cauza crizei economice și punerea în aplicare în statele membre a politicilor de austeritate bugetară vor avea efecte negative, ducând la creșterea numărului tinerilor care abandonează școala timpuriu în UE;

97.

subliniază că, pe termen lung, investițiile financiare ridicate în combaterea abandonului școlar timpuriu pot avea ca efect independența tinerilor de sistemele de asigurare socială;

98.

susține, în contextul bugetului UE 2012, „Proiectul-pilot privind tineretul” propus în scopul de a garanta integrarea pe piața muncii a tinerilor și, în special, a tinerilor care abandonează școala;

99.

sprijină o utilizare direcționată, eficientă și coerentă a fondurilor structurale, în special a Fondului social european (FSE), pentru aplicarea pe deplin a strategiilor privind tineretul, în special pentru cei care abandonează școala timpuriu pentru a favoriza incluziunea socială prin utilizarea programelor specifice din fiecare stat membru, în vederea asigurării unui învățământ de calitate pentru toți și pentru a evita abandonul școlar timpuriu și absenteismul;

100.

ia act de faptul că natura problemei abandonului școlar timpuriu variază de la o țară la alta și, de asemenea, în cadrul regiunilor și, prin urmare, nu există o soluție universal valabilă;

101.

reamintește și sprijină planurile anunțate de Consiliu de a realiza „cartografierea” socială a celor care părăsesc timpuriu școala, colectând date din toate statele membre; invită Comisia să sprijine această inițiativă;

102.

solicită statelor membre să analizeze în profunzime problema abandonului școlar timpuriu, luând în considerare aspectele legate de protecția datelor, pentru a identifica cauzele de bază la nivel național, regional și local;

103.

observă, cu toate acestea, că, pentru a analiza motivele care stau la baza abandonului școlar timpuriu, este nevoie ca statele membre să furnizeze date mai cuprinzătoare, mai consistente și mai coerente;

104.

solicită fonduri suplimentare și o accesibilitate sporită pentru programul UE de învățare de-a lungul vieții, care crește mobilitatea elevilor și a profesorilor, precum și schimbul de cele mai bune practici și contribuie la îmbunătățirea metodelor de predare și de învățare; solicită utilizarea mai eficientă a finanțărilor oferite din fondurile structurale ale Uniunii pentru punerea în aplicare de măsuri de prevenire a absenteismului școlar;

105.

subliniază importanța programului european de formare pe tot parcursul vieții și a celor patru componente ale sale, Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci și Grundtvig, programul Comenius având un rol esențial în combaterea abandonului școlar timpuriu;

106.

invită Comisia să promoveze vizibilitatea programului de acțiune Comenius privind mobilitatea individuală a elevilor, care poate contribui la reducerea abandonului școlar timpuriu;

107.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.