RAPORTUL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea ex post a evenimentului „Capitale europene ale culturii” din 2010 (Essen pentru Ruhr, Pécs și Istanbul)

INTRODUCERE

Prezentul raport este prezentat în temeiul articolului 12 din Decizia nr. 1622/2006/CE[1] din 24 octombrie 2006 de stabilire a unei acțiuni comunitare în favoarea evenimentului „Capitala europeană a culturii” pentru anii 2007-2019, care prevede că „în fiecare an, Comisia asigură o evaluare externă și independentă a rezultatelor atinse de către evenimentul «Capitala europeană a culturii» în anul precedent, în conformitate cu obiectivele și criteriile prevăzute pentru acțiune de prezenta decizie. Comisia prezintă un raport asupra acestei evaluări Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Regiunilor înainte de sfârșitul anului care urmează evenimentului «Capitala europeană a culturii».”

Prezentul raport prezintă poziția Comisiei cu privire la principalele concluzii și recomandări ale evaluării externe a evenimentului „Capitala europeană a culturii” din 2010, care poate fi obținută utilizând linkul de mai jos:

http://ec.europa.eu/culture/our-programmes-and-actions/capitals/evaluation-commissioned-by-the-eu_en.htm.

Într-o primă etapă, evaluarea externă a evaluat individual cele trei Capitale europene ale culturii (denumite în continuare „CEC”): Essen pentru Ruhr, Pécs și Istanbul. În continuare, evaluatorul a comparat rezultatele și a tras concluziile comune celor trei manifestări.

CONTEXTUL ACțIUNII

Acțiunea UE privind evenimentul „Capitala europeană a culturii”

Planul inițial privind „Orașul european al culturii” a fost lansat la nivel interguvernamental în 1985[2]. Pe baza acestei experiențe, Decizia 1419/1999/CE a stabilit o acțiune comunitară în favoarea evenimentului „Capitala europeană a culturii” pentru perioada 2005-2019[3]. Decizia a stabilit ordinea cronologică în care statele membre erau eligibile pentru găzduirea evenimentului. De asemenea, țările europene terțe își puteau depune candidatura fără a fi supuse unei ordini cronologice predefinite: țările îndreptățite să găzduiască evenimentul pentru un anumit an trebuiau să propună orașe și să prezinte candidaturile acestora pentru anul în cauză, inclusiv programele lor culturale, unui comitet european de selecție care recomanda Comisiei desemnarea acestora. Consiliul de Miniștri desemna în mod oficial CEC.

La 1 ianuarie 2007, Decizia 1419/1999/CE a fost înlocuită cu Decizia 1622/2006/CE[4] care a precizat obiectivele, a introdus o selecție națională în două etape și un proces de monitorizare începând cu manifestarea din anul 2013. Noua decizie a introdus reuniuni de monitorizare după desemnare, în urma cărora comitetul formulează o recomandare referitoare la decernarea capitalelor a unui premiu sub forma unei sume de bani în onoarea Melinei Mercouri, cu condiția ca orașele desemnate să îndeplinească criteriile prevăzute în Decizia 1622/2006/CE și să fi pus în aplicare recomandările formulate de comitetele de selecție și de monitorizare. Asistența financiară a UE se acordă prin intermediul programului Cultura. Pentru perioada 2007-2013, Uniunea acordă un maximum de 1,5 milioane de euro în fiecare an pentru CEC. Până la titlul din 2009, orașele au primit finanțarea sub forma unui grant de cofinanțare a unei părți din programul lor. Începând cu titlul din 2010, orașele au fost supuse fazei de monitorizare și au primit sprijinul financiar din partea UE în valoare de 1,5 milioane de euro prin intermediul premiului Melina Mercouri.

Capitalele europene ale culturii 2010

Selecția CEC din 2010 s-a făcut în conformitate cu procedurile de selecție stabilite de decizia din 1999. Germania și Ungaria au fost eligibile pentru a găzdui CEC în acest an. Germania a propus Essen pentru Ruhr și Görlitz; Ungaria a propus Pécs. În plus, Turcia a propus Istanbul și Ucraina a propus Kiev. În temeiul articolului 4 din Decizia 1419/1999/CE privind participarea țărilor terțe la eveniment, numai un oraș din țări terțe ar putea deține titlul pentru un anumit an.

Procesul de selecție a avut loc în 2006. Comitetul european de selecție a emis un raport prin care recomanda Essen pentru Ruhr, Pécs și Istanbul pentru titlul din 2010, formulând, în același timp, recomandări pentru a sprijini atingerea obiectivele propuse. În 2006, pe baza recomandării Comisiei, Consiliul de Miniștri a atribuit în mod oficial titlul orașelor recomandate.

EVALUAREA EXTERNă

Modalitățile de evaluare

Comisia a încredințat ECORYS UK Ltd. efectuarea evaluării externe[5] a CEC în 2010. Evaluarea a avut drept scop evaluarea pertinenței, eficienței, eficacității și durabilității acestor manifestări în raport cu obiectivele acțiunii și cu obiectivele pe care și le fixaseră CEC în dosarele lor de candidatură și în timpul fazei de punere în aplicare. Având în vedere faptul că fiecare CEC deține titlul doar pentru un an, concluziile și recomandările privind orașele au fost formulate sub forma unor „lecții învățate” destinate să ajute viitoarele CEC în procesul de punere în aplicare.

Metodologie

Cele trei CEC au fost evaluate în mod individual, având la bază în parte evaluările comandate chiar de CEC respective. Datele au fost colectate la două niveluri: o mică parte a datelor a fost colectată la nivelul UE, iar cea mai mare parte la nivelul CEC. Sursele principale le-au constituit documentația strategică și științifică la nivel european; dosarele de candidatură originale ale CEC, studii și rapoarte comandate de CEC, programele de activități, materialele promoționale și site-urile web; datele cantitative furnizate de CEC privind activitățile, realizările și rezultatele; interviurile cu echipele de gestionare ale fiecărei CEC; consultarea principalelor părți interesate în fiecare CEC; și vizite în fiecare oraș. Concluziile privind acțiunea CEC în general s-au bazat pe datele și concluziile obținute din toate cele trei CEC.

Concluziile evaluatorului

Pertinența acțiunii

Evaluarea a estimat că implementarea acțiunii a corespuns articolului 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Criteriile de selecție precizate în Deciziile 1419/CE/1999 și 1622/CE/2006 au garantat faptul că programele culturale ale deținătorilor titlului au fost relevante din punct de vedere al articolului 167, deși criteriile acordă fiecărei CEC libertatea de a interpreta obiectivele tratatului după cum consideră de cuviință.

Preambulul la decizia din 1999 a menționat pentru prima oară în mod explicit dezvoltarea culturală și turistică și nevoia de a mobiliza segmente importante ale populației. Aceste mențiuni au fost mai târziu consolidate în decizia din 2006 prin includerea unui criteriu explicit privind „sprijinirea participării cetățenilor” și „dezvoltarea pe termen lung”. Multe CEC au mers și mai departe și au definit în mod clar obiective sociale, economice sau turistice. Introducerea acestui tip de obiective în acțiunea CEC a contribuit atât la configurarea, cât și la reflectarea unor tendințe mai generale în politica culturală.

Cu toate acestea, importanța din ce în ce mai mare a acestor obiective a fost însoțită de o dezbatere privind echilibrul între susținerea culturii pentru valoarea sa intrinsecă și susținerea acesteia ca instrument de obținere a unui randament tangibil și cuantificabil al investițiilor.

Relevanța CEC 2010

Evaluarea a analizat factorii care au motivat orașele să-și depună candidatura pentru a deveni CEC, precum și pertinența obiectivelor acestora în ceea ce privește obiectivele acțiunii și ale articolului 167. Ea a examinat, de asemenea, procesul prin care motivația evenimentului CEC 2010 a fost transformată într-un set de obiective realizabile, precum și schimbările aduse obiectivelor respective în timpul fazei de elaborare. Toate cele trei CEC au adoptat obiectivele acțiunii și le-au personalizat în conformitate cu propriile contexte și priorități specifice. Toate cele trei capitale din 2010 au planificat programe culturale și activități asociate variate (de exemplu, comunicări, voluntariat etc.) care să sprijine obiectivele „dezvoltarea de activități culturale”, „promovarea dimensiunii europene prin cultură” și „dezvoltarea socială și economică prin cultură”.

Eficiența gestionării

O atenție deosebită a fost acordată eficienței gestionării evenimentului CEC, inclusiv modelele sale organizaționale, procesele de selecție și de punere în aplicare a activităților și manifestărilor culturale, comunicările și promovările și procedurile de obținere a finanțărilor.

În mod similar evaluărilor CEC din 2007, 2008 și 2009, evaluarea CEC din 2010 evidențiază faptul că, deși poate constitui o provocare, este esențială constituirea unei structuri organizaționale și a unei echipe dotate cu competențele adecvate pentru a pune în aplicare programul cultural. Aceasta necesită o gamă mai largă de competențe și, prin urmare, o structură diferită de cea a echipei care a pregătit candidatura inițială. Există, de asemenea, necesitatea echilibrării intereselor artistice și politice și a garantării faptului că fiecare participant nou la mecanismul de implementare este acceptat ca partener de către părțile interesate existente. O structură nouă și independentă este recomandabilă, o structură modelată cu grijă, care să reflecte contextul politic și cultural al orașului.

CEC 2010 ilustrează aceste puncte de vedere în moduri foarte diferite. Essen pentru Ruhr dezvoltat o structură de guvernare eficientă și eficace, demonstrând astfel modul în care pot fi îndeplinite principalele provocări, chiar și în situația complexă în care este implicată o mare aglomerație.

La Pécs, gestionarea unui eveniment de o asemenea anvergură s-a dovedit a fi o provocare majoră, întâmpinându-se o serie de dificultăți. În primul rând, au fost instituite două organizații diferite pentru gestionarea bugetului, ceea ce a dus la o lipsă de claritate în ceea privește responsabilitatea pentru direcția artistică; responsabilitatea alocării finanțării a avut tendința de a reveni autorităților publice, agenția de gestionare beneficiind de un grad redus de autonomie. În al doilea rând, alegerea unui director artistic și conducerea dezvoltării programului cultural s-a dovedit a fi o provocare și au avut loc schimbări ale persoanelor responsabile pentru dezvoltarea programului și a modelului instituțional. Aceste dificultăți au fost agravate de schimbările care au avut loc la nivel politic în Pécs, în etapa de dezvoltare. Ca urmare, procesul decizional a fost complicat și îndelungat și structura de guvernanță a putut fi stabilită numai la sfârșitul anului 2008, când atenția a putut fi direcționată către dezvoltarea programului cultural. Cu toate acestea, în această etapă era deja prea târziu pentru mobilizarea multor operatori culturali și pentru realizarea unora dintre ideile inițiale de proiecte. În ciuda acestor provocări, programul cultural final pentru Pécs 2010 a fost mult mai cuprinzător decât oferta culturală a orașului din anii precedenți.

În ceea ce privește orașul Istanbul, un organism executiv, denumit „Agenția Capitala culturală europeană Istanbul 2010”, a fost înființat prin lege în 2007 pentru implementarea programului CEC. Această agenție a beneficiat de un puternic angajament politic și financiar din partea guvernului național, precum și de un grad semnificativ de autonomie, cel puțin la început. Deși agenția a reușit să pună în aplicare un program cultural și o campanie de marketing foarte vaste, anumite elemente ale modelului de guvernare s-au dovedit a fi problematice și au determinat ca impactul general al CEC să fie mai redus decât se anticipase. Deoarece guvernul a devenit furnizorul de 95% din finanțare, organismele de stat au exercitat un control mărit asupra CEC, ceea ce a dus la frustrarea operatorilor culturali independenți, unii dintre aceștia demisionând în 2009 din pozițiile lor din cadrul agenției. Pierderea rezultată a unei viziuni artistice clare a dus la o coordonare slabă între programul cultural și campania de marketing, aceasta din urmă neavând tendința de a promova programul cultural în mod specific.

În ciuda acestor dificultăți, titlul de CEC rămâne extrem de apreciat, a generat programe culturale vaste și a avut un impact semnificativ. Orașele își asumă angajamentele foarte explicite în etapa depunerii candidaturii în ceea ce privește resursele financiare. Cu toate acestea, este necesar să se asigure faptul că CEC își îndeplinește propriile angajamente făcute în etapa depunerii candidaturii, inclusiv în ceea ce privește comunicarea: în etapa selecționării, Essen pentru Ruhr s-a prezentat în calitate de oraș candidat la titlu, cu implicarea regiunii Ruhr în programul său. Cu toate acestea, în ciuda recomandărilor comitetului de monitorizare și de consiliere, titlul Essen pentru Ruhr 2010 a fost transformat în Ruhr 2010 în cadrul strategiei de comunicare a evenimentului. În plus, cel puțin un oraș din regiunea Ruhr (Dortmund) și-a însușit titlul, prezentându-se în unele cazuri drept „Dortmund - Capitală europeană a culturii 2010”.

Eficacitatea mecanismelor acțiunii CEC la nivelul UE

Un element-cheie al evaluării a fost eficacitatea proceselor de selecție, monitorizare și financiare desfășurate de Comisia Europeană.

Mecanismele aplicate de Comisia Europeană pentru selecția CEC 2010 au fost cele precizate de Decizia 1419/CE/1999. Germania și Ungaria au fost libere să stabilească criteriile pe baza cărora vor propune un oraș (sau orașe) pentru titlul de CEC. Ambele state membre au organizat un concurs de selectare a propunerilor înainte de transmiterea acestora către instituțiile europene. Ele au definit criteriile și modalitățile pentru aceste concursuri independent de Comisia Europeană. Deși concursurile au avut succes în atragerea unui număr mare de candidați, și anume 16 în Germania și 7 în Ungaria, acestea nu s-au asigurat de faptul că toate candidaturile au fost elaborate având în vedere criteriile europene. Mai mult, deși Germania a propus comitetului european de selecție două orașe – oferind comitetului posibilitatea de a alege – Ungaria a propus doar unul, oferind comitetului doar posibilitatea de a accepta sau de a respinge candidatura orașului Pécs.

Deși toate cele trei CEC s-au dovedit în cele din urmă a fi relevante din punct de vedere al criteriilor la nivelul Uniunii Europene, viitoarele CEC selectate în conformitate cu noile proceduri introduse de Decizia 1622/CE /2006 (și anume cele începând cu 2013) ar putea fi mai relevante din punct de vedere al criteriilor la nivelul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, deținătorii titlurilor pentru 2010 reprezintă primele CEC cofinanțate și monitorizate în conformitate cu noile proceduri stabilite în Decizia 1622/CE /2006. În aceste trei cazuri, datele rezultate din studiile efectuate sugerează că noile procese au jucat un rol important în consolidarea CEC, inclusiv a specializării acestora pe dimensiunea europeană. Conform acestor studii, contactele informale cu membrii comitetului de monitorizare și consiliere s-au dovedit a fi o completare valoroasă a reuniunilor formale de monitorizare și a rapoartelor. De asemenea, toate cele trei studii au raportat că o finanțare din partea UE sub forma unui premiu a generat sarcini administrative mai reduse decât ar fi generat un grant clasic, astfel cum a fost cazul titlurilor anterioare. Acțiunea CEC suscită un interes puternic din partea orașelor candidate și investiții considerabile în programe culturale și în orașe în general și, în plus, oferă o mare vizibilitate în mass-media și în fața publicului. Este puțin probabil ca un alt mecanism politic să fi realizat același impact cu același nivel de investiții din partea Uniunii Europene, atât în ceea ce privește eforturile, cât și resursele financiare.

Eficacitatea privind dezvoltarea de activități culturale

Toate cele trei CEC 2010 au implementat pe teritoriul lor programe culturale mult mai extinse decât programele care ar fi avut loc în absența desemnării CEC: 5 500 de evenimente culturale au fost implementate în Essen pentru Ruhr, 4 675 la Pécs și 10 000 la Istanbul. Împreună acestea au reprezentat peste 20 000 de manifestări la care au participat peste 20 de milioane de persoane în cele două CEC mai mari (Essen pentru Ruhr și Istanbul)[6]. Programele culturale ale celor trei CEC au avut loc în întreaga perioadă de douăsprezece luni ale anului respectiv. În general, acțiunea CEC în ansamblu a reușit să atingă obiectivul de dezvoltare de activități culturale.

Datele provenite de la cele trei CEC arată, de asemenea, că aceste programe culturale au fost mai inovatoare, mai diversificate și cu o vizibilitate mai mare decât ar fi fost oferta culturală a fiecărui oraș în absența desemnării CEC, cu mai multe evenimente și reprezentații ale artiștilor de renume internațional decât ar fi fost cazul în mod normal. Essen pentru Ruhr și Istanbul pus un accent deosebit pe contractări și reprezentații sau expoziții de noi opere de artă, inclusiv de către artiști și instituții culturale locale, în timp ce Pécs pus un accent relativ mai mare pe activitățile existente.

Toate cele trei CEC au explorat diverse teme și subiecte artistice, care în unele cazuri au fost inovatoare sau de avangardă. Cu toate acestea, la Pécs și la Istanbul, dificultățile privind gestionarea CEC s-au tradus prin lipsa unei puternice direcții artistice pentru programul cultural în ansamblu. Istanbul a explorat teme de interes contemporan și a prezentat o ofertă diversă de cultură modernă și contemporană din diferite discipline artistice, deși a întâmpinat dificultăți în afirmarea unei teme artistice coerente care să cuprindă aceste discipline. În același timp, Pécs avut obiectivul global de stimulare a cooperării cu Europa de Sud-Est și de juca un rol de poartă către țările din regiunea respectivă. În practică, însă, activitățile sale au devenit mai axate pe dezvoltarea de noi infrastructuri (care ar putea fi dificil de finanțat după anul CEC) mai degrabă decât pe explorarea de teme artistice legate de scopul general al CEC.

Eficacitatea privind promovarea dimensiunii europene a culturii și prin cultură

Decizia din 1999 nu definește „dimensiunea europeană” în mod explicit, dar o vede în mod esențial ca pe o cooperare culturală, fiind în măsură inclusiv: să evidențieze curentele și stilurile culturale comune europenilor, pe care le-a inspirat orașul sau la care acesta a adus o contribuție semnificativă; precum și să promoveze evenimente care implică persoane active în domeniul culturii din alte orașe ale statelor membre și care conduc la instituirea unei cooperări culturale de durată, favorizând în același timp circulația lor în interiorul UE.

Criteriul „dimensiunii europene” instituit în decizia din 2006 oferă orașelor flexibilitate în interpretare. Ghidul pentru orașele candidate oferă exemple, acesta fiind disponibil online începând cu 2007.

Post-scriptumul la evaluarea din 2009 sugerează că programele culturale CEC devin „europene” prin includerea de activități al căror conținut, mecanism de implementare, audiență sau participanți sunt în esență europene. Examinarea CEC 2010 arată că toate trei CEC au fost europene în acest sens, cu toate că abordările au fost diferite:

- Conținut : celte trei CEC au scos în evidență teme europene foarte diferite, în diverse moduri. Essen pentru Ruhr a pus accentul mai mult pe teme regionale, însă le-a explorat într-un context european, în special în ceea ce privește migrația, identitatea și abordările educației culturale. Din cele trei CEC, Essen pentru Ruhr a avut poate cel mai mare succes în asigurarea faptului că temele europene sunt prezente în tot programul cultural, „Un model pentru Europa” fiind unul dintre cele trei criterii de selecție pentru toate proiectele. Tema europeană promovată de Pécs s-a concentrat pe potențialului său de „poartă spre Balcani”, cu numeroase activități culturale axate pe promovarea unei culturi panbalcanice. Istanbul urmărea inițial să prezinte orașul ca un centru european de cultură modernă și contemporană, care ar funcționa ca o „punte între Europa și estul său”, cu o anumită explorare a rolului culturii și societății civile în contextul cererii de aderare a Turciei la UE. Cu toate acestea, în practică, viziunea artistică inițială s-a pierdut în mare parte în cadrul CEC și, în final, accentul s-a pus pe patrimoniul european istoric al orașului, mai degrabă decât pe cel contemporan.

- Mecanism de implementare: toate cele trei CEC au inclus evenimente cu artiști de importanță europeană, deși principalul mecanism de implementare pentru dimensiunea europeană a fost reprezentat de parteneriatele cu orașe din alte țări. Acestea au fost foarte răspândite în cadrul inițiativei „Essen pentru Ruhr”, incluzând colaborări, schimburi și crearea de rețele culturale, cu un total de peste 100 de proiecte de cooperare multilaterală care au implicat 83 000 de participanți. În cazul orașului Pécs, au existat 270 proiecte care au implicat artiști din alte țări și 52 de proiecte cu alte CEC, cea mai importantă fiind cooperarea cu orașele din țările învecinate. Colaborările dintre CEC și alte orașe au fost poate mai puțin structurate și mai puțin răspândite la Pécs și Istanbul decât la Essen pentru Ruhr, deși au existat o serie de colaborări cu artiști și operatori din alte țări. Istanbul a permis multora dintre cele 39 de municipalități ale sale să se implice pentru prima dată în cooperări culturale transnaționale; a existat, de asemenea, o gamă largă de cooperare artistică între cele trei CEC.

Eficacitatea impactului asupra dezvoltării sociale, economice, urbane și turistice

Essen pentru Ruhr și Pécs au urmărit dezvoltarea artelor și culturii ca pe un mijloc de reabilitare economică și socială a fostelor zone industriale, deși ambele au adoptat abordări diferite. Istanbul nu a urmărit în mod special utilizarea culturii pentru realizarea de obiective economice, deși a existat un posibil impact economic. Istanbul a căutat să promoveze accesul și participarea la cultură, în special pentru cei care nu beneficiază în mod normal de astfel de ocazii.

Toate cele trei CEC au stimulat investițiile în infrastructuri culturale și în alte infrastructuri care altfel nu ar fi avut loc (în 2010 au fost investiți 140 de milioane EUR la Pécs și 64 la milioane EUR în Istanbul). La Pécs, facilitățile culturale noi sau renovate au jucat un rol central în cadrul CEC și au fost percepute ca fiind esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung atât a culturii, cât și a orașului. De asemenea, CEC a oferit un stimulent pentru investiții în alte infrastructuri, precum noua legătură de autostradă către Budapesta. La Istanbul, CEC a oferit un stimulent pentru investiții importante pentru restaurarea siturilor aflate în patrimoniul cultural istoric al orașului. De asemenea, anumite facilități au fost renovate în cadrul acțiunii Essen pentru Ruhr.

Experiența din 2010 arată, de asemenea, faptul că CEC pot contribui la transformarea imaginii orașelor sau le pot conferi o mai mare vizibilitate la nivel internațional, deși măsura în care acest lucru este necesar sau fezabil este diferită de la caz la caz.

Referitor la impactul direct asupra economiei prin intermediul turismului, există date care arată o creștere a vizitelor turistice în Pécs, Essen pentru Ruhr și Istanbul (+ 71%, + 18,5% și, respectiv, + 11%). În toate cele trei orașe au fost consolidate industriile culturale și creative, deși nu la fel de mult pe cât s-a sperat în cel puțin două cazuri; la Pécs, dezvoltarea de noi facilități a devenit preocuparea principală, în detrimentul susținerii industriilor culturale și creative. În mod similar, la Istanbul, în cursul fazei de dezvoltare, accentul inițial pus pe dezvoltarea unui sector cultural modern și contemporan a fost reorientat către restaurarea siturilor din patrimoniu.

Experiența din 2010 arată, de asemenea, menținerea potențialului de dezvoltare al CEC pentru încurajarea participării cetățenilor la viața culturală în contexte foarte diferite. Toate cele trei CEC au inclus o serie de proiecte menite să implice cetățenii care în mod normal nu participă sau nu au acces la activități culturale. Abordările comune ale acestui obiectiv în toate cele trei CEC (și în numeroase CEC din ultimii ani) includ descentralizarea activităților în diferite cartiere și în locuri diferite sau neobișnuite din întregul oraș, precum și o abordare globală, care subliniază valoarea toleranței și pun în valoare diversitatea culturilor și a grupurilor etnice prezente în oraș. De asemenea, un rol important îl joacă voluntarii: 1 165 la Essen pentru Ruhr, 901 la Istanbul și 780 la Pécs.

Concluzie:

Resursele umane și financiare necesare pentru a atinge o masă critică a impactului variază în funcție de dimensiunea și natura teritoriului CEC. Acoperirea unui teritoriu foarte mare (și/sau populații) vor necesita, desigur, resurse importante, însă viitoarele CEC ar trebui să acorde o importanță deosebită tipului de impact pe care doresc să îl obțină. Mai degrabă ar fi de dorit o concentrare într-un anumit domeniu sau obținerea de efecte precum dezvoltarea de rețele sau a profilului în întreg teritoriul, decât o schimbare radicală în ceea ce privește atmosfera culturală.

CEC continuă să ofere avantaje economice și sociale în ceea ce privește creșterea turismului, îmbunătățirea infrastructurii, creșterea profilului internațional, precum și consolidarea industriilor culturale și creative. În acest mod, CEC este susținut prin și oferă valoare adăugată investițiilor în patrimoniul cultural și în infrastructură realizate din fondurile structurale europene.

Cu toate acestea, aceste avantaje nu revin neapărat și în mod automat orașelor care dețin titlul. Măsura în care este stimulată dezvoltarea economică și socială – și natura acestei dezvoltări – continuă să depindă de elaborarea unei viziuni clare de dezvoltare de către părțile interesate, precum și de activități adecvate și coordonate, care sunt puse în aplicare împreună cu programul cultural.

CEC dispune de un potențial important de creștere a participării cetățenilor la viața culturală în contexte foarte diferite, în special în cazul în care astfel de activități pun în evidență toleranța și pun în valoare diversitatea culturilor și grupurilor etnice prezente în oraș.

Durabilitatea

În ceea ce privește obiectivele sale, CEC „are un caracter durabil și face parte integrantă din dezvoltarea culturală și socială pe termen lung a orașului”[7]. În cazul tuturor celor trei CEC există dovezi privind noi activități culturale care vor continua și după anul în care orașele au deținut titlul, precum și privind facilități culturale renovate. În ceea ce privește durabilitatea capacității culturale, ca urmare a CEC toate cele trei orașe au dobândit o experiență și o expertiză mai vastă, precum și o îmbunătățire a comunicării și a cooperării în sectoarele lor culturale. Cu toate acestea, datele care susțin îmbunătățiri durabile ale guvernanței culturale diferă. La Istanbul, deși unele cazuri de guvernanță mai bună vor continua să existe, modelul introdus de CEC va lua sfârșit în momentul în care agenția își încetează activitatea în 2011, nefiind garantat faptul că părțile interesate se vor reuni în jurul unei strategii comune. La Pécs, au fost create două organisme cu scopul de a gestiona pe termen lung noile facilități culturale, deși autoritatea locală încă nu și-a creat structura de bază pentru susținerea operatorilor culturali din întregul oraș. La Essen pentru Ruhr, au fost stabilite o serie de obiective ambițioase pe termen lung, responsabilitățile fiind transferate către parteneri regionali precum Kultur Ruhr GmbH (organizatorul trienalei Ruhr) și Ruhr Tourism GmbH.

Concluzie:

Acțiunea CEC creează o moștenire a orașelor gazdă prin activități culturale noi care au loc și după anul în care orașele dețin titlul, printr-o comunicare și o cooperare îmbunătățită între părțile interesate din domeniul culturii, precum și prin facilități culturale noi și îmbunătățite.

Dincolo de aceste avantaje, crearea unei moșteniri durabile este mai nesigură. De regulă, aceasta necesită ca principalele părți interesate să se reunească în jurul unei viziuni și a unei strategii pe termen lung și să instituie o structură de guvernanță și de coordonare continuă a culturii în oraș, implicând adesea crearea unui organism specific.

PRINCIPALELE RECOMANDăRI ALE EVALUăRII EXTERNE șI OBSERVAțIILE COMISIEI

Comisia aprobă liniile generale ale recomandărilor făcute de evaluator, care sunt foarte apropiate de recomandările publicate ca urmare a evaluărilor CEC 2007-2008 și 2009.

Comisia este de acord că, în elaborarea unui nou temei juridic, ar trebui, pentru orice eventuală continuare a exercițiului după 2019:

- să se asigure că, în cadrul procesului de selecție, toate cererile sunt evaluate în funcție de criteriile stabilite la nivelul UE, astfel cum este prevăzut în prezenta decizie (a se vedea punctul 3.3.4);

- având în vedere experiența dobândită din Istanbul 2010 și faptul că prezenta decizie nu mai permite orașelor din țările terțe să candideze pentru acest titlu, să analizeze dacă noua bază juridică ar trebui să reintroducă această posibilitate (a se vedea punctul 2.2);

- să ia în considerare măsura în care acordarea unui premiu sub forma unei sume de bani după 2019, astfel cum prevede prezenta decizie, este mai eficientă decât acordarea unui grant tradițional pentru o parte din programul orașului, astfel cum s-a procedat anterior (a se vedea punctele 2.1 și 3.3.4);

- să păstreze acțiunea CEC axată în principal pe orașe, dar să permită orașelor o anumită flexibilitate de a implica o zonă mai largă, ca și în prezent (a se vedea punctul 3.3.3);

- să sublinieze importanța îndeplinirii criteriilor legate de dezvoltare pe termen lung a orașului și ia în considerare posibilitatea încurajării în mod explicit a criteriilor care avantajează orașele care au dezvoltat deja o strategie de politică culturală pe termen lung (a se vedea 3.3.8).

CONCLUZIILE COMISIEI

Comisia concluzionează că titlul de CEC rămâne extrem de apreciat, generează programe culturale vaste și un impact semnificativ. Titlul la nivel UE și contribuția financiară au un efect stimulant considerabil, făcând din CEC o inițiativă deosebit de rentabilă și eficientă. Comisia este de acord cu evaluarea generală a evaluatorului și acceptă recomandările acestuia, astfel cum au fost formulate în secțiunea de mai sus.

Comisia constată că majoritatea CEC dețin deja un sistem de evaluare care acoperă integral sau parțial programul lor cultural și va continua să recomande efectuarea unor evaluări globale la nivel local. Pentru a promova difuzarea bunelor practici de evaluare prin intermediul programului UE Cultura, Comisia a sprijinit o regrupare a politicilor care adaptează modelul cuprinzător de evaluare elaborat de Liverpool 2008 la nevoile viitoarelor CEC[8]. Ghidul Comisiei pentru orașele candidate a fost, de asemenea, actualizat pentru a include o secțiune privind evaluarea.

Comisia pregătește propunerea sa referitoare la inițiativă pentru perioada de după 2019, care va căuta să asigure faptul că aceasta rămâne cât mai atractivă, relevantă și eficientă cu putință. Ea va lua în considerare concluziile și recomandările care decurg din prezenta evaluare, cele din titlurile 2007-2008 și 2009, precum și evaluarea privind acordurile definite în Decizia 1622/2006/CE și consultarea publică din 2010 și 2011. În ceea ce privește durabilitatea, asigurarea unor efecte pe termen lung ale evenimentului constituie deja unul dintre criteriile deciziei din 2006 și va continua să fie un criteriu principal în reflecțiile privind prelungirea inițiativei. În plus, Comisia subliniază deja importanța includerii evenimentului ca parte a strategiei politice culturale pe termen lung în documentele sale, în sesiunile de informare și alte conferințe și va continua să facă acest lucru în continuare.

[1] JO L 304, 3.11.2006

[2] A se vedea rezoluția miniștrilor culturii privind organizarea anuală a „Orașului european al culturii” din 13.6.1985 http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?val=117538:cs&lang=fr&list=117540:cs,117539:cs,117538:cs,118564:cs,&pos=3&page=1&nbl=4&pgs=10&hwords=&checktexte=checkbox&visu=

[3] Decizia 1419/1999/CE (JO L 166, 1.7.1999). Modificată prin Decizia 649/2005/CE (JO L 117, 4.5.2005). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:1999:166:0001:0005:EN:PDF http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2005:117:0020:0021:EN:PDF

[4] Decizia 1622/2006/CE (JO L 304, 3.11.2006). http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:L:2006:304:SOM:EN:HTML

[5] Contract-cadru de prestare de servicii nr. EAC/03/06

[6] Cifrele pentru Pécs referitoare la participare nu au fost disponibile.

[7] Decizia 1622/CE/2006

[8] http://www.liv.ac.uk/impacts08/