31.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 153/115

—

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002,

—

având în vedere Convenția privind prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, care a intrat în vigoare la 12 ianuarie 1951,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Curtea Penală Internațională, în special cele din 19 noiembrie 1998 (1), 18 ianuarie 2001 (2), 28 februarie 2002 (3), 26 septembrie 2002 (4) și 19 mai 2010 (5),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rapoartele anuale privind drepturile omului în lume, cea mai recentă datând din 16 decembrie 2010 (6),

—

având în vedere Poziția comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internațională (7),

—

având în vedere Poziția comună a Consiliului 2011/168/PESC din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională (8),

—

având în vedere Planul de acțiune din 4 februarie 2004 și Planul de acțiune conceput în urma Deciziei privind Curtea Penală Internațională din 12 iulie 2011,

—

având în vedere Acordul de cooperare și asistență dintre Curtea Penală Internațională și Uniunea Europeană (9),

—

având în vedere Strategia europeană de securitate (SES) din 2003, intitulată „O Europă sigură într-o lume mai bună”, care a fost adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

—

având în vedere Programul de la Stockholm 2010-2014, intitulat „O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora” (decembrie 2009) (10), și Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm [aprilie 2010, COM(2010)0171],

—

având în vedere Decizia 2002/494/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 de înființare a unei rețele europene de puncte de contact cu privire la persoane vinovate de genocid, crime împotriva umanității și crime de război (11) și Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război (12),

—

având în vedere Rezoluțiile Consiliului de securitate al ONU nr. 1593 (2005) referitoare la Sudan/Darfur și nr. 1970 (2011) referitoare la Libia,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0368/2011),

A.

întrucât justiția, supremația legii și lupta împotriva impunității sunt pilonii unei păci durabile, deoarece ele garantează drepturile omului și libertățile fundamentale;

B.

întrucât, în septembrie 2011, numărul statelor care au ratificat Statutul de la Roma este de 117; întrucât, cu toate acestea, ratificarea sa universală ar trebui să rămână un obiectiv primordial;

C.

întrucât caracterul universal al justiției implică aplicarea sa uniformă, fără excepții și standarde duble; întrucât nu ar trebui să existe refugiu sigur pentru cei care au comis fapte de genocid, crime împotriva umanității, execuții extrajudiciare, crime de război, torturi, violuri în masă sau dispariții forțate;

D.

întrucât justiția trebuie considerată un element indispensabil, aflat la baza eforturilor de pace și de soluționare a conflictelor;

E.

întrucât menținerea independenței CPI este esențială nu numai pentru deplina sa eficacitate, ci și pentru promovarea universalității Statutului de la Roma;

F.

întrucât CPI este primul organism judiciar internațional permanent ce are competența de a trimite în judecată persoanele acuzate de genocid, de crime împotriva umanității și de crime de război, aducând o contribuție decisivă la susținerea drepturilor omului, la dreptul internațional și la combaterea impunității și jucând un rol disuasiv esențial, transmițând un semnal fără echivoc conform căruia impunitatea pentru aceste crime nu va fi tolerată;

G.

întrucât urmărirea „intereselor justiției”, indiferent de considerente politice (articolul 53 din Statutul de la Roma), este principiul fondator al Curții; întrucât CPI joacă un rol-cheie în promovarea justiției internaționale și contribuie astfel la securitate, justiție și statul de drept, precum și la menținerea păcii și la consolidarea securității internaționale;

H.

întrucât CPI are jurisdicție asupra crimelor comise după intrarea în vigoare a Statutului de la Roma, la 1 iulie 2002;

I.

întrucât, conform preambulului la Statut, precum și principiului complementarității, CPI acționează numai în cazurile în care instanțele naționale nu pot sau nu doresc să desfășoare procese credibile pe teritoriul național, astfel încât statele-parte păstrează răspunderea primordială de a judeca crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul; întrucât cooperarea atât între statele-parte la Statutul de la Roma, cât și cu organizațiile regionale este foarte importantă, mai ales în situațiile în care jurisdicția Curții este contestată;

J.

întrucât politica de „complementaritate pozitivă” a CPI susține capacitatea instanțelor naționale de a ancheta și de a urmări penal crimele de război;

K.

întrucât CPI desfășoară în prezent anchete în șapte țări (Uganda, Republica Democratică Congo, regiunea Darfur din Sudan, Republica Centrafricană, Kenya, Libia și Côte d’Ivoire) și a anunțat în mod public că analizează informațiile cu privire la presupuse crime comise în alte câteva situații; întrucât două cazuri (Darfur și Libia) au fost trimise CPI de către Consiliul de securitate al ONU, trei cazuri (Uganda, Republica Democratică Congo și Republica Centrafricană) au fost trimise Curții de către statele-parte însele, iar două (Kenya și Côte d’Ivoire) au fost inițiate proprio motu de către procuror;

L.

întrucât majoritatea celor 17 mandate de arestare emise de CPI nu au fost încă executate, inclusiv cele împotriva lui Joseph Kony și a altor lideri ai Armatei de Rezistență a Domnului în ceea ce privește situația din Uganda de Nord, împotriva lui Bosco Ntaganda din RDC, a lui Ahmad Muhammad Harun, Ali Muhammad Ali Abd-Al-Rahman și a președintelui Omar Hassan Ahmad Al Bashir din Sudan, împotriva lui Saif al-Islam Gaddafi și Abdullah Al-Senussid din Libia;

M.

întrucât un proces echitabil, respectarea garanțiilor procedurale și drepturile victimelor constituie principiile fundamentale ale sistemului instituit prin Statutul de la Roma;

N.

întrucât obiectivul Curții este acela de a face dreptate pe deplin și în mod reparatoriu victimelor și comunităților afectate, inclusiv prin participare, protecție, reprezentare în justiție și activități de informare;

O.

întrucât Curtea oferă victimelor un drept de participare susținut prin structuri de protecție a martorilor;

P.

întrucât sistemul de despăgubire a victimele infracțiunilor ce țin de competența Curții face din CPI o instituție judiciară unică la nivel internațional;

Q.

întrucât reușita procedurilor de despăgubire care au debutat în 2011 depinde de contribuțiile voluntare ale donatorilor, precum și de colectarea de amenzi și de confiscări de la persoanele condamnate;

R.

întrucât Curții i se solicită în prezent să facă față unui număr de anchete, cauze și examinări preliminare în rapidă creștere, în timp ce unele state-parte la Statutul de la Roma încearcă să mențină Curtea la același buget sau chiar să-i reducă bugetul;

S.

întrucât UE și statele sale membre au fost aliați de nădejde ai Curții încă de la începuturile ei, oferindu-i sprijin politic, diplomatic, financiar și logistic neîntrerupt, inclusiv prin promovarea universalității și apărarea integrității Statutului de la Roma, cu scopul de a proteja și consolida independența Curții;

T.

întrucât lupta împotriva impunității poate avea succes numai dacă toate statele-parte cooperează pe deplin cu CPI, iar statele care nu sunt parte oferă, de asemenea, asistență instituției judiciare;

1.

își reiterează întregul sprijin pentru CPI, Statutul de la Roma și sistemul internațional de justiție penală, al cărui obiectiv principal este combaterea impunității pentru genocid, crime de război și crime împotriva umanității;

2.

își reiterează întregul sprijin pentru Parchet, competențele proprio motu ale procurorului și progresele înregistrate în inițierea de anchete noi;

3.

îndeamnă statele care sunt parte și pe cele care nu sunt parte la Statutul de la Roma să se abțină de la exercitarea de presiuni politice asupra Curții, pentru a menține și garanta imparțialitatea acesteia și pentru a permite existența unei justiții bazate pe lege, nu pe considerente politice;

4.

subliniază importanța principiului universalității și solicită SEAE, statelor membre ale UE și Comisiei să își continue eforturile ferme de promovare a ratificării universale a Statutului de la Roma și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Curții Penale Internaționale (APIC), precum și a reglementărilor naționale de transpunere;

5.

salută faptul că UE și majoritatea statelor membre și-au asumat angajamente specifice în cadrul conferinței de la Kampala și recomandă ca aceste angajamente să fie onorate la timp și să facă obiectul unor rapoarte prezentate în cadrul următoarei Adunări a statelor-parte, programate să aibă loc la 12-21 decembrie 2011, la New York;

6.

salută adoptarea modificărilor la Statutul de la Roma, inclusiv a celor cu privire la infracțiunea de agresiune, și solicită tuturor statelor membre să le ratifice și să le încorporeze în legislația națională proprie;

7.

salută revizuirea poziției comune a UE cu privire la CPI prin adoptarea unei decizii la 21 martie 2011, remarcă faptul că noua decizie ia în considerare problemele cu care se confruntă Curtea și subliniază că decizia oferă UE și statelor sale membre o bază adecvată pentru a asista Curtea la soluționarea acestora;

8.

salută Planul de acțiune revizuit al UE, adoptat la 12 iulie 2011 în urma deciziei privind CPI, care sintetizează măsurile concrete, efective, pe care trebuie să le adopte UE pentru a-și aprofunda sprijinul viitor față de Curte, și încurajează Președinția Consiliului, precum și Comisia, SEAE și statele membre să pună în aplicare cu prioritate Planul de acțiune;

9.

subliniază faptul că o cooperare deplină și promptă între statele-parte, inclusiv statele membre ale UE, și Curte rămâne esențială pentru eficiența și succesul sistemului internațional de justiție penală;

10.

invită UE și statele sale membre să răspundă cât mai rapid tuturor cererilor adresate de Curte în materie de asistență și de cooperare, pentru a asigura, inter alia, executarea unor mandate de arestare neexecutate și furnizarea de informații, inclusiv cereri menite să contribuie la depistarea, înghețarea și confiscarea activelor financiare ale suspecților;

11.

solicită tuturor statelor membre ale UE care nu au făcut încă acest lucru să înscrie cooperarea cu CPI în legislația națională și să încheie acorduri-cadru cu aceasta pentru aplicarea sentințelor Curții, precum și cu privire la aspecte legate de anchete, colectarea probelor, găsirea, protejarea și mutarea martorilor, arestarea, extrădarea, deținerea în custodie și găzduirea persoanelor acuzate atunci când sunt eliberate pe cauțiune și încarcerarea persoanelor condamnate; invită statele membre să coopereze între ele prin intermediul autorităților polițienești, judiciare și al altor mecanisme pertinente pentru a asigura CPI sprijinul necesar;

12.

încurajează statele membre ale UE să modifice articolul 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a include crimele aflate sub jurisdicția CPI pe lista infracțiunilor pentru care este competentă UE; mai precis, îndeamnă statele membre ale UE să transfere competențe către UE în domeniul depistării și confiscării activelor persoanelor puse sub acuzare de CPI, fără a aduce atingere faptului că procedurile judiciare sunt inițiate de CPI; invită statele membre ale UE să coopereze în schimbul de informații pertinente prin intermediul birourilor existente de recuperare a activelor, precum și prin intermediul Rețelei Camden Inter-agenții de Recuperare a Creanțelor (CARIN);

13.

îndeamnă statele membre ale UE să integreze pe deplin dispozițiile Statutului de la Roma și Acordul privind privilegiile și imunitățile Curții (APIC) în legislația națională;

14.

salută adoptarea, în cadrul Conferinței de Revizuire de la Kampala, a amendamentelor la Statutul de la Roma referitoare la infracțiunea de agresiune și cheamă toate statele membre să le ratifice și să le integreze în legislația națională; recomandă, pentru consolidarea universalității Statutului de la Roma, implicarea de comun acord într-o definire mai precisă a situațiilor de infracțiune relevante ce constituie act de agresiune care încalcă dreptul internațional;

15.

ia notă de faptul că Curtea, în conformitate cu rezultatele Conferinței de la Kampala, nu va fi în măsură să își exercite jurisdicția asupra infracțiunii de agresiune până după ianuarie 2017, când se va lua o decizie de către statele-parte pentru a activa această jurisdicție;

16.

salută contribuția unor state membre ale UE la combaterea impunității pentru cele mai grave crime pe care le cunoaște omenirea prin aplicarea jurisdicției universale; încurajează toate statele membre UE să procedeze la fel; recomandă consolidarea în continuare a rolului Rețelei UE de puncte de contact pentru crime de război, crime împotriva umanității și genocid în ceea ce privește facilitarea cooperării dintre autoritățile UE de punere în executare a legii în vederea urmăririi în justiție a crimelor grave;

17.

subliniază rolul esențial al jurisdicțiilor penale internaționale în combaterea impunității și a încălcării legislației internaționale prin recrutarea copiilor soldați și folosirea ilegală a acestora; se opune ferm recrutării sau înrolării copiilor cu o vârstă mai mică de 18 ani în forțele armate și participării lor la orice fel de acțiuni militare; atrage atenția asupra importanței protejării drepturilor lor la o copilărie pașnică, la educație, integritate fizică, siguranță și autonomie sexuală;

18.

solicită elaborarea unor politici eficiente și a unor mecanisme de susținere care să asigure faptul că participarea victimelor la CPI are un impact semnificativ, inclusiv servicii mai accesibile de consiliere psihologică, medicală și juridică, precum și un acces facil la programe de protecție a martorilor; subliniază importanța stimulării conștientizării problemei violenței sexuale în zonele de conflict, prin programe juridice, prin informarea cu privire la crimele pe motiv de gen din timpul conflictelor armate și prin instruirea avocaților, judecătorilor și activiștilor cu privire la Statutul de la Roma și la jurisprudența internațională în domeniul crimelor pe motiv de gen împotriva femeilor și copiilor;

19.

îndeamnă Uniunea Europeană și statele sale membre să se asigure că există programe de formare pentru, fără a fi limitate la, anchetatori din cadrul poliției, procurori, judecători și funcționari ai armatei, care să se concentreze, în primul rând, pe dispozițiile Statutului de la Roma și pe legislația internațională aplicabilă și, în al doilea rând, pe prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a încălcării acestor principii;

20.

ia notă de Acordul de cooperare și asistență dintre Curtea Penală Internațională și Uniunea Europeană; solicită statelor membre ale UE să pună în aplicare principiul jurisdicției universale în vederea luptei împotriva impunității și a crimelor împotriva umanității și amintește importanța acestuia pentru eficiența și succesul unui sistem de justiție penal internațional;

21.

încurajează ferm UE și statele sale membre să utilizeze fiecare ocazie și toate instrumentele diplomatice pentru a insista în favoarea unei cooperări efective cu CPI, în special în ceea ce privește executarea mandatelor de arestare;

22.

încurajează ferm UE și statele sale membre ca, cu sprijinul SEAE, să instituie un set de orientări interioare stricte, după modelul orientărilor ONU și CPI existente și care sunt urmate de Parchet, care să schițeze un cod de conduită pentru contactele dintre funcționarii UE și ai statelor sale membre și persoanele urmărite de CPI, în special în cazul în care acestea din urmă ocupă încă funcții oficiale, indiferent de poziția lor și indiferent dacă sunt sau nu resortisanți ai unor state care nu sunt parte la Statutul de la Roma;

23.

cere UE și statelor sale membre ca, în eventualitatea în care o țară parteneră adresează o invitație sau își exprimă intenția de a accepta pe teritoriul lor vizitele unei persoane care face obiectul unui mandat de arestare emis de CPI, să exercite fără întârziere presiuni ferme asupra țării respective, cu scopul fie de a aresta sau de a susține o operațiune de arest, fie, cel puțin, de a împiedica deplasarea persoanei în cauză; remarcă faptul că, recent, astfel de invitații au fost făcute, printre alții, președintelui sudanez Omar al-Bashir, de Ciad, China, Djibuti, Kenya și Malaysia;

24.

recunoaște decizia recentă a procurorului CPI de a emite mandate de arestare pentru Saif al-Islam Gaddafi, și pentru șeful serviciilor de informații din Libia, Abdullah al-Sanoussi, în legătură cu presupuse crime împotriva umanității de la începutul revoltelor naționale; subliniază faptul că reușita capturării lor și procesul ulterior în fața CPI vor servi drept contribuție esențială la combaterea impunității în regiune;

25.

își exprimă profunda îngrijorare față de faptul că unele state-parte la CPI, precum Ciadul, Djibuti și Kenya, l-au primit recent pe teritoriul lor pe președintele Sudanului, al-Bashir, fără a-l aresta și preda Curții, în pofida neîndoielnicei lor obligații legale de a-l aresta și de a-l preda, în temeiul Statutului de la Roma;

26.

subliniază importanța unei acțiuni ferme a UE pentru a anticipa și a evita sau condamna astfel de cazuri de lipsă de cooperare; reinterează necesitatea ca UE (și statele membre) să instituie un protocol intern cu măsuri concrete și standardizate, care să le permită să răspundă rapid și în mod coerent cazurilor de lipsă de cooperare cu Curtea, dacă este necesar în coordonare cu mecanismele altor instituții relevante, inclusiv Adunarea statelor-parte;

27.

face observația că statele africane au avut un rol important în instituirea CPI și consideră că sprijinul și cooperarea acestora sunt indispensabile pentru funcționarea eficientă și independența Curții;

28.

solicită statelor africane semnatare a Statutului de la Roma al CPI să-și îndeplinească obligațiile ce decurg din acesta și, conform Actului constitutiv al Uniunii Africane, să o sprijine în mod activ în sarcina sa de a-i aduce în fața justiției pe cei mai mari criminali ai lumii, demonstrând un sprijin ferm față de Curte în timpul reuniunilor Uniunii Africane (UA), și îndeamnă UA să întrerupă ciclul impunității pentru cele mai mari dintre crime și să ofere sprijin victimelor atrocităților; își exprimă sprijinul față de cererea Curții privind înființarea unui birou de legătură cu Uniunea Africană la Addis Abeba;

29.

îndeamnă UE și statele sale membre să integreze activitatea CPI, precum și dispozițiile Statutului de la Roma, în programele de dezvoltare destinate consolidării statului de drept; solicită UE și statelor membre să furnizeze asistența tehnică, logistică și financiară necesară țărilor în curs de dezvoltare, care au resurse limitate pentru a adapta legislația națională la principiile Statutului de la Roma și pentru a coopera cu CPI, indiferent dacă aceste țări au ratificat sau nu Statutul; încurajează, în continuare, UE și statele sale membre să sprijine programele de formare pentru autoritățile polițienești, judiciare, militare și administrative ale țărilor în curs de dezvoltare, pentru a le instrui cu privire la dispozițiile Statutului de la Roma;

30.

încurajează statele participante la următoarea reuniune a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE să discute problema combaterii impunității în cadrul cooperării internaționale pentru dezvoltare și în cadrul dialogului politic relevant, poziție în favoarea căreia pledează mai multe rezoluții și articolul 11.6 din Acordul de la Cotonou revizuit, pentru a introduce lupta împotriva impunității și consolidarea statului de drept în cadrul programelor și acțiunilor existente în materie de cooperare pentru dezvoltare;

31.

încurajează SEAE și serviciile diplomatice ale statelor membre ale UE să aplice sistematic și țintit instrumentele diplomatice pe care le utilizează în vederea amplificării sprijinului acordat CPI și pentru promovarea unei mai largi ratificări și aplicări a Statutului de la Roma; observă că, printre aceste instrumente, se numără demersurile, declarațiile politice, luările de poziție și clauzele legate de CPI din acordurile cu țările terțe, precum și dialogurile politice și pe tema drepturilor omului; recomandă să se întreprindă acțiuni pertinente, pe baza evaluării rezultatelor;

32.

subliniază necesitatea ca CPI să-și extindă preocupările dincolo de situațiile de conflict armat și să se dovedească mai proactivă în anchetarea situațiilor de urgență în domeniul drepturilor omului care se ridică la nivelul de crime împotriva umanității, iar în situațiile în care autoritățile naționale nu sunt în mod manifest dispuse să realizeze anchete, să fie ea cea care urmărește în justiție și pedepsește presupușii infractori;

33.

solicită ca Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele și statele membre ale UE să inițieze eforturi diplomatice pentru a încuraja membrii Consiliului de Securitate al ONU să urmărească sesizările adresate CPI de a deschide anchete ale cazurilor în care se presupune că reprezentanți oficiali ai statelor care nu sunt parte la Statut au fost implicați în crime împotriva umanității, dar continuă să se bucure de impunitate, inclusiv situațiile recente din Iran, Siria, Bahrain și Yemen;

34.

recunoaște rolul UE în promovarea ratificării universale a Statutului de la Roma și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Curții (APIC) și salută recenta aderare/ratificare a Statutului de la Roma de către Tunisia, Filipine, Maldive, Grenada, Moldova, St. Lucia și Seychelles, în urma căreia numărul total al statelor-parte a ajuns la 118; invită cât mai multe țări din Asia, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Africa Subsahariană să devină semnatare ale Statutului de la Roma;

35.

solicită ca UE și în special SEAE să continue să promoveze universalitatea Statutului de la Roma și al APIC și lupta împotriva impunității, precum și respectarea, cooperarea și asistența acordată Curții în contextul relațiilor UE cu țările terțe, inclusiv în cadrul Acordului de la Cotonou și al dialogurilor dintre UE și organizațiile regionale, cum ar fi Uniunea Africană, Liga Arabă, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN); subliniază importanța pe care o are pentru Curte promovarea ratificării și punerii în aplicare a Statutului de la Roma în cadrul dialogurilor bilaterale ale UE cu țările terțe privind drepturile omului;

36.

invită Comisia și SEAE să urmărească în mod mai sistematic includerea unei clauze CPI în negocierea mandatelor și acordurilor cu țările terțe;

37.

solicită liderilor UE să motiveze statele care nu sunt încă parte la Statutul de la Roma să devină semnatare; în acest context, accentul trebuie pus în special pe statele membre permanente ale și pe cele care sunt membre fără statut permanent ale Consiliului de securitate al ONU;

38.

salută participarea Statelor Unite în calitate de observator la Adunarea statelor-parte la CPI și își exprimă speranța că această țară va deveni în curând stat semnatar;

39.

salută recenta aderare a Tunisiei la Statutul de la Roma și speră că acest fapt va constitui un semnal pozitiv pentru țările nord-africane și din Orientul Mijlociu, care i-ar putea urma exemplul; salută în continuare recenta ratificare a Statutului de la Roma de către Filipine, ceea ce a sporit numărul statelor asiatice care se află în sistemul Curții și a transmis semnalul important că numărul membrilor asiatici ai CPI este în creștere, precum și recenta ratificare a Statutului de către Maldive și proiectul de lege adoptat recent de Adunarea Națională a Republicii Capului Verde, care autorizează ratificarea Statutului de la Roma, sperând că guvernul său va acționa în acest sens fără întârziere; își exprimă speranța că toate țările din America Latină vor adera la CPI;

40.

solicită Turciei, singurul candidat oficial la aderarea la UE care încă nu a făcut acest lucru, să devină cât mai curând posibil stat-parte la Statutul de la Roma și la Acordul privind privilegiile și imunitățile (APIC), subliniind necesitatea ca orice viitoare țări candidate și posibile țări candidate, precum și țările partenere incluse în politica europeană de vecinătate (PEV) să procedeze în același fel;

41.

invită UE și statele membre ale UE să sprijine capacitatea și voința politică a țărilor terțe – în special a țărilor în care există cazuri anchetate de CPI și a celor care fac obiectul unei examinări preliminare de către CPI – de a derula proceduri naționale împotriva genocidului, crimelor de război și crimelor împotriva umanității; în acest cadru, invită UE și statele sale membre să sprijine procesele de reformă și eforturile de construire a capacităților naționale care vizează consolidarea sistemului judiciar independent, a sectorului de aplicare a legii și a sistemului penitenciar în toate țările afectate în mod direct de presupusa comitere de infracțiuni internaționale grave;

42.

subliniază că eficacitatea principiului complementarității al Curții stă în obligația principală a statelor-parte de a ancheta și urmări în justiție crimele de război, genocidul și crimele împotriva umanității; își exprimă îngrijorarea că nu toate statele membre ale UE dispun de legi prin care aceste crime să fie definite în temeiul dreptului intern și asupra cărora instanțele lor să-și poată exercita jurisdicția;

43.

îndeamnă acele state care nu au făcut încă acest lucru să adopte dispoziții legislative de punere în aplicare deplină și eficientă, în consultare transparentă cu societatea civilă, și să ofere autorităților judiciare naționale instrumentele necesare pentru a ancheta și urmări în justiție aceste infracțiuni;

44.

reafirmă necesitatea ca UE și statele sale membre să-și intensifice eforturile diplomatice în relația cu statele care nu sunt parte la Statutul de la Roma și cu organizațiile regionale (de exemplu, UA, ASEAN și Liga Arabă), în vederea promovării unei mai bune înțelegeri a mandatului CPI, și anume acela de a urmări făptașii crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidului, inclusiv prin conceperea unei strategii de comunicare speciale pe această temă, și pentru sporirea sprijinului acordat Curții și mandatului acesteia, în special în cadrul forumurilor ONU, precum Consiliul de securitate al ONU;

45.

afirmă rolul esențial al sprijinului diplomatic acordat mandatului CPI și activităților sale în cadrul forurilor ONU, inclusiv în Adunarea Generală a ONU și în Consiliul de securitate al ONU, de către statele membre ale UE;

46.

subliniază că sunt necesare eforturi diplomatice continue pentru a încuraja membrii Consiliului de securitate al ONU să asigure sesizarea la timp a cauzelor, astfel cum este prevăzut la articolul 13 litera (b) din Statutul de la Roma și astfel cum s-a întâmplat recent cu situația din Libia, care a fost unanim sesizată CPI de către Consiliul de securitate al ONU; își exprimă, de asemenea, speranța că Consiliul de Securitate al ONU nu va amâna anchetele sau urmăririle penale desfășurate de Curte, astfel cum este prevăzut la articolul 16 din Statutul de la Roma;

47.

solicită membrilor Consiliului de securitate al ONU și membrilor Adunării Generale a ONU să găsească modalități și mijloace adecvate prin care ONU să furnizeze Curții resurse financiare pentru a acoperi costurile aferente începerii anchetelor și punerilor sub acuzare în cazurile sesizate de Consiliul de securitate al ONU, astfel cum este prevăzut la articolul 115 din Statutul de la Roma;

48.

solicită statelor membre ale UE să asigure includerea coordonării și cooperării cu CPI în mandatul reprezentanților speciali ai UE (RSUE) pentru regiunile respective; invită Înaltul Reprezentant să numească un RSUE pentru drept internațional umaniar și justiție internațională, cu mandatul de a promova, integra și reprezenta angajamentul UE față de lupta împotriva impunității și față de CPI în politicile externe ale UE;

49.

solicită SEAE să asigure înscrierea CPI printre prioritățile politicii externe a UE, să ia în mod sistematic în considerare lupta împotriva impunității și principiul complementarității, în contextul mai larg al asistenței pentru dezvoltare și pentru consolidarea statului de drept, și mai ales să încurajeze statele în tranziție din sudul Mediteranei să semneze și să ratifice Statutul de la Roma;

50.

afirmă că UE ar trebui să se asigure că SEAE dispune de expertiza necesară și de o capacitate de nivel înalt de a face din CPI o prioritate reală; recomandă ca SEAE să asigure resurse de personal adecvate, atât la Bruxelles, cât și în cadrul delegațiilor oficiale însărcinate să se ocupe de chestiunile legate de justiția internațională, și ca acesta, împreună cu Comisia Europeană, să dezvolte în continuare pregătirea personalului în ceea ce privește aspectele legate de justiția internațională și de CPI, instituind un program de schimburi de personal cu CPI, în vederea promovării cunoașterii instituționale reciproce și a facilitării cooperării ulterioare;

51.

îndeamnă toate statele parte la CPI, Uniunea Europeană și Curtea Penală Internațională însăși, inclusiv Parchetul, să depună toate eforturile pentru urmărirea și pedepsirea crimelor sexuale împotriva umanității, respectiv acea categorie specifică de crime împotriva umanității care intră în competența materială a CPI (articolul 7 din Statutul de la Roma) și care se referă la fapte de viol, sclavie sexuală, prostituție forțată, sarcină forțată, sterilizare forțată și orice alte forme de violență sexuală de gravitate comparabilă, precum și persecuția legată de gen; remarcă faptul că astfel de infracțiuni sexuale sunt deosebit de josnice, în special pentru că sunt frecvent săvârșite pe scară largă și constituie crime de război, precum și crime împotriva umanității (articolul 8 din Statutul de la Roma) și vizează grupurile cele mai vulnerabile – femeile, copiii și civilii – în țări deja slăbite de conflicte și/sau de penuria de produse alimentare sau de foamete;

52.

în contextul viitoarelor alegeri a șase noi judecători și a unui nou procuror, care urmează să aibă loc în cadrul sesiunii din decembrie 2011 a Adunării statelor-parte, îndeamnă statele membre ale UE să aleagă candidații cel mai bine calificați, printr-un proces echitabil, transparent și bazat pe merite, asigurând atât echilibrul geografic, cât și pe acela dintre genuri, și să încurajeze statele din regiunile care beneficiază de cerințele minime de vot [cum ar fi Grupul țărilor din America Latină și Caraibi (GRULAC)] să profite de acest lucru și să desemneze un număr suficient de candidați, asigurând astfel o reprezentare regională echilibrată a magistraților; remarcă faptul că alegerea unui nou procuror este de cea mai mare importanță pentru eficacitatea și legitimitatea Curții și își exprimă aprecierea pentru activitatea Comitetului însărcinat cu cercetarea, instituit de Biroul Adunării statelor-parte;

53.

salută propunerile de înființare a unui comitet consultativ care să primească și să examineze toate nominalizările de noi judecători, așa cum prevede articolul 36 alineatul (4) litera (c) din Statutul de la Roma, precum și constituirea unui comitet însărcinat cu căutarea unui procuror pentru CPI și își exprimă opinia că activitatea celor două comitete nu ar trebui să fie influențată de considerente politice;

54.

salută sprijinul financiar și logistic acordat CPI de către UE și de către statele membre individuale până în prezent și recomandă ca formele actuale de susținere, fie prin bugetul obișnuit al CPI finanțat din contribuțiile statelor-parte, fie prin finanțări din partea UE, de exemplu prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), să fie continuate, în special în următoarele domenii: activități prealabile, menite să ajute victimele și a comunitățile afectate; reprezentarea în justiție; relocarea martorilor; participarea și protejarea victimelor/martorilor, ținând seama, în special, de necesitățile femeilor și ale victimelor copii/minori; asigurarea sprijinului necesar pentru a-i permite Curții să acopere nevoile operative urgente generate de noile anchete; solicită UE și statelor membre să sprijine eforturile Curții de a-și spori prezența pe teren, recunoscând importanța prezenței CPI la fața locului pentru promovarea înțelegerii și susținerii mandatului său, precum și pentru implicarea și asistarea comunităților victime ale crimelor care intră sub jurisdicția Curții; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că lipsa resurselor rămâne un impediment pentru funcționarea optimă a Curții;

55.

subliniază impactul semnificativ al Statutului de la Roma asupra victimelor, persoanelor și comunităților afectate de crimele care se află sub jurisdicția Curții; consideră eforturile de sensibilizare ale Curții esențiale pentru promovarea înțelegerii și sprijinului pentru mandatul acesteia, pentru a face față așteptărilor și pentru a permite victimelor și comunităților afectate să urmărească și să înțeleagă procesul internațional de justiție penală și activitatea Curții;

56.

recomandă ca statele membre ale UE să continue să asigure o finanțare adecvată pentru Fondul special CPI pentru victime (pentru a completa fondurile necesare unor eventuale despăgubiri viitoare, pe lângă desfășurarea în continuare a activităților curente de asistență) și să contribuie la Fondul special nou-înființat al CPI pentru strămutări și la Fondul de vizite pentru familiile deținuților la sediul Curții de la Haga, la Programul de asistență juridică și la costurile aferente menținerii și extinderii prezenței pe teren a CPI;

57.

sprijină ferm eforturile CPI de a-și extinde și consolida prezența pe teren, întrucât aceasta este esențială pentru îmbunătățirea capacității sale de a-și îndeplini funcțiile, printre care anchetarea, informarea victimelor și comunităților afectate, protecția martorilor, precum și facilitarea drepturilor victimelor la participare și la despăgubiri și, în plus, este un factor crucial în sporirea impactului Curții și a capacității sale de a lăsa o moștenire puternică și pozitivă;

58.

încurajează UE să garanteze, în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), o finanțare corespunzătoare și stabilă pentru actorii societății civile care activează în domenii asociate CPI și încurajează statele membre ale UE și fundațiile europene existente să continue să sprijine acești actori;

59.

încurajează statele membre ale UE și SEAE să inițieze discuții privind revizuirea instrumentelor financiare actuale ale UE, în special Fondul european de dezvoltare (FED), pentru a examina în ce mod ar putea acestea contribui la sprijinirea în mai mare măsură a activităților de complementaritate în țările beneficiare, în vederea consolidării luptei împotriva impunității în interiorul acelor țări;

60.

recunoaște eforturile actuale ale Comisiei de a institui un instrumentar de complementaritate al UE, destinat să dezvolte capacitățile naționale de anchetare și urmărire în justiție a presupuselor crime internaționale, și încurajează Comisia să asigure aplicarea acestuia, în vederea integrării activităților legate de complementaritate în programele de ajutorare și ameliorării coerenței între diferitele instrumente ale UE;

61.

solicită tuturor statelor-parte la CPI să încurajeze eforturile comune de îmbunătățire a judecării la nivel național a celor mai grave crime, cum sunt crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul;

62.

salută inițiativa Comisiei de a organiza un seminar pentru societatea civilă europeană și africană cu scopul dezbaterii temei justiției internaționale, la Pretoria, în aprilie 2011, ia act de recomandările reuniunii și invită Comisia să continue să sprijine astfel de ocazii;

63.

reamintește că Parlamentul European a fost unul dintre cei mai vechi susținători fervenți ai Curții și remarcă rolul său esențial în monitorizarea acțiunii UE în această privință; solicită introducerea în Raportul anual al PE privind drepturile omului în lume a unei secțiuni cu privire la lupta împotriva impunității și la CPI și sugerează în continuare că Parlamentul European trebuie să joace un rol mai activ, prin promovarea și integrarea CPI și a luptei împotriva impunității în toate politicile și instituțiile UE, inclusiv în toate comisiile, grupurile și delegațiile cu țări terțe;

64.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.