Marți, 10 mai 2011
ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

   

Recomandarea 1 (în ceea ce privește forma și natura instrumentelor ce urmează a fi adoptate)

Parlamentul European solicită următoarele instrumente: un ordin european de conservare a activelor (OECA) și un ordin european de divulgare a activelor (OEDA). Acțiunea Uniunii ar trebui să ia forma unui regulament. Ambele instrumente ar trebui să fie măsuri corective de sine stătătoare, care să vină în completarea celor disponibile conform legislației naționale, și ar trebui să se aplice doar cazurilor transfrontaliere.

   

Recomandarea 2 (în ceea ce privește competența judiciară de a emite un astfel de ordin)

Parlamentul European consideră că instrumentele solicitate ar trebui să conțină norme de competență judiciară uniforme, care să specifice care sunt instanțele naționale competente să le emită. Aceste norme uniforme ar trebui să ia în considerare faptul că instanța care are competența de fond în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului (1) este, în general, cea mai în măsură să se ocupe de aceste somații. De asemenea, acestea ar trebui să ia în considerare etapa la care s-a ajuns în cadrul procedurii principale în cursul căreia se solicită ordinul.

Recomandarea 3 (în ceea ce privește competența judiciară de a audia contestațiile la ordine)

Parlamentul European consideră că instanța care a inițiat OECA sau OEDA ar trebui să aibă competența judiciară exclusivă de a audia contestațiile la ordinul respectiv, în cazul în care aceste contestații se referă la efectul la nivelul UE al unui ordin. Acolo unde contestația se referă la efectul unui ordin într-un stat membru specific, altul decât cel în care se află instanța unde a fost inițiată procedura, această regulă poate fi moderată pentru a proteja debitorii, pretinșii debitori și terții, conferind competență judiciară și acelor instanțe din statul membru în care sunt situate activele. Temeiurile în baza cărora se poate face contestația față de ordine ar trebui enumerate exhaustiv în instrumentele solicitate.

Recomandarea 4 (în ceea ce privește formularul standard pentru solicitarea ordinelor și raportarea)

Parlamentul European consideră că ambele ordine ar trebui să poată să fie solicitate prin intermediul unui formular multilingv standard, inclusiv prin intermediul portalului european e-justiție. Formularul ar trebui să fie cât mai simplu cu putință. Comunicarea ar trebui, de asemenea, standardizată în ceea ce privește executarea somațiilor (de exemplu, în cazul OECA, răspunsul trimis de bancă autorității de executare referitor la succesul popririi asigurătorii, înștiințarea debitorului etc.).

Recomandarea 5 (în ceea ce privește raportarea)

Comisiei ar trebui să îi revină obligația de a raporta cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor solicitate și, în special, cu privire la asimilarea lor.

   

Recomandarea 6 (în ceea ce privește etapa procedurilor principale în cadrul căreia se poate solicita un astfel de ordin)

Parlamentul European este de părere că este esențial să se poată obține un OECA ex parte, adică fără a i se trimite o notificare inițială părții ale cărei bunuri sunt vizate. Acest ordin ar trebui să fie disponibil înainte, în timpul și după procedura principală.

Recomandarea 7 (în ceea ce privește cazul care urmează a fi susținut de creditor)

Parlamentul European consideră că instanța națională ar trebui să fie cea care decide dacă acordă sau nu un OECA. Mai mult, pentru o prezumție solidă (fumus boni juris) și pentru stabilirea caracterului urgent (periculum in mora), sarcina probei ar trebui să îi revină reclamantului. Aceste criterii ar trebui să fie evaluate de instanțele naționale pe baza jurisprudenței existente a Curții de Justiție.

Recomandarea 8 (în ceea ce privește cantitatea minimă de informații necesare pentru a emite un OECA)

Parlamentul European consideră că informațiile exacte referitoare la debitor sau la pretinsul debitor ar trebui să fie suficiente, fără a fi nevoie și de numerele conturilor bancare. Aceste informații ar trebui să fie suficiente pentru a împiedica confuzia în cazul omonimiei.

Recomandarea 9 (în ceea ce privește forța executorie a unui astfel de ordin)

Dacă ordinul a fost obținut înaintea unei hotărâri care să stabilească existența unei datorii, cum se întâmplă cel mai adesea, ar trebui să poată fi executat pe întreg teritoriul UE cu condiția respectării unor măsuri provizorii necesare minime. În schimb, dacă ordinul a fost obținut după o hotărâre care a stabilit existența unei datorii, atunci acesta ar trebui să poată să fie executat pe întreg teritoriul UE fără a fi necesare măsuri provizorii.

Recomandarea 10 (în ceea ce privește efectul unui astfel de ordin)

Parlamentul European consideră că efectul OECA trebuie să se limiteze la poprirea asigurătorie a conturilor bancare și la înghețarea provizorie a depozitelor bancare și că acesta nu ar trebui să-i confere creditorului nicio formă de proprietate asupra activelor. Ar trebui să se aibă în vedere și dacă ordinul ar putea să acopere și alte tipuri de active, precum proprietățile imobiliare sau active viitoare (o creanță pe cale să devină plătibilă sau o moștenire).

OECA nu ar trebui să afecteze mai multe conturi bancare decât este necesar și ar trebui să se limiteze la valoarea datoriei, plus eventualele cheltuieli de judecată și dobânzi. Ar trebui ca instanța care inițiază procedura să poată limita ordinul în timp, pentru fiecare caz în parte, luând în considerare particularitățile fiecăruia.

Recomandarea 11 (în ceea ce privește procesarea OECA-urilor)

Parlamentul European ar prefera să se utilizeze un sistem de transmisie electronică care să conecteze instanța emitentă la banca care deține conturile și care să fie accesibil prin intermediul portalului european e-justiție, însă rămâne deschis tuturor alternativelor.

Parlamentul European consideră că OECA ar trebui să le impună băncilor să aducă la îndeplinire ordinul imediat (respectiv în cadrul unor limite de timp definite strict) și, de asemenea, să informeze autoritatea de aplicare a legii cu privire la succesul sau eșecul popririi. Această procesare ar trebui să respecte normele aplicabile privind protecția datelor.

Parlamentul European solicită Comisiei să conceapă instrumentul solicitat în așa fel încât costurile utilizării sale să fie minime. Date fiind diferențele substanțiale ale costurilor popririi asigurătorii a conturilor dintre statele membre, ar trebui să se analizeze dacă instrumentul solicitat ar trebui să aibă în vedere armonizarea acestor costuri sau dacă decizia privind nivelul acestor costuri ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre. În orice caz, aceste costuri nu ar trebui să depășească o limită maximă stabilită în regulament, ar trebui să fie transparente și nediscriminatorii, să reflecte costurile reale suportate și să țină seama de instituirea zonei unice de plăți în euro și de faptul că aceste proceduri trebuie standardizate cât mai mult cu putință.

Parlamentul European solicită să se analizeze în detaliu problema părții care ar trebui să suporte costul procesării OECA, inclusiv bunele practici de la nivel național și regional.

Recomandarea 12 (în ceea ce privește garanțiile procedurale pentru debitori și pretinșii debitori)

Parlamentul European consideră că instrumentul solicitat ar trebui să includă un set complet de garanții pentru debitori și pretinșii debitori:

A.

când este solicitată înaintea unei hotărâri care stabilește existența unei datorii, acordarea unui OECA ar trebui condiționată de punerea la dispoziția instanței de către reclamant a unei cauțiuni sau a altor garanții, în vederea despăgubirii pârâtului și a eventualelor terțe părți pentru eventualele daune suferite. Pârâtul ar trebui să aibă posibilitatea de a revoca OECA oferind o cauțiune. Statele membre ar trebui să se asigure că aceste dispoziții nu împiedică accesul celor care dispun de mijloace financiare limitate.

B.	dacă OECA este acordat fără notificare (ex parte), pârâtul ar trebui să fie înștiințat formal și să i se pună la dispoziție toate informațiile necesare pentru a pregăti o contestație la ordin fără întârziere după executare.

C.

pârâtul ar trebui să aibă dreptul de a prezenta o contestația ex post la OECA. Temeiurile în baza cărora se poate introduce o astfel de contestație ar trebui armonizate în instrumentul solicitat. Competența judiciară de a audia o astfel de contestație ar trebui armonizată, de asemenea, în cadrul instrumentului.

D.	ar trebui stabilit un termen-limită clar pentru OECA. În special, dacă procedura principală nu a fost încă inițiată, instanța emitentă ar trebui să stabilească un termen în acest sens.

E.

instrumentul ar trebui să țină cont în mod corespunzător de diversitatea practicilor la nivel național în ceea ce privește greutățile debitorului, inclusiv de pragurile-limită existente sub care conturile bancare ale unei persoane fizice nu pot fi poprite. Prin urmare, aceste chestiuni ar trebui lăsate la latitudinea legislației din statul membru unde își are reședința obișnuită debitorul sau pretinsul debitor. Cu toate acestea, pentru a spori securitatea juridică pentru creditori, statele membre ar trebui să aibă obligația de a-i comunica Comisiei informații referitoare la existența unor astfel de derogări, care ar trebui să fie făcute publice.

F.	OECA ar trebui să specifice faptul că creditorul execută un OECA pe riscul său și că poate fi tras la răspundere în vederea despăgubirii debitorului pentru orice daune rezultate ca urmare a măsurilor de punere în aplicare.

   

Recomandarea 13 (în ceea ce privește natura unui astfel de ordin)

Parlamentul European consideră că acest ordin ar trebui să poată fi solicitat cel puțin ca urmare a unei hotărâri care stabilește existența unei datorii. Comisia ar trebui să stabilească dacă ordinul poate fi pus la dispoziție la începutul procedurii, de exemplu când instanța competentă în fond consideră că există un risc real ca hotărârea sa să nu fie respectată, și ce garanții corespunzătoare ar trebui create.

Mai mult, Parlamentul European consideră că fiecărui stat membru ar trebui să i se solicite să decidă care este autoritatea sau care sunt autoritățile competente să inițieze un OEDA. Autoritățile numite astfel vor putea să emită OEDA-uri pentru fiecare caz în parte, luând în considerare circumstanțele fiecăruia.

Recomandarea 14 (în ceea ce privește domeniul de aplicare materială a unui astfel de ordin)

Parlamentul European consideră că debitorilor ar trebui, ca regulă generală, să li se solicite să divulge toate activele situate în interiorul spațiului de libertate, securitate și justiție, pentru a oferi creditorilor o gamă cât mai largă de acțiuni posibile.

Recomandarea 15 (în ceea ce privește forța executorie a unui astfel de ordin)

Parlamentul European consideră că doar instanța sau autoritatea care a inițiat OEDA-ul ar trebui să poată să-l modifice sau să-l anuleze. Un astfel de ordin ar trebui să poată fi executat pe întreg teritoriul UE fără a fi necesare măsuri provizorii.

Recomandarea 16 (în ceea ce privește garanțiile procedurale pentru debitori și pretinșii debitori)

Parlamentul European consideră că instrumentul solicitat ar trebui să includă un set complet de garanții pentru debitori:

A.

instrumentul ar trebui să găsească un echilibru corespunzător între dreptul la protecția datelor personale, garantat de Directiva 95/46/CE și prevăzut în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și punerea efectivă în aplicare a hotărârilor. În special, ar trebui create garanții pentru a proteja informațiile divulgate ca urmare a unui OEDA și pentru a împiedica utilizarea lor neadecvată.

B.	OEDA ar trebui să specifice faptul că creditorul îl execută pe riscul său și că poate fi tras la răspundere în vederea despăgubirii debitorului pentru orice daune rezultate ca urmare a divulgării.

C.	plata integrală a datoriei trebuie să ducă la anularea imediată a OEDA-ului, inclusiv la solicitarea unilaterală a debitorului care furnizează dovada achitării datoriei.

Recomandarea 17 (în ceea ce privește penalizările pentru declarații incorecte)

Parlamentul European consideră că instrumentul solicitat ar trebui să stabilească un cadru de penalizări pentru nerespectare sau declarații false, pentru a asigura respectarea eficace și uniformă a ordinului în întreg spațiul de libertate, securitate și justiție.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, 16.1.2001, p. 1).