22.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 51/104

—

având în vedere Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Montreal la Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon,

—

având în vedere pachetul de măsuri privind energia și schimbările climatice al UE din decembrie 2008 și Regulamentul (CE) nr. 842/2006 privind anumite gaze cu efect de seră,

—

având în vedere unele comunicări ale Comisiei, precum COM(2010)0265, care prezintă o analiză a opțiunilor pentru depășirea obiectivului de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră și evaluare a riscului de relocare a emisiilor de carbon, COM(2010)0086, intitulată „Politica climatică internațională post-Copenhaga: acționând acum pentru a revigora măsurile luate pe plan mondial în domeniul schimbărilor climatice”, și COM(2011)0112, care prezintă o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind schimbările climatice, în special pe cea din 4 februarie 2009 intitulată „2050: Viitorul începe azi - recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice” (1), pe cea din 10 februarie 2010 referitoare la rezultatul Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP15) (2) și pe cea din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Cancun (COP16) (3),

—

având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral B7-0418/2011 depusă de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în conformitate cu articolul 115 din Regulamentul său de procedură (O-000135/2011 – B7-0418/2011)și declarațiile Consiliului și Comisiei,

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât dovezile științifice privind schimbările climatice și consecințele acestora sunt neîndoielnice, este imperios necesar să se ia măsuri rapide, coordonate și ambițioase la nivel european și internațional pentru a depăși această provocare mondială;

B.

întrucât obiectivul de limitare a creșterii globale a temperaturii medii anuale la suprafață la 2 °C („obiectivul de 2 °C”) a devenit un obiectiv internațional odată cu încheierea acordurilor de la Cancun din cadrul COP16;

C.

întrucât numai o parte din emisiile de GES care duc la încălzirea globală fac obiectul Protocolului de la Kyoto la CCONUSC, adică dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFC), perfluoricarburile (PFC) și hexafluorura de sulf (SF6), în timp ce alte hidrocarburi halogenate cu un potențial ridicat de încălzire fac obiectul Protocolului de la Montreal din cauza potențialului acestora de a diminua stratul de ozon;

D.

întrucât GES influențează în mod diferit încălzirea întregului sistem climatic (exprimată ca forțare radiativă în wați pe metru pătrat) ca urmare a proprietăților lor radiative și a duratei lor de viață în atmosferă diferite; întrucât, conform celui de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC 4AR) din 2007, aceste efecte de încălzire sunt de 1,66W/m2 pentru CO2, de 0,48W/m2 pentru CH4, de 0,16W/m2 pentru N2O și de 0,35W/m2 pentru hidrocarburile halogenate;

E.

întrucât gazele poluante precum monoxidul de carbon (CO), oxizii de azot (NOx), metanul și alți compuși organici volatili (COV) formează ozon în primii 10-15 km de deasupra solului (troposferă); întrucât, din cauza creșterii semnificative a metanului, a CO, a COV și a NOx din era preindustrială, ozonul troposferic a crescut cu aproximativ 30 %, iar contribuția sa la încălzirea globală este de 20 % din cea a CO2 (0,36W/m2);

F.

întrucât negrul de fum (sau funinginea), un aerosol prezent între componentele particulelor degajate în urma arderii incomplete a combustibililor fosili și a biomasei, duce la încălzirea globală în două moduri: în atmosferă, acesta absoarbe radiațiile solare, ceea ce conduce la încălzirea aerului din jur, iar ca urmare a faptului că este prezent în aer poate să înnegrească zăpada și gheața și să accelereze procesul de topire (0,10W/m2);

G.

întrucât neîndeplinirea obiectivului de 2 °C va avea consecințe deosebite asupra mediului și va genera costuri economice extrem de ridicate, printre altele crescând șansele de a se atinge puncte critice în care nivelurile de temperatură încep să forțeze degajarea de CO2 și de CH4 din rezervoare precum pădurile și permafrostul și să limiteze capacitatea naturii de a absorbi carbonul în oceane;

H.

întrucât Protocolul de la Montreal a adus, conform raportului din 2010 al Comitetului de evaluare științifică al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)/ Organizației Meteorologice Mondiale (OMM), contribuții însemnate la reducerea emisiilor de GES de la nivel global; întrucât, în 2010, se estimează că diminuarea, în temeiul Protocolului de la Montreal, a emisiilor anuale de substanțe care epuizează stratul de ozon a ajuns la aproximativ 10 gigatone de emisii de echivalent CO2 evitate, ceea ce înseamnă de aproximativ cinci ori mai mult decât obiectivul de reducere a emisiilor anuale pentru prima perioadă de angajament (2008-2012) din Protocolul de la Kyoto;

I.

întrucât în prezent Comisia revizuiește Regulamentul (CE) nr. 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră,

1.

constată că politicile europene și internaționale în materie de climă s-au concentrat în special asupra reducerilor emisiilor de CO2 pe termen lung, de exemplu prin creșterea eficienței energetice, prin folosirea de surse regenerabile de energie și prin aplicarea altor strategii care presupun emisii reduse de dioxid de carbon;

2.

solicită aplicarea unei politici europene globale în materie de climă, care să poată beneficia de pe urma faptului că se iau în considerare toate sursele de încălzire și toate opțiunile de atenuare a efectelor; subliniază că, pe lângă analizarea reducerii emisiilor de CO2, această politică ar trebui să pună accentul pe strategii care pot genera cea mai rapidă reacție în materie de climă;

3.

ia act de faptul că există strategii de reglementare imediate de diminuare treptată a producției și a consumului de hidrofluorcarburi, în vederea reducerii emisiilor de negru de fum și de gaze care duc la formarea ozonului troposferic, care pot fi lansate în 2-3 ani și care pot fi aplicate în mod substanțial în 5-10 ani, ceea ce poate produce reacția dorită în materie de climă în câteva decenii sau mai curând, mai ales în cazul unor HFC vândute la un preț public de nu mai mult de 5-10 cenți/tonă, în timp ce în prezent prețul carbonului este de peste 13 EUR pe tonă;

4.

constată că acțiunile europene întreprinse în privința gazelor fluorurate sub forma Regulamentului privind gazele F s-au situat mult sub așteptări și că nerezolvarea acestor imperfecțiuni va slăbi considerabil poziția de negociere a UE la CCONUSC;

5.

îndeamnă Comisia să întreprindă o revizuire a regulamentelor privind gazele F și să prezinte propuneri menite să reducă producția și consumul de HFC, să accelereze procesul de eliminare treptată a hidroclorfluorcarburilor (HCFC) din diferite produse și aplicații și să recupereze și să distrugă GES care epuizează stratul de ozon stratosferic degajate de produsele și de echipamentele scoase din uz;

6.

salută angajamentul Uniunii Europene de a sprijini măsurile de eliminare a HFC pe baza Protocolului de la Montreal ca un prim exemplu de abordare nebazată pe piață pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la COP-17 de la Durban;

7.

ia act de faptul că, cu prilejul ultimei reuniuni a părților la Protocolul de la Montreal, Comisia, în calitate de negociator pentru UE, a susținut în principiu propunerile Statelor Nord Americane și Statelor Federale ale Microneziei de a elimina treptat HFC-urile și de a distruge HFC-23 produse ca produs secundar, precum și de faptul că la ultima conferință a părților la CCONUSC de la Cancun, UE a înaintat o propunere de decizie care să angajeze părțile să ajungă la un acord asupra acestei chestiuni pe baza Protocolului de la Montreal fără a aduce atingere domeniului de aplicare a CCONUSC;

8.

având în vedere faptul că de curând a fost depistată o utilizare abuzivă a creditelor pentru HFC-23 prin intermediul Mecanismului de dezvoltare nepoluantă (MDN), îndeamnă Comisia să caute modalități de a promova o reducere imediată la nivel internațional mai degrabă prin Protocolul de la Montreal, un protocol eficient, decât prin mecanismele flexibile care fac parte din Protocolul de la Kyoto;

9.

recomandă să se ia imediat măsuri în vederea reducerii emisiilor de negru de fum ca metodă rapidă de oprire a topirii ghețarilor, acordând prioritate emisiilor care afectează regiunile cu zăpadă și gheață, inclusiv Arctica, Groenlanda și ghețarii din Himalaya și din Tibet;

10.

invită UE să promoveze tehnologiile existente care reduc drastic emisiile de negru de fum; recomandă, de asemenea, adoptarea de reglementări care să interzică tehnicile de tăiere și de ardere a pădurilor, precum și impunerea unor verificări stricte și periodice în ceea ce privește emisiile provenite de la autovehicule;

11.

solicită aplicarea riguroasă, la nivel mondial, a reglementărilor privind poluarea aerului și a tehnologiilor existente, ceea ce poate reduce emisiile de NOx și de CO, ceea ce ar diminua stratul de ozon troposferic antropic, un GES important;

12.

invită insistent Comisia Europeană să comunice Parlamentului European dacă ia măsuri în acest sens și să recupereze timpul pierdut prin introducerea promptă a acestor opțiuni în procesul legislativ;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.