28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/9

—

având în vedere clauza socială orizontală prevăzută la articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2010, intitulată „Carte verde: Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (COM(2010)0365),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea dintre generații (1),

—

având în vedere Raportul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2010, intitulată „Carte verde: Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (2),

—

având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193) și având în vedere poziția sa din 8 septembrie 2010 referitoare la acestea (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2009 privind „Gestionarea impactului îmbătrânirii populației în UE (Raport privind îmbătrânirea populației, 2009)” (COM(2009)0180) și având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2010 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la Agenda socială reînnoită (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la viitorul sistemelor de asigurări sociale și de pensii: finanțarea lor și tendința spre individualizare (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană (8),

—

având în vedere propunerea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu (COM(2005)0507) și poziția sa din 20 iunie 2007 (9),

—

având în vedere strategia convenită cu ocazia Consiliului European de la Stockholm din 2001, care constă în reformarea sistemelor de pensii din Europa,

—

având în vedere decizia Consiliul European de la Laeken din 2001 privind obiectivele comune pentru pensii, în care se subliniază necesitatea de a asigura caracterul adecvat, viabilitatea și adaptabilitatea acestora,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 23,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0025/2011),

A.

întrucât, în prezent, populația intră pe piața muncii la o vârstă mai înaintată din cauza ratei șomajului care afectează în mod deosebit tinerii slab calificați sau datorită unei educații mai îndelungate iar, în cazul unora, de nivel mai ridicat și întrucât, în medie, populația părăsește piața muncii înainte de a împlini vârsta legală de pensionare, viața profesională a acesteia este marcată de perioade de inactivitate, iar durata de viață este mai lungă;

B.

întrucât criza economică și financiară a contribuit în mare măsură la adâncirea crizei demografice subiacente cu care se confruntă Uniunea Europeană;

C.

întrucât datele actuale arată că numărul de persoane care intră pe piața muncii este în scădere (populația UE cu vârstă de muncă va începe să scadă începând cu 2012), iar numărul de pensionari este în creștere (în 2008 existau patru cetățeni ai UE cu vârstă de muncă pentru fiecare cetățean de 65 de ani sau mai mult: până în 2020 această cifră va fi de cinci la unu, iar până în 2060 de doi la unu); întrucât această tendință variază în funcție de diferențele demografice dintre statele membre;

D.

întrucât asigurarea unor pensii adecvate, viabile și sigure este legată în mod inseparabil de niveluri mai ridicate de ocupare a forței de muncă, de o productivitate mai mare și de creșterea economică;

E.

întrucât guvernanța economică a Uniunii Europene ar trebui să ia în considerare abordarea integrată prezentată în Cartea verde;

F.

întrucât criza financiară a dus la o creștere a șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale, la creșterea deficitelor bugetare în multe state membre și la probleme legate de finanțarea pensiilor (fie că sunt finanțate prin impozite sau în alt mod) și a demonstrat fragilitatea anumitor sisteme de finanțare a pensiilor;

G.

întrucât obiectivul unei rate a ocupării forței de muncă de 75 %, stabilit în Strategia UE 2020, ar trebui să contribuie la garantarea viabilității sistemelor de pensii;

H.

întrucât preponderența din ce în ce mai mare a locurilor de muncă temporare sau precare reduce nivelul contribuțiilor la sistemele de pensii și dăunează stabilității acestor sisteme și caracterului adecvat al viitoarelor pensii;

I.

întrucât atenuarea riscurilor și absorbția șocurilor trebuie luate în considerare în cadrul conceperii fondurilor de pensii;

J.

întrucât persoanele care își consacră timpul și competențele creșterii copiilor sau îngrijirii vârstnicilor ar trebui să beneficieze de recunoaștere socială și întrucât această recunoaștere s-ar putea concretiza prin acordarea de drepturi individuale persoanelor respective, îndeosebi în ceea ce privește pensiile;

K.

întrucât egalitatea dintre bărbați și femei este o valoare, un obiectiv și un drept fundamental în Uniune, iar instituțiile UE au datoria de a include egalitatea de gen în toate acțiunile lor;

L.

întrucât femeile se confruntă cu discriminare directă și indirectă în ceea ce privește diferite aspecte legate de pensii în Uniunea Europeană;

M.

întrucât proiecțiile realizate în legătură cu impactul reformelor pensiilor se bazează, de obicei, pe profilul unui bărbat angajat cu normă întreagă, care nu și-a întrerupt cariera, cu venituri medii și întrucât tabelele statistice cu estimările speranței de viață care au la bază criteriul genului au un impact negativ asupra calculului pensiilor femeilor și prevăd o rată de înlocuire mai scăzută pentru femei;

N.

întrucât femeile în vârstă se află într-o poziție deosebit de precară atunci când dreptul lor la un venit provenit din pensie decurge din statutul marital (pensie de soție sau de urmaș) și atunci când nu au acumulat un nivel adecvat de drepturi proprii la pensie din cauza întreruperilor de carieră,

1.

apreciază abordarea integrată adoptată în Cartea verde, care este menită să dea un nou impuls la nivel național și la nivelul UE, cu scopul de a stabili sisteme de pensii adecvate, viabile și sigure, solide și care să funcționeze pe termen lung, respectând principiul subsidiarității; subliniază că tradițiile, situațiile economice și demografice și caracteristicile specifice ale piețelor forței de muncă diferă de la un stat membru la altul și că trebuie respectate principiile subsidiarității și solidarității, potrivit cărora statele membre sunt întru totul responsabile de structura organizatorică a sistemelor lor de pensii;

2.

subliniază faptul că toate statele membre se confruntă cu provocări enorme în efortul lor de a îndeplini așteptările cetățenilor în ceea ce privește pensii adecvate și viabile, într-o perioadă în care circumstanțele sociale și economice sunt în general dificile și sunt chiar diferite în funcție de fiecare stat membru și de fiecare sistem judiciar;

3.

subliniază faptul că IMM-urile, care reprezintă una dintre principalele surse de locuri de muncă și de creștere economică în UE, vor continua să aducă o contribuție semnificativă la viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii din statele membre; prin urmare, dorește să asiste la dezvoltarea fondurilor sectoriale, intersectoriale și/sau teritoriale pentru a crește afilierea lucrătorilor din IMM-uri la sistemele de pensii, ceea ce ar servi drept un exemplu de bune practici;

4.

constată că, pentru perfecționarea pieței interne, politicile sociale și economice solide, luând în considerare dificultățile impuse de solidaritatea între generații, aduc o contribuție importantă la politicile durabile de ocupare a forței de muncă, la creșterea și stabilitatea economică, mai ales prin menținerea coeziunii sociale; subliniază faptul că partenerii sociali joacă un rol decisiv în această privință;

5.

consideră că investițiile pe termen lung și economiile realizate pentru viabilitatea viitoare a sistemelor de pensii sunt de o importanță capitală și ar trebui luate în considerare în cadrul supravegherii macroeconomice;

6.

constată că atât Orientările generale ale politicilor economice, cât și Pactul de stabilitate și creștere fac referire la cheltuielile publice generate de îmbătrânirea populației; consideră că includerea corectă a drepturilor la pensia de stat în calculul deficitului public reprezintă una dintre numeroasele condiții ale viabilității; solicită ca reforma guvernanței economice să aibă în vedere această dimensiune în mod corespunzător, asigurând o atitudine corespunzătoare față de diferiții piloni ai sistemelor de pensii și concentrându-se pe viabilitatea acestora;

7.

solicită Comisiei și Consiliului – având în vedere faptul că un sistem de pensii viabil și care funcționează corect este extrem de important pentru cetățeni și pentru stabilitatea finanțelor publice – să se asigure că se ia în continuare în calcul costul reformei pensiilor în evaluarea posibilității de a lansa o procedură de deficit excesiv împotriva unui stat membru și recomandă ca accentul să fie pus pe viabilitatea sistemului de finanțare și nu pe un anumit tip de reformă a pensiilor; ia act de faptul că reformele sistemelor de pensii atrag după sine costuri substanțiale de transformare, care trebuie luate în considerare la calcularea datoriei publice și a deficitelor bugetare;

8.

subliniază că, pentru a putea beneficia de finanțe publice viabile, este necesar să se includă în evaluare întreaga datorie publică și privată; subliniază că economiile pentru pensii nu reprezintă doar economii încadrate ca și pensii; solicită ca întregul regim al drepturilor de pensie nefinanțate din sectorul public să devină mai transparent și să fie public în mod explicit, în vederea asigurării viabilității pe termen lung a finanțelor publice;

9.

subliniază faptul că pensiile și sistemele de pensii reprezintă responsabilitatea statelor membre; recunoaște faptul că economiile statelor membre sunt interdependente și, prin urmare, solicită UE și statelor membre să își coordoneze în mod corespunzător diferitele politici în materie de pensii și, prin folosirea metodei deschise de coordonare, să garanteze caracterul adecvat, siguranța și viabilitatea sistemelor de pensii;

10.

constată că sistemele de pensii aferente primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea pilon din statele membre diferă semnificativ de la un stat la altul, că UE nu dispune de un set de criterii și definiții comune și de o analiză detaliată care să explice în detaliu diferitele sisteme de pensii și capacitatea acestora de a răspunde la nevoile cetățenilor și că există, prin urmare, o lipsă de supraveghere transparentă aplicabilă pentru toate sistemele; subliniază faptul că UE ar trebui, în primul rând, să consolideze comparabilitatea schemelor de pensii și să promoveze schimbul de bune practici; este de părere că Comisia trebuie să depună eforturile necesare pentru a prezenta o tipologie a sistemelor de pensii din statele membre, precum și un set comun de definiții pentru a putea compara sistemele;

11.

regretă faptul că în Cartea verde nu se acordă atenție suficientă egalității de gen; consideră că actuala diferență între bărbați și femei în ceea ce privește nivelul pensiilor este rezultatul inegalităților persistente de pe piața muncii, cum ar fi perioadele de șomaj, de boală, de îndatoriri de îngrijire familială, diferența de remunerare dintre femei și bărbați, suprareprezentarea femeilor în locurile de muncă precare și cu normă redusă, precum și obstacole în calea îmbinării armonioase a vieții profesionale cu viața privată; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să își continue eforturile în vederea eradicării acestor inegalități și să asigure, pe termen lung, tratament egal pentru femei și bărbați din punctul de vedere al pensiilor, de exemplu prin includerea concediului de maternitate și de îngrijire a membrilor mai în vârstă ai familiei în perioada de muncă, aceste perioade dând dreptul la beneficii de pensie pentru bărbați și femei;

12.

subliniază importanța individualizării drepturilor de pensie și solicită să se folosească criterii pentru calculul pensiei femeilor, astfel încât să se garanteze independența economică atât a bărbaților, cât și a femeilor; solicită statelor membre să aibă în vedere o abordare a pensiilor de-a lungul întregii vieți, pentru a furniza soluții la provocările ciclului viață profesională-viață de familie care există în lumea modernă;

13.

ia act de faptul că echitatea între generații și interesele tinerei generații trebuie să constituie aspecte centrale ale unei metode consolidate de coordonare în vederea unei dezvoltări continue a politicilor naționale privind pensiile, pe baza cooperării între statele membre;

14.

îndeamnă Comisia și statele membre să oblige furnizorii de pensii ocupaționale sau de alte pensii complementare să folosească tabele de mortalitate neutre din punctul de vedere al genului atunci când calculează indemnizațiile de pensionare, astfel încât femeile să nu fie sancționate din cauza speranței mai mari de viață;

15.

consideră că nu este posibil ca UE să stabilească niveluri adecvate ale pensiilor, deoarece cuantumul necesar este strâns legat de circumstanțele specifice din statele membre; cu toate acestea, solicită Comisiei să formuleze orientări care să permită statelor membre să stabilească criterii pentru garantarea unui nivel minim al pensiilor; consideră că statele membre ar trebui să definească noțiunea de caracter adecvat, ce reprezintă o condiție prin care să se asigure că persoanele în vârstă au trai decent;

16.

consideră că statele membre sunt ele însele responsabile de elaborarea unor dispoziții privind asigurarea unor pensii adecvate pentru cetățenii lor, ca parte a politicilor lor sociale și economice; încurajează statele membre să instituie cel mai adecvat sistem pentru a garanta un standard decent de viață pentru toți, acordându-se o atenție specială celor mai vulnerabile grupuri ale societății;

17.

subliniază faptul că, în cadrul diversității sistemelor de pensii, diversificarea venitului din pensii dintr-o varietate de sisteme publice (primul pilon) și sisteme legate de locul de muncă (în majoritatea cazurilor aferente celui de-al doilea pilon), poate oferi o garanție pentru asigurarea unei pensii adecvate;

18.

remarcă faptul că în majoritatea statelor membre primul pilon este cel mai important și se bazează pe principiul solidarității și că finanțarea primului pilon va fi mai puțin stringentă dacă mai mulți oameni ar munci și dacă s-ar aborda aspectele legate de munca ilegală și munca care nu respectă dispozițiile legislației, iar alte forme alternative de finanțare pentru primul pilon ar putea de asemenea fi discutate între statele membre în cadrul metodei deschise de coordonare; subliniază faptul că sistemele de pensii prin repartiție finanțate public și-au dovedit stabilitatea și viabilitatea în urma testului la care au fost supuse timpul crizei financiare și economice; solicită statelor membre să garanteze un nivel al pensiilor aferente primului pilon superior pragului de sărăcie;

19.

subliniază faptul că, în ceea ce privește viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii, în unele state membre dispozițiile privind economiile aferente celui de-al treilea pilon joacă un rol important; subliniază, cu toate acestea, faptul că această opțiune este disponibilă numai pentru persoanele care au un venit adecvat care le-ar permite să contribuie la astfel de sisteme și că, prin urmare, aceasta poate juca doar un rol limitat în asigurarea unui venit decent;

20.

consideră că un schimb mai bun de informații între statele membre privind costurile și eficiența formelor de reducere a taxelor în cazul pensiilor private ar fi foarte util;

21.

consideră că, având în vedere presiunea bugetară, eficiența cheltuielilor sociale joacă un rol semnificativ; consideră că, având în vedere actuala presiune bugetară, cheltuielile sociale au jucat un rol economic și social semnificativ în atenuarea efectelor crizei; consideră că schemele de pensii prin repartiție și-au demonstrat rolul fundamental în crearea solidarității dintre generații; consideră, de asemenea, că pilonul al doilea și pilonul al treilea au un rol suplimentar în reducerea acestei presiuni; solicită statelor membre să asigure pe viitor cea mai bună combinație posibilă de forme de pensii; solicită statelor membre să îmbunătățească accesul cetățenilor la sistemele private de economisire; subliniază faptul că, din cauza crizei financiare, mai multe state membre planifică introducerea de modificări ale sistemelor de pensii; totuși, recomandă acestora să se asigure că sistemele de pensii rămân stabile, fiabile și sustenabile și că toate modificările sunt efectuate în urma desfășurării unui dialog social adecvat și pe baza furnizării de informații suficiente; susține ca, dacă salariații au posibilitatea de a alege, să li se acorde acestora timp suficient pentru a lua o decizie informată și bine gândită;

22.

subliniază faptul că nivelul ridicat al inflației influențează negativ viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii, dar o bună creștere economică și rate ridicate de ocupare a forței de muncă măresc viabilitatea și caracterul adecvat al acestora;

23.

consideră că evaziunea fiscală a devenit un fenomen îngrijorător care trebuie combătut cât mai eficient posibil întrucât subminează caracterul adecvat și stabilitatea sistemelor de pensii viitoare;

24.

consideră că, având în vedere tendințele demografice și nevoia de a garanta că pensiile pot fi plătite, este necesar ca mai multe persoane să participe pe piața forței de muncă și să facă acest lucru pentru mai mult timp, dar constată că speranța de viață este în creștere și că o mai bună sănătate la locul de muncă este o precondiție pentru o viață profesională de durată; solicită statelor membre pentru a da posibilitatea persoanelor care doresc să continue să lucreze să facă acest lucru; solicită statelor membre care au majorat vârsta legală de pensionare sau care urmează să o majoreze să încurajeze, prin scutiri de impozite și contribuții la asigurările sociale, continuarea activității profesionale a persoanelor în vârstă; de asemenea, solicită statelor membre să creeze contracte de muncă și scheme de pensionare adaptate și flexibile pentru persoanele în vârstă și să încurajeze și să faciliteze îmbinarea muncii și a pensionării, precum și să pună în aplicare măsuri descurajatoare care să îngreuneze concedierea persoanelor în vârstă de către întreprinderi; solicită Comisiei să elaboreze un studiu care să analizeze modalitatea în care distribuirea bogăției influențează speranța de viață în statele membre;

25.

constată existența unor diferențe majore între vârsta legală de pensionare și vârsta reală la care persoanele în vârstă își încetează activitatea profesională și recomandă să se acorde prioritate asigurării faptului că salariații pot lucra până la atingerea vârstei legale de pensionare; constată faptul că aceste diferențe caracterizează în special angajații din categoriile ocupaționale cele mai dificile; prin urmare, invită statele membre și partenerii sociali să facă schimb de informații referitoare la bunele practici; de asemenea, le invită să încheie acorduri care să aibă un impact pozitiv asupra pensiilor viabile și care să conducă, în mod flexibil, la prelungirea vieții profesionale până la vârsta legală de pensionare, de exemplu prin dezvoltarea de strategii cuprinzătoare de gestionare a vârstei la nivel național și la nivelul întreprinderilor, precum și de noi dispoziții care să reglementeze echilibrul dintre viața profesională și viața privată, adaptate la nevoile specifice ale lucrătorilor mai în vârstă și prin recompensarea persoanelor care lucrează mai mult timp;

26.

subliniază faptul că forța de muncă mai în vârstă și persoanele cu o viață profesională mai lungă pot aduce o contribuție pozitivă la redresarea și viitoarea creștere economică; consideră că, pentru angajații (mai în vârstă) care desfășoară activități fizice și/sau intelectuale solicitante, o piață dinamică a forței de muncă trebuie să ofere soluții creative, cum ar fi o mai mare flexibilitate a vârstei legale de pensionare, pensii parțiale, condiții de muncă adaptate, încurajarea învățării pe tot parcursul vieții, dezvoltarea serviciilor de ocupare a forței de muncă sau a schimbării locului de muncă, pentru a stabili un echilibru între cerințele de pe piața muncii și capacitățile lucrătorilor; consideră că este necesară o politică activă de prevenire a discriminării pe criterii de vârstă, prin monitorizarea punerii corecte în aplicare a Directivelor 2000/78/CE și 2006/54/CE și prin promovarea unei culturi europene a îmbătrânirii active prin care să se asigure că persoanele mai în vârstă duc o viață caracterizată prin vitalitate și demnitate; solicită statelor membre să combine penalitățile pentru discriminarea de pe piața muncii cu stimulentele oferite angajatorilor în vederea creării unei piețe a muncii favorabile incluziunii; solicită statelor membre, în contextul reformării și extinderii vieții profesionale și cu sprijinul Comisiei, să pună în aplicare mai eficient directivele privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;

27.

salută faptul că Strategia UE 2020 face referire la includerea lucrătorilor mai în vârstă pe piața muncii; regretă faptul că Strategia 2020 nu acordă în mod explicit atenție sistemelor de pensii decente, viabile și adecvate, deși atingerea unora dintre obiectivele prezentate în acest document depinde de acestea; prin urmare, sugerează includerea obiectivelor Cărții verzi în Strategia UE 2020;

28.

consideră că, în cazul în care Strategia 2020 va avea succes, acest lucru va însemna locuri de muncă mai sigure și de o mai bună calitate și că mai multe persoane vor fi în câmpul muncii, vor primi salarii adecvate și vor beneficia de condiții de muncă corespunzătoare, ceea ce va conduce la majorarea plăților pentru contribuțiile sociale obligatorii iar ritmul creșterii economice va avea de beneficiat din aceste motive, sporind astfel atât viabilitatea, cât și caracterul adecvat al sistemelor de pensii;

29.

în conformitate cu Strategia 2020, sprijină o politică activă și focalizată privind piața forței de muncă, care va conduce la creșterea ratei de ocupare a locurilor de muncă de către grupul persoanelor subreprezentate, în prezent, pe piața muncii, în special de grupurile cele mai vulnerabile; consideră că UE ar trebui să elaboreze noi indicatori pentru a monitoriza impactul reformei sistemului de pensii asupra grupurilor vulnerabile; subliniază faptul că în Uniunea Europeană munca ilegală este în continuare foarte răspândită, iar acest lucru afectează opțiunile de politică socială; solicită organismelor competente din statele membre să promoveze incluziunea socială și să combată munca nedeclarată în vederea îmbunătățirii echilibrului din cadrul sistemelor de pensii;

30.

observă că, în general, punerea în aplicare a Directivei IFPO de către statele membre a întârziat; solicită Comisiei, dacă este necesar, să ia măsuri împotriva statelor membre pentru a asigura punerea în aplicare corectă și în timp util a Directivei IFPO;

31.

este de acord cu faptul că obiectivul ar trebui să fie un nivel ridicat de securitate pentru viitorii pensionari, la un cost rezonabil pentru întreprinderile finanțatoare și în contextul unor sisteme de pensii viabile;

32.

constată că articolul 15 alineatul (6) din Directiva IFPO prevede, în legătură cu calculul provizioanelor tehnice, că „Comisia propune măsurile necesare pentru a preveni posibile denaturări cauzate de nivelurile diferite ale ratelor dobânzilor și pentru a proteja interesele membrilor și beneficiarilor oricărui sistem”; solicită Comisiei să efectueze o evaluare de impact înaintea revizuirii Directivei IFPO și să țină cont de tendința de orientare cu predilecție către sistemele cu contribuții definite și mai puțin către sistemele cu prestații definite;

33.

reamintește prevederile din Directiva IFPO, conform cărora „o veritabilă piață internă a serviciilor financiare este esențială pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Comunitate” și „prezenta directivă constituie așadar un prim pas către instituirea unei piețe interne a sistemelor de pensii ocupaționale, organizată la scară europeană”;

34.

subliniază că nou-instituita Autoritate Europeană de Supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) trebuie să facă uz pe deplin de competențele sale și să joace un rol important în procesul de pregătire pentru revizuirea Directivei IFPO și în elaborarea unor dispoziții legislative, cum ar fi proiecte de standarde tehnice, orientări și recomandări cu privire la un regim de solvabilitate; reamintește că Directiva IFPO nu ar trebui să se aplice obligațiilor publice de pensii și nici sistemelor de pensii legate de activitatea profesională aferente primului pilon;

35.

consideră că elementele calitative ale proiectului „Solvabilitate II” reprezintă un valoros punct inițial pentru sporirea supravegherii IFPO; observă că acest lucru vizează în special cerințele privind gestionarea corectă a riscurilor;

36.

subliniază faptul că mobilitatea forței de muncă în UE va fi esențială în anii următori pentru crearea de locuri de muncă și creșterea economică; consideră deci că încrederea cetățenilor va crește odată ce vor fi eliminate obstacolele din calea mobilității interne și transfrontaliere; constată că aspecte precum lipsa transferabilității, perioadele lungi de dobândire a drepturilor, menținerea drepturilor latente, menținerea nivelului de protecție și diferențele în ceea ce privește regimul fiscal și principiile actuariale trebuie să fie abordate, având în vedere consecințele lor asupra sistemelor de pensii; subliniază impactul pozitiv pe care o piață a muncii mai dinamică l-ar putea exercita asupra sistemului de pensii;

37.

constată că, în cadrul primului pilon, drepturile de pensie sunt reglementate de regulamentul de coordonare aplicabil, dar că, în ceea ce privește ceilalți piloni, sunt necesare măsuri simplificate;

38.

observă că există tendința de orientare cu predilecție către sisteme cu contribuții definite și mai puțin către sistemele cu prestații definite; constată că o consecință a acestui fapt este transferarea de către furnizorii de pensii a riscului asociat investiției către contribuabilii la sistemele de pensii; consideră că, din cauza diversității și a complexității diferitelor sisteme de pensii ocupaționale prin capitalizare, trebuie să fie stabilite condiții pentru transferabilitatea drepturilor de pensie dobândite, în sensul că transferabilitatea începe atunci când sunt încheiate contracte noi, fiind aprobată o cerere de transfer doar în cazul în care suma actuarială transferată urmează să fie plasată într-un fond al cărui scop este plata pensiilor pentru limită de vârstă; solicită realizarea unui studiu aprofundat asupra aspectelor fiscale legate de sistemele de pensii ocupaționale prin capitalizare și de sistemele de asigurări de viață cu capitalizare; consideră că, în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, activitatea UE ar trebui să se axeze clar pe elaborarea de standarde minime privind dobândirea și menținerea drepturilor de pensie și pe facilitarea creării de sisteme naționale de urmărire a acestor drepturi;

39.

salută înființarea unor sisteme naționale de urmărire a drepturilor de pensie provenind din diferite surse în toate statele membre și solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru un sistem european de urmărire a acestor drepturi;

40.

ia act de faptul că în multe state membre a fost recunoscută importanța sistemelor de pensii ocupaționale și că UE poate contribui cu valoare adăugată asigurând coordonarea între diversele sisteme și încurajând statele membre să asigure aplicarea unui cadru justificabil din punct de vedere social, juridic și economic care să protejeze în mod adecvat membrii sistemului de pensii și să garanteze accesul la informații ușor de înțeles privind pensiile; subliniază că în cazurile în care statele membre dispun de fonduri de pensii obligatorii gestionate de instituții private, aceste sisteme ar trebui să facă de asemenea obiectul unei evaluări din punctul de vedere al conformității cu criteriile și normele europene privind securitatea, investițiile și clasificarea activelor; subliniază ca principiu faptul că impactul tuturor propunerilor privind sistemele de pensii ocupaționale trebuie să fie evaluat sub toate aspectele, în special pentru a cuantifica costurile suplimentare și sarcinile administrative astfel generate;

41.

consideră că în statele membre în care există sisteme obligatorii de pensii ocupaționale care nu fac parte, în principal, din primul pilon, aceste sisteme din al doilea pilon ar trebuie să fie accesibile de drept pentru toți angajații, fără discriminare pe criterii de vârstă, sex, sector și/sau contract de muncă;

42.

invită Comisia să încurajeze statele membre să investigheze modul în care poate fi facilitat dreptul angajaților de a participa la al doilea pilon printr-un dialog social consolidat și să prezinte propuneri pentru promovarea unui astfel de pilon în cazul în care acesta nu există încă; de asemenea, solicită să fie elaborată o metodă de guvernanță care să asigure gestionarea în comun a acestui pilon, în special în ceea ce privește strategia de investire a economiilor;

43.

invită statele membre să sprijine dezvoltarea unui dialog social și civic în materie de pensii pentru limită de vârstă și să ia în considerare pe deplin rezultatele acestui dialog;

44.

consideră că normele UE cu privire la al treilea pilon și la buna sa funcționare transfrontalieră trebuie să fie reexaminate din perspectiva bunei funcționări a pieței interne, în special în ceea ce privește produsele financiare; de asemenea, consideră că ar trebui create condiții echitabile de concurență; subliniază că această reexaminare a normelor trebuie să țină seama de interesele membrilor sistemelor de pensii;

45.

consideră că, pentru a obține o consecvență a regimurilor prudențiale în rândul diferiților furnizori de servicii financiare, trebuie să se aplice principiul „aceleași riscuri - aceleași reguli - același capital”, ținându-se seama de caracteristicile fiecărui produs sau sistem de pensii;

46.

recunoaște că există în continuare obstacole în cazul asigurărilor de pensii individuale transfrontaliere (al treilea pilon), de exemplu în cazul polițelor de asigurare de viață; solicită sugestii din partea Comisiei pentru a depăși aceste obstacole, precum și un cadru de reglementare a acestor activități;

47.

observă că în situațiile în care competențele legate de pensii revin Uniunii Europene, legislația este foarte fragmentată; solicită Comisiei să analizeze utilitatea raționalizării acestui cadru de reglementare în contextul unei mai bune legiferări;

48.

subliniază faptul că a fost deja adoptată o decizie privind înființarea Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO); subliniază necesitatea echipării acestei autorități în așa fel încât aceasta să poată îndeplini în mod eficace sarcinile care îi sunt încredințate și, în special, să poată ține seama, în mod adecvat, de particularitățile și caracteristicile pensiilor ocupaționale;

49.

observă că fondurile de pensii, inclusiv instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IFPO), sunt încă reglementate și supravegheate în calitate de entități financiare de sine stătătoare, deși, în practică, aceste activități sunt efectuate de conglomerate financiare;

50.

consideră că propunerile referitoare la un regim de solvabilitate pentru IFPO trebuie să recunoască caracterul specific al pensiilor, ținându-se seama de faptul că riscurile din sectorul asigurărilor sunt diferite de cele cu care se confruntă IFPO, în special în ceea ce privește condiționalitatea drepturilor la pensie, durata portofoliilor de pensii și faptul că IFPO sunt vehicule de investiții structurate consacrate exploatării unui portofoliu omogen de produse; subliniază că obiectivul-cheie al unui astfel de regim ar fi asigurarea unei protecții consolidate pentru actualii și viitorii pensionari; consideră că este necesar să se evalueze sub toate aspectele impactul acestor propuneri, mai ales în vederea cuantificării costurilor adiționale și a sarcinii administrative impuse; consideră că orice revizuire a regimului de solvabilitate pentru IFPO-uri ar trebui să aibă loc în cadrul actualei Directive IFPO; subliniază că soluționarea problemelor legate de un regim de cerințe de capital aplicabil fondurilor de pensii este strâns legată de rezolvarea corespunzătoare a chestiunilor legate de articolul 8 din Directiva privind insolvabilitatea;

51.

subliniază, în concordanță cu declarația Comisiei din Cartea verde, că Directiva IFPO se bazează pe o abordare de armonizare minimă provenită din regimul Solvabilitate I și că, în viitorul apropiat, societățile de asigurări vor aplica regimul bazat pe riscuri Solvabilitate II chiar și pentru activitățile lor legate de pensiile ocupaționale;

52.

subliniază că piețele financiare pot funcționa eficace numai într-un climat de încredere și consideră că încrederea necesită norme prudențiale solide pentru instituțiile financiare, iar IFPO-urile nu ar trebui să constituie o excepție de la această regulă;

53.

solicită Comisiei să elaboreze propuneri cu privire la procesul decizional legat de regimul de solvabilitate al IFPO-urilor și, în special, în concordanță cu intenția declarată în Cartea verde, să lanseze un studiu de impact referitor la aplicarea unui regim de solvabilitate de tip Solvabilitate II cât mai curând posibil;

54.

ia act de diferențele considerabile constatate în ceea ce privește punerea în aplicare și aplicarea Directivei privind insolvabilitatea; constată că, deși dispozițiile legislative relevante sunt relativ bine adaptate, rezultatele pot fi insuficiente și, astfel, contrare obiectivului directivei; face referire la concluzia Comisiei potrivit căreia, în anumite cazuri, punerea în aplicare a obligațiilor impuse prin articolul 8 al directivei poate ridica probleme în ceea ce privește gradul în care unele dintre aceste măsuri sunt suficiente pentru a proteja interesele angajaților și ale pensionarilor în eventualitatea insolvabilității angajatorului și consideră că trebuie soluționate o serie de chestiuni;

55.

solicită Comisiei să urmărească cu mare atenție punerea în aplicare a acestei directive, să ia măsuri împotriva statelor membre atunci când acest lucru este justificat și să țină cont, în momentul revizuirii directivei, de situația specifică a obligațiilor financiare ale angajatorului față de angajații săi sau față de fondul de pensii la care participă;

56.

consideră că este necesară consolidarea legislației UE referitoare la insolvabilitatea angajatorilor cu scopul de a asigura tuturor lucrătorilor o protecție egală a economiilor, indiferent de natura sistemului de pensii la care participă angajatorii;

57.

solicită să se examineze dacă asociațiile de garantare a pensiilor, precum cele existente în Luxemburg și în Germania în scopul menținerii sistemelor garantate prin provizioane în bilanț (al doilea pilon), ar putea fi recomandate altor state membre în vederea prezervării mecanismului de protecție;

58.

este preocupat de lipsa informării publicului de către autoritățile publice și de organismele care gestionează pensiile cu privire la cerințele, opțiunile, posibilitățile, drepturile acumulate, randamentele probabile și starea actuală de lucruri în ceea ce privește pensiile pentru limită de vârstă; subliniază faptul că, în momentul încheierii de contracte pentru pensii suplimentare, trebuie să se pună la dispoziția cetățenilor informații privind costurile și taxele reale implicate, precum și informații optime cu privire la statutul pensiilor lor; subliniază importanța unei educații solide în domeniul financiar dintr-o etapă timpurie;

59.

ia act de faptul că este necesar să se asigure mai multă transparență și să fie făcute publice tarifele percepute de către furnizorii de pensii private pentru gestionarea activelor, în special la toate nivelurile de investiții; consideră că informațiile oferite cetățenilor de statele membre și de fonduri în ceea ce privește drepturile acumulate ar trebui să fie integrate într-un sistem operațional, transparent și accesibil la nivel european;

60.

consideră că cetățenii trebuie informați în timp util și pe deplin cu privire la consecințele pe termen lung ale oricărei reforme a sistemului de pensii, în special cu privire la cuantumul pensiilor lor și la numărul total de ani de contribuție la pensie pe care trebuie să îi efectueze; observă că reformele trebuie să prevadă un regim de tranziție eficace și fără obstacole; invită statele membre să lanseze campanii care să permită cetățenilor și să îi încurajeze să se informeze cu privire la impactul deciziilor lor în materie de pensii și să ia măsuri pentru a-și asigura pensii adecvate;

61.

consideră că, în dezbaterea viitoare privind un sistem de pensii adecvat, viabil și sigur, ar fi util să se stabilească o platformă europeană de pensii care să implice reprezentanții instituțiilor UE, partenerii sociali și părțile interesate relevante pentru a realiza schimburi de informații referitoare la cele mai bune practici și pentru a contribui la pregătirea inițiativelor de politică, în conformitate cu principiul subsidiarității; consideră că, pentru a se evita suprapunerea responsabilităților în acest context, ar trebui să se țină cont de existența comitetului consultativ privind pensiile suplimentare („Forumul pensiilor”);

62.

invită Comisia să aibă în vedere înființarea unui grup de lucru special pentru problema pensiilor, care să implice direcțiile generale relevante cu competențe legate de chestiunea pensiilor;

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.