CREAREA DE PARTENERIATE ÎN CERCETARE ȘI INOVARE

1. Introducere

Europa își revine treptat din cea mai profundă criză financiară și economică, după cea din 1930. În același timp, după cum subliniază Consiliul European din primăvara anului 2011, „riscurile persistă și trebuie să continuăm acțiunile noastre hotărâte”[1].

Pentru menținerea tendinței de revenire, trebuie să folosim resursele publice și private existente pentru cercetare și inovare (C&I) într-un mod inteligent pentru a optimiza contribuția factorilor publici și privați la obținerea unei creșteri durabile. Acest lucru este esențial pentru realizarea Spațiului european de cercetare (ERA) până în 2014 și pentru înregistrarea de progrese în ceea ce privește „O Uniune a inovării”, „Agenda digitală” și alte inițiative emblematice UE 2020.

Comunicarea Comisiei privind „O Uniune a Inovării” subliniază importanța creării de parteneriate în C&I europeană ca mijloc de „unire a forțelor pentru obținerea de progrese”[2].

Crearea de parteneriate reunește factori publici de nivel european și național în parteneriate public-publice (P2P-uri) și factori publici și privați în parteneriate public-private (PPP-uri), cu mai multe obiective:

– să creeze o masă critică pentru a garanta anvergura și domeniul de aplicare necesare;

– să faciliteze dezvoltarea unei viziuni comune și stabilirea unei agende strategice, inclusiv la nivel internațional;

– să contribuie la evoluția către o astfel de abordare de programare în C&I europeană încât să se realizeze o orientare cu o bază largă care să-i cuprindă pe toți partenerii potențiali;

– să asigure structuri flexibile care să faciliteze dimensionarea și stabilirea domeniului de aplicare pentru un parteneriat, în funcție de natura și obiectivele acestuia.

Pe aceste căi, abordarea partenerială poate să contribuie la rezolvarea problemelor societale majore și să consolideze poziția competitivă a Europei prin eficientizarea ciclului C&I și reducerea intervalului de timp între cercetare și piață. De asemenea, aceasta poate contribui la realizarea obiectivelor de mediu și utilizare eficientă a resurselor. Atunci când există angajamentul necesar pentru crearea de parteneriate, Europa poate să exceleze în știință și tehnologie și să obțină masă critică.

Din acest motiv, în cadrul celui de-Al șaptelea program-cadru pentru cercetare (PC7)[3], al Programului pentru competitivitate și inovare (PCI)[4], precum și în cadrul politicilor ERA și al celor prefigurate de inițiativa „O Uniune a inovării”, s-au dezvoltat și experimentat diferite forme de creare de parteneriate. Acesta a fost un pas important către instituirea unei viziuni comune asupra modului în care crearea de parteneriate poate maximiza contribuția C&I la realizarea unei creșteri inteligente și durabile în Europa. Apare în prezent necesitatea de a merge mai departe pentru a evita duplicarea inutilă și pentru a asigura claritate cu privire la modul în care se pot implementa cel mai bine parteneriatele. În acest context, scopul prezentei comunicări este de a învăța din experiența la zi și de a o spori, precum și de a avansa conceptul de creare de parteneriate.

2. Situația actuală 2.1. Imagine de ansamblu asupra creării de parteneriate la nivelul UE în prezent

P2P-urile aliniază strategiile naționale, contribuind la contracararea fragmentării eforturilor publice de cercetare. De asemenea, acestea asigură potențialul pentru o interacțiune mai eficientă cu parteneri internaționali strategici.

După cum arată tabelul 1, P2P-urile implică diferite grade de efort comun, începând cu ERA-NET și ERA-NET plus, în care statele membre (SM) coordonează programele naționale, și încheind cu inițiative în baza articolului 185, care reprezintă cea mai strânsă integrare a programelor naționale. Programarea în comun (PC) este un concept P2P emergent, bazat pe angajamentul la nivel înalt pentru abordarea unei anumite probleme societale. P2P-urile pot contribui, de asemenea, la informarea comună în materie de politici, ca în cazul Europe INNOVA/PRO INNO Europe.

PPP-urile la nivel european se realizează de către UE și alte entități publice împreună cu parteneri privați cu scopul de a se atinge obiective comune. PPP-urile în C&I vizează consolidarea poziției Europei ca lider industrial și sunt utilizate pentru a sprijini și stimula investițiile în C&I într-un anumit domeniu.

Așa cum se arată în tabelul 2, PPP-urile din C&I europeană au fost implementate pentru prima dată în cadrul PC7, atât în calitate de entități juridice distincte sub forma întreprinderilor comune, pentru inițiativele tehnologice comune (ITC) și SESAR, precum și în calitate de parteneriate contractuale (de exemplu, PPP-uri din cadrul planului de redresare).

Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT), un organism UE care vizează stimularea capacității de inovare, nu este nici P2P nici PPP. Cu toate acestea, principalele sale ramuri operaționale, Comunitățile cunoașterii și inovării (CCI) sunt parteneriate structurate care integrează învățământul, cercetarea și factorii întreprinzători pentru abordarea unor probleme societale majore.

Parteneriatele europene pentru inovare (PEI-uri) au fost propuse în inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”[5] pentru a accelera inovarea în abordarea problemelor societale majore. Acestea nu sunt nici P2P, nici PPP dar asigură un cadru care reunește părțile interesate din toate domeniile de politici, sectoarele și țările pentru integrarea sau inițierea de măsuri auxiliare legate de cerere și ofertă la nivelul întregului ciclu C&I.

PEI-ul pilot privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate (AHA) este destinat să testeze conceptul și să evalueze modul în care acesta poate fi cel mai bine pus în aplicare. Deși este prematur să se evalueze eficiența și eficacitatea PEI-ului AHA în acest stadiu, s-a realizat o primă analiză a proceselor utilizate până în prezent[6].

Tabelul 1: Instrumente/concepte P2P existente la nivelul UE

|| Obiectiv || Implementare || Impact/lecții-cheie învățate

ERA-NET 100 proiecte începând din 2002 || Coordonarea programelor naționale de cercetare într-un domeniu selectat || -SM lansează și implementează acțiuni/oferte comune (SM au investit 1,17 miliarde EUR în oferte comune până în 2010) -UE sprijină crearea de rețele de către SM cu 273 milioane EUR până în 2010 || -Mecanism eficient în domenii determinate, fără a fi destinat inițial să creeze masă critică și/sau programe multianuale -Crează noi oportunități pentru activități C&D transnaționale -Contribuie la reducerea fragmentării și oferă puncte de referință pentru programele naționale -Învățarea reciprocă îmbunătățește sistemele naționale de cercetare -Etapă în progresul către parteneriate mai ambițioase

ERA-NET Plus 9 proiecte începând din 2007 || Îmbunătățirea finanțării comune de către SM și UE într-un domeniu selectat || -SM lansează și implementează o ofertă comună cu un supliment de finanțare din partea UE (230 de milioane EUR în oferte comune, cu finanțare UE de 68 de milioane EUR până în 2010) || -Funcționează eficient pentru o singură ofertă cu buget substanțial -Mijloc de integrare financiară sporită -Lipsa sprijinului pentru coordonare și, prin urmare, lipsa unei structuri permanente de implementare -Legătură între coordonarea acțiunilor comune și integrarea deplină a programelor

Inițiative în baza articolului 185 5 inițiative începând din 2003 || Integrarea programelor de cercetare naționale și europene într-un domeniu selectat || -UE contribuie cu fonduri de contrapartidă la implementarea programelor multianuale ale SM (peste 1,55 miliarde EUR, finanțare UE de 700 milioane EUR) || -Promovează dimensiunile mari și domeniul de aplicare extins în pregătirea angajamentelor financiare multianuale -Eficient în realizarea integrării științifice și de gestionare -Contribuie la combaterea suprapunerii inutile și a fragmentării efortului de C&I -Este necesar să se înregistreze noi progrese către integrarea financiară

IPC-uri 10 inițiative începând din 2008 || Coordonarea / integrarea programelor de cercetare naționale pentru a aborda o problemă societală || -SM dezvoltă și implementează o Agendă comună de cercetare strategică -UE sprijină SM în constituirea de rețele || -S-a obținut sprijin politic la nivel înalt -Susținerea politică nu s-a concretizat încă într-un angajament al resurselor de același nivel -Necesitatea implementării normelor convenite -Necesitatea unor structuri de implementare stabile, imparțiale și transparente

Planul (strategic privind tehnologiile energetice) SET începând din 2007 || Accelerarea dezvoltării tehnologiilor energetice cu emisii reduse de carbon și raționalizarea programelor naționale de cercetare în domenii tehnologice strategice la nivelul UE || -Implementare prin Alianța europeană de cercetare în domeniul energiei (EERA), în prezent prin resursele proprii ale institutelor participante la parteneriat || -Contribuie la reducerea fragmentării și la coordonarea eforturilor de cercetare în domeniul energiei în UE -Deschidere și transparență a procesului decizional -Are nevoie de un cadru formal pentru a-și exploata potențialul la maximum

Europa INNOVA/PRO INNO Europe începând din 2008 || Informare comună în materie de politici și dezvoltarea unui sprijin mai bun pentru inovare || -25 de proiecte pilot care vizează ecoinovarea/inovarea în servicii și grupuri || -Platformă eficientă de susținere a inovării -Efecte importante de multiplicare în regiunile participante -Utilizarea limitată a rezultatelor în cazul sistemelor de inovare regionale/naționale -Este necesară asistența concretă pentru proiect și destinatar pentru o perioadă mai îndelungată

Tabelul 2: Instrumente/concepte PPP existente la nivelul UE

|| Obiectiv || Implementare || Impact/lecții-cheie învățate

IPC-uri 5 inițiative începând din 2007 || Consolidarea poziției europene de lider industrial în domenii bine definite || -Întreprinderi comune în conformitate cu articolul 187 din TFUE -Se bazează pe agendele strategice de cercetare ale platformelor tehnologice europene (PTE-uri) -Fonduri UE în contrapartidă pentru cercetare (peste 3 miliarde EUR din PC7 și echivalente din partea industriei, în principal, în natură) || -Eficiente pentru cooperarea public-privată, prin stimularea investițiilor private în domenii strategice -Normele și procedurile trebuie să fie adaptate necesităților -Facilitează apariția unor noi forme de colaborare între părțile interesate, cooptând capacități și expertiză publice și private -Vehicul eficient pentru implicarea IMM-urilor în programe de C&I -Facilitează stabilirea de priorități în C&I în conformitate cu necesitățile industriei

SESAR || Modernizarea managementului traficului aerian european (ATM) || -Întreprindere comună în conformitate cu articolul 187 din TFUE -Cofinanțată de UE (350 milioane EUR din PC7 + 350 milioane EUR din TEN-T), Eurocontrol (700 milioane EUR) și 15 membri ai industriei (700 milioane EUR) || -Răspuns optim la necesitățile utilizatorilor și ale prestatorilor de servicii -Integrarea obiectivelor de înaltă relevanță societală a Cerului unic european -Stimularea și punerea în comun a finanțării și expertizei -Instrument flexibil și dinamic de susținere a unei relații interactive între concepție și punere în practică -„Ambasador tehnologic” pentru promovarea interoperabilității ATM la nivel mondial

PPP-uri din cadrul planului de redresare 3 PPP-uri începând din 2008 Internetul viitorului începând din 2011 COLIPA începând din 2009 || PPP-uri din cadrul planului de redresare: Menținerea și consolidarea unor sectoare industriale afectate de criza economică FI-PPP: Asigură dezvoltarea internetului viitorului în serviciul societății COLIPA: Sprijină industria în respectarea legislației UE || Finanțare pe bază de proiecte în cadrul PC7 împreună cu industria, contribuind la dezvoltarea unei foi de parcurs multianuale pentru a defini prioritățile de cercetare PPP-uri din cadrul planului de redresare: 3,2 miliarde EUR (2010-2013) FI-PPP: 300 milioane EUR până în 2013 COLIPA: 25 milioane EUR || -Eficiente pentru acțiuni pe termen scurt pentru a menține investițiile în cercetare și pentru a consolida competitivitatea Europei (PPP-uri din cadrul planului de redresare) -Cooptarea unei game largi de părți interesate din domeniul industrial -Facilitarea stabilirii de priorități în C&I în conformitate cu necesitățile industriei -Necesitatea formalizării guvernanței între parteneri -Ar trebui să își extindă domeniul de aplicare pentru a include activități mai apropiate de piață

Inițiative industriale europene (IIE-uri) prin intermediul Planului SET 7 IIE-uri începând din 2010 || Abordează blocajul în introducerea pe piață/prezentare din lanțul inovării în cazul tehnologiilor energetice cu emisii reduse de carbon || -Foi de parcurs în domeniul tehnologic cu acțiuni specifice de C&D și o perspectivă pentru 10 ani -Oferte în cadrul PC7 de acțiuni comune între SM || -Eficient pentru orientarea eforturilor UE, SM și ale industriei de a realiza obiective comune și de a crea o masă critică -Rămân în continuare obstacole în calea dezvoltării unei abordări integrate la nivelul UE a inovării și în calea obținerii de angajamente de resurse din partea SM -Necesitatea unor noi investiții și infrastructuri de cercetare la scară largă în domeniul tehnologiilor energetice

Cum funcționează crearea de parteneriate în domeniul cercetării și inovării

Exemple de P2P-uri:

Există cel puțin 6000 de boli rare cunoscute, care afectează aproximativ 20 de milioane de cetățeni europeni. ERA-NET E-Rare a elaborat un program european comun de cercetare în domeniul bolilor rare și a lansat trei oferte comune în valoare de 10 milioane EUR. Aceasta, împreună cu ofertele afiliate ale PC7 legate de bolile rare, înseamnă că până la 40 % din cercetarea publică în acest domeniu este în prezent coordonată.

Capacitatea Mării Baltice de a furniza bunuri și servicii de care oamenii depind a fost redusă în mod semnificativ din cauza presiunilor naturale și umane. Pentru a aborda acest aspect, nouă țări contribuie la ERA-NET Plus - BONUS Plus printr-o ofertă comună de 22 milioane EUR. Această acțiune abordează, de asemenea, obiective strategice mai ample în cadrul strategiei marine și politicii maritime a Comisiei.

Inițiativa în baza articolului 185 privind asistența pentru autonomie la domiciliu (AAD) se concentrează pe inovație în sprijinul schimbărilor demografice. S-a mobilizat o investiție totală de peste 600 de milioane EUR, care implică peste 40 % IMM-uri în furnizarea de noi produse și servicii bazate pe TIC și de sisteme durabile pentru viața activă și independentă a populației în curs de îmbătrânire.

Începând cu 2007, știința măsurătorilor a fost încadrată prin programul multianual comun al Inițiativei în baza articolului 185 privind metrologia (EMRP). Cu o valoare de peste 400 milioane EUR, aceasta a redus în mod semnificativ duplicarea efortului de cercetare prin cumularea a 44 % din totalul resurselor din domeniul metrologiei în cadrul unei singure inițiative.

Bolile neurodegenerative sunt recunoscute de SM ca o problemă societală majoră. 23 de țări s-au angajat în Inițiativa pilot de programare comună (IPC) privind bolile neurodegenerative, inclusiv Alzheimer. IPC și-a lansat oferta pilot cu un buget total de 14 milioane EUR.

Exemple de PPP-uri:

Inițiativa tehnologică comună (ITC) Clean Sky are drept scop reducerea impactului aviației asupra mediului, menținând în același timp competitivitatea Europei în sectorul aeronautic. Din cauză că cercetarea implicată este pe termen lung și prezintă un risc ridicat inerent, sunt necesare fonduri publice și cooperare între factori-cheie industriali. Până în prezent, investițiile se ridică la aproape 300 milioane EUR și s-au realizat primele încercări în zbor cu tehnologii inovatoare.

Prin contribuții publice din partea UE și a SM participante, ITC-urile ARTEMIS (sisteme informatice integrate) și ENIAC (nanoelectronică) au drept obiectiv implementarea unei agende de cercetare definite de industria de profil și de organizațiile de cercetare/academice. Până în prezent, UE și SM au angajat peste 700 milioane EUR pentru proiecte de cercetare în colaborare care vizează domenii de aplicare precum sănătatea, industria prelucrătoare, industria auto și eficiența energetică.

În temeiul Planului european de redresare economică, PPP-ul fabricile viitorului implică un program de cercetare în valoare de 1,2 miliarde EUR pentru a sprijini dezvoltarea unor tehnologii de fabricație noi și durabile. Cooptează o gamă largă de părți interesate din domeniul industrial și are drept obiectiv transformarea proceselor industriale pentru asigurarea competitivității și poziției de lider la nivel mondial.

2.2. Evaluare globală

Experiențe de nivel european, P2P-urile și PPP-urile au arătat că abordarea partenerială aduce mai multe avantaje.

S-au constituit rețele care implică o serie de parteneri de tip public-public și public-privat într-un spirit de creare a încrederii reciproce, baza oricărui parteneriat strategic pe termen lung. S-au elaborat viziuni comune, adesea utilizând geometrie variabilă, care au condus la agende de cercetare strategică și foi de parcurs tehnologice consensuale. Acest fapt are un impact pozitiv asupra peisajului C&I europene. Contribuie la extinderea dimensiunilor finanțării și a domeniului de aplicare al acesteia, sporind, astfel, eficiența și eficacitatea investițiilor în C&I, ceea ce face ca Europa să devină un partener mondial mai atractiv în abordarea problemelor societale majore.

Prin asigurarea atribuirii și a participării mai importante a SM și a altor părți interesate, inclusiv a regiunilor, precum și a organismelor de administrare a achizițiilor publice și de standardizare la crearea de parteneriate în cadrul Uniunii inovării, sporește implicarea financiară a mecanismelor de finanțare europeană (PC, PCI, fonduri structurale) și consolidează coerența peisajului C&I europene.

De asemenea, abordarea partenerială oferă părților interesate posibilitatea de a realiza programe pe care altfel nu le-ar lua în considerare și stimulează cooperarea strategică cu principalele țări terțe partenere.

În același timp, există probleme în legătură cu guvernanța, implementarea/finanțarea și condițiile cadru.

Orice concluzii adoptate în acest stadiu cu privire la potențialul creării de parteneriate ar trebui să fie evaluate în continuare, în lumina experiențelor viitoare. Primele semne arată că Europa ar putea profita mai pe deplin de potențialul creării de parteneriate. Cu toate acestea, este necesar un cadru în care să se dezvolte parteneriate solide și durabile[7].

2.3. Parteneriatele europene pentru inovare 2.3.1. Obiective

Comunicarea privind „O Uniune a inovării” a chemat la o legătură mai eficientă între instrumentele „ofertei” (cercetare și tehnologie) și cele ale „cererii” (de exemplu, ale utilizatorului, de reglementare, de standardizare și de achiziții publice).

În acest context, Parteneriatele europene pentru inovare (PEI-uri) pot juca un rol important în asigurarea coerenței între diferitele concepte și instrumente de creare de parteneriate. PEI-urile acționează la nivelul întregului ciclu C&I pentru a se asigura că ideile pot fi transformate în produse sau servicii de succes pentru a combate problemele societale și pentru a genera, în același timp, creștere și locuri de muncă.

PEI-urile pot oferi un cadru global pentru a reduce în continuare fragmentarea eforturilor în domenii de interes pentru un mare număr de părți interesate.

Abordarea creării de parteneriate întruchipată în conceptul de PEI implică:

– alăturarea factorilor din ciclul C&I, inclusiv de nivel național și regional, precum și a societății privat-public-civile, cu scopul de a optimiza și raționaliza utilizarea instrumentelor existente, de a spori sinergiile, de a alinia și de a pune în comun resursele;

– luarea în considerare atât a „ofertei”, cât și a „cererii” și concentrarea nu doar asupra inovării bazate pe cercetare, ci și asupra altor forme, precum noile modele antreprenoriale, organizaționale și inovarea socială;

– încurajarea schimburilor între părțile interesate și asigurarea angajamentului politic la nivel înalt față de acțiunile concertate.

2.3.2. Concluziile evaluării PEI pilot privind AHA

PEI-ul pilot privind AHA în faza pregătitoare s-a dovedit de succes în mobilizarea părților interesate (prin intermediul evenimentelor de consultare a părților interesate la toate nivelurile). S-a stabilit un grup de coordonare cu reprezentare largă, la nivel înalt. Acesta a adoptat metode de lucru clare, cu accent pe elaborarea unui plan strategic de implementare.

Programul pilot a contribuit la clarificarea relației între PEI-uri și alte inițiative politice: PEI-urile nu înlocuiesc alte inițiative existente, în special PPP-urile sau P2P-urile existente, și nu reprezintă un mijloc de a stabili priorități de cercetare în afara procedurilor instituționale.

Alte concluzii în această etapă sunt că parteneriatele trebuie să conțină procese structurate de stabilire a priorităților și validare pentru numeroasele idei prezentate în cursul procesului de consultare; că este esențial să se includă acei factori care pot asigura monitorizarea adecvată a reglementării și că o abordare bazată pe un model nediferențiat nu este adecvată, ceea ce înseamnă că fiecare PEI, pe baza experienței acumulate prin programul pilot, va trebui să își dezvolte propria abordare specifică.

PEI-ul pilot privind AHA a permis, de asemenea, clarificarea faptului că va exista o largă implicare a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei în diferite etape ale parteneriatului, ceea ce reflectă un nivel înalt al angajamentul pentru obținerea de rezultate.

3. Continuarea abordării parteneriale       

Eforturile comune de elaborare a unei abordări parteneriale în C&I la nivel european și național s-au soldat cu rezultate pozitive.

Cu toate acestea, dacă dorim să evităm pe deplin suprapunerile inutile și fragmentarea, trebuie să mergem mai departe. În domenii-cheie în care trebuie rezolvate probleme societale majore și în care se află în joc competitivitatea europeană, ar trebui să se implementeze programe comune relevante pe bază de agende C&I strategice comune. Acestea ar trebui să alinieze și să cumuleze resurse publice (europene și naționale) și private prin intermediul unei abordări parteneriale care să implice organizații în fiecare etapă a ciclului C&I.

În acest scop, Comisia prevede utilizarea într-o mai mare măsură a conceptelor și instrumentelor parteneriale elaborate și implementate la nivel european, recunoscând, în același timp, necesitatea de a evita efectele negative asupra concurenței. S-au identificat mai multe măsuri pentru abordarea problemelor legate de guvernanță, implementare/finanțare și de condițiile cadru.

3.1. Guvernanță 3.1.1. Toți partenerii, atât publici, cât și privați, trebuie să își mențină pe termen lung angajamentul față de inițiativele parteneriale.

(i) Este esențial ca statele membre să facă fără ezitare angajamente financiare multianuale și să le onoreze.

(ii) Pentru partenerii privați, angajamentul de a participarea la PPP-uri în cercetare și inovare ar trebui să facă parte integrantă din strategia pe termen lung a societății.

(iii) Reflectând importanța sustenabilității pe termen lung, pe viitor, angajamentele la toate inițiativele parteneriale vor fi confirmate prin declarații publice, din partea guvernelor din țările participante în cazul IPC-urilor și din partea liderilor sectorului privat, precum și a guvernelor, dacă este cazul, în cazul PPP-urilor.

3.1.2. Dimensiunea internațională a cooperării în domeniul științific, tehnologic și în cel al inovării va fi urmărită într-un mod mai susținut pe baza priorităților comune cu țările terțe și în cadrul forurilor internaționale.

P2P-uri

3.1.3. Pentru a răspunde mai eficient provocărilor societale, Comisia intenționează să faciliteze implementarea coordonată a programelor și finanțării naționale și europene.

PPP-uri

3.1.4. PPP-urile în C&I reprezintă un mijloc de consolidare a competitivității Europei în domenii cheie ale cercetării industriale și ar trebui să devină un element semnificativ al abordării parteneriale, pe baza experienței pozitive dobândite până în prezent. 3.1.5. Viitoarele PPP-uri în C&I ar trebui să fie identificate pe baza contribuției lor potențiale la sporirea competitivității industriale și la creșterea durabilă, precum și la abordarea problemelor societale majore. 3.1.6. Viitoarele PPP-uri în C&I se vor dezvolta pe două direcții de abordare bazate pe modele PPP existente.

– Parteneriate contractuale (de exemplu, PPP-uri din cadrul planului de redresare) și acorduri voluntare (de exemplu, IIE-uri prin intermediul planului SET) înființate direct prin programul-cadru pe baza unor sisteme de guvernanță sau acorduri formale între Comisie și alte părți.

– Structuri juridice specifice instituite în temeiul articolului 187 din TFUE pe baza unei abordări pe termen lung, bazate pe încredere. Acestea vor reprezenta o simplificare a procedurilor instituite pentru ITC-urile existente în sensul în care se vor baza pe o structură flexibilă de organism public UE. Fezabilitatea acestei opțiuni depinde de acceptarea de către Parlamentul European și Consiliu a propunerii Comisiei referitoare la statutul de „organism PPP” puse în aplicare în temeiul articolului 201 din Regulamentul financiar nou propus[8]. Trebuie, de asemenea, să se recunoască existența unui compromis între simplificare prin armonizarea structurilor și gradul de flexibilitate pentru adaptarea structurilor la nevoile specifice ale fiecărui ITC.

3.1.7. Va fi important să se asigure coordonarea la nivel național și regional între inițiativele parteneriale și strategiile de inovare pentru specializare inteligentă din cadrul politicii de coeziune. 3.2. Implementare/finanțare

P2P-uri

3.2.1. Comisia propune simplificarea instrumentelor care susțin crearea de parteneriate de tip public-public prin fuzionarea acțiunilor ERA-NET și ERA-NET Plus existente, precum și a elementelor relevante din Europe INNOVA și PRO INNO Europe, pentru a forma un singur instrument ERA-NET mai flexibil. 3.2.2. Angajamentul asumat de țările participante la trei niveluri de integrare (științifică, administrativă și financiară) va fi o precondiție esențială pentru viitoarele propuneri de inițiative în baza articolului 185. În ceea ce privește integrarea financiară, țările participante trebuie să meargă mai departe în asumarea de angajamente ferme de resurse pentru programe comune, de exemplu, prin includerea acestora în planificarea lor națională, pe baza unor norme comune care să asigure participarea țării respective. 3.2.3. Comisia va sprijini IPC-urile în dezvoltarea agendelor lor strategice de cercetare prin măsuri de coordonare și sprijin, dacă este cazul. 3.2.4. Atunci când domeniile abordate prin IPC-uri se încadrează în prioritățile programului-cadru, instrumentele acestora pot fi utilizate pentru a susține IPC-urile, după caz. În general, acțiunile comune IPC vor fi evaluate de la caz la caz pentru a se stabili dacă valoarea adăugată UE justifică finanțarea prin sistemul ERA-NET sau cofinanțarea prin intermediul ofertelor tematice de cercetare. 3.2.5. Comisia va lua în considerare posibilitatea de a formula o propunere de inițiativă în baza articolului 185 numai dacă un IPC a demonstrat în agenda sa strategică de cercetare că are capacitatea să colaboreze în mod semnificativ, precum și amploarea și domeniul de aplicare necesar pentru susținerea integrării depline a programelor naționale. 3.2.6. Toate programele naționale relevante trebuie să fie luate în considerare în implementarea unui IPC. În același fel, proprietarii de programe și administratorii de programe din țările participante trebuie să facă parte din administrația IPC-urilor. Astfel, posibilitatea de a valorifica experiența existentă cu programe comune poate să fie și ea valorificată.

PPP-uri

3.2.7. Date fiind amploarea investițiilor în PPP-uri și faptul că industria contribuie la dezvoltarea PPP-urilor, în general, în natură, sunt necesare metode transparente de contabilitate pentru a măsura eficient contribuția industriei. 3.2.8. Criteriile de selecție de bază pentru PPP-uri ar trebui să cuprindă amploarea impactului la nivelul UE, angajamentul pe termen lung al partenerilor și efectul de pârghie asupra investițiilor în C&I. 3.2.9. Pentru ca PPP-urile să își atingă obiectivele, trebuie să funcționeze într-o configurație deschisă și transparentă (și nu sub forma unor „cluburi exclusiviste”). 3.3. Condiții-cadru

P2P-uri

3.3.1. Orientările voluntare privind condițiile-cadru ale programării în comun reprezintă un catalog flexibil de bune practici pentru sprijinirea implementării IPC-urilor. Finanțarea UE pentru un IPC va fi condiționată de aplicarea adecvată a Orientărilor voluntare[9]. 3.3.2. Pentru ca programarea în comun să fie eficace în construirea de parteneriate publice de cercetare puternice pe termen lung, trebuie depășite blocajele potențiale precum finanțarea transfrontalieră, circulația cunoștințelor, evaluarea ex ante și ex post. Comisia se va asigura că Programul-cadru ERA abordează aceste obstacole cu prioritate.

PPP-uri

3.3.3. Este esențial ca statele membre care participă la PPP-uri să își armonizeze și să își sincronizeze procesele administrative. 4. Etapele următoare

Propunerea Comisiei „Orizont 2020”[10] se va baza pe etapele stabilite în prezenta comunicare, asigurând o bază legislativă pentru viitoarele P2P-uri și PPP-uri în C&I. Aceasta ar trebui să asigure, de asemenea, un set comun de norme pentru toate inițiativele susținute în cadrul „Orizont 2020” pentru simplificarea participării, în același timp cu menținerea flexibilității necesare inițiativelor individuale pentru a-și atinge obiectivele, precum și pentru asigurarea complementarității între cele două cadre strategice comune, cel pentru cercetare și inovare și cel pentru coeziune.

Pe măsură ce câștigăm experiență în implementarea conceptelor și instrumentelor de parteneriat dezvoltate în cadrul PC7, Comisia va lansa un exercițiu strategic pentru a determina locul și modul în care se poate aplica cel mai bine abordarea partenerială și tipurile de inițiative la care instrumentele se potrivesc cel mai bine.

Ca un prim pas, Comisia intenționează să stabilească obiective de referință în funcție de care să evalueze eficiența și eficacitatea implementării inițiativelor dezvoltate pe baza conceptelor și instrumentelor parteneriale.

[1]               Concluziile Consiliului European din 24/25 martie 2011.

[2]               COM(2010)546.

[3]               Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013).

[4]               Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013).

[5]               COM (2010) 546 din 6.10.2010.

[6]               SEC(2011) 1028, 1.9.2011.

[7]               Aviz CSEC privind instrumentele legate de SEC, ERAC 1208/11, 26 mai 2011.

[8]               COM(2010)815.

[9]               Concluziile Consiliului privind programarea în comun în cercetare din 26 noiembrie 2010.

[10]             Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020).