Avizul Comitetului Economic și Social European privind dezvoltarea rurală și ocuparea forței de muncă în Balcanii de Vest (aviz din proprie inițiativă)

La sesiunea plenară din 19 și 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 8 septembrie 2011.

În cea de-a 474-a sesiune plenară, care a avut loc la 21 și 22 septembrie 2011 (ședința din 21 septembrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 166 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 4 abțineri.

1.1 Datele privind caracteristicile socioeconomice în regiunile rurale ale UE și din țările Balcanilor de Vest (1) sunt neomogene și nu sunt comparabile, parțial din cauza lipsei unei definiții unitare a zonelor rurale. Prin urmare, CESE susține ideea armonizării criteriilor de definire a zonelor rurale la nivel UE, care să permită o mai bună comparație a acestora precum și a politicilor și măsurilor aplicate.

1.2 Zonele rurale din Balcanii de Vest se confruntă cu numeroase probleme structurale și socioeconomice, pentru care pot fi găsite soluții în cadrul politicii UE de dezvoltare rurală și în cadrul politicii agricole comune (PAC). CESE recomandă insistent ca țările din Balcanii de Vest să adopte experiența europeană a politicilor pentru dezvoltarea zonelor rurale, ținând seama de problemele naționale specifice și de prioritățile definite.

1.3 O parte considerabilă a zonelor rurale din Balcanii de Vest rămân depopulate și resursele acestora neutilizate, în timp ce centrele urbane înregistrează o concentrare disproporționată a populației și activității economice. Această tendință are un impact negativ în domeniile economic, social, de organizare a teritoriului și al mediului. Vor trebui deci să fie elaborate și puse în aplicare măsuri regionale specifice, pentru a determina astfel o creștere economică durabilă în aceste zone.

1.4 Prevalența agriculturii de subzistență și semi-subzistență, ratele de șomaj ridicate, șomajul ascuns și mobilitatea scăzută a forței de muncă definesc economiile rurale din Balcanii de Vest. Singurele avantaje competitive pentru zonele rurale sunt mâna de lucru ieftină și resursele naturale de înaltă calitate. Dezvoltarea spiritului antreprenorial este limitată de factori precum infrastructura subdezvoltată, lipsa de mână de lucru calificată, accesul limitat la piețe și finanțări, lipsa de sprijin pentru investiții și potențialul antreprenorial scăzut.

1.5 Agricultura extensivă continuă să fie un motor esențial al economiei rurale și principala sursă de ocupare a forței de muncă în zonele rurale din Balcanii de Vest. Ea trebuie să se modernizeze și să-și crească productivitatea, ceea ce ar contribui la crearea de surplusuri din munca agricolă. Soluția constă în diversificarea economiei rurale, pentru a reduce astfel riscurile legate de veniturile gospodăriilor rurale.

1.6 Politicile de dezvoltare rurală, care ar trebui să ajute la diversificarea economiilor rurale, sunt în continuare inadecvate și neconforme cu politica de dezvoltare rurală a UE. Chiar dacă anumite politici la nivel național sunt puse în aplicare, instabilitatea politică și schimbările frecvente ale guvernelor reprezintă obstacole în calea continuității și împiedică punerea lor în aplicare. Fonduri de dezvoltare rurală există în majoritatea țărilor, dar acestea sunt modeste în comparație cu UE.

1.7 Sprijinul de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală (IPARD) rămâne principala sursă de asistență financiară în zonele rurale. Datorită complexității și a procedurilor complicate de punere în aplicare, majoritatea țărilor se confruntă cu dificultăți în adoptarea actualului model UE de dezvoltare rurală. Prin urmare, UE ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a simplifica principiile și procedurile de gestiune și control prin IPARD, pentru a facilita astfel o utilizare mai eficientă a fondurilor și măsurilor disponibile.

1.8 O dificultate majoră în calea accesării instrumentelor IPARD pare să fie gestionarea și capacitatea instituțională inadecvate la nivel național și local, precum și capacitatea redusă a potențialilor beneficiari. Guvernele naționale sunt invitate să depună eforturi mai susținute în favoarea consolidării instituțiilor și capacităților potențialilor beneficiari.

1.9 De asemenea, CESE recomandă o mai mare flexibilitate în utilizarea ajutoarelor de preaderare pentru dezvoltare rurală, în special prin renunțarea la diferențierea între țări candidate și potențial candidate în legătură cu accesarea ajutoarelor pentru agricultură și dezvoltare rurală. În condițiile în care situația se prezintă diferit de la o țară la alta, ar trebui acordată o pondere mai mare evaluării individuale a capacității de gestionare și de absorbție.

1.10 Combaterea mai eficientă a șomajului rural, a sărăciei și excluziunii necesită o mai bună coordonare între diferitele politici și diferitele fonduri disponibile. Politica regională poate oferi un sprijin complementar important pentru politica de dezvoltare rurală, dacă cele două politici sunt combinate într-un mod adecvat și aplicate coerent.

1.11 Politicile naționale și măsurile care ar trebui consolidate și mai bine coordonate includ:

— politici pentru incluziune activă: acces îmbunătățit la informații și consultanță privind prestațiile publice;

— politici pe piața muncii: o rată de ocupare a forței de muncă mai ridicată și disparități regionale mai reduse pot fi obținute prin sporirea măsurilor active pe piața forței de muncă;

— învățământ și formare: prin educație la toate nivelurile, combaterea părăsirii timpurii a școlii și consolidarea cunoștințelor și calificărilor în rândul tinerilor, oferirea de formare profesională individualizată, pentru a reduce astfel inadecvarea între cerințele de la locul de muncă și competențe;

— politica de dezvoltare a zonelor rurale: trebuie acordată mai multă atenție axei II și axei III, în timp ce măsurile din cadrul axei I există deja în majoritatea țărilor (2).

1.12 Societatea civilă nu joacă un rol important în zonele rurale; acest fapt se explică prin lipsa de competențe antreprenoriale și de organizare, probleme demografice și calitatea scăzută a infrastructurii sociale în comparație cu orașele. O posibilă soluție constă în crearea unor rețele ale organizațiilor societății civile pentru a cuprinde o masă critică a populației și teritoriului. Din acest punct de vedere, abordarea LEADER (3) reprezintă un instrument potențial util pentru îmbunătățirea participării societății civile.

1.13 Îmbunătățirea calității vieții și încurajarea tinerilor de a nu părăsi zonele rurale presupune o economie rurală mai diversificată. Printre principalele provocări pentru a atinge acest obiectiv se numără investițiile în infrastructura rurală, într-o agricultură bazată pe cunoaștere, integrată în industria alimentară, în capitalul uman, în crearea unei mediu de afaceri mai potrivit și în îmbunătățirea serviciilor sociale. Agro- și ecoturismul, bazat pe bogatul patrimoniu cultural, istoric și natural, reprezintă de asemenea o oportunitate importantă.

2.1.1 Una din dificultățile care derivă din abordarea acestei tematici constă în lipsa unei definiții a zonelor rurale la nivelul UE. Diferitele state aplică diferite definiții oficiale, făcând uz de o serie de criterii diferite, cum ar fi densitatea populației,economia bazată pe agricultură, distanța față de centre urbane importante, lipsa de acces la servicii esențiale, etc. Pentru a permite comparații la nivel internațional, definiția cea mai utilizată este cea propusă de OCDE. De scurt timp, statele din Balcanii de Vest și-au adaptat statisticile la această metodologie.

2.1.2 Prin urmare, CESE sprijină ideea unei armonizări a criteriilor de definire pentru zonele rurale la nivel UE. Aceasta ar permite o mai bună comparație și monitorizare a eficacității politicilor și măsurilor aplicate.

2.2 Dezvoltarea rurală în UE ca parte importantă a Politicii agricole comune (PAC) și a viitoarei reforme PAC

2.2.1 Întrucât aproape 60 % din populația UE locuiește în zone rurale, care acoperă aproximativ 90 % din teritoriul Uniunii, dezvoltarea rurală reprezintă un domeniu vital al politicii UE. Finanțarea dezvoltării rurale prevede o gamă largă de măsuri. Actualul model UE se bazează pe patru axe ale politicii, lăsând statelor membre și guvernelor regionale suficientă flexibilitate în adaptarea politicilor la cerințele lor specifice.

2.2.2 Dezvoltarea teritorială echilibrată reprezintă unul din obiectivele prioritare ale viitoarei reforme PAC. Din acest punct de vedere, CESE crede cu convingere că, dacă viitoarele politici europene privind dezvoltarea agriculturii și spațiului rural se vor orienta către inovare și competitivitate, ele pot crea noi posibilități de afaceri, mai multe locuri de muncă și o diversificare a veniturilor în zonele rurale (4).

2.3 Rolul politicilor de dezvoltare rurală pentru economiile naționale din Balcanii de Vest

2.3.1 Luând în considerare mărimea zonelor rurale, procentajul de populație care trăiește în aceste zone (5), precum și importanța deosebită a agriculturii pentru economiile naționale, este evident că dezvoltarea rurală trebuie să devină un domeniu politic de o importanță vitală în Balcanii de Vest.

2.3.2 Zonele rurale din Balcanii de Vest se confruntă cu o serie de provocări de ordin structural și socioeconomic specifice, cum ar fi venituri scăzute, lipsa locurilor de muncă, deteriorarea calității vieții, procese de depopulare etc., care pot fi abordate cu ajutorul unor politici de dezvoltare rurală corespunzătoare, bazate pe cadrul complex de dezvoltare rurală al UE.

3. Câteva caracteristici comune ale zonelor rurale din Balcanii de Vest – factori-cheie ai potențialului lor economic

3.1 Balcanii de Vest dispun de o floră și faună de o bogăție excepțională, făcând din această zonă una din cele mai bogate regiuni europene din punct de vedere al biodiversității. Balcanii de Vest reunesc o mare varietate de habitate naturale, de la lagune de coastă și mlaștini sau păduri mediteraneene până la pajiști și pășuni de munte, mlaștini de apă dulce sau terenuri carstice.

3.2 Declinul demografic, mai ales în regiunile îndepărtate și mai puțin fertile și îmbătrânirea demografică (exceptând Albania și Kosovo) au un puternic impact negativ asupra pieței forței de muncă rurale. Toate țările din această regiune se confruntă cu aceeași tendință de migrație dinspre zonele rurale spre cele urbane și de coastă, precum și spre străinătate. Spre zonele rurale migrează mai ales persoane ieșite la pensie sau refugiați.

3.3 Structura dezavantajoasă a sistemului educațional, insuficienta calificare și lipsa de cunoștințe și competențe în rândul populației active reprezintă o piedică majoră pentru viitorul economiei rurale. Piața forței de muncă este marcată de o mobilitate scăzută a forței de muncă, ceea ce duce la lipsa unor alternative de angajare și de generare de venituri.

3.4 Agricultura neintensivă, bazată pe pășunat și culturi agricole rămâne activitatea predominantă în majoritatea zonelor rurale. Cota agriculturii în ocuparea forței de muncă este printre cele mai mari în comparație cu țările UE.

3.5 Gospodăriile rurale, în mod special cele cu resurse limitate, au un acces limitat la piețele agricole, la piețele forței de muncă sau la cele financiare, precum și la informații și cunoștințe. Astfel, șansele lor de a depăși riscul de sărăcie sunt reduse în mod semnificativ.

3.6 Gradul redus de diversificare a activităților economice, veniturile mici și slaba ocupare a forței de muncă în sectorul privat reprezintă principalele probleme cu care se confruntă zonele rurale. Serviciile economice și infrastructura socială sunt slabe și subdezvoltate. Acest fapt afectează calitatea vieții locuitorilor din aceste zone și reduce competitivitatea și structura socială în mediul rural.

4. Agricultura continuă să fie un motor esențial al economiei rurale din Balcanii de Vest

4.1 Cu toate că ponderea agriculturii în ansamblul economiei a scăzut din 2000 încoace, ea continuă să fie mult mai importantă în Balcanii de Vest decât în media UE, atât în termeni de valoare adăugată, cât și în termeni de ocupare a forței de muncă.

4.2 Caracterul fragmentat și mărimea redusă a exploatațiilor agricole private continuă să fie o caracteristică generală a agriculturii în majoritatea statelor din Balcanii de Vest, în mod special a celor din sudul acestui spațiu. Mărimea medie a exploatațiilor agricole variază între 1,2 ha în Albania și până la 4 ha în Serbia. Alți factori care împiedică dezvoltarea agriculturii sunt: structurile de piață insuficient dezvoltate, infrastructura inadecvată, cota redusă de producție destinată comercializării, lipsa de cunoștințe și competențe, incapacitatea de a corespunde normelor de securitate alimentară.

4.3 Producția agricolă a cunoscut un declin în urma proceselor de tranziție și a războaielor din unele țări; începând cu anul 2000, producția agricolă a început însă să crească din nou, în primul rând datorită investițiilor în tehnologii de producție. Cu toate acestea, producția rămâne în continuare sub nivelul perioadei de pretranziție în majoritatea țărilor. În ciuda unor lipsuri, majoritatea țărilor din Balcanii de Vest dispun de un potențial agricol destul de ridicat (mână de lucru, pământ și resurse de apă relativ ieftine, climă și soluri favorabile pentru anumite produse precum tutunul, diferite feluri de legume și fructe, vin, cereale și carne).

4.4 Există și regiuni cu o productivitate agricolă crescută și cu o economie bine integrată; acestea se află în partea de nord a peninsulei Balcanice (bazinul râului Sava, bazinul Dunării, câmpia Panoniei). Această regiune dispune de condiții favorabile de sol și de climă pentru o producție agricolă cu mari investiții de capital. În plus, ea dispune de un capital uman corespunzător, un spirit antreprenorial bine dezvoltat, un sector industrial suficient de diversificat și o infrastructură bine dezvoltată.

5.1 Proporția ridicată a forței de muncă din agricultură nu se reflectă în mod direct în contribuția pe care acest sector o aduce la PIB. Prin urmare, este nevoie de economii rurale capabile să absoarbă surplusul de forță de muncă, redirecționând-o către oportunități alternative de ocupare.

5.2 Deseori, crearea unor industrii în zonele rurale s-a dovedit a fi o modalitate deosebit de eficace pentru crearea de noi locuri de muncă și generarea unor venituri suplimentare. În plus, experiența din trecut a arătat că investițiile la nivel de exploatație, modernizarea, măsurile de formare și de mediu au un efect pozitiv asupra creșterii numărului de locuri de muncă și reducerea șomajului invizibil la aceste exploatații. Printre sectoarele cu un potențial de creștere semnificativ se numără: industria prelucrătoare, produsele cu indicații geografice protejate, alimentele ecologice, turismul rural, artizanatul, produsele de lemn, producția de energie regenerabilă, precum și o gamă amplă de servicii sociale și de sănătate.

5.3 Dezvoltarea mai rapidă a sectorului rural presupune cheltuieli mai mari și mai orientate pentru bunuri și servicii publice: ameliorarea infrastructurii rutiere și de irigații, îmbunătățirea mediului de afaceri, un transfer mai eficace de informații, cunoștințe și tehnologii.

6.1 Toate țările din această regiune aspiră la aderarea la UE. Din acest punct de vedere, ele se confruntă cu provocări comparabile în ceea ce privește transformarea și modernizarea sectoarelor lor agroalimentare deosebit de fragmentate, pentru a fi în măsură să fie competitivi pe piața UE.

6.2 Conform ultimelor rapoarte ale Comisiei Europene (6) privind progresele înregistrate în materie de agricultură și dezvoltare rurală, majoritatea țărilor din Balcanii de Vest trebuie să depună eforturi suplimentare pentru o mai bună adaptare la acquis-ul agricol al UE și politica de dezvoltare rurală a UE.

6.3 În comparație cu UE, fondurile naționale dedicate agriculturii din Balcanii de Vest sunt relativ scăzute. O gamă largă de măsuri și mecanisme de sprijin sunt utilizate în Balcanii de Vest. În ultimii ani, plățile directe au reprezentat elementul central al transferurilor bugetare în domeniul agriculturii.

6.4.1 Ajutorul financiar pentru agricultură și dezvoltare rurală, IPARD (7), reprezintă a cincea componentă a IPA – instrumentul unic de pregătire și asistență pentru preaderare. Numai țările care îndeplinesc statutul de țară candidată sunt eligibile pentru fondurile IPARD (Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Turcia).

6.4.2 CESE dorește să atragă atenția asupra dificultăților specifice cu care se confruntă țările din Balcanii de Vest în ceea ce privește punerea în aplicare a asistenței pentru preaderare în domeniul dezvoltării rurale. Măsurile de investiții din cadrul IPARD sunt dificil de aplicat, întrucât ele presupun să existe structuri locale cuprinzătoare pentru punerea în aplicare și controlul acestora (gestiunea și structura de proprietate a IPARD sunt complet descentralizate, instituțiile UE nu efectuează decât un control ex-post). Acest fapt duce la un procentaj mare de proiecte respinse; este nevoie de investiții considerabile în faza pregătitoare, atât din partea țării, cât și din partea potențialilor beneficiari.

6.4.3 Principiile și procedurile de gestiune și control ale IPARD trebuie simplificate, pentru a încuraja astfel statele din Balcanii de Vest să utilizeze mai bine măsurile care au un impact direct asupra dezvoltării rurale, cum ar fi îmbunătățirea infrastructurii rurale, diversificarea activităților economice și formarea (axa 3 din cadrul IPARD).

6.4.4 Un motiv major pentru absorbția lentă a fondurilor UE constă în slaba capacitate administrativă și lipsa unor instituții corespunzătoare la nivel național și mai ales la nivel local, care constituie un impediment pentru capacitatea de absorbție a fondurilor de preaderare. Lipsa unor servicii de interes general adecvate (dobândirea autorizațiilor de construire, servicii de cadastru, servicii fito-sanitare și veterinare inadecvate, etc.) a contribuit de asemenea la rata de succes scăzută a ultimelor licitații pentru proiecte de dezvoltare rurală.

6.4.5 Un obstacol suplimentar în calea unei mai bune utilizări a fondurilor UE pare să fie slaba capacitate a potențialilor beneficiari. Acesta ar putea fi depășit prin dezvoltarea unor servicii mai eficiente de popularizare și consultanță.

6.4.6 Situația diferă de la o țară la alta și nu este în mod obligatoriu corelată cu progresele realizate în materie de aderare sau cu statutul de țară candidată. Prin urmare, CESE recomandă o mai mare flexibilitate în utilizarea ajutoarelor de preaderare pentru dezvoltare rurală, în special prin renunțarea la diferențierea între țări candidate și potențial candidate în legătură cu accesarea ajutoarelor, precum și prin acordarea unei ponderi mai însemnate capacității de administrare și absorbție în cadrul evaluării individuale a fiecărei țări.

7.1 Piețele forței de muncă în majoritatea țărilor din Balcanii de Vest au următoarele caracteristici comune:

8. Strategii și măsuri politice în domeniul dezvoltării rurale și ocupării forței de muncă

8.1 Principalele caracteristici ale actualelor politici rurale la nivel național sunt: nivelul scăzut de conștiință politică, o insuficientă înțelegere a conceptului european de dezvoltare rurală, lipsa unei abordări integrate sau a structurilor de programare, absența coordonării politicilor verticale și orizontale și slaba cooperare interministerială în domeniul dezvoltării rurale.

8.2 Anumite probleme esențiale, precum și anumite posibilități de dezvoltare nu sunt luate în considerare în mod adecvat în cadrul politicilor naționale de dezvoltare rurală: nu există suficiente stimulente pentru agricultura ecologică, resurse genetice, silvicultură, turism, etc. Nu sunt abordate nici problemele existente în zonele defavorizate și cele care derivă din agricultura de semi-subzistență.

8.3 Politicile de dezvoltare rurală, în combinație cu politicile regionale și programe sectoriale corespunzătoare, poate contribui substanțial la creșterea gradului de ocupare și ameliorarea incluziunii sociale în zonele rurale. O politică regională eficientă poate oferi un important sprijin complementar în vederea consolidării zonelor rurale mai sărace.

8.4 În comparație cu UE, politicile naționale regionale din majoritatea țărilor se confruntă cu rămâneri în urmă și mai mari decât politicile de dezvoltare rurală. Prin urmare, este nevoie de o abordare mai coerentă și o mai bună coordonare între politicile și fondurile disponibile, regrupând diferitele resurse (fonduri naționale, fonduri UE, fonduri provenite din donații).

8.5 Datorită instabilității politice și schimbării frecvente a guvernelor, majoritatea țărilor din această regiune se confruntă cu o lipsă de continuitate în ceea ce privește punerea în aplicare a diferitelor politici și măsuri de dezvoltare rurală.

9.1 Avizul CESE privind Societatea civilă în zonele rurale (8) a subliniat o serie de probleme și provocări pentru dezvoltarea unor organizații aparținând societății civile în zonele rurale, în mod special în noile state membre. Aceste provocări includ barierele în calea accesului la cunoștințe și informații, lipsa de competențe antreprenoriale, probleme demografice și calitatea mai redusă a infrastructurii sociale în comparație cu orașele.

9.2 Statutul și rolul societății civile în Balcanii de Vest, precum și provocările cu care se confruntă societatea civilă, sunt subiecte cărora CESE le-a dedicat o serie de avize (9). Cu toate că fiecare țară se confruntă cu probleme specifice privind legislația, strategiile, finanțarea publică și statutul fiscal al organizațiilor societății civile, se pot identifica o serie de probleme care sunt comune întregii regiuni, mai ales în zonele rurale ale acesteia:

9.3 Formele tradiționale ale organizațiilor societății civile din Balcanii de Vest sunt grupurile religioase și asociațiile minorităților naționale, pompierii, asociațiile de vânătoare și pescuit, organizațiile cultural-artistice, cluburile sportive, asociațiile de femei și altele asemănătoare. Distribuția geografică a acestora este inegală; grupurile religioase și ale minorităților etnice prezintă cea mai bună structură de organizare și își apără cu succes interesele.

9.4 Posibilitățile unei implicări mai active a acestor organizații în programe destinate conservării patrimoniului cultural și protecției mediului nu sunt întotdeauna recunoscute în mod adecvat de către factorii de decizie. Influența lor asupra inițiativelor de dezvoltare este minoră și nu depășește granițele înguste ale comunității locale în care acestea activează. Rețele la nivel superior nu există.

9.5 Proiectele de donații au creat noi forme ale organizațiilor societății civile, concentrate preponderent pe transferul de informații și cunoștințe în domeniul politicii de aderare, al agriculturii, mediului, protecției drepturilor omului și altele. Odată cu reducerea fondurilor din partea unor donatori, multe din aceste organizații au fost desființate.

9.6 Rolul organizațiilor producătorilor agricoli: În perioada de tranziție, vechiul sistem cooperatist din perioada socialistă a dispărut în bună măsură. Ulterior, multe proiecte de donații, destinate mai ales modernizării producției agricole, au favorizat și chiar au condiționat procesele de asociere ale agricultorilor. În prezent, impactul real al diferitelor asociații de agricultori și producători agricoli asupra politicilor agricole și de dezvoltare rurală este relativ scăzut. Majoritatea acestora joacă însă un rol semnificativ în ceea ce privește transferul de cunoștințe, serviciile de consultanță și promovarea produselor agricole.

9.7 Abordarea LEADER de dezvoltare rurală arată modul în care crearea de rețele și promovarea dialogului la nivel local poate contribui la o mai bună participare a societății civile la pregătirea și punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare rurală. Această abordare ascendentă a parteneriatului, care include diferitele părți interesate la nivel local, a dus la rezultate încurajatoare în multe state membre ale UE și este considerat un instrument util pentru stimularea ocupării forței de muncă în zonele rurale.

10.1.1 Intensificarea și îmbunătățirile tehnologice în agricultură deschid noi posibilități pentru crearea de noi locuri de muncă în diferite activități complementare, precum transportul, ambalarea, depozitarea, vânzarea și serviciile de echipamente mecanice, controlul de calitate, etc.

10.1.2 Diversificarea în sectorul agricol în sensul unei valori adăugate a produselor agricole (agricultura ecologică, producția de alimente și carne de calitate, produse alimentare cu indicații geografice protejate, alimente tradiționale de producție artizanală etc.) poate oferi noi posibilități de dezvoltare și reduce șomajul ascuns.

Infrastructura de calitate, cum ar fi șoselele, alimentarea cu apă, electricitate și servicii de informație și comunicare pot stimula dezvoltarea unor activități agricole și neagricole, deopotrivă. În același timp, îmbunătățirea infrastructurii contribuie la îmbunătățirea standardului de viață al gospodăriilor în zone rurale și sporesc mobilitatea, accesul la serviciile sociale, inclusiv la cele de sănătate și educație.

O forță de muncă mai bine educată și mai adaptabilă va oferi persoanelor din zonele rurale mai multe șanse de a găsi un loc de muncă în afara sectorului agricol. Este deosebit de important ca programele de calificare și formare profesională să fie conforme cu cerințele programelor de diversificare rurală. Programe precum învățarea de-a lungul vieții, precalificarea și consolidarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale sunt de asemenea deosebit de importante.

10.4.1 Încurajarea spiritului antreprenorial și crearea mai rapidă de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) în zonele rurale ar putea de asemenea contribui la diversificarea activităților economice și ar împiedica plecarea generației tinere. Sistemele fiscale dezavantajoase, procedurile ineficiente de înregistrare a întreprinderilor, în combinație cu lipsa de infrastructură și lipsa persoanelor tinere cu un nivel ridicat de educație sunt factori care împiedică investițiile și înființarea de noi întreprinderi.

10.4.2 Accesul la credite care să corespundă necesităților populației rurale continuă să reprezinte o problemă deosebită. Băncile și celelalte instituții financiare ar trebui încurajate să faciliteze oferta de credite pentru agricultură. Acest aspect este important și în contextul dispozițiilor de cofinanțare pentru fondurile IPARD.

Serviciile de popularizare și consultanță ar trebui să treacă de la acordarea de consultanță tehnică pentru agricultori către un transfer mai inovator de cunoștințe și informații, bazat pe cerere. Un serviciu modern de informare publică trebuie să corespundă necesităților unui număr mai mare de cetățeni din zona rurală (consumatori, întreprinzători, agricultori, săraci etc.) și să sprijine populația rurală în adoptarea noilor principii și reglementări politice.

10.6 Relansarea cooperativelor prin îmbunătățirea cadrului instituțional și consolidarea resurselor umane și a programelor de sprijin

Cooperativele sunt organizații rurale tradiționale care au potențialul de a juca un rol în dezvoltarea capitalului social în zonele rurale. Ele pot crea noi locuri de muncă, genera venituri suplimentare și permit cetățenilor să participe activ la dezvoltarea comunităților lor.

De asemenea, dezvoltarea de întreprinderi sociale poate crea oportunități pentru noi locuri de muncă, mai ales pentru persoanele cele mai vulnerabile: femeile și tinerii.

Este nevoie de o mai bună conectare și coordonare a diferiților actori rurali, atât în termeni verticali (guvern, autorități la diferite niveluri - național, regional și local) cât și în termeni orizontali (întreprinzători, asociații profesionale, agricultori etc.). Politicile de dezvoltare rurală ar trebui să fie puse în aplicare asigurându-se o mai bună coordonare între instituțiile implicate și cu un proces decizional ascendent.

10.8.1 Turismul rural poate reprezenta o importantă provocare pentru dezvoltarea zonelor rurale. Balcanii de Vest au un patrimoniu natural, cultural și istoric bine conservat, oferind alimente de calitate și o relativă apropiere geografică față de piețele turistice ale UE. Turismul ecologic și noile tendințe din domeniul dezvoltării durabile, promovarea unui mediu și unui stil de viață sănătos, inclusiv produsele „verzi” și alimentele ecologice (carne, plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci etc.) corespund întocmai patrimoniului cultural și natural bogat al acestor zone.

10.8.2 Turiștii moderni, activi, care preferă mediul rural, pretind însă servicii de înaltă calitate, cu cazare confortabilă și o ofertă bogată de activități culturale sau de agrement. O serie de obstacole continuă să împiedice dezvoltarea turismului rural: infrastructura insuficientă, mărci de produse regionale insuficient dezvoltate, capacități de cazare insuficiente din punct de vedere calitativ și cantitativ, lipsa unor indicatoare și marcaje pentru atracțiile turistice, lipsa unei gestionări a destinațiilor turistice etc.

10.9 Proiectele transfrontaliere pot constitui la rândul lor instrumente potrivite pentru o mai bună utilizare a potențialului de dezvoltare locală (infrastructură rutieră comună, rețele de energie, infrastructură turistică, mărci locale etc.).

10.10 Energia regenerabilă – o potențială sursă de locuri de muncă și venituri

Majoritatea noilor centrale pentru producerea energiei din surse regenerabile vor fi amplasate în mediul rural: culturile energetice, instalații de producere a biogazului, producția de biocarburanți, brichete/pelete, centrale eoliene etc. Aceste instalații nu vor fi doar construite, ci vor trebui menținute și întreținute pe timpul întregului lor ciclu de viață, asigurând astfel locuri de muncă și venituri suplimentare.

Bruxelles, 21 septembrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Kosovo (în conformitate cu RCSONU 1244/99), Muntenegru și Serbia.

(2) Axa 1 – îmbunătățirea competitivității agriculturii, axa 2 – gestionarea mediului și a terenurilor, axa 3 – încurajarea diversificării activităților economice și ameliorarea calității vieții în zonele rurale, și axa 4 – abordarea LEADER.

(3) Program UE care utilizează un acronim francez: Liaison Entre Actions de Développement de l'Economie Rurale – Legături între acțiunile în favoarea dezvoltării economiei rurale.

(5) Suprafața totală a țărilor aparținând Balcanilor de Vest este de 264 462 km2 (echivalentul a 6 % din suprafața UE). Populația este de 26,3 milioane, din care 50 % locuiesc în zone rurale. Densitatea medie a populației este de 89,2 persoane pe km2, mult mai redusă deci în comparație cu cea a UE (114,4).

(6) Comisia Europeană: Rapoartele privind progresele înregistrate, noiembrie 2010: http://ec.europa.eu/enlargement/press_corner/key-documents/reports_nov_2010_ro.htm.

(7) IPARD (instrument de preaderare – dezvoltare rurală) cuprinde 9 măsuri în cadrul a 3 axe prioritare: axa 1 - îmbunătățirea eficienței pieței și a punerii în aplicare a standardelor comunitare, axa 2 - acțiuni pregătitoare pentru punerea în aplicare a măsurilor de agromediu și a inițiativei Leader și axa 3: dezvoltarea economiei rurale. Fondurile alocate pentru perioada 2007-2013 se ridică la aprox. 1 miliard de euro, iar suma totală a fondurilor IPA depășesc 10 miliarde pentru perioada menționată.