23.7.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/25

Avizul Comitetului Economic și Social European privind dimensiunea externă a politicii industriale europene – ține seama politica comercială a UE în mod corect de interesele industriei europene? (aviz din proprie inițiativă)

2011/C 218/05

Raportor: dl Antonello PEZZINI

Coraportor: dl Marcel PHILIPPE

La 16 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Dimensiunea externă a politicii industriale europene – ține seama politica comercială a UE în mod corect de interesele industriei europene?

(aviz din proprie inițiativă).

Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI), însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 aprilie 2011. Raportor: dl Pezzini. Coraportor: dl Philippe.

În cea de-a 471-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 și 5 mai 2011 (ședința din 4 mai 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 106 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1. Concluzii și recomandări

1.1 CESE împărtășește pe deplin preocupările exprimate de Președinția ungară a UE, conform cărora „în întreaga lume au loc schimbări de o viteză și o profunzime incredibile; Europa trebuie să fie capabilă să facă față unei concurențe globale mai acerbe decât oricând”.

1.2 Comitetul cere UE să adopte de urgență măsuri concertate și coerente în ceea ce privește dimensiunea externă a unei strategii integrate de politică industrială, pentru ca Uniunea să poată juca un rol de forță motrice în schimburile comerciale și să asigure o direcție unică în acordurile comerciale multilaterale și bilaterale.

1.3 CESE consideră că sunt absolut necesare reguli echitabile ale jocului pentru toți actorii, pentru a asigura un context de concurență loială și de creștere economică și socială durabilă și competitivă, în conformitate deplină cu standardele economice, sociale și ecologice internaționale, ținând seama că, până în 2015,90 % din creșterea mondială va fi generată în afara Europei, doar China producând o treime din această creștere. Din acest motiv, politica comercială a UE va trebui să sprijine și politica de dezvoltare și să țină seama de inegalitățile dintre diversele blocuri comerciale și din interiorul societăților, mai ales în țările în curs de dezvoltare.

1.4 Comitetul consideră că este necesar:

—	să se stabilească un cadru comun de guvernanță europeană consolidată care să fructifice potențialul pieței unice, în vederea relansării pe plan internațional a industriei europene;

—	să se adopte o singură poziție pe scena internațională;

—	să se definească un comportament coerent pentru statele membre.

1.5 În opinia Comitetului, amplul efort început în 1988 pentru realizarea pieței interne trebuie să continue și să se intensifice și prin elaborarea unei legislații europene a contractelor pe întreprinderi, bazate pe un regulament care să stabilească un nou regim avansat, la care întreprinderile să se poată referi cu titlu facultativ în momentul încheierii de contracte internaționale.

1.6 Comitetul consideră că este posibil ca industria europeană să-și păstreze poziția de lider pe plan mondial nu doar prin inovare, cercetare și aplicarea noilor tehnologii, ci și prin realizarea unor infrastructuri eficiente și solicitarea unei reglementări inteligente a pieței mondiale, care să favorizeze forme de producție și de distribuție ecologice și durabile.

1.7 Comitetul consideră că trebuie acordată atenție specială măsurilor de la nivel comunitar, național și regional, educației și formării permanente de resurse umane, precum și diseminării cunoștințelor.

1.8 CESE recomandă să se ia în considerare interesele industriei europene, care să fie apărate cu hotărâre în cursul negocierilor, utilizându-se în mod clar, transparent și diversificat toate instrumentelor legislative aflate la dispoziție, inclusiv acordurile comerciale.

1.9 CESE subliniază că este important ca întreprinderile să dispună de un cadru de reglementare inteligent, previzibil și, mai ales, mai puțin împovărător, fiind necesară instaurarea unui mediu antreprenorial mai favorabil IMM-urilor.

1.10 Este în interesul întreprinderilor europene ca acordurile și contactele bilaterale să le asigure o protecție clară și transparentă, prevăzând:

—	norme sociale, care să aducă respect pentru lucrători, în conformitate cu convențiile internaționale;

—	norme de protecția mediului;

—	îngrădiri în exploatarea resurselor mediului înconjurător;

—	norme pentru economisirea energiei și pentru combaterea schimbărilor climatice;

—	utilizarea generalizată a etichetelor ecologice;

—	educarea în spiritul certificării Emas;

—	respectarea standardelor tehnico-normative;

—	protecția proprietății industriale și intelectuale;

—	anumite instrumente eficiente de protecție a comerțului și de acces la piețe și la materii prime strategice, care să țină seama de preocupările societății civile din ambele părți în materie de gestionare a resurselor;

—	inițiative care să faciliteze activitatea IMM-urilor în țările terțe;

—	sisteme de dialog social și de verificare de către societatea civilă, mai ales prin intermediul studiilor de impact ex ante și ex post;

—	un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

1.11 CESE împărtășește poziția Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 2010, cu privire la „necesitatea de a se aborda în mod mai eficient provocările legate de globalizare si de a se valorifica oportunitățile legate de aceasta prin realizarea unor evaluări de impact înainte de lansarea negocierilor[,] […] pentru a asigura piețe deschise, comerț și condiții de concurență echitabile”. În orice caz, politica comercială a UE ar trebui să ia în considerare condițiile inegale în care industria europeană este adesea obligată să concureze.

1.12 Comitetul solicită ca recomandările Consiliului UE de „îmbunătățire în continuare a coerenței și complementarității între politicile sale interne și externe” (1) să aibă o urmare concretă.

1.13 Comitetul consideră că UE ar trebui să-și dezvolte avantajele competitive, pentru a asigura o apărare mai eficientă și strategică a intereselor sale, sporind credibilitatea modelului economic și social european pe scena mondială.

2. Introducere

2.1 Luată în ansamblu, industria – inclusiv serviciile specializate de care aceasta depinde și serviciile care depind de ea – reprezintă un domeniu foarte larg, însemnând aproape jumătate din PIB-ul UE (47 %).

2.2 Industria poate să-și aducă o contribuție specifică la dinamizarea creșterii întregii economii, prin:

—	sporirea productivității europene,

—	exportarea produselor manufacturate (2),

—	progres tehnologic: mai bine de 80 % din cheltuielile sectorului privat în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică provin în UE din sectorul manufacturier.

2.3 Miza luptei împotriva dezindustrializării constă în canalizarea tuturor politicilor UE către obiectivul de sprijinire a potențialului de creștere și de competitivitate a industriei, în primul rând prin consolidarea dimensiunii sale externe.

2.4 Nu este vorba de definirea unei politici izolate, ci de integrarea unei dimensiuni de competitivitate industrială și a serviciilor conexe în toate politicile UE, începând cu politica comercială comună.

2.5 Deschiderea piețelor reprezintă, neîndoios, premisa creșterii ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, UE trebuie să-și actualizeze strategia, pentru a putea sprijini mai bine internaționalizarea întreprinderilor, într-un cadru de simetrie și reciprocitate care să asigure condiții concurențiale egale pentru toți protagoniștii.

2.6 O abordare coerentă necesită acțiuni într-o serie de sectoare, cu o valoare adăugată însemnată:

—

viitoarea politică comercială a UE ar trebui integrată în cadrul Strategiei Europa 2020. Acest aspect impune necesitatea unui set precis și eficient de reguli, în vederea:

—	promovării unor piețe deschise și echitabile, solicitând respectarea condițiilor concurențiale egale pentru țările emergente și respectând nevoile țărilor mai puțin dezvoltate;

—	protejării proprietății industriale și intelectuale,

—	creării unor elemente de cunoaștere noi și mai bine integrate,

—	descurajării contrafacerilor,

—	apărării și difuzării valorilor economiei sociale de piață (3),

—	propunerii și solicitării unui nivel înalt de protecție și îmbunătățire a calității mediului,

—	promovării monedei euro ca monedă de reglementare a schimburilor internaționale.

—

Deschiderea pieței globale și reciprocitatea tarifelor vamale rezultate sunt puternic limitate de obstacolele netarifare: trebuie intensificate eforturile „pentru a garanta respectarea drepturilor noastre în virtutea acordurilor bilaterale și multilaterale care vizează să deschidă piețele închise în mod ilegal” (4), asigurând simetria, reciprocitatea și egalitatea regulilor jocului.

—	Ar trebui revăzute și îmbunătățite inițiativele de sprijinire a internaționalizării IMM-urilor. Procentul exporturilor realizate de IMM-uri, în plus față de piața internă, reprezintă în prezent mai puțin de 15 %.

—

Politica UE ar trebui să exploreze mai mult posibilitățile de consolidare a celorlalte moduri de înfăptuire a internaționalizării, precum:

1.	investițiile străine directe (ISD),

2.	cooperarea tehnică,

3.	subcontractarea.

—	Statele europene ar trebui să facă eforturi de dezvoltare a dialogului consolidat cu partenerii sociali și cu ansamblul actorilor economici și sociali.

—	În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, un nou elan ar trebui să susțină inițiativele sectoriale avansate, după exemplul acțiunilor-pilot referitoare la piețele-lider.

2.7 Trebuie consolidat rolul monedei euro ca monedă de reglementare a schimburilor internaționale, atât în ceea ce privește materiile prime, cât și produsele manufacturate.

2.8 Procesul impetuos al globalizării economiei internaționale și dezvoltarea economiilor emergente impun o revizuire substanțială a politicilor comerciale ale UE, dat fiind că iau pe deplin în considerare interesele industriei europene, astfel încât aceasta să-și poată păstra și consolida rolul în contextul „satului global”.

2.9 În termeni generali, politica industrială a UE se concretizează prin:

—	măsuri generale, destinate dezvoltării pieței interne;

—	o politică comercială externă (măsuri antidumping, negocieri comerciale bilaterale și multilaterale care au incidență asupra unor sectoare industriale diferite);

—	numeroase politici sociale, regionale și de mediu, în vederea dezvoltării resurselor umane;

—	o politică concurențială acompaniată de instrumente juridice necesare pentru remedierea neajunsurilor pieței și pentru implementarea ajutoarelor de stat;

—	o politică de cercetare și dezvoltare;

—	măsuri în favoarea inovării;

—	consolidarea cooperării între întreprinderile europene;

—	cultivarea dialogului și a cooperării dintre partenerii sociali și extinderea acestora la țările în curs de dezvoltare, în special prin negocierea Acordurilor-cadru internaționale;

—	depunerea de eforturi în vederea realizării politicilor de mediu;

—	o politică ambițioasă și performantă de educație și formare.

2.10 Comerțul, economia, dialogul între religii și culturi și – de aici – prosperitatea popoarelor sunt condiționate și determinate de calitatea relațiilor dintre state, guverne și organisme internaționale. De asemenea, trebuie să se țină seama de nivelurile diferite de dezvoltare și de diversele abordări adoptate în vederea rezolvării problemelor comune.

2.11 În acest aviz, CESE dorește să se concentreze asupra dimensiunii externe a politicii industriale.

2.12 În acest context, se recunoaște rolul de primă importanță al politicii industriale, mai ales pe baza unui nou proces de conștientizare: necesitatea de a se restitui industriei și întreprinderilor locul central care li se cuvine.

2.13 „O politică industrială adaptată erei globalizării” (5): această inițiativă trebuie să stabilească prioritățile în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri, și a sprijinirii dezvoltării unei baze industriale puternice și durabile.

2.14 Creșterea cu adevărat „ inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (6)” este legată de consolidarea unui sector manufacturier diversificat, inovator, care să opereze cu succes pe piețele globale.

3. Domenii de interes și de acțiune pentru o dimensiune externă coerentă

3.1 Domeniile de interes și de acțiune care pun în valoare dimensiunea externă a politicii industriale europene sunt multiple, dar CESE dorește să se concentreze asupra următoarelor domenii:

1.	strategia europeană privind accesul la materiile prime;

2.	internaționalizarea IMM-urilor;

3.	standardizarea și drepturile de proprietate intelectuală (DPI);

4.	dialogul privind reglementările;

5.	politica comercială comună,

6.	imaginea și perspectivele Uniunii;

7.	inițiativele sectoriale: piețele-lider și platformele europene.

3.1.1 Accesul la materii prime. Accesul sigur și ușor la materii prime este esențial pentru aspectele legate de infrastructură și reprezintă premisa dezvoltării industriale. Inițiativele UE sunt indispensabile pentru:

—	eliminarea tuturor inegalităților existente și stabilirea de noi reguli și acorduri privind accesul la materii prime, în special la cele energetice;

—	solicitarea de eforturi constante, pentru a garanta, inclusiv la nivelul OMC, că țările producătoare vor respecta normele minimale de tip ecologic și social;

—	îmbunătățirea condițiilor durabile în ceea ce privește extracția materiilor prime în Europa;

—	sprijinirea filierelor europene sau naționale de reciclare pentru reducerea risipei, crearea unor locuri de muncă cu o înaltă valoare adăugată și limitarea efectelor ecologice și sociale ale proceselor extractive;

—	promovarea utilizării eficiente a resurselor și a materiilor prime secundare;

—	consolidarea autorităților și a instituțiilor responsabile de gestionarea materiilor prime în țările în curs de dezvoltare care dispun de acest tip de resurse;

—	sprijinirea cercetărilor aflate deja în curs, în vederea producerii energiei prin fuziune, prin intermediul proiectelor JET și ITER, cu ajutorul unor materii prime (deuteriu, litiu, tritiu) foarte răspândite în natură, în special în apa de mare.

3.1.1.1 Dacă dorește să-și îmbunătățească și să-și crească prezența și competitivitatea pe plan mondial, industria europeană trebuie să se doteze cu o strategie puternică și integrată, acordând atenție specială aprovizionării cu energie și să adopte o veritabilă „diplomație a materiilor prime”.

3.1.1.2 Accesul la materii prime, în special la cele energetice, trebuie să reprezinte un element fundamental al noii politici industriale. Punctul-cheie ar trebui să fie consolidarea raporturilor noastre economice și politice cu țările terțe, pentru:

—	eliminarea inegalităților privind condițiile de acces, prin acțiuni de combatere a restricțiilor la export (7);

—	sprijinirea producției de metale în Europa;

—	intensificarea eforturilor în legătură cu materiile prime de care Europa dispune deja;

—

monitorizarea celor 14 materii prime strategice pentru viitorul producției noastre. Este vorba de: antimoniu, beriliu, cobalt, fluorină, galiu, germaniu, grafit, indiu, magneziu, niobiu, metalele grupului platinic (platină, paladiu, iridiu, rodiu, ruteniu și osmiu), pământuri rare, tantal și wolfram;

—	constituirea de rezerve strategie pentru principalele materii prime;

—	includerea bumbacului între materiile strategice;

—	crearea unui Serviciu geologic european.

3.1.2 Internaționalizarea IMM-urilor. O altă miză crucială o reprezintă dimensiunea internațională a industriei europene: întreprinderile mici și mijlocii trebuie să poată concura pe piețele globale cu marile companii, valorificându-și în același timp propriile zone de producție.

3.1.2.1 Este necesară crearea și îmbunătățirea instrumentelor de asistență pentru prospecțiune și finanțare (asigurări, garanții de plată etc.), astfel încât IMM-urile să se dezvolte la nivel internațional.

3.1.2.2 Un studiu recent al DG Întreprinderi arată că, în cursul ultimilor trei ani, în 25 % din întreprinderile mici și mijlocii s-au desfășurat activități de import sau export. În afara pieței interne europene, doar 13 % dintre acestea au avut relații cu țări terțe și, dacă se iau în considerare piețele emergente ale țărilor din zona BRIC (Brazilia, Rusia, India și China), procentul oscilează între 7 și 10 %.

3.1.2.3 Într-adevăr, internaționalizarea le priește întreprinderilor, oferindu-le ocazia unui salt calitativ:

—	în ceea ce privește tendința de a angaja personal nou. IMM-urile active la nivel internațional înregistrează o rată de creștere a ocupării forței de muncă de 7 %, față de un modest 1 % în cazul celorlalte IMM-uri;

—	în ceea ce privește tendința spre inovare. Introducerea unor produse sau servicii inovatoare a caracterizat 26 % din IMM-urile cu activitate internațională, față de 8 % în cazul celorlalte.

3.1.2.4 Trebuie îmbunătățite performanțele în comerțul internațional, importante în vederea consolidării creșterii și competitivității.

3.1.2.5 Trebuie intensificate și dezvoltate în special inițiativele-pilot, în vederea creării centrelor europene de asistență în țări terțe (așa-numitele European Business Centres) (8), precum și eforturile în vederea operaționalizării depline a echipelor de acces la piețe (Market Access Teams).

3.1.3 Standardizarea Este necesară o politică decisă de standardizare și de apărare a proprietății intelectuale (DPI), prin asigurarea unei dimensiuni externe a proceselor de standardizare.

3.1.3.1 Trebuie evitat ca standardele să se transforme în bariere comerciale, iar creșterea numărului de norme naționale în domeniul serviciilor să dea naștere la obstacole în calea comerțului.

3.1.3.2 CESE este convins că trebuie introdusă obligația legală, pentru toți cei care creează standarde, de a respecta în acest proces principiile din acordul OMC privind barierele tehnice din calea comerțului (BTC).

3.1.3.3 O altă temă fundamentală este cea a interoperabilității: pentru a fi acceptate de piață și a răspunde obiectivelor stabilite, serviciile și aplicațiile trebuie să fie efectiv interoperabile.

3.1.4 Dialogul privind reglementările. Pentru ca industria europeană să fie cu adevărat competitivă, trebuie asigurate condiții echitabile pe plan mondial în ceea ce privește regulile și reglementările.

3.1.4.1 Adesea, la barierele comerciale tarifare se adaugă bariere netarifare de natură reglementară. De aceea, CESE consideră că trebuie intensificate eforturile din diferite domenii atât pentru a reduce barierele existente, cât și pentru a preveni apariția altora noi.

3.1.4.2 În acest context, principiul unei mai bune legiferări este fundamental pentru reducerea costurilor ridicate, datorate adesea excesului de reglementare, și pentru a beneficia de un acces mai eficient pe piețele internaționale, prin mecanisme de recunoaștere reciprocă.

3.1.5 Politica comercială comună este unul din pilonii relațiilor externe ale Uniunii Europene. Aceasta reglementează relațiile comerciale ale statelor membre cu țările terțe, urmărind obiectivul fundamental al asigurării unor condiții concurențiale egale și reguli ale jocului identice.

3.1.5.1 Este necesar să se asigure o mai mare eficiență în acțiunile de combatere a contrafacerii și piratării, atât în interiorul, cât și în exteriorul pieței unice, din cauza repercusiunilor foarte negative ce afectează un număr din ce în ce mai mare de sectoare, din ce în ce mai diferențiate.

3.1.5.2 În conformitate cu noile reglementări ale Tratatului de la Lisabona, trebuie îmbunătățite performanțele noastre în comerțul transfrontalier și internațional, importante în vederea consolidării creșterii, competitivității și viabilității pe termen lung a întreprinderilor, prin garantarea unei voci unice europene.

3.1.5.3 Instrumentele de apărare a comerțului și de acces la piețe urmăresc mai ales protejarea întreprinderilor europene împotriva obstacolelor comerciale. Uniunea trebuie să poată garanta dezvoltarea armonioasă, echitabilă și durabilă a comerțului mondial, ținând seama de nivelurile diferite de dezvoltare a țărilor terțe, ajutându-le pe cele mai puțin dezvoltate în procesele de industrializare și solicitând respectarea deplină a regulilor de către țările emergente.

3.1.5.4 UE trebuie să definească precis criterii economice, în vederea negocierii și încheierii acordurilor de liber-schimb și pentru identificarea propriilor parteneri, în special în ceea ce privește potențialul piețelor, în termeni de dimensiune și de creștere economică, asigurând mecanisme clare de evaluare ex ante (de coerență politică) și ex post (cu respectarea deplină a simetriilor și reciprocităților) și sprijinind dialogul social european și organizațiile societății civile.

3.1.5.5 Este necesar ca reducerea tarifelor în cadrul OMC să fie însoțită de un efort de îmbunătățire a condițiilor de muncă, în conformitate cu standardele OIM.

3.1.6 Imaginea și perspectivele Uniunii. Este nevoie de o viziune bazată pe o logică de dezvoltare durabilă și în măsură să promoveze societăți incluzive, economii deschise și relații pacifice, dintr-o perspectivă globală și pe termen lung.

3.1.6.1 Imaginea Uniunii Europene, atât în plan intern, cât – mai ales – în cel extern, trebuie să fie mai îngrijită, prin asigurarea coerenței, unității și capacității de acțiune rapidă, în vederea valorificării sale depline. Trebuie definită și pusă în aplicare o acțiune articulată în funcție de nivelurile de sinergie, coerente între ele, pentru:

—	garantarea deschiderii echilibrate a piețelor și prezervarea rezervelor limitate ale planetei, asigurând totodată – din punct de vedere strategic – accesul durabil al Europei la resursele strategice necesare;

—	consolidarea dialogului economic cu toți partenerii principali, în cadrul unei abordări multilaterale;

—	consolidarea rolului monedei euro pe scena internațională;

—	prezentarea UE ca „putere normativă internațională”, prin promovarea unor înalte standarde în domeniile industrial, ecologic, social și în cel al condițiilor decente de muncă, în cel al achizițiilor publice și cel al proprietății intelectuale;

—	relansarea principalelor trei politici de dezvoltare externă a UE: extinderea, politica de vecinătate și Uniunea pentru Mediterana, noul parteneriat cu Africa în cadrul acordurilor ACP (9).

3.1.6.2 CESE are profunda convingere că, în lipsa unei componente participative la nivel european privind perspectivele globale ale politicii industriale europene, nu va fi posibilă dezvoltarea acestei viziuni strategice comune, indispensabilă pentru relansarea puternică și coerentă a dimensiunii externe a politicii industriale europene.

3.1.6.3 CESE își exprimă convingerea că dezvoltarea este în interesul industriilor europene și că singurul mod în care se poate ajunge la aceasta este de a nu simți în mod constant presiunea unei concurențe a costurilor scăzute.

3.1.7 Inițiative sectoriale: piețe-lider și platforme

3.1.7.1 Europa trebuie să-și construiască viitorul în funcție de propriile atuuri. Sunt dezvoltate în mod constant diverse soluții sectoriale, pentru îmbunătățirea competitivității globale a Europei, astfel încât aceasta să devină mai atractivă ca loc de muncă și cămin.

3.1.7.2 Printre domeniile de vârf se numără:

—	infrastructura tehnologică;

—	rețelele de aprovizionare cu energie;

—	societatea cunoașterii și societatea digitală;

—	sănătatea și mobilitatea;

—	tehnologiile orizontale, necesare industriilor din UE.

3.1.7.3 În opinia CESE, trebuie înscrise într-un cadru consolidat și coerent diversele abordări sectoriale existente, precum:

—	platformele tehnologice europene;

—	inițiativele privind piețele-lider;

—	diversele comitete consultative de nivel înalt;

—	Platformele de inovare, precum LeaderShip, Cars 21, ICT Task Force;

—	grupul de nivel înalt din industria chimică.

3.1.7.4 De asemenea, CESE consideră că anumite sectoare foarte sensibile și promițătoare ar merita să se dezvolte mai mult, precum:

—

spațiul;

—	mobilitatea durabilă;

—	mizele sociale ale viitorului, referitoare la schimbări climatice;

—	provocările concurențiale, precum industria chimică, ingineria și sectorul agroalimentar;

—	sectoarele de înaltă intensitate energetică.

4. Dimensiunea externă a politicilor UE, cheia succesului industriei Uniunii Europene

4.1 Așa cum a subliniat Președinția ungară, „în întreaga lume au loc schimbări de o viteză și o profunzime incredibile; Europa trebuie să fie capabilă să facă față unei concurențe globale mai acerbe decât oricând”.

4.2 20 de milioane de întreprinderi din Europa, îndeosebi întreprinderile mici și mijlocii, conduse de creatori, de lucrători, de meșteșugari și de întreprinzători, trebuie să poată inova, să-și dezvolte competitivitatea și să creeze locuri de muncă, sprijiniți în acest sens de o politică industrială europeană caracterizată de o dimensiune externă integrată.

4.3 CESE salută concluziile Consiliului European din 17 decembrie 2010, referitoare la competitivitatea internațională și la piața unică.

4.4 În special, CESE subliniază importanța dotării întreprinderilor cu un cadru normativ inteligent, previzibil și mai puțin împovărător, precum și cu un mediu antreprenorial mai favorabil IMM-urilor, astfel încât acestea să poată opera cu o viziune pe termen lung.

Bruxelles, 4 mai 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Cf. litera a) de la anexa I la Concluziile Consiliului European din 16 septembrie 2010.

(2) reprezentând circa trei sferturi din exporturile UE (sursă: DG Întreprinderi).

(3) Cf. art. 3 din Tratatul de la Lisabona

(4) COM(2010) 612 final, punctul 4.

(5) Cf: inițiativa strategică 10, COM(2010) 2020 final.

(6) Ibidem.

(7) Precum cele impuse de China, India și altele.

(8) În China, Thailanda, India și Vietnam.

(9) Avizul Comitetului Economic și Social European privind dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona reînnoite, JO C 128/2010, p. 41.