1. Introducere

În strategia sa „Europa 2020“ pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în cadrul UE[1], Comisia Europeană a subliniat că, dacă se dorește redresarea economiei UE, cetățenilor trebuie să li se ofere mijloacele necesare și să fie încurajați să participe pe deplin la piața unică.

Toți cetățenii pot să circule liber pe teritoriul UE pentru a locui, a munci, a studia sau pentru a se pensiona și pentru a achiziționa proprietăți și a investi în alte state membre. Cu toate acestea, Actul privind piața unică[2] și „Raportul privind cetățenia Uniunii“[3] au identificat multe obstacole juridice și practice care descurajează populația să își exercite efectiv aceste drepturi peste granițele Uniunii, precum și măsuri care trebuie adoptate într-o serie întreagă de domenii pentru ca cetățenii UE să se bucure într-adevăr de drepturile lor. Unul dintre aceste domenii este impozitarea. Comunicarea Comisiei Europene din 20 decembrie 2010 privind „Îndepărtarea obstacolelor fiscale transnaționale“[4] a analizat problemele fiscale cele mai stringente cu care se confruntă cetățenii activi în context transfrontalier pe teritoriul UE și a prezentat soluții pentru aceste probleme.

Moștenirile primite de peste granițe reprezintă unul dintre domeniile cu probleme identificate în comunicarea din 20 decembrie 2010. Problemele principale sunt dubla impunere și tratamentul fiscal discriminatoriu. Sinteza problemelor cetățenilor și ale societăților pe piața internă, publicată în luna august a acestui an, a confirmat că impozitul pe succesiune figurează în clasamentul celor 20 de probleme cu care se confruntă cetățenii și societățile atunci când desfășoară activități în alte țări.[5]

În Comunicarea privind „Dubla impunere pe piața unică“[6] Comisia a recunoscut că instrumentele planificate și existente de scutire de la dubla impozitare a veniturilor și a capitalului nu pot soluționa în mod eficient problemele legate de impozitul transfrontalier pe succesiune și că sunt necesare soluții separate pentru acel sector fiscal.

Prin urmare, prezenta comunicare adoptată împreună cu o recomandare[7] și care va fi însoțită de documente de lucru ale serviciilor Comisiei[8] prezintă soluții pentru aceste probleme legate de impozitarea succesiunilor transfrontaliere.

Abordarea prezentată de pachetul adoptat astăzi reflectă opinia Comisiei conform căreia anumite probleme fiscale transfrontaliere pot fi soluționate în mod eficient prin coordonarea legislațiilor interne (precum și prin cooperarea în vederea punerii în aplicare). Acum câțiva ani[9], Comisia a subliniat faptul că în multe cazuri poate fi suficient ca statele membre să respecte normele prevăzute în tratate și să pună în aplicare în mod unilateral anumite soluții bine definite, pentru a elimina discriminarea și dubla impunere și pentru a reduce costurile de conformitate ale societăților și ale cetățenilor activi în mai multe sisteme fiscale. O astfel de coordonare ar consolida capacitatea statelor membre de a-și proteja veniturile din impozite și de a evita litigiile cu privire la dispoziții individuale.

Prezenta inițiativă este concepută, de asemenea, pentru a completa propunerea de regulament al Comisiei „privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și crearea unui certificat european de moștenitor“, adoptată în octombrie 2009[10]. Regulamentul propus ar furniza un mecanism de stabilire a dreptului succesoral al statului membru care va fi aplicabil în cazul unei succesiuni transfrontaliere pentru care, altfel, ar fi aplicabile câteva seturi de reglementări naționale, posibil contrare. Proiectul de regulament nu abordează problemele de impozitare care apar în cazul unei moșteniri peste granițe.

2. Norme curente privind impozitarea succesiunilor

Nu există o legislație la nivelul UE în domeniul impozitării succesiunilor[11], astfel încât statele membre au libertatea să adopte propriile norme, cu condiția să nu facă discriminări pe baza naționalității și să nu restricționeze nejustificat exercitarea libertăților garantate prin Tratatul privind funcționarea UE.

În prezent, reglementările statelor membre privind impozitarea succesiunilor sunt foarte diferite. Optsprezece aplică impozite speciale în cazul decesului, iar nouă (Austria, Cipru, Estonia, Letonia, Malta, Portugalia, România, Slovacia și Suedia) nu au acest tip de impozit, dar câteva dintre ele impozitează succesiunile sub altă denumire, cum ar fi impozitul pe venit. Statele membre care aplică impozite pe succesiuni se disting prin faptul că impun impozitul fie asupra proprietății, fie a moștenitorului, adică prin faptul că aplică impozitul pe baza unei legături personale cu statele membre în cauză fie a persoanei decedate, fie a moștenitorului ori pe baza ambelor criterii. Acestea pot considera drept legătură personală reședința, domiciliul sau naționalitatea persoanei decedate sau a moștenitorului[12], iar unele state membre utilizează mai mulți astfel de factori. De asemenea, sensul acestor termeni poate fi diferit în funcție de statul membru. Mai mult, majoritatea statelor membre aplică impozitul pe succesiune bunurilor amplasate în jurisdicția lor chiar dacă persoana decedată sau moștenitorul nu au o legătură personală cu jurisdicția în cauză. Dacă valoarea efectivă a impozitului pe succesiune poate fi mică în cazul în care succesiunea se face în favoarea unor moștenitori rude apropiate ale persoanei decedate, valorile pot atinge 60-80% în unele state membre, în cazul în care persoana decedată și beneficiarul nu sunt înrudiți. Unele dintre cele nouă state membre care nu aplică impozite pe succesiuni le-au abolit în ultimii ani. Acest fapt se poate datora unor dezavantaje ale acestor impozite. Unul dintre acestea este că persoanele cu venituri mari, de obicei, le evită prin planificarea fiscală, astfel încât sarcina le revine celor cu venituri mai mici. Un alt dezavantaj este percepția publică conform căreia impozitarea în cazul decesului nu este corectă, deoarece reprezintă impozitarea unei averi care a fost deja impozitată. Prezenta inițiativă nu pune însă la îndoială existența impozitelor pe succesiuni, ci își îndreaptă atenția asupra dificultăților de care se lovesc cetățenii UE atunci când primesc moșteniri în alte țări.

3. Problemele și complexitatea lor

Studiile au arătat că un număr tot mai mare de cetățeni UE se mută în cursul vieții dintr-o țară în alta pe teritoriul Uniunii Europene pentru a locui, a studia, a munci sau a se pensiona; numărul cetățenilor UE-27 care au reședința în alt stat membru decât cel de origine a ajuns la aproximativ 12,3 milioane în 2010, cu o creștere de 3 milioane în comparație cu 2005.[13] Studiile au arătat, de asemenea, că deținerea de bunuri imobiliare în alte țări din UE a crescut cu 50% între 2002[14] și 2010 și că există o tendință de creștere accelerată a investițiilor transfrontaliere în portofolii[15].

Având în vedere aceste statistici, se preconizează că în viitor pot fi moștenite mai multe bunuri peste granițe și, prin urmare, vor apărea mai multe probleme legate de impozitarea succesiunilor. În prezent, numărul cazurilor posibile de moșteniri peste granițe este modest estimat la 290 000-360 000 pe an[16]. IMM-urile subliniază deseori efectele negative ale impozitelor pe succesiuni în special asupra afacerilor mici și declară că dubla impunere ar agrava și mai mult problemele[17]. Deja există dovezi de creștere în ultimii ani a problemelor transfrontaliere legate de impozitarea succesiunilor. Comisia a primit în ultimii zece ani mult mai multe sesizări și întrebări de la cetățeni UE cu privire la acest sector decât a înregistrat vreodată. Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Curtea) care, până în 2003, nu a soluționat niciun caz privind impozitarea succesiunilor, a fost nevoită, de atunci, să pronunțe hotărâri în zece cazuri de acest gen. În situațiile transfrontaliere pot interveni următoarele dificultăți:

(1) Statele membre pot face discriminări între moștenirile din străinătate și moștenirile fără elemente transfrontaliere. Cu alte cuvinte, este posibil să aplice sume mai mari la impozitele pe succesiuni în cazul în care bunurile, persoanele decedate și/sau moștenitorii sunt/au fost localizate(localizați) în alte țări, decât sumele pe care le-ar aplica în situații strict interne (adică în cazul bunurilor aflate pe teritoriul statului membru, lăsate moștenire de persoane decedate care au fost rezidenți naționali în favoarea unor moștenitori rezidenți naționali).

(2) În cazul în care două sau mai multe state au drepturi de impozitare asupra aceleiași moșteniri, pot apărea situații în care nu se aplică scutiri de la dubla sau chiar multipla impozitare și, spre deosebire de impozitele pe venit și pe capital, există puține acorduri naționale și internaționale prin care se acordă scutire efectivă de la o astfel de dublă/multiplă impozitare.

Discriminarea este interzisă în temeiul principiilor tratatului UE, iar în opt din cele zece cazuri examinate în 2003, Curtea a identificat elemente discriminatorii în legislația statelor membre privind impozitarea succesiunilor . Cu toate acestea, pot exista multe cazuri de discriminare care nu au ajuns în fața instanței, în special datorită faptului că sesizările în instanță pot implica costuri ridicate pentru contribuabili. Cu toate acestea, Curtea a constatat că dubla impunere datorată exercitării în paralel a drepturilor de impozitare de către două sau mai multe state membre nu încalcă prevederile tratatului[18].

În aceste circumstanțe, este posibil ca persoanele care primesc moșteniri peste granițe să întâmpine probleme fiscale care duc la niveluri de impozitare deosebit de ridicate. În anumite cazuri de moșteniri primite peste granițe, valoarea totală a impozitului aferent poate fi atât de ridicată, încât un moștenitor poate fi nevoit să facă un împrumut sau să vândă proprietatea moștenită pentru a plăti impozitul. În acest sens, se poate observa că acumularea de impozite aplicate de mai multe state poate duce la un rezultat care, cel puțin în unele state membre, ar fi considerat drept impozitare confiscatorie și, prin urmare, ilegală, în cazul în care s-ar ajunge la un astfel de rezultat numai prin aplicarea prevederilor statului în cauză. Exemplul următor de dublă impunere asupra unei moșteniri din străinătate are la bază un caz sesizat prin serviciul de orientare pentru cetățeni[19] al Comisiei:

Exemplu: Un cetățean olandez cu locul de muncă în Franța a moștenit o proprietate în Franța de la partenerul său de viață decedat, care era și el cetățean olandez și care a locuit în Franța în ultimii 6 ani. Relația acestora nu era oficială. Cetățeanul olandez a trebuit să plătească impozitul pe succesiune în Franța pe baza șederii sale în Franța și datorită faptului că proprietatea în cauză se afla în această țară. Cu toate acestea, a fost nevoit să plătească impozitul pe succesiune și în Țările de Jos, deoarece s-a considerat că partenerul său de viață a fost cetățean al acelui stat. În cazul impozitării pe succesiune, se consideră că cetățenii olandezi au locuit pe teritoriul național timp de 10 înainte de a părăsi Țările de Jos pentru a se stabili în străinătate. Impozitul aplicat de Franța s-a ridicat la aproape 60% din valoarea netă a bunurilor. Impozitul aplicat de Țările de Jos a însumat încă 12,5%. În temeiul legislației aplicabile în Țările de Jos, impozitele din străinătate sunt deductibile ca obligație aferentă moștenirii primite și, prin urmare, impozitul aplicat în Franța a condus la o reducere a bazei de impozitare în Țările de Jos. Cu toate acestea, dubla impunere nu a fost eliminată pe deplin, iar impozitul total datorat pentru proprietatea în cauză a fost mai mare decât în cazul în care moștenirea ar fi fost încredințată oricăruia dintre cele două state membre în cauză.

Dacă, la nivel individual, cetățenii pot fi afectați grav de dubla impunere, veniturile din impozitele pe succesiuni interne și transfrontaliere reprezintă o cotă foarte mică - mai puțin de 0,5% din venitul total global în statele membre UE. Doar cazurile transfrontaliere reprezintă probabil cu mult mai puțin decât această cifră.

Observație: Cele opt state membre noi din eșantion sunt: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Malta, Slovacia și Slovenia. Nu au fost disponibile informații pentru celelalte patru noi state membre.

Sursa: Studiul Copenhagen Economics pe baza listei naționale de impozitare: http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/article_5985_en.htm.

4. Soluții recomandate

Comisia consideră că problemele transfrontaliere legate de impozitarea succesiunilor pot fi soluționate fără armonizarea reglementărilor statelor membre privind impozitarea succesiunilor, care rămân astfel la aprecierea politică a fiecărui stat membru. Poate fi suficient să se garanteze pur și simplu că reglementările statelor membre interacționează mai coerent, pentru a reduce posibilitățile dublei sau chiar multiplei impozitări a succesiunilor. În afara acestui fapt, în temeiul libertăților fundamentale prevăzute în tratate, statele membre trebuie să se abțină în orice situație să aplice impozite pe succesiuni care ar crea discriminare în cazuri transfrontaliere. Dacă toți factorii interesați ar cunoaște mai bine normele aplicabile, acest fapt ar contribui la respectarea libertăților.

În ceea ce privește dubla impunere, recomandarea Comisiei, care însoțește prezenta inițiativă, sugerează moduri de cooperare între statele membre pentru a oferi o scutire globală de la dubla impunere a moștenirilor peste granițe în cadrul UE. Dat fiind faptul că statele membre au încheiat puține acorduri bilaterale privind eliminarea dublei impozitări a succesiunilor[20] și nu par să fi luat inițiativa de a negocia mai aprofundat aceste acorduri, recomandarea se axează pe îmbunătățirea măsurilor naționale în vigoare în statele membre privind scutirea de la dubla impozitare a succesiunilor. Pe termen scurt, fără a aduce atingere încheierii pe viitor de acorduri bilaterale sau multilaterale privind dubla impunere, Comisia dorește să încurajeze aplicarea mai amplă și mai flexibilă a soluțiilor naționale existente legate de dubla impozitare.

Recomandarea prezintă soluții pentru cazurile în care mai multe state membre au drepturi de impozitare, datorate locației bunurilor care alcătuiesc moștenirea și a legăturilor personale ale persoanei decedate și/sau ale moștenitorului cu statele respective. Mai mult, recomandarea abordează cazurile cu mai multe legături personale, datorate situațiilor divergente a persoanei decedate și a moștenitorului sau faptului că o singură persoană are legături personale cu mai multe state membre (de exemplu, este rezident al unui stat și are domiciliul în alt stat).

Statele membre sunt invitate să înglobeze soluțiile recomandate fie în legislație, fie prin măsuri administrative care ar presupune adoptarea unei interpretări mai flexibile a dispozițiilor existente. Obiectivul final al acestor măsuri este să se garanteze că sarcina fiscală generală privind o succesiune din străinătate nu va fi mai mare decât cea aplicabilă într-o situație internă în oricare dintre statele membre în cauză. Cu toate că este puțin probabil ca aceste soluții să aibă un impact bugetar major asupra veniturilor statelor membre, dată fiind cota redusă pe care o reprezintă impozitele pe succesiuni din veniturile totale ale statelor membre, efectele pozitive asupra persoanelor vizate pot fi considerabile.

În ceea ce privește discriminarea fiscală, documentul de lucru al serviciilor Comisiei[21] stabilește principiile jurisprudenței UE pentru impozitarea nediscriminatorie a succesiunilor și are drept obiectiv prezentarea și exemplificarea modului de funcționare a libertăților fundamentale. Prin urmare, cetățenii UE ar fi mai informați cu privire la normele pe care trebuie să le respecte statele membre atunci când impozitează moșteniri peste granițe. El poate, de asemenea, să ofere sprijin statelor membre în alinierea dispozițiilor fiscale aplicabile succesiunilor la legislația Uniunii[22] sprijinind și completând astfel procedurile în constatarea încălcării legislației declanșate în cazul dispozițiilor discriminatorii privind impozitarea succesiunilor. În aceste circumstanțe, este mai puțin probabil ca cetățenii UE să se confrunte în viitor cu situații de impozitare discriminatorie.

Soluțiile propuse sunt aplicabile și aduc beneficii și celor care moștenesc IMM-uri peste granițe.

Cu toate că acum Comisia nu propune măsuri legislative privind dubla impunere, poate să o facă ulterior, dacă se consideră necesar. Prin urmare, Comisia va monitoriza îndeaproape reglementările și practicile statelor membre de impozitare a moștenirilor pentru a evalua, în funcție de caz, dacă există modificări efectuate în urma soluțiilor propuse aici și dacă aceste modificări soluționează în mod eficient problemele prezentate.

5. Concluzie și acțiuni de follow-up

Reglementările privind impozitele pe succesiuni nu au fost adaptate la contextul actual, în care cetățenii își schimbă tot mai des țările de reședință și fac achiziții și investesc în străinătate. Trebuie să se identifice soluții adecvate pentru problemele transfrontaliere legate de impozitarea succesiunilor, care se pot majora în viitor dacă nu se iau măsuri. Din acest motiv, Comisia:

· a adoptat o recomandare privind un sistem cuprinzător de scutire de la dubla impunere a succesiunilor transfrontaliere din cadrul UE și va lansa dezbateri cu statele membre pentru a asigura monitorizarea corespunzătoare (follow-up) a punerii în aplicare a prezentei recomandări;

· este pregătită să asiste statele membre în alinierea legislației privind impozitarea succesiunilor la Tratatul UE, dar, îndeplinindu-și rolul de apărător al tratatelor, va lua măsurile pe care le consideră necesare pentru combaterea elementelor discriminatorii din reglementările statelor membre privind impozitarea succesiunilor;

· în termen de trei ani, va întocmi un raport de evaluare pe baza monitorizării practicilor statelor membre și a schimbărilor efectuate drept urmare a inițiativelor prezentate aici;

· în cazul în care din raport rezultă că persistă problemele privind impozitarea succesiunilor transfrontaliere și pe baza unei evaluări a impactului, poate propune măsuri adecvate de eliminare a obstacolelor respective.

Comisia invită Consiliul, Parlamentul European, parlamentele naționale și Comitetul Economic și Social European să analizeze prezenta comunicare și documentele conexe și să acorde sprijinul lor deplin prezentei inițiative.

ANEXA I. LISTA IMPOZITELOR APLICATE SUCCESIUNILOR ÎN STATELE MEMBRE

Țara || Impozite/alte obligații

Belgia || Droits de succession et de mutation par décès / Rechten van successie en van overgang bij overlijden, (Impozit pe succesiune și taxă pe transfer în cazul decesului)

Bulgaria || Данък върху наследствата (Impozit pe succesiune)

Republica Cehă || Daň dědická (Impozit pe succesiune)

Danemarca || Afgift af dødsboer og gaver (Impozit pe proprietățile deținute de persoanele decedate și impozit pe donație)

Germania || Erbschaftsteuer (Impozit pe succesiune)

Estonia || Nu există impozit pe succesiune || Diferite taxe, inclusiv impozitul pe venit și pe câștigurile din capital în anumite situații

Irlanda || Impozit pe succesiune și pe donație

Grecia || Φόρος κληρονομιάς, δωρεών και γονικών παροχών (Impozit pe succesiune, donații și liberalități parentale)

Spania || Impuesto sobre sucesiones y donaciones (Taxă de succesiune și de donație)

Franța || Droits de mutation entre vifs (donații) et par décès (succesiuni), (Taxă de succesiune - Taxa de transfer)

Italia || Imposta sulle successioni e donazioni (Taxă de succesiune și de donație)

Cipru || Nu există impozit pe succesiune || Αποθανόντων Προσώπων –(Impozit la transferul terenurilor)

Letonia || Nu există impozit pe succesiune ||

Lituania || Paveldimo turto mokesčio (Impozit pe succesiune)

Luxemburg || Droits de succession (Impozit pe succesiune)

Ungaria || Öröklési illeték (Impozit pe succesiune)

Malta || Nu există impozit pe succesiune || Taxă de transfer în anumite situații

Țările de Jos || Schenk- en erfbelasting (Impozit pe succesiune și pe donații)

Austria || Nu există impozit pe succesiune || Stiftungseingangssteuer, Grundwerbsteuer (Impozit la transferul terenurilor și contribuțiile la fundațiile private)

Polonia || Podatek od spadków i darowizn (Impozit pe succesiune și pe donații)

Portugalia || Nu există impozit pe succesiune || Imposto do selo (Taxă de timbru)

România || Nu există impozit pe succesiune ||

Slovenia || Davek na dediščine in darila (Impozit pe succesiune și pe donații)

Slovacia || Nu există impozit pe succesiune ||

Finlanda || Perintövero/Arvsskatt (Impozit pe succesiune)

Suedia || Nu există impozit pe succesiune || Diferite taxe, inclusiv impozitul pe venit și pe câștigurile din capital în anumite situații

Regatul Unit || Impozit pe succesiune

Sursa: Baza de date a taxelor și impozitelor în Europa (2011) și IBFD (2011)

ANEXA II. CONVENȚII ÎNTRE STATELE MEMBRE UE PRIVIND DUBLA IMPOZITARE A SUCCESIUNILOR

Observație: √ înseamnă în vigoare înainte de 1 ianuarie 2000; √* înseamnă nou începând cu 1 ianuarie 2000. Tratatele dintre țările nordice fac parte dintr-un acord multilateral semnat între țările nordice în 1983; Nordiska skatteavtalet (Convenția nordică), semnată la Helsinki în 22 martie 1983. În tabel, fiecare tratat este prezentat de două ori, de exemplu un tratat între UK și SE este marcat atât pentru SE-UK, cât și pentru UK-SE.

Sursa: Copenhagen Economics pe baza IBF, baza de date a convențiilor fiscale.

[1]               COM(2010) 2020

[2]               COM(2011) 206

[3]               COM(2010) 603

[4]               COM(2010) 769 și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2010)1576

[5]               Piața unică din perspectiva oamenilor: o sinteză a opiniilor și a problemelor cetățenilor și ale societăților - Document de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2011)1003.

[6]               COM(2011) 712

[7]               C(2011) 8819

[8]               SEC(2011) 1488, SEC(2011) 1489 și SEC(2011) 1490

[9]               Comunicarea Comisiei din 19 decembrie 2006 privind „Coordonarea sistemelor de impozitare directă ale statelor membre pe piața internă“ COM (2006) 823

[10]             COM(2009) 154

[11]             Se consideră că impozitul pe succesiune reprezintă impozitele aplicate în urma decesului unei persoane, indiferent sub ce titlu sau modalitate se aplică impozitul, fie că a fost impus la nivel național, regional sau local și indiferent dacă a fost impus bunului imobil sau moștenitorului. Mai cuprinde, de asemenea, impozitele pe donații, în cazurile în care acestea se efectuează anticipativ unei moșteniri ulterioare și în cazurile în care sunt impozitate în temeiul acelorași dispoziții sau a unor dispoziții similare cu cele pentru succesiuni. A se vedea Anexa I pentru lista neexhaustivă a impozitelor relevante din statele membre.

[12]             O persoană poate „avea domiciliul“ (adică este considerată rezident permanent datorită legăturilor strânse) într-o țară și să aibă, în același timp, „reședința locală“ într-un alt stat și să fie cetățean al unui al treilea stat.

[13]             Datele Eurostat și Studiul realizat de Copenhagen Economics intitulat „Inheritance Taxes in EU Member States and Possible Mechanisms to Resolve problems of Double Inheritance Taxation in the EU”, august 2010,

[14]             A se vedea Studiul Copenhagen Economics pentru detalii cu privire la aceste alte studii - paginile 63‑64.

[15]             A se vedea Evaluarea impactului privind soluții pentru problemele legate de impozitarea succesiunilor transfrontaliere - SEC(2011) 1489.

[16]             Evaluarea impactului privind soluții pentru problemele legate de impozitarea succesiunilor transfrontaliere - SEC(2011) 1489. Menționăm că metodologia utilizată poate subestima cifrele reale, deoarece cifrele menționate au în vedere numai cazurile transfrontaliere în care se dețin bunuri imobiliare și nu țin cont de alte bunuri, precum economiile bancare.

[17]             A se vedea European Family Businesses - GEEF, contribuție la consultările organizate de Comisie privind posibilele abordări de soluționare a obstacolelor transnaționale legate de impozitarea succesiunilor pe teritoriul UE - http://www.efb-geef.eu/documents/EFB-EEF%20contribution%20to%20EU%20consultation%20on%20inheritance%20tax.pdf

[18]             Cauza Block (C-67/08)

[19]             A se vedea Evaluarea impactului privind soluții pentru problemele legate de dubla impozitare a succesiunilor - paginile 21-22, pentru alte exemple reale

[20]             Anexa II la prezenta comunicare prezintă o sinteză a tratatelor existente privind dubla impozitare a succesiunilor.

[21]             SEC(2011) 1488

[22]             Se va avea în vedere faptul că atunci când o moștenire cuprinde active comerciale și se acordă un avantaj selectiv sub forma unui tratament diferențial privind impozitarea succesiunii, această măsură se va aplica, de asemenea, în conformitate cu normele UE privind ajutorul de stat, analizate în detaliu în documentul de lucru al serviciilor Comisiei.